78,360 matches
-
în caz de este întrebat să spună că podul îi aparține. Când a fost întrebată de noile autorități de pod și crâșmă, ea a declarat că nu este stăpâna lor, iar crâșma este arendată de Ștefan Bălan și ea este angajată să muncească în crâșmă. În felul acesta ea a scăpat de deportare. În afară de gospodarii menționați mai sus, până la 1949 dar și după aceia în Pogănești erau foarte mulți gospodari care mai mult sau mai puțin se ocupau cu un fel
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
aproape de a fi deportat în Uniunea Sovietică, reușind să fugă în ultimul moment din lagăr. Până în octombrie 1945 a stat ascuns la ciobani din Munții Cibinului. Se întoarce la Sibiu, continuă studiile și în 1946 ia bacalaureatul, după care este angajat ca profesor. În 1947 părăsește clandestin România, dar este prins în Ungaria, extrădat și condamnat la 14 luni de închisoare pentru trecere frauduloasă a frontierei. Reușește să evadeze după 10 luni. Ajuns acasă după mai multe peripeții, este recrutat și
Hans Bergel () [Corola-website/Science/306000_a_307329]
-
câștigă existența cu activități literare și publicistice. Între 1957 și 1958 a lucrat ca redactor cultural la publicația de limbă germană Volkszeitung, care apărea la Brașov. De aici a fost concediat fără preaviz, din motive politice. O vreme a fost angajat ca violoncelist la teatrul muzical din Brașov. În aprilie 1959, a fost arestat pentru a treia oară. Unele manuscrise confiscate s-au pierdut, altele se află în dosarul penal. Tribunalul militar, care l-a judecat în cadrul procesului „grupului de scriitori
Hans Bergel () [Corola-website/Science/306000_a_307329]
-
Bărăgan, unde l-a cunoscut și pe Corneliu Coposu. După ce a înaintat, fără rezultat, 61 de cereri de grațiere, a fost eliberat din închisoare în 1962, în contextul amnistiei generale a deținuților politici, a putut părăsi Bărăganul și s-a angajat apoi ca muzician la orchestra din Brașov. A fost reabilitat împreună cu ceilalți patru colegi scriitori, în august 1968. A depus cerere de emigrare în Republica Federală Germania, pentru a cărei aprobare a fost sprijinit de Günter Grass, care a intervenit
Hans Bergel () [Corola-website/Science/306000_a_307329]
-
urmă la construcția căii ferate Deva-Brad. S-a căsătorit cu Susana Dorothea Ohnweiler, o sibiancă în vârstă de 18 ani, iar în anul 1967 s-a născut Sabine Maya, singurul copil al familiei Schlattner (care trăiește acum la München). Este angajat apoi la Uzinele Mârșa ca desenator tehnic. În anul 1969 i s-a îngăduit în cele din urmă să-și susțină examenul de stat în domeniul hidrologiei, la peste un deceniu după colegii lui, devenind astfel inginer. A lucrat apoi
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
04.00. Ofensiva de la Mărăști a început în dimineața zilei de 11 iulie 1917 la ora 03:50. Ostașii români, cu baioneta la armă, au luat cu asalt pozițiile inamice, au trecut prin breșele create de artilerie și s-au angajat în lupte corp la corp. În scurt timp, divizia a 3-a infanterie, prima care a pornit la atac, a rupt apărarea inamica (elemente ale diviziei 218 infanterie germană) între cota 536 și localitatea Mărăști. O sarcină deosebit de dificilă i-
Bătălia de la Mărăști () [Corola-website/Science/305978_a_307307]
-
Regatul României a participat alături de ruși la Plevna și Vidin, se soldase (pe lângă confirmarea Independenței României) cu anexarea de către greci a Tesaliei, locuită in bună parte de aromâni, unii elenizați deja, alții nu încă. De fapt, Grecia, care nu se angajase militărește, a obținut Tesalia fără ca să fie nevoită să tragă un singur glonț, luptele și sacrificiile fiind date de către români și ruși. O parte dintre aromânii din Tesalia au petiționat (în zadar) Congresul de la Berlin ca Tesalia să rămână parte
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
Catedrala de la Reims, acceptând caracterul sacru. Acesta, fiind monarh de drept divin, controla majoritatea Camerei Deputaților. Deși nu existau partide politice, presa juca un rol important. În jurul cotidienelor politice s-au polarizat oameni politici care formau grupări și care se angajau în diverse dezbateri. O parte din presa politică era controlată de liberali. Pentru a-și crește prestigiul și realizând că era contestat de o opoziție liberală puternică și că regimul său era vulnerabil, Carol al X-lea a trimis o
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
monarhiști și conservatori . Aceștia trebuiau înlăturați din armata. MacMahon nu a putut să facă asta și s-a văzut forțat să demisioneze. Cele două camere s-au întrunit și l-au ales ca președinte pe Jules Grevy care s-a angajat să nu dizolve Parlamentul. Franța tindea să devină o republica parlamentară în timpul mandatului său. Majoritățile erau fragile căci grupările politice puteau să încheie în Parlament diferite alianțe în funcție de interese. De multe ori, majoritățile se dizolvau din interese individuale. Apare astfel
