8,156 matches
-
de clacă” ne oferă cheia înțelegerii întregului sistem feudal. Descoperirea de către N. Bălcescu a Legăturii lui Mihai și a semnificației acesteia a lăsat urme adânci și îndelungate în istoriografia noastră. Firește, nu poate fi vorba că „De atunci, de la Mihai Viteazul, țeara se împărți în două tabere vrăjmașe, având interesuri împotrivite”, cum credea N. Bălcescu, fenomenul fiind legat de nașterea raporturilor feudale; totuși, marele istoric muntean a văzut în boierime pe adevăratul autor al Legăturii, surprinzând interesele acesteia și urmările actului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
abateri. Unele confuzii între autonomie (independență interioară) și suveranitate, ca și dezvăluirea inexistenței capitulațiilor invocate în secolul trecut, n-au devalorizat ideile fundamentale ale lui N. Bălcescu, întemeiate pe o bună cunoaștere a istoriei relațiilor româno-turce. Istoria Românilor sub Mihai-Voievod Viteazul, plănuită să apară în două tomuri și șase cărți, rămasă neterminată (o parte din cartea a cincea și cartea a șasea lipsesc), un adevărat monument închinat eroismului popular, luptei pentru unitate și independență națională, încheie opera de istoric a lui
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
lupte. Vede "tancuri care lovesc clădiri și sfărâmă porți trăgând la întâmplare", oameni care fug care încotro, înnebuniți, ambulanțe cu geamurile găurite de gloanțe. Aruncă pe furiș câte o privire pe străzile blocate, încearcă să facă niște fotografii. Tânăra este vitează, nici vorbă, însă înfățișarea ei plăcută o apără mai bine decât orice scut. Nemții îi zâmbesc atunci când trece pe lângă ei și o privesc cu un aer binevoitor. La rândul ei, Micheline nu le mai aruncă priviri insolente. Nu mai găsește
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
la 1848, a f?cut planul unei revolu?îi rom�ne (care a avut loc �ntre 1848-1849, dar a fost �nfr�nt? prin interven?ia imperiilor vecine), a editat revista �Rom�nia viitoare�, a scris Rom�nii sub Mihai Voievod Viteazul ?i Chestiunea economic? �n Principatele Dun?rene. Mi?carea progresiv? a societ??îi rom�ne?ți �nseamn? emancipare na?ional? ?i rezolvarea �chestiunii agrare�. Ordinea social? a rom�nilor a fost aristocratic? (boiereasc?), or??eneasc? (fanariot?), biurocratic? (ciocoiasc?) ?i ea
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
în Pannonia, între 896-900. Cît privește invaziile care produc slavizarea Balcanilor în secolul al Vl-lea, acestea de-abia sînt menționate. După opinia sa, bilanțul acestor secole zbuciumate este clar, însemnînd triumful rezistenței daco-romane. "Romanii, în afară de faptul că erau în general viteji, au îmblînzit națiunile barbare. În Dacia, ei au urmat principiul: "Acolo unde romanul a învins, acolo îi este casa" și s-au apucat să facă agricultură. În Dacia, ei au fost singurii care au lucrat pămîntul, fiindcă barbarii nici măcar nu
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
presiunea otomanilor era resimțită din ce în ce mai mult. Cantacuzinii, familie greacă menționată încă din secolul al Xl-lea și care dăduse doi împărați în secolul al XlV-lea, instalau domni. Astfel, în 1593, Andronic Cantacuzino îl așază pe tronul Țării Românești pe Mihai Viteazul, și tot unui Cantacuzino îi datorează tronul urmașii lui Mihai Viteazul Radu Șerban (1602) și Matei Basarab (1632). Fiecare succesiune la tron făcea atunci obiectul unui aranjament financiar care servea intereselor Constantinopolului. Practica o intervenție directă a Constantinopolului și o
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
