76,894 matches
-
colegiu iezuit din strada Schlösserstraße. Patronajul liceului a rămas în continuare în grija orașului Erfurt, singura autoritate superioară fiind cea regală. În 1894, având în vedere numărul crescut de elevi, municipalitatea a dispus construirea unui nou sediu al școlii pe strada Schiller, inaugurat festiv la 3 iulie 1896. După Primul Război Mondial școala a primit o titulatură nouă: "Liceul Umanist de Stat Erfurt". În 1938 și-a luat numele de "Liceul de Stat Langemarck". Sub administrația sovietică, după 1945, a urmat
Evangelisches Ratsgymnasium Erfurt () [Corola-website/Science/328824_a_330153]
-
anul 1950 restructurarea legislativă a dus la desființarea formei de școală liceală. După reunificare foști elevi și susținători ai Liceului Umanist din Erfurt, conduși de Werner Seydlitz, au solicitat, mai întâi municipalității Erfurt, reînființarea școlii lor în vechea clădire din strada Schiller. Cum însă municipalitatea nu a considerat o necesitate înființarea unui liceu umanist tradițional, parohia evanghelică din Erfurt a acceptat să ia o asemenea școală sub patronajul său. Municipalitatea a pus la dispoziție ca sediu fosta școală de stat, situată
Evangelisches Ratsgymnasium Erfurt () [Corola-website/Science/328824_a_330153]
-
din Teiuș, cu hramul " Intrarea în Biserică a Maicii Domnului", a fost ctitorită în a doua jumătate a sec. al XVI-lea (probabil între anii 1586-1598), de către ramura din Teiuș a familiei nobiliare Rațiu. Edificiul, situat în orașul Teiuș, pe strada Bisericii, nr. 304, este monument istoric clasificat sub . Biserica românească de secol XVI din Teiuș este o ctitorie a nobililor români Petru Rácz I., soția sa domnița Zamfira și Mihail Rácz. Șematismul Arhidiocezei Mitropolitane Greco-Catolice din Alba Iulia și Făgăraș
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
se găsește la intersecția Șoselei Kiseleff cu Strada Ion Mincu, în apropierea Palatului Kiseleff în care Majestatea Sa a copilărit, alături de mama sa, Regina Elena, și a fost inaugurată la 25 octombrie 2012, cu ocazia zilei de naștere a Regelui Mihai I, la împlinirea vârstei de 91 de
Piațeta Regelui din București () [Corola-website/Science/328837_a_330166]
-
Pământ a funebrului Doctor Schelet, aflat în căutare de suflete pe care să le piardă. În folclorul local, Marea Posedare a rămas ca un eveniment încărcat cu superstiții. Sosirea Doctorului Schelet a fost precedată de o săptămână în care, nopțile, străzile se umpleau de somnambuli. Cei care sufereau un accident care-i trezea din somn deveneau amnezici, iar trupul lor golit de conștiință era astfel pregătit să fie posedat de . Această posedare se manifesta prin creșterea necontrolată a sistemului osos, care
Doctorul Schelet () [Corola-website/Science/328845_a_330174]
-
documentară nu permite precizarea exactă a datei construcției sau măcar dacă palatul era terminat în 305. Reședința lui Dioclețian combină aspecte ale mai multor tipuri de construcții: este în același timp o cetate cu turnuri de pază, un oraș cu străzi și sanctuare, și o mare vilă luxoasă cu apartamente private. Este reprezentativă pentru cele trei principale forme arhitectonice care caracterizează epoca fondatorului său. Situl pe care a fost construit palatul conține o pantă dublă, cu o înălțime de mai mult
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
compensa înclinația naturală a terenului. În anumite aspecte, complexul palațial amintește de arhitectura militară a perioadei: însuși planul ansamblului îl evocă pe cel al unui castru dreptunghiular, după modelul celor construite de tetrarhi în număr mare la frontierele imperiului. Aspectul străzilor este similar unei tabere militare romane: "via praetoria" duce de la poarta de nord ("porta praetoria") la o intersecție cu "via principalis", care leagă porțile de est și de vest ("porta principalis dextra" și "sinistra"). Dincolo de această răscruce ce se găsește
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
de la Drobeta, de pe malul nordic al Dunării, la care spațiul este împărțit de cele două drumuri centrale perpendiculare în patru cartiere simetrice, sau chiar, și mai aproape de schema Splitului, cetatea lui Dioclețian de la Palmyra: aici se regăsește același aranjament al străzilor, în timp ce "principia" sunt aflate către muchia interioară, și nu către poarta principală. Comparația nu este validă decât dacă se recunosc elementele "principia" în edificiile din partea sudică a palatului lui Dioclețian de la Split: Peristilul cu colonada sa și cu veranda monumentală
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
