280 matches
-
rezemată lângă grămada de gunoi, sau cu o spărtură în gardul cimitirului. Dora rânjea ca un mormânt desfundat de soare. Uscătorul, la capătul holului; în mijlocul uscătorului, o saltea roasă de șoareci, șoarecii ronțăiau arcurile, șoarecii își făceau cuib printre câlții îmbâcsiți de secreții vaginale, spermă, rapăn, noroi, mucegai. Deasupra, stăpânii gunoaielor ambalau excremente de cârtiță. Dora, ți-am adus fătălăul despre care ți-am spus! Ia vezi, are cocoșel sau pupăză între picioare! Eu cred că-i din ăla ce stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
prezentasem, însoțit de cadoul Ninetei, vioara, la câteva concursuri de interpretare unde, invariabil, primeam aplauze ca toți ceilalți competitori, și niște petice de hârtie pe care scria diplomă sau premiu. De fiecare dată când eram premiat, niște doamne cu fețe îmbâcsite de vopseluri, de parcă erau niște apași, sau niște domni care miroseau ca butoaiele de la bodega din colț mă pupau de zor și-mi spuneau că voi ajunge ca unul Paganini, lucru care mă întrista mereu, pentru că, auzisem eu, acel Paganini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ajung să cred Că nu-mpărțim aceeași realitate. Nu vreau să-mi petrec toată viața într-un birou afumat, printre oameni sclifosiți și dezagreabili, tâmpiți paraleli cu și dezinteresați de orice act de cultură. Sau cu ocultiști malefici. Acel aer îmbâcsit de putoare ordinară, de stătut, cloceală și nesimțire. Îmi pică de pe umeri capul și ochii nu mai sunt ai mei, nu mai văd cu ei. Apoi sunt toată moale și mă mulez pe podea. Și mă învârt și apoi mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
între restul și mediul ei, cu nimic mai intim decât holul pustiu (și nearanjat) al blocului. Astăzi primise corespondență. Scrisoarea avea ceva din aerul învechit și prețios al lucrurilor triste. Deja se contaminaseră de la mirosul de țigară în care era îmbâcsită încăperea. Va deschide geamul înainte de a pleca. Puse scrisoarea pe masă. Trebuia să ajungă la serviciu, avea inspecție. Se pregătise din timp, și foarte bine. Știa perfect ce să facă. Avea să vină cu siguranță o comisie sucită. Chiar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
marea, nopțile. Aici nopțile sunt blânde ( ai citit, nu? romanul lui F. S. Fitzgerald) și călduțe. Aerul este curat și în atmosferă plutește iubirea. Cu stimă și respect, Augustin Soul. Atlantida Era soare afară. Stătea întins pe plută, cu hainele îmbâcsite de sare, navigând în derivă pe apa liniștită. Avea părul blond, mătăsos, firav, care își păstrase încă strălucirea. Din cămașa sa albă rămăseseră doar bucăți zdrențuite. Din pantalonii de piersică mov, la fel. Dormea. Gemea. Se trezea. Țărmul era aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lamă de Toledo. Criticul nu ocolea dificultățile". Și tot Șerban Cioculescu făcea următoarele aprecieri legate de stilul criticii sale: "Scrisul lui Mihail Sebastian nu evită stilul zis gazetăresc, stil vorbit, cu fața la public, într-o vreme când critica literară se cam îmbâcsea într-un stil pe care Tudor Vianu l-a numit scriptic. Este însă totodată un stil dens, ferm, cu acel curaj al afirmației care-l relevă pe criticul de vocație. Mihail Sebastian nu umbla pe două cărări ca să-și spună
Un impresionist lucid by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7883_a_9208]
-
coautorul unui best-seller.Va avea un accent neîncetat pe sex.” Scopul lui era crearea unei parodii a literaturii sărace care menținea căptușite rafturile librăriilor monerne. “24 de oameni au răspuns invitației lui și au colaborat la scrierea celui mai exploatat, îmbâcsit de sex, respingător roman scris vreodată: Naked Came the Stranger (ro. Străina vine goală). Să se înțeleagă prin termenul “colaborare” că fiecare a scris câte un capitol neavând nici cea mai vagă idee despre ce scriu ceilalți. Au avut la
