161 matches
-
și la tine s-a văzut până la urmă aceeași necruțătoare judecată când, prins în luptă și dus legat (cu toată mantia ta de purpură și celelalte însemne ale demnității împărătești), Sapor-regele perșilor- a poruncit să fii jupuit (de viu) și îmbălsămat, spre a le fi (altora) de-a pururi pildă! Până la urmă tu însuți, Aureliane (tu, para-de-foc a tuturor fărădelegilor!), n-ai făcut tu nebunia de a te năpusti de-a curmezișul Traciei? Și n-ai fost tu spintecat acolo, sub
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]
-
necaz că nimănui, din cei importanți, nu pare să-i pese? Nu știu. Nu mai știu nimic. Au trecut 5 ore. Sună telefonul. Nu vreau să răspund. Apar și primele întrebări: - Cum ești? - În 5 ore puteam fi deja și îmbălsămată. Da` uite că nu-s! Eu m-aș fi dus până la capătul lumii dacă aș fi aflat că ai pățit ceva. Și tu mă întrebi după 5 ore? Știu că răspund răutăcios, dar nu-mi pasă. Mă simt rănită. Mi-
SUNT EGOISTĂ! de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353283_a_354612]
-
când sărată, așa e în viață, când ne e bine, când ne e rău, și asta pianul știe și ni le repetă să ne bucurăm de imaginile consecutive. -Dar vioara ce cântă? -Plânsul omului, părerea de rău, regretele, tristețea, visurile îmbălsămate, suferința ascunsă în iluzii... cerul, clinchetul de copil, gânguritul dintâi, țipătul păsărilor speriate, spaima femeii că se termină iubirea, frica omului că viața se îndepărtează tiptil, neputința lui de a opri timpul, care nu lucrează întotdeauna în favoarea lui. -Așa de
LECŢII DE VIAŢĂ DESPRE INSTRUMENTELE MUZICALE PARTEA III. de SUZANA DEAC în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357417_a_358746]
-
observație banală: ar fi timpul să te culci, mângâia coperțile vechi, îmbrăcate în piele, cu litere aurite, imprimate, ca să trăiască secole. Citea de zor în fiecare noapte cu geamul larg deschis. Atmosfera epocilor trecute cu săbii și rochii lungi, cartea îmbălsămată se amesteca cu farurile mașinilor, care în trecere îi luminau camera, ca mai apoi să ia curba prescrisă. Dacă intră cineva în camera ei în plină noapte? - se întreba, geamul fiind foarte jos, oricine îl putea escalada cu ușurință. Dar
GÂNDĂCEII MICI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357413_a_358742]
-
este aproape la fel de captivantă că războiul și la fel de periculoasă. În război nu poți fi ucis decât o dată, dar în politica de multe ori.” În politica românească numeni nu moare. Și dacă se întâmplă, are grijă familia politică să fie împăiat. Îmbălsămat. Mumificat. S-o fi născut veșnicia la sat dar profitul se face la oraș. Că la poarta de la spitalul de nebuni, când se dă învoire cu hârtiuța, s-au dat în stamba europarlamentarii români la Strasbourg. Am exportat cu succes
CU POALELE-N CAP ... de DONA TUDOR în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358785_a_360114]
-
lui, astăzi înghețată de mâna morții. Chipul lui nu e o priveliște plăcută, dar poporul căruia i s-a spus că l-a mântuit, că l-a scăpat de obidă, nu încetează a trece în șiruri lungi dinaintea trupului său îmbălsămat, biet popor plin de așteptare, răbdare, și înșelat. Cetele trec și iarăși trec, fără să le pese că acel covor ce se întindea la picioarele marelui uzurpator fusese un adevărat râu de sânge, iar nu postavul stacojiu, peste care odinioară
REGINA MARIA. REGINA INIMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360434_a_361763]
-