din secolul al Xl-lea și care dăduse doi împărați în secolul al XlV-lea, instalau domni. Astfel, în 1593, Andronic Cantacuzino îl așază pe tronul Țării Românești pe Mihai Viteazul, și tot unui Cantacuzino îi datorează tronul urmașii lui Mihai Viteazul Radu Șerban (1602) și Matei Basarab (1632). Fiecare succesiune la tron făcea atunci obiectul unui aranjament financiar care servea intereselor Constantinopolului. Practica o intervenție directă a Constantinopolului și o non-ereditate de fapt a tronului Țării Românești se află în contradicție
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
la București în 1992, optează pentru o scurtă prezentare care surprinde spiritul cruciadei. El reține trei timpuri tari ale luptelor anti-otomane: epoca voievodului Țării Românești, Mircea cel Bătrîn (1386-1418), cea a lui Ștefan cel Mare și cea a lui Mihai Viteazul. Mircea Eliade afirmă: Ideea unei misiuni istorice a României ca citadelă a Occidentului creștin a existat dintotdeauna sub o formă latentă în conștiința tuturor marilor domnitori români". Eliade redă în varianta sa povestea instituită de romantici și de Mihail Kogălniccanu
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
condus războiul împotriva dușmanilor crucii: turcii pentru Dracula, tătarii pentru Rusia... CRUCIADA Revenirea la stilul de cruciadă exemplară, pe care se grefează o viziune a ambiției naționale privind unificarea teritoriului într-un stat centralizat, se produce sub domnia lui Mihai Viteazul (1593-1601). Istoriografia anilor regimului Ceaușescu, care încă mai alimentează reprezentarea patriei unite, după căderea regimului în 1989, celebrează opera centralizatoare a acestui domnitor ca prefiguratoare a statului național român. Aceeași ideologie insistă asupra dificultăților întîlnite. Astfel, nobilii din Ungaria îi
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
unite, după căderea regimului în 1989, celebrează opera centralizatoare a acestui domnitor ca prefiguratoare a statului național român. Aceeași ideologie insistă asupra dificultăților întîlnite. Astfel, nobilii din Ungaria îi determină pe cei din Moldova să se ridice împotriva lui Mihai Viteazul; ostilitatea marilor puteri Imperiul otoman, Imperiul Habsburgilor și regatul polonez interzice crearea unui puternic stat românesc în regiunea carpato-danubiană. Tematica creștină este minimalizată în aceste condiții, iar referința la centralizarea statală este subliniată. Se întîlnesc în acest punct două problematici
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
unei politici de compromis cu turcii sau de revolta în fața puterii turce. Contestarea tradiției bizantine pusă în serviciul puterii centrale consolidate și a unei misiuni de război anti-otomane se exprimă cu adevărat în secolul al XVII-lea. Domnia lui Mihai Viteazul pune în lumină o schimbare a tacticilor de alianță. Prințul valah intră în alianța habsburgică și își îndreaptă toate eforturile spre Transilvania. El se consideră creștin și responsabil de mîntuirea acestei creștinătăți; el se consideră suveran și simte că unitatea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și își îndreaptă toate eforturile spre Transilvania. El se consideră creștin și responsabil de mîntuirea acestei creștinătăți; el se consideră suveran și simte că unitatea politică a celor trei țări române constituie o garanție militară a propriei sale independențe. Mihai Viteazul întrupează visurile unei diaspore grecești care începe să spere în victoria și restaurarea imperiului. După debutul pontificatului său, în 1592, Clement VIII reia un plan de cruciadă anti-otomană care aliază țările române cu Polonia și Rusia. Trimișii papei se străduiesc
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