Top 6 parodii ajunse celebre pentru că nimeni nu s-a prins de poantă () [Corola-journal/Journalistic/68864_a_70189]
-
niveaux différents), il faudra attendre l'apport novateur et clarificateur d'Isou qui, des 1946/47, proposa de nouvelle voies de réflexion a des créations qui avaient été parfois fragmentaires". Atmosfera celor două simfonii, precum și a celor trei dansuri este îmbâcsită de un comic straniu, ca o negație continuă a naturii lexicale, ceea ce convoacă un contrast al imposturii făcute și totodată demascate. Cum ar spune Friedrich Vischer: "aceeași ființă, omul, al cărui cap ajunge sus, până în afara spiritului, stă, în același
Când literele încep să cânte by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/7896_a_9221]
-
lumânările ei (trimit, aici, la Voci, din Alte cuvinte potrivite, una dintre cele mai frumoase poezii ale lui Arghezi, punînd alături de fiecare destin "un zmalț în geamul casei, din liniștea din stele"), sufletele capătă o căptușeală de pulbere, care le îmbîcsește și le ține, o vreme, așa, saturate cu fum, pînă la așteptata lor împrăștiere, spectaculoasă ca o explozie de stea. Așa încît, dacă sufletele pot să aștepte, cu oarece speranță, semeție, îndepărtarea orei reci - "Să nu răspunzi că ești bolnav
Praf de stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6726_a_8051]
-
al omeniei, atributul „băieților buni", el și tatăl lui îndeplinesc misiunea de „a duce focul" , dat fiind că „nu există nici un Dumnezeu și noi suntem profeții lui". Ei pribegesc printr-un deșert în care pășesc prin cenușă, respiră un aer îmbâcsit de cenușă, văd pretutindeni cenușă, uneori funigine, arbori arși, cadavre și ele arse, câte o dată în poziții bizare, pentru că oamenii fuseseră încinerați instantaneu în timp ce-și vedeau de îndeletnicirile lor. Case nelocuite în care se mai găsesc, nu se
După ce „niciodată a și trecut” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6521_a_7846]
-
savuros și profesionist alchimia spectacolului mediatic. Lumea din Dezordinea preventivă gravitează în jurul seducțiilor autodistructive. Mathieu Caradin, Marcel Crasnac și mai ales George sunt vocile unei singure instanțe critice. Matei Vișniec evaluează simulacrul unei lumi de consum în care omul mlaștină -„îmbâcsit de informații inutile” - este individul despărțit de subiectivitate, un om „intoxicat”. Problema este cum această fragilitate poate fi recuperată poetic din spectacolul consumist. La un anumit nivel inițiatic, Mathieu Caradin descifrează jocul frontierelor interioare, al limbajului și apreciază rolul metaforei
Noua soteriologie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4733_a_6058]
-
știm de la Dante, Chaucer sau Villon, trecând prin Baudelaire și Arghezi și continuând cu, să zicem, Henry Miller ori Octavian Soviany. Pudibonzii, domnișoarele și o samă de prelați se vor fi uitat cu rezerve la asemenea focalizări pe vieți soioase, îmbâcsite în crime și pulsiuni animalice. Radu Aldulescu ne-a obișnuit cu descinderile sale narative, cu o concretețe de antropolog sui generis, prin cotloanele sufletului de lumpen, de vicios sau de bătut de soartă pur și simplu. Problemele cotidiene legate eminamente
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
aici, pe canapea. Ies în oraș după multe săptămâni. Trec pe la Cărturești. Văd un titlu promițător: Ghidul leneșului. Să-l iau, să nu-l iau ? Nu-l iau. Mă descurc eu și singur, n-am nevoie de ghid! Așa se îmbâcsesc casele bătrânilor: nici praful nu-mi vine să-l mai șterg. De vorbă cu T. Tu chiar nu ți-ai dat seama cu cine te pricopseai? Mi-am dat eu seama, da’ cam târziu. Eu m-aș fi dumirit de la