la astuparea crăpăturilor. Dacă vreo altă viețuitoare (fie ea chiar mare - șoarece, șopârla) are intenția de a intra în stup, ea este omorâta pe loc prin injectare de venin, iar apoi acoperită cu propolis și ceară. Un astfel de cadavru îmbălsămat poate rezista nealterat între 5 și 6 ani. În același timp, propolisul este utilizat la lustruirea pereților stupului și la igienizare, datorită proprietăților sale bactericide (vestitele viori Stradivarius erau și ele lustruite cu propolis, ceea ce a permis că ele să
10 MASTI NATURISTE CU PROPOLIS CARE ITI INTINERESC TENUL de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359663_a_360992]
-
Grădini în roua , cu parfum de roze , Sporesc , din zi în zi , mai mult misterul ... E parcă sărbătoare - n gând și - n suflet , Si , parcă , sărbătoare , în tot Cerul ! Prin flori de câmp , adie încet vântul , Iar verdele respira tinerețe . Îmbălsămat e - n cântece , pământul , - Promisiune - a unei vieți mărețe ... Prin aer săgetează rândunele Și fluturi albi spre stele rătăcesc , Spre ape zburda mandre căprioare - O pregustare- a raiului ceresc ! Roiesc albine sub divinul soare Și - n zări se sting ale
INALTARE de GEORGETA GIUREA în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344224_a_345553]
-
este chiar simbolul ei ! Că vorbele rostite sunt doar șoapte, Sau sunt reversul clar al dragostei.Trosnește-n palme uneori chiar vântul,- M-aplec asupra ta să-ți îngrijesc !- Ideile avute de când gândul ! Mă pune ca iubirea să-ți cerșesc.Îmbălsămat cu doruri mai mărunte,Aștept iubirea ta să-mi urle-n sânge.- Să îmi alunge gândurile sumbre ! Sau să mă-nvețe că eu nu pot plânge.Nu pot să te ating numai cu gândul,- E clar că tu îmi ești
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
taci al păsării zbor, Ce pleacă, plutește, e-un gând călător, Un gând ce se lasă de zbor mângâiat, Ascultă și taci, i-al nostru păcat ! Ascultă și taci, cum vântul rostește, A noastră iubire, ce o povestește, Văzduhului toamnei îmbălsămat , Ascultă și taci, i-al nostru păcat ! Ascultă și taci, că psalmul îl cântă Natură întreagă, prin toamnă cuvântă... A noastră rostire-a descătușat Iertarea tăcută l-al nostru păcat. Mara Emerraldi Referință Bibliografică: ASCULTA SI TACI / Mara Emerraldi : Confluențe
ASCULTA SI TACI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381853_a_383182]
-
respins de zgomot, de oraș buclos, catifelos și tandru, privire mustăcind în colț de dor cu mâna-ți sărutată-n mine, apoi de gura-mi fără nor îmi rătăcești mintea bătrână, întinerești inima-mi-biată bătăi de poartă cabalină, de verde crud îmbălsămată e doar o clipă cât o doară, e doar o doară cât o clipă și timpu’-n mine o să doară fiindcă la tine-i buza-aripă și-am alergat în viața-mi seacă, amar de vreme-ntunecată să te găsesc departe
O SIMPLĂ RAZĂ FERECATĂ de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373877_a_375206]
-
folosit în limbajul poporului: Și l-a omorât și pe acesta ș-o făcut patru căpiți de carne din capetele lui.” (Basmele românilor, vol.V, 2010:207). ”Admirator, predestinat, al creațiilor populare, Eminescu și-a făcut ucenicia în chiar grădinile îmbălsămate ale folclorului”, consemna Perpessicius în lucrarea sa Eminescu și folclorul, de la care a împrumutat atâtea miresme și atâtea podoabe pentru propria sa creație poetică” (Perpessicius, 1971:418). Folclorul românesc, în esența căruia intrase și-i trezise nemărginita dragoste față de tradițiile
SPECIFIC NAȚIONAL ȘI SENS AL TRADIȚIEI ÎN BASMUL POPULAR CULES DE MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372751_a_374080]
-