pontificatului său, în 1592, Clement VIII reia un plan de cruciadă anti-otomană care aliază țările române cu Polonia și Rusia. Trimișii papei se străduiesc să îndepărteze Biserica rusă de patriarhatul din Constantinopol, considerat ca fiind prea dependent de Poartă. Mihai Viteazul, ca și domnitorul Moldovei, Aron-Vodă, este susținut de familia Cantacuzinilor, care reprezintă interesele pârtii naționale. Conjunctura locală, cu afirmarea rolului crescut al părții naționale și a Cantacuzinilor, și conjunctura regională, cu revoltele anti-otomane de la sud de Dunăre, îl duc în
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Moldovei, Aron-Vodă, este susținut de familia Cantacuzinilor, care reprezintă interesele pârtii naționale. Conjunctura locală, cu afirmarea rolului crescut al părții naționale și a Cantacuzinilor, și conjunctura regională, cu revoltele anti-otomane de la sud de Dunăre, îl duc în 1593 pe Mihai Viteazul lîngă Sigismund al Ungariei, alături de guvernatorul Ștefan Răzvan. Patriarhul binecuvîntează războiul pe care Mihai Viteazul îl definește astfel: Tot ceea ce am făcut, tot ceea ce fac, o fac pentru credința creștină, văzînd ceea ce li se întîmplă, în fiecare zi, acestor sărmani
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
afirmarea rolului crescut al părții naționale și a Cantacuzinilor, și conjunctura regională, cu revoltele anti-otomane de la sud de Dunăre, îl duc în 1593 pe Mihai Viteazul lîngă Sigismund al Ungariei, alături de guvernatorul Ștefan Răzvan. Patriarhul binecuvîntează războiul pe care Mihai Viteazul îl definește astfel: Tot ceea ce am făcut, tot ceea ce fac, o fac pentru credința creștină, văzînd ceea ce li se întîmplă, în fiecare zi, acestor sărmani creștini". Mihai Viteazul se împacă în 1597 (se află în corespondentă cu acesta) cu mitropolitul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
al Ungariei, alături de guvernatorul Ștefan Răzvan. Patriarhul binecuvîntează războiul pe care Mihai Viteazul îl definește astfel: Tot ceea ce am făcut, tot ceea ce fac, o fac pentru credința creștină, văzînd ceea ce li se întîmplă, în fiecare zi, acestor sărmani creștini". Mihai Viteazul se împacă în 1597 (se află în corespondentă cu acesta) cu mitropolitul de Tîrnovo, Dionisie Ralis-Paleologul, care se află în fruntea revoltei bulgare. Această legătură este importantă pentru că este împotriva politicii de compromis cu otomanii dusă de patriarhul de Constantinopol
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Analizele lui Andrei Pippidi pun în lumină mizele acestor ultimi ani ai secolului. În cadrul Bisericii se opun două tendințe: una de evicțiune a otomanilor și de restituire a credinței, cealaltă de menținere a bunelor raporturi cu Constantinopolul. În 1597, Mihai Viteazul se lasă ispitit; el cere patriarhului să îl ajute să încheie pacea, dar înțelege în schimb să fie confirmat ca domn ereditar. Va aștepta însă în van venirea patriarhului în țările române. În schimb, Dionisie Ralis îl presează să înceapă
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
îl ajute să încheie pacea, dar înțelege în schimb să fie confirmat ca domn ereditar. Va aștepta însă în van venirea patriarhului în țările române. În schimb, Dionisie Ralis îl presează să înceapă ofensiva la sudul Dunării. Conflictul reizbucnește, Mihai Viteazul înfruntă un atac al turcilor în Țara Românească, respingîndu-l în 1599. După analizele din 1975 ale medievistului Ștefan Ștefanescu, în acel moment Mihai Viteazul "și-a pus progresiv ideea devenită apoi idee-forță că ar trebui să materializeze, conform intereselor poporului
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
române. În schimb, Dionisie Ralis îl presează să înceapă ofensiva la sudul Dunării. Conflictul reizbucnește, Mihai Viteazul înfruntă un atac al turcilor în Țara Românească, respingîndu-l în 1599. După analizele din 1975 ale medievistului Ștefan Ștefanescu, în acel moment Mihai Viteazul "și-a pus progresiv ideea devenită apoi idee-forță că ar trebui să materializeze, conform intereselor poporului său, proiectele vizînd realizarea unirii țărilor române, restaurarea vechii Dacii". Istoricul pune în evidență dubla dinamică a acțiunii lui Mihai Viteazul, cruciada și unitatea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