conținea numeroase ateliere ale meșteșugarilor care lucrau pentru curte. Deci, nu ar fi absurdă amplasarea, în mijlocul aceluiași complex fortificat, a unei reședințe de prestigiu și a unei manufacturi de stat. Cele două funcțiuni ar fi fost clar separate topografic de către străzile principale, ale căror porticuri de fațadă ar fi putut servi și pentru a masca față de vizitatori activitățile mai puțin nobile. Această ipoteză se ciocnește însă cu absența vestigiilor arheologice atribuibile cu certitudine unei asemenea activități. Dificultatea rezidă în aceea că
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
este o casă situată pe Strada Prunului nr. 1, în centrul municipiului Suceava. În acest imobil a locuit și a compus marele compozitor român Ciprian Porumbescu (1853-1883). Edificiul a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având codul de clasificare . Casa
Casa „Ciprian Porumbescu” din Suceava () [Corola-website/Science/328851_a_330180]
-
ține cont de statutul de monument istoric. Astfel aspectul exterior este modificat, în special prin refacerea pridvorului de la intrare și înlocuirea tâmplăriei cu ferestre de tip termopan. În prezent casa în care a locuit Ciprian Porumbescu se află localizată pe Strada Prunului nr. 1, în spatele Curții de Conturi din Suceava. Accesul se realizează din Strada Petru Rareș. Imobilul se află pe culmea unui deal, de unde relieful coboară abrupt către Strada Cernăuți. Pe fațada dinspre stradă a casei a fost amplasată o
Casa „Ciprian Porumbescu” din Suceava () [Corola-website/Science/328851_a_330180]
-
prin refacerea pridvorului de la intrare și înlocuirea tâmplăriei cu ferestre de tip termopan. În prezent casa în care a locuit Ciprian Porumbescu se află localizată pe Strada Prunului nr. 1, în spatele Curții de Conturi din Suceava. Accesul se realizează din Strada Petru Rareș. Imobilul se află pe culmea unui deal, de unde relieful coboară abrupt către Strada Cernăuți. Pe fațada dinspre stradă a casei a fost amplasată o placă memorială din marmură albă la data de 14 octombrie 1953, cu prilejul aniversării
Casa „Ciprian Porumbescu” din Suceava () [Corola-website/Science/328851_a_330180]
-
casa în care a locuit Ciprian Porumbescu se află localizată pe Strada Prunului nr. 1, în spatele Curții de Conturi din Suceava. Accesul se realizează din Strada Petru Rareș. Imobilul se află pe culmea unui deal, de unde relieful coboară abrupt către Strada Cernăuți. Pe fațada dinspre stradă a casei a fost amplasată o placă memorială din marmură albă la data de 14 octombrie 1953, cu prilejul aniversării a 100 de ani de la nașterea marelui compozitor român Ciprian Porumbescu (1853-1883). Placa conține următorul
Casa „Ciprian Porumbescu” din Suceava () [Corola-website/Science/328851_a_330180]
-
Ciprian Porumbescu se află localizată pe Strada Prunului nr. 1, în spatele Curții de Conturi din Suceava. Accesul se realizează din Strada Petru Rareș. Imobilul se află pe culmea unui deal, de unde relieful coboară abrupt către Strada Cernăuți. Pe fațada dinspre stradă a casei a fost amplasată o placă memorială din marmură albă la data de 14 octombrie 1953, cu prilejul aniversării a 100 de ani de la nașterea marelui compozitor român Ciprian Porumbescu (1853-1883). Placa conține următorul text: "„În această casă a
Casa „Ciprian Porumbescu” din Suceava () [Corola-website/Science/328851_a_330180]
-
o fântână arteziană și o parcare. Curtea este populată cu arbori și arbuști din clasa coniferelor. Complexul Direcției Silvice Suceava se învecinează cu campusul Universității „Ștefan cel Mare” către nord și cu Parcul Universității spre est. Complexul este mărginit de Strada Teilor în partea vestică, iar vizavi de acesta se găsesc Stadionul Areni și sediul Inspectoratului Județean de Poliție. Clădirea principală este dispusă la bulevard și a fost construită într-un stil rustic, care reflectă domeniul de activitate al instituției găzduite
Direcția Silvică din Suceava () [Corola-website/Science/328852_a_330181]
-
Cetatea nu se mai vede astăzi, ea a fost rasă în 1828-1829, în timpul războiului ruso-turc, doar o foarte mică porțiune din vechiul zid s-a mai păstrat în dreptul malului, spre port. A mai rămas de asemenea, un beci boltit pe strada Citadelei; se zice ca ar fi servit pe vremea turcilor drept ierbărie sau pulberărie ; astăzi adăpostește budane ale serviciului Vinalcool. Pe locul fostului șanț care mărginea spre exterior cetatea se întinde azi semicirculara stradă a Unirii. Cu cele cinci incinte
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
de asemenea, un beci boltit pe strada Citadelei; se zice ca ar fi servit pe vremea turcilor drept ierbărie sau pulberărie ; astăzi adăpostește budane ale serviciului Vinalcool. Pe locul fostului șanț care mărginea spre exterior cetatea se întinde azi semicirculara stradă a Unirii. Cu cele cinci incinte ale ei, din care trei prevăzute cu bastioane, cu mulțimea de tunuri care o apărau, în 1809 ofițerul rus de origine franceză Langeron le apreciază la aproape 200, dispuse în baterii construite după sistemul