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4787_a_6112]
-
timp de-o clipă Să atingă butonul căci tocmai îmi amintii de ceva. Îmi amintii de drumul zilnic la scoala, pe vremuri, Spre sfîrșitul anilor cinzeci, cu un coleg de pe-atunci În același compartiment de opt locuri, cu geamuri îmbîcsite de fum, Scaune tapisate pline de pete, pe pereți peisaje marine, Elmers End, Eden Park, West Wickham, Hayse. Pe tot parcursul, Tovarășul meu de călătorie, acel cinic profesor de muzică Obișnuia să mormăie, să fredoneze, să zîmbească și să se
Un poem de Alan Brownjohn () [Corola-journal/Journalistic/5491_a_6816]
-
semiologii literare. Tânărul Gabriel Anghel pricepe, încă din librăria brăileană, că aparține unei lumi-care-se-face pentru el, mizând, cu multă convingere, pe un destin premonitoriu. Teren de joacă, loc sacru, recluziune și toate la un loc, până la proba târzie a tipografiei îmbâcsite cu mirosuri de plumb. Apoi intervine adevărata potrivire în lume: plăsmuirea revistelor literare. Marea vocație, liniștitoare, a specialistului dedicat, odată cu trecerea, zece ani mai târziu, în echipa României literare (condusă de Geo Dumitrescu). De-acum epoca preocupă martorul ajuns în
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
suișuri searbăde, coborîșuri abrupte... așezarea umărului, a trupului în muncă, da, în munca de-a înălța "curcubeul" amintit, visat... Nimic, nici reveria nu-i fără efort! Să-mi ordonez gîndurile, bucățile de "pricepere". Să-mi curăț, să-mi șterg rafturile îmbîcsite de praful inevitabil al vîrstei, de rumegușul rînced al renunțării... Să-mi chem întruna autorii dragi în preajmă, să-i rog să-mi mîngîie amărăciunile cu vorbele lor blînde, vindecătoare, dătătoare de nădejdi și, mai ales, de izbînzi, de alcătuiri
Editura Timpul asurzitor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16664_a_17989]
-
ambiguă, generate amîndouă de acea prezență discretă, la limita irelevanței, într-un organism redundant și diform, erau atunci, în tăietură proaspătă, evidențe de-a dreptul traumatizante. Cu atît mai mult cu cît toți artiștii momentului, fără excepție, aveau încă plămînii îmbîcsiți de respirația exclusivă în atmosfera unui propagandism cultural osificat pînă aproape de abstracțiune. Chiar și artiștii liberi în interior și neconcesivi în manifetarea lor publică erau absorbiți de context într-o asemenea măsură încît păreau ei înșiși exponenți ai regimului, chiar dacă
Salonul Oficial, între memorie și proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10690_a_12015]
-
bine venite la colț de stradă, ca să spun așa... C.P.: Eu am fost profund impresionat de ceea ce au făcut americanii, în toate domeniile, în tehnică, în muzeele americane și canadiene, care sunt de un tip deosebit. Muzeele lor nu sunt îmbâcsite, nu sunt muzee în care tablourile sunt atârnate unul peste altul, ca la noi, ...acolo muzeele sunt puse în parcuri speciale. Sân Francisco, Vancouver și Sidney concurează și câștigă, pe rând, locul întâi în lume...Am văzut multe parcuri în
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Toată noaptea ninsese în oasele mele Cu păsări ce alergau În întunecimea zborului Cu pleoape Ce nu-mi închideau ochii Spre un infinit Ce nu-l mai găseam Printre semnele zilei Încețate în sfârșitul agoniei Ultimei pete Dintr-un februarie Îmbâcsit cu povești înflorite în ferestre ....................................................... Mugure trist Oprește-ți plesnitura de patimi Și lasă clipa din mine Semn Pentru alte anotimpuri De AZED ANGHEL ZAMFIR DAN MESAJ Dacă vii Apropie-te gândului Întreagă Fără foșnet Eu sunt în grădină Pregătesc