coeziune.Socială și psihică. Nu mai credem nici în propriile noastre forțe. Sau slăbiciuni. Nu ne mai iubim aproapele. Dar nici pe noi înșine. Iubirea a dispărut. Dar nu ura, indiferența i-a luat locul.Asistăm la moartea aproapelui nostru îmbălsămați în frigul indiferenței absolute! Nu ne mai impresionează nimic. Nici măcar cinismul celorlalți. Sau al nostru. Trăim ca niște cadavre ambulante. Comunicăm cu ceilalți doar prin simțuri. Și cinism. Trăim în concubinaj cu propriile noastre neveste. Fericirea o abordăm ca pe-
DEŞERTUL DE CATIFEA (53-54) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346255_a_347584]
-
înaintea iernii usucă pe dinăuntru sevele când noaptea trece pe sub picioarele surdului dezechilibrându-i vederea și poetul un accident ireparabil sosește ca o solie ce își bate singur în frunte cuiul lui Pepelea pentru câteva imperii de poeme. Un iaht îmbălsămat Mă cheamă iubirea exclamării pure Sub amestecul de culori diurne culmea presimțită Mușcata dezvelindu-și nesfârșita timiditate Naște urechea de care se lasă văzută și ochiul de care se lasă auzit. A înnebuit în aerul sub vioara lină Pe care
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345174_a_346503]
-
izvoare ascund furtul, mișcarea Și aglomerarea de nori tăinuiesc răpirea. În țesătura secundei zâmbetul e ușa deschisă Pe care nu ți-e dat să o deschizi Simțurile căutând disperate întruparea Visând la veșnicia universului, Construind duritatea veșniciei. Pe un iaht îmbălsămat, catargul în Cer Gâdilând în tălpi îngerii Coronițe de petale împodobesc Frunțile, Atrage căderi de stele visurile tale, Bronz rotund sunând în aureolele Toamnei Argintul prelungește privirea în urechea Ierniii. Fulger albastru E noapte și peste veac se vremuiește așa cum
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345174_a_346503]
-
Poetul Ce idealul de femeie a-ndulcit? Și a incorporat în vers pamfletul Și hora de străbuni a reunit? Nu, Eminescu nu putea nici să dispară, Avea un suflet de poet luxuriant Și când iubea, știa să moară, Cu tot cu versul său, îmbălsămat. LILIA MANOLE Referință Bibliografică: NU, EMINESCU NU PUTEA SĂ MOARĂ... Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1627, Anul V, 15 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
NU, EMINESCU NU PUTEA SĂ MOARĂ... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379687_a_381016]
-
tătarcă de la GUM (agromnîiul magazin universal al Moscovei), oricum steaua atît de nenorocoasă pentru noi a căzut, să sperăm, pentru totdeauna. Oricîte șantaje ar mai face nepoții bolșevicilor din octombrie, amenințînd, aceștia, cu dinamitarea statuii lui Petru cel Mare dacă îmbălsămatul Ilici va fi urnit din mausoleu. Perseverez în speranța că va veni, cîndva, un domn rector care, intrînd sau ieșind din Universitate, își va arunca privirea și spre mastodonții cu seceri, ciocane și pickamere de pe distinsa clădire și va voi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nimica, și în nimic trebuie iarăși să mă-ntorc. 65 De-ți iei napoi suflarea, iată, învăluit sînt în uitare". El se opri: întunecosul glas tăcu, dar nourul deasupra capetelor lor pluti-n Cununi de aur, tristețea Omului și picurii îmbălsămați căzură jos, Și Iată, acel Fiu al Omului, Spiritu-acela-ntunecat al Celui Ce-a Căzut, Luváh, din nour coborî. Cu groază Albionul se nalta: 70 Se nalta revoltat Groaznicul Om și spatele-și întoarse către Vala. Noi auzit-am Glasul Albionului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
le nutrea pentru fiica sa. El speră ca prin intermediul Aidei să afle secrete militare privind mișcarea armatei egiptene El încearcă să trezească în Aida amintiri din copilărie și să o facă conștientă de îndatoririle ei față de patrie (Rivedro le foreste îmbălsămate). Etiopienii se vor ridica din nou la luptă. Cerință lui Amonasro este clară: Aida va încerca să obțină de la Radames informațiile dorite de tatăl ei. După o scenă violență cu tatăl său, în care Aida mai întâi respinge cu indignare