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
acum cu olane gălbui, după obiceiul turcesc și aveau streșini late, ca să nu atingă nici ploaia, nici razele fierbinți ale soarelui de vară, pereții scunzi. Se mai pot vedea și astăzi câteva asemenea case, cum e, de pildă, aceea de pe strada Justiției (între strada Călărași și faleza Dunării). La orășenii turci mai pricopsiți, tavanele odăilor erau din lemn lucrat frumos, în formă de rozetă; un asemenea tavan se poate vedea la muzeul de istorie al orașului. În timpul ridicării planului cetății, în
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
gălbui, după obiceiul turcesc și aveau streșini late, ca să nu atingă nici ploaia, nici razele fierbinți ale soarelui de vară, pereții scunzi. Se mai pot vedea și astăzi câteva asemenea case, cum e, de pildă, aceea de pe strada Justiției (între strada Călărași și faleza Dunării). La orășenii turci mai pricopsiți, tavanele odăilor erau din lemn lucrat frumos, în formă de rozetă; un asemenea tavan se poate vedea la muzeul de istorie al orașului. În timpul ridicării planului cetății, în 1790, de către căpitanul
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
și care tind să ia o dezvoltare realmente considerabilă . Încă de la 10 mai 1830, locotenent - colonelul G. Riniviev prezenta planul viitorului oraș, plan cu un mare bulevard de centura, în forma de arc de cerc, el forma limita orașului, precum și străzi regulate, drepte, apoi piețe și amplasamente pentru viitoarele instituții municipale. În același an colonelul Nilson întocmea planurile pentru numitele instituții, împreună cu devizele corespunzătoare. Ele erau înaintate, la 6 februarie 1831, divanului țării de către generalul Kiseleff. Planul lui Riniev nu fu
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
într-adevăr noul plan și, împreună cu un memoriu explicativ, îl prezenta, la 14 ianuarie 1835, spre a fi supus aprobării domnești. Se aduceau prin acest nou plan, care ținea seama totuși de cel vechi, o serie de rectificări și îmbunătățiri străzilor, piețelor și locurilor destinate clădirilor publice. Principalele îmbunătățiri priveau cele două coborâșuri spre port, piața cea mare din mijlocul orașului, o nouă piață situată în apropiere de calea Silistrei, amplasarea carantinei, a unei cazărmi și a unei școli, deschiderea de
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
și locurilor destinate clădirilor publice. Principalele îmbunătățiri priveau cele două coborâșuri spre port, piața cea mare din mijlocul orașului, o nouă piață situată în apropiere de calea Silistrei, amplasarea carantinei, a unei cazărmi și a unei școli, deschiderea de noi străzi, alinierea unora vechi și desființarea câtorva străzi rău trasate. Locul fostei cetăți urma să fie nivelat la înălțimea terenului înconjurător. Viitoarele clădiri trebuiau să fie construite numai în conformitate cu planul prezent, în piața cea mare a orașului, casele urmau să fie
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
priveau cele două coborâșuri spre port, piața cea mare din mijlocul orașului, o nouă piață situată în apropiere de calea Silistrei, amplasarea carantinei, a unei cazărmi și a unei școli, deschiderea de noi străzi, alinierea unora vechi și desființarea câtorva străzi rău trasate. Locul fostei cetăți urma să fie nivelat la înălțimea terenului înconjurător. Viitoarele clădiri trebuiau să fie construite numai în conformitate cu planul prezent, în piața cea mare a orașului, casele urmau să fie exclusiv din cărămidă și cu o fațadă
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
000 reprezentau, la 7 ianuarie 1834, valoarea celor vândute deja . Paralel cu construcțiile particularilor, se începură o serie de lucrări și construcții publice. În 1832, s-a pavat cu piatră o parte a pieței centrale, se aliniară o seamă de străzi sau ulițe și se așezară felinare pe toate, se mută, din cauza mirosului, pescăria din fața portului, într-o latură a lui, se astupară circa 3000 de gropi care serviseră, sub turci, ca depozite de grâne, se inființă, într-o clădire cumparată
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
numea „maghistrat” și se alcătuia din patru „mădulari” sau membrii, dintre care unul era președinte, iar altul casier. În 1833, găsim ca președinte al maghistratului pe Panait Rubin, dintr-o veche familie brăileana, al cărei nume a fost dat astăzi străzii unde-și avea așezarea, iar ca membri pe polcovnicul Ioan, pe Matache Paraschivescu și pe Grigore Ahtaru. În fruntea poliției era un „poliț - maister”, numit mai târziu „polițai”. Suprafața orașului propriu - zis, până la fostul șanț al cetății, se împărțea în
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]