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
militar, s-a înscris la Facultatea de Științe Politice și Relații Internaționale din cadrul Universității Ebraice din Ierusalim, deși i se oferise o bursă la Sorbona. A urmat apoi cursuri de masterat în Administrație Publică. Încă din timpul studenției, s-a angajat ca secretară în cadrul Ministerului de Externe al statului Israel, pentru a-și plăti taxele universitare. Este vorbitoare a șase limbi străine, în afară de ebraică (engleză, franceză, germană, portugheză, italiană și română). În cadrul Ministerului de Externe, a îndeplinit funcțiile de director adjunct
Colette Avital () [Corola-website/Science/306023_a_307352]
-
israelian. În calitate de ministru, Avraham Poraz a avut în competență, printre altele imigrația, inclusiv statul muncitorilor străini, mulți dintre ei români. Conform Agenției France Presse, Avraham Poraz a propus mărirea până la trei ani de închisoare a pedepselor pentru patronii israelieni care angajează muncitori străini aflați ilegal în Israel.În anul 2004 el a acordat comunității Israeliților africani evrei din Dimona statutul de rezidenți permanenți ai Israelului. Ministrul israelian de interne, Avraham Poraz, l-a acuzat în noiembrie 2004 pe președintele României, Ion
Avraham Poraz () [Corola-website/Science/306022_a_307351]
-
Grecești. În plus, începând din secolul al XVII-lea, otomanii au început să întâmpine probleme în dirijarea relațiilor lor externe, având dificultăți în impunerea termenilor tratatelor cu vecinii. Poarta a fost pusă pentru prima oară în situația de a se angaja în tratative diplomatice cu vecinii săi. Dată fiind tradiția otomană de ignorare în general a limbilor Europei Occidentale, oficialii turci s-au văzut în imposibilitatea de a participa la orice fel de negociere cu Apusul. Poarta s-a folosit pentru
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
Mai bine morți decât robi la sovietici”". Greva s-a soldat cu 300 de morți, atât bărbați cât și femei, ucraineni, ruși, germani, unguri, români, evrei, estoni, polonezi, turcmeni și alte naționalități. În 1949, URSS a semnat Convenția de la Geneva, angajându-se să-i elibereze pe toți prizonierii de război. Dar NKVD avea nevoie de mână de lucru ieftină. De aceea sovieticii au găsit soluția de a-i declara pe mulți prizonieri „criminali de război”, condamnându-i la 25 de ani
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
din Chișinău (1953-1959), devenind medic ginecolog. În anul 1959 și-a început activitatea de medic obstetrician-ginecolog în orașul Lipcani. Eugeniu Gladun urmează cursuri de doctorat, la absolvirea cărora în anul 1964 și susținerea tezei de doctor în medicină (1969), este angajat în învățământul superior în calitate de asistent, conferențiar și apoi profesor. A fost decan al Facultății de Pediatrie (1968-1983), iar apoi din anul 1971 deține și funcția de șef al Catedrei de obstetrică și ginecologie a Universității de Stat de Medicină și
Eugeniu Gladun () [Corola-website/Science/306073_a_307402]
-
Vasile Lupu a devenit domnitor în 1634. Comunitatea albaneză a crescut numeric și a căpătat o mai mare importanță în epoca fanariotă, când un mare număr de emigranți albanezi și-au deschis afaceri în multe târguri și sate, sau erau angajați în garda domnilor și boierilor munteni, fiind cunoscuți ca arbănași, arvaniți sau arnăuți (din limba turcă: "arnavut"). Mișcarea naționalistă albaneză din Imperiul Otoman "Rilindja Kombëtare" s-a manifestat activ în Muntenia, care a devenit un centru al inițiativelor culturale ale
Albanezii din România () [Corola-website/Science/306072_a_307401]
-
și cercetează cerul și solul din jurul vizuini, pentru a localiza eventuali prădători. Dacă observa vreun pericol, el scoate un țipăt ascuțit care determină întregul grup să năvăleasca în adăpostul vizuinii. Membrii unui grup interacționează de asemenea curățindu-se reciproc și angajându-se în jocuri de luptă șu urmărire. În căldura din miezul zilei ei pot trândăvi pur și simplu în jurul intrărilor vizuinii, stând la soare. Mărimea grupurilor variază de la numai 5 indivizi până 40 sau mai mulți. Multe manguste sunt mai
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
solul și scormonesc în stratul de frunze căzute și în crăpăturile în care ar putea să se ascundă prada; ele mai și sapă cu ghearele labelor inferioare dupa scorpioni, păianjeni, larve și diverse insecte. Majoritatea mangustelor își caută hrană individual, neangajându-se în tehnici de vânare în grup, dar uneori mangustele pitice cooperează pentru a răpune o pradă mai mare. Culoarea blănii mangustelor se contopește în general cu mediul înconjurător, indicând faptul că principala lor apărare este camuflajul. În general ele