acel moment Mihai Viteazul "și-a pus progresiv ideea devenită apoi idee-forță că ar trebui să materializeze, conform intereselor poporului său, proiectele vizînd realizarea unirii țărilor române, restaurarea vechii Dacii". Istoricul pune în evidență dubla dinamică a acțiunii lui Mihai Viteazul, cruciada și unitatea națională: "Domnul Țării Românești nu a intervenit în Transilvania și în Moldova decît în momentul în care conducătorii acestor provincii s-au dovedit a fî proprii săi dușmani și prieteni ai turcilor, și doar atunci cînd securitatea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Transilvania și în Moldova decît în momentul în care conducătorii acestor provincii s-au dovedit a fî proprii săi dușmani și prieteni ai turcilor, și doar atunci cînd securitatea țării și a sa personală au fost puse în joc". Mihai Viteazul este supus presiunii turcilor și partizani lor acestora, care sînt prințul Andrei Bathori din Transilvania și Ieremia Movilă din Moldova. El acționează în etape: negociază cu turcii pentru a intra în posesia Transilvaniei, îl informează apoi pe împăratul Rudolf II
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a intra în posesia Transilvaniei, îl informează apoi pe împăratul Rudolf II că începe o campanie în favoarea Habsburgilor. Ei înțeiege ca Rudolf să recunoască caracterul ereditar al dominației sale atît în Transilvania cît și în Țara Românească. Domnia lui Mihai Viteazul în Transilvania îi neliniștește pe vecinii săi, regele Poloniei și domnitorul Moldovei, Ieremia Movilă. În 1600, Mihai se hotărăște să intervină în Moldova. El îl anunță pe împărat, defavorabil unei asemenea inițiative care îi pierde din vedere pe turci. Domnitorul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
alt frate George mitropolitul însemnele patriarhale, mantaua și cîrja episcopală. După cum notează Andrei Pippidi, "încă de cînd se încerca crearea unui stat ortodox puternic la această frontieră, întotdeauna instabilă, a Imperiului Otoman, prea multe speranțe au renăscut". Faima lui Mihai Viteazul este refăcută în secolul al XVII-lea de Matei Basarab care se numește, în 1643, "stăpîn și voievod" al țărilor "dacice". El revendică filiația cu fiul lui Mihai Viteazul, Mihai Pătrașcu. În 1635, trimișii lui Basarab merg la Curtea din
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a Imperiului Otoman, prea multe speranțe au renăscut". Faima lui Mihai Viteazul este refăcută în secolul al XVII-lea de Matei Basarab care se numește, în 1643, "stăpîn și voievod" al țărilor "dacice". El revendică filiația cu fiul lui Mihai Viteazul, Mihai Pătrașcu. În 1635, trimișii lui Basarab merg la Curtea din Viena pentru a intra în legătură cu familia descendentă a lui Mihai Viteazul. S-ar părea că Mihai Pătrașcu ar fi fost folosit ca instrument al politicii Habsburgilor, cu consimțămîntul lui
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
care se numește, în 1643, "stăpîn și voievod" al țărilor "dacice". El revendică filiația cu fiul lui Mihai Viteazul, Mihai Pătrașcu. În 1635, trimișii lui Basarab merg la Curtea din Viena pentru a intra în legătură cu familia descendentă a lui Mihai Viteazul. S-ar părea că Mihai Pătrașcu ar fi fost folosit ca instrument al politicii Habsburgilor, cu consimțămîntul lui Matei Basarab. În consecință, Pătrașcu este trimis la cazaci, apoi se însoară cu sora țarului Alexei Mihailovici. Proiectul Habsburgilor era în acel
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]