ALERGARE DE PASĂRE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382655_a_383984]
-
decât să cobor și să urc! Restul e viitorul. Călătorie sprâncenată, prietene! E o zi care duhnește a albastru și nemărginire: ființele există de la cap în sus, iar lucrurile de la nume mai departe. Vocea umană lasă dâre sonore în atmosfera îmbâcsită de lesturile toride ale verii. Fiecare individ ”răsună” clar și distinct. Fără dubii. Filtrată de simțuri, realitatea își ocupă din nou locul predestinat. Recenta aură semantică îi vine perfect, camuflând-o în cotidianul cel mai plat cu putință. Cu alte
58 (CINCIZECI ȘI OPT) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383945_a_385274]
-
s-au oprit în stațiunea Durău. Peisajul, aerul tare de munte, vârful în ceață de abia zărit al Ceahlăului, pot fi adevărate desfătări pentru minte, pentru suflet și ochi. Să nu mai spunem despre aerul minunat care îți curăță creierul îmbâcsit de modernismul unui oraș. Seara, la lumina focului de tabără făcut și menținut de o familie de bucureșteni cu care s-au împrietenit, au trăit clipe magnifice. — Toma, nu crezi că aici este mai frumos decât în Elveția? îl întrebă
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384048_a_385377]
-
ajută copiii. Ei mă întrețin. Slavă Domnului că-i am! - Bine, bine, dar de ce-ți faci sânge rău? - Cum adică, de ce? Nu citești ziare, nu asculți la radio și nu vezi la televizor? - Păi..., crede-mă că nu! Sunt îmbâcsit de ce citesc și de ce aud. Politică. Dar proastă rău, bre! Mincinoasă. - Aha! ... Înțeleg.... Mă impozitează tehnocrații ăștia, după mintea lor întortocheată... - Cum? Păi, dacă n-ai venituri.... Ori ai firmă, ceva... asociație sau lucru la negru... - De unde, Doamne, iartă-mă
ŞTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384059_a_385388]
-
sinucis, fiindcă de curând se închisese și fabrica, de care își legase întreg rostul vieții, rămânând șomer!... Casa zace cu jaluzelele Eslinger lăsate, precum pleoapele peste niște ochi somnoroși. De aproape se vede că acoperișul, umbrit de câteva conifere este îmbâcsit cu mușchi. Brazilor li se retezase vârful, ca să nu crească peste măsură... Închiderea fabricii de fier, veche de peste o sută de ani, a provocat necazuri multor altora. Majoritatea celor tineri au plecat, lăsând nu puține case de izbeliște, ca să își
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
cumplit a gaze nocive de tot felul, se îndreptau spre capătul cel mai adânc al galeriilor, spre a pușca peretele frontului de exploatare, prin care exploziile rupeau pereții de minereu, împrăștiind prafuri grele și fumuri înecăcioase în galeriile deja foarte îmbâcsite de noxe. Apoi, acești bravi oameni ai subteranelor, cu ajutorul uneltelor primitive, încărcau vagonetele cu minereu, ce porneau de-a lungul galeriilor spre stațiile de suprafață. Acel material dislocat din stâncă, era privit cu sfințenie, ca rod al muncii normate, nădăjduind
AURUL DIN SCRIERILE LUI MIHAI LEONTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383252_a_384581]
-
mai Înainte Îi simți privirea asupra gâtlejului, tăioasă ca un pumnal. Poate că trebuia să fie mai precaut, Își zise. Nu avea să fie prior pentru totdeauna. Era zi de târg, În spatele zidurilor vechi. Dante se hotărâse să străbată străzile Îmbâcsite de tejghele pentru a scurta traseul. Dar ar fi făcut cu mult mai bine dacă ar fi cotit-o spre malul râului Arno, descoperi el nemulțumit, căci astfel ar fi evitat acea grămadă de oameni fetizi și de mărfuri dubioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]