Mangustă () [Corola-website/Science/306079_a_307408]
-
iar miniștrii erau responsabili doar în fața acestuia. În 1862, Otto von Bismarck a fost numit de către Regele Wilhelm I în poziția de Prim Ministru al Prusiei. Acesta a fost determinat să unească statele germane sub dominație prusacă, în acest scop angajând regatul într-o serie de războaie: Noul Imperiu al lui Bismarck a fost una dintre cele mai puternice entități din Europa continentală. Dominația Prusiei asupra noului Imperiu a fost aproape absolută, aceasta reprezentând trei cincimi din teritoriu și două treimi
Regatul Prusiei () [Corola-website/Science/306080_a_307409]
-
United States Census, cunoscut pre scurt, "Census 2010"), este cel mai recent. Ziua de referință pentru acest , "National ", a fost 1 aprilie 2010. Pentru a crește acuratețea și eficiența procesului, 635.000 numărători temporari (în original, "temporary enumerators") au fost angajați. Populația Statelor Unite, la data de 1 aprilie 2010, a fost de 308.745.538 de locuitori, , indicând o creștere de 9.7% față de numărul de locuitori numărați la data 2000 Census, care fuseseră 281.421.906 de locuitori. "Government Accountability
Recensământul Statelor Unite ale Americii din 2010 () [Corola-website/Science/306096_a_307425]
-
Acesta va fi prima numărare a cetățenilor națiunii care va folosi dispozitive mobile de calculare (așa numitele "hand-held computing devices") dotate cu conexiune mobilă Internet ("wireless Internet connection") și cu posibiltatea poziționării globale ("Global Positioning System", sau GPS). Proiectul va angaja în jur de un milion de persoane care vor lucra temporar la realizarea proiectului. Statul cu cea mai mare creștere procentuală a fost Nevada, în timp ce statul cu cea mai mare creștere numerică a fost Texas. Michigan, cel de-al 8
Recensământul Statelor Unite ale Americii din 2010 () [Corola-website/Science/306096_a_307425]
-
Service în funcția de corespondent. A părăsit Triest în 1953 împreună cu Ioan Chirilă și s-a stabilit pentru un timp la München, după care s-a mutat la Konstanz. Aici, împreună cu prietenii săi Teodor Ciochină și Ioan Chirilă, s-a angajat la unitatea militară auxiliară de pe lângă trupele franceze de ocupație din Germania de Vest. Împreună cu patru prieteni, Ion Chirilă, Stan Codrescu, Dumitru Ochiu și Tudor Ciochină, Beldeanu a organizat în 1955 atacarea și ocuparea legației Republicii Populare Române (14 - 16 februarie
Oliviu Beldeanu () [Corola-website/Science/306121_a_307450]
-
1918-1921 a urmat cursul clasei Luciei Sturdza Bulandra de la Conservatorul de Artă Dramatică din București, absolvindu-l în 1921 ca premiant. În acel an, George Vraca a ieșit premiant la clasa lui Nicolae Soreanu. Încă din perioada studenției a fost angajat la Compania Bulandra, dar a refuzat să-și reînnoiască contractul din cauza salariilor mici care erau plătite actorilor. Rămas fără angajament, a fost solicitat să plece în turneu cu trupa Teatrului Național condusă de Nicolae Soreanu. A fost angajat la 1
Ion Finteșteanu () [Corola-website/Science/306112_a_307441]
-
a fost angajat la Compania Bulandra, dar a refuzat să-și reînnoiască contractul din cauza salariilor mici care erau plătite actorilor. Rămas fără angajament, a fost solicitat să plece în turneu cu trupa Teatrului Național condusă de Nicolae Soreanu. A fost angajat la 1 decembrie 1921 la Teatrul Național din București, rămânând actor al acestui teatru până la moarte. Finteșteanu i-a considerat ca mentorii săi pe actorii Aristide Demetriade, Constantin I. Nottara și Nicolae Soreanu. A colaborat cu mai mulți regizori, dar
Ion Finteșteanu () [Corola-website/Science/306112_a_307441]
-
România unde a fost și încetățenit. Născut la Viena, în 1808, a venit în Țara Românească în 1829, înrolându-se ca ofițer în tânăra armată română în curs de formare. El își termină însă cariera militară în 1833, când se angajează ca profesor de istoria artelor la Conservatorul înființat de Societatea Filarmonică, condusă de Ion Heliade Radulescu. Tot în această perioadă scrie câteva piese de teatru și publică un volum de poezii. Dintre activitățile de ordin cultural, mai trebuie relevată și
Eric Winterhalder () [Corola-website/Science/306127_a_307456]
-
Colegi Național Colegiu Pedro II. În 1903 se mută cu familia la Sao Paulo unde se înscrie pentru a-și continua studiile la Școala Politehnică. De asemenea studiază desenul și pictura cu arhitectul Domenico Rossi la Liceul de Artă. Se angajează la birou, la Calea Ferată Sorocabana, unde tatăl său lucra ca funcționar. La sfârșitul anului 1904 Bandeira se îmbolnăvește de tuberculoză și este nevoit să se mute din Săo Paulo în Rio de Janeiro datorită climei tropicale. În 1922, după
Manuel Bandeira () [Corola-website/Science/306150_a_307479]