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
se spune. „Ooo, ce interesaaant! Așa ceva nu am mai văzuuut”, exultă o cucoană de pe scaunul de vizavi! Pășești preocupat Într-un alt „strat” existențial, nu lipsit de relief și Învățăminte: un cimitir subteran, adăpostind circa 8 000 de trupuri omenești Îmbălsămate. Atmosferă uscată, obscură, tenebroasă. Intri În intimitatea lumii, În profunzimea și „adevărul” ei. Alta decât cea de „sus”, vie și frenetică. Trupuri atârnând În dreapta și În stânga, corpuri uscate, dar Încă expresive, schelete de oameni mari și mici, copii și bătrâni
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
încă să cred asta, mă întrebam în tăcere: chintesența spiritului francez atât de multă căutată n-o fi având oare drept izvor dragostea? Căci toate drumurile Atlantidei noastre păreau să se încrucișeze în ținutul Tandreței. Saranza se cufunda în noaptea îmbălsămată a stepei. Aromele ei se contopeau cu parfumul ce înmiresma un trup de femeie acoperit cu pietre prețioase și hermină. Charlotte povestea despre isprăvile divinei Otero. Cu o uimire neîncrezătoare o priveam pe acea ultimă mare curtezană, tolănită pe canapeaua
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pat, dormi ca acasă vreo nouă ceasuri și la opt dimineața te deștepți la Roman. Aici cafea cu lapte cu un kipfel, două, și 17 ceasuri, minut cu minut, după ce-ai plecat din București te găsești transportat pe malul îmbălsămat al Bahluiului în fosta capitală a fostului principat al Moldovei, unde ajungi dormit, mâncat și odihnit. Călătoria, mâncare cu bacșiș cu tot, te-a costat 80 de franci*. Ei vezi, acum 40 de ani nu era așa.” Scrisorile lui Ion
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
din exil. În fine, Călinescu este nemulțumit de modul cum i-a fost utilizată istoria literară din 1941, pe care romanistul italian ar fi așezat-o „sub un teasc greu, storcând și aruncând din ea tot ce era dulce și îmbălsămat și oferindu-ne pe farfurie o ceară arida de fagure, redusă la starea de nisip”. Analizând cu atenție lucrările Storia della letteratura romena și Novecento letterario romeno, Mircea Zaciu remarcă și carențe, precum interpretarea unor personalități ale interbelicului românesc într-
LUPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
manifestă chiar și În ziua În care șiiții organizează procesiunea tabutului (sicriului). Cu această ocazie, mahomedanii din Kashmir Își ard unii altora casele și manufacturile de șaluri. Din Kermanshah am pornit spre Bagdad, alăturându-ne unei caravane ce transporta cadavrele Îmbălsămate ale unor persani la Kerbala, unde se afla sanctuarul lor. Foametea la Mosul, În 1828tc "Foametea la Mosul, În 1828" Persia e situată pe un podiș Înalt, relieful ei diversificându-se Într-o succesiune de dealuri și deșerturi. Cu toate că am
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
o asemenea moarte nu s-ar putea asemui decît încîntătorul sfîrșit al unui apicultor din Ohio care, căutînd miere în scorbura unui copac, a dat peste o asemenea cantitate, încît, aplecîndu-se prea mult, a căzut în ea și a murit îmbălsămat. Cîți oameni au căzut oare în capul plin de miere al lui Platon și și-au găsit o moarte dulce în el? Capitolul LXXVIII PRERIA A scruta fața acestui leviatan sau a-i pipăi gîlmele de pe cap, e o treabă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]