1,512 matches
-
o trăiesc și o cântă? - Opinia mea este că sarcina principală a tuturor instituțiilor noastre: publicații, posturi de radio și televiziune, școli, ar fi să promoveze, în exclusivitate, numai muzica adevărată, valoroasă, deoarece muzica este arta care înnobilează inima și îmblânzește spiritele... Dacă vorbim de adevărații artiști aceștia trebuie să trăiască și să simtă, din plin, textul și melodia pentru a le transmite și ascultătorului, pentru a înfiripa acele vibrații estetice care leagă interpretul de ascultător. Televiziunea și Internetul au schimbat
Talente avem, tineri muzicieni români instruiţi, cu academii, avem, dar ceva ne lipseşte [Corola-blog/BlogPost/93993_a_95285]
-
sfârșiseră în lehamite, în neîncredere, în dezamăgire înainte de a pune punctul final. Toate începuturile erau anevoioase, primele fraze i se împotriveau cu dușmănie ca niște ființe răuvoitoare, ca niște fiare sălbatice pe care în zadar ar fi încercat să le îmblânzească. Scria, de bine de rău, o pagină, rareori două, dar totul sfârșea, după zile grele de ezitări și înverșunări, de avânturi și delăsări, printr-o amânare: va continua mâine, va sfârși a doua zi, peste o săptămână, când va putea
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
taioare pocnind de șoldărărie profesorală și de sîni în cămăți de forță... sutiene blindate, încopciate ermetic... gașca teatrului, iubirile dezastruoase... adolescența, sala de anatomie cu cadavrele injectate cu formol, îmbolnăvirea netrebnică, sanatoriul Bîrnova, rezerva în care se murea, barbara bronhoscopie ( îmblînzită perfid de cocainizarea laringelui ), iarăși facultatea, rușinea imensă a poeziei, Dolhasca (raiul maturizării!) , din nou Iași,Tamara, Tamara, Tamara... fleoșc și de la capăt, copiii!!! Deodată mi se opri respirația! Ingerii înfășurați în nimburi și pene, cei cărora le satisfăceam pofta
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
amorului suprapotent dintre coapsele mădularelor lui și literele imprevizibile de pe cîmpiile de la marginea cefei lui impresionante de taur în egală măsură firesc grotesc și infragrotesc bărbatul care sînt va duela cu moartea și scaeții fără teamă bărbatul care sînt va îmblînzi miezul de noapte care se anunță pe cît de glorios pe atît de infernal bărbatul care sînt va bea aceast pahar cu apă țîșnită din piatră bărbatul care sînt va săpa conștiincios acest mormînt strălucitor în miezul mării negre cînd
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
dragostea repede cînd fu de plecat - n-am nechezat? *** eurydike/ cuvînt împreună eurydike/ împreună cu vîntul femeie, căutată în moarte și pierdută în viață: necîntătoare sunt astăzi adevărurile mele de ieri și alt zeu doarme în vorbele care mișcaseră pietrele și îmblînziseră fiarele gîndul aminte și fluviul aroma și gustul, tăria - deodată trezite lîna de aur și capul meu cîntăreț pe ape și ape - deodată totuna eurydike/ privire-ndărăt eurydike/ împreună cu vîntul femeie, căutată în moarte/ și pierdută - deodată cîntecul era cîntec
în cîntecul singur by Mircea Cau () [Corola-journal/Imaginative/13794_a_15119]
-
Gabriela Ursachi Prins în vîrtejul ce avea să înghită, simultan, cel puțin trei curente literare și vreo două generații de scriitori, Barbu Ștefănescu Delavrancea ( 12 aprilie 1858 - 29 aprilie 1918) îmblînzește cu o echilibrată volubilitate civică, dar și beletristică relația atît de tensionată dintre tradiție și inovație. Leat cu Vlahuță și mai tînăr cu 6 ani decît I. L. Caragiale, Delavrancea înfruntă, în acest triumvirat cultural întărit cu armătura prieteniei, fervorile literare
APRILIE by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14010_a_15335]
-
și, în fine, engleza. Tipărirea cărților în Braille le-a asigurat nevăzătorilor din întreaga lume accesul direct la educație și la cultură. Și totuși, astfel de cărți sunt extrem de voluminoase și nici chiar metodele stenografice nu au izbutit să le îmblânzească prea mult dimensiunea. Romane precum Don Quijote, Mizerabilii, Război și pace, cu volumele lor Braille așezate unele peste altele, pot să ajungă până în tavan, cu șanse serioase de a accidenta cititorul. Nu se cunoaște însă nici un astfel de eveniment major. Numărul
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
senin. Cel puțin așa apare din rândurile sale confesive. Horia Gane are și vreo 12 cărți manuscris dar și o frumoasă epopee în nouă cânturi sub titlul de Grădinile suspendate ale cuvântului bine cântărite în metrul lor clasic, dificil de îmblânzit, și demonstrând răbdarea cea bună de a cizela forma până la picioarele metrice perfecte. Ineditul formulei dar și profunzimea meditațiilor se cuprind perfect în simplitatea calmă, matură și frumos alcătuită estetic: " Și ce o se se-ntâmple cu mine, o, Doamne
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
împrejurări, condoleanțe. Spunea întotdeauna condoloanțe". Acesta e numai debutul unei secvențe în care Tia Șerbănescu dezvoltă tot ce ține de rîsul negru, de rîsul legat de zonele tabu, între care și moartea. Este singurul mod în care moartea poate fi îmblînzită, pare să spună diarista. Viața ca o corectură (variațiune la Viața ca o pradă) pare un episod din biografia lui Victor Petrini din Cel mai iubit dintre pămînteni, cînd filozoful e trimis, din motive politice, la "munca de jos". La
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
Densusianu, riscînd pleonasmul, pînă la "autor vesel fără voie" vinovat de o crasă "neglijență literară", în opinia lui Paul Zarifopol, se cască abisul oricîtor nuanțări și supoziții. Dar măcar o parte din suspiciunea structurală a criticilor literari ar putea fi îmblînzită printr-un imaginar puzzle liric: ahturile lui Conachi, grandioasele viziuni eminesciene, cavalcadele onomatopeice ale lui Macedonski, miniaturile melancolice ale lui Ion Pillat, blestemele argheziene, Isarlîk-ul barbian, Levantul lui Cărtărescu... și lista rămîne deschisă. În această ubicuitate discretă stă farmecul lui
August by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14902_a_16227]
-
ei. Am privit descumpănit singurătatea celor două figuri de bronz în sala mare de piatră. Lumina intra în încăpere printr-un oculus tăiat în tavan chiar deasupra lor. Mi-am imaginat că în zilele cu soare, razele de lumină le îmblânzesc singurătatea și o fac, poate, mai suportabilă. Dar în ziua cu pricina era o vreme mohorâtă de toamnă, cu o ploaie deasă și persistentă. Așa că, în vreme ce eu contemplam, la adăpostul tavanului, dramatismul întregii scene, ploaia cădea tăcută și indiferentă deasupra
Jalea de bronz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82382_a_83707]
-
respect decât din nevoie (bănuiam, dar n-am vrut să verific, că noua apariție e disponibilă și pe Kindle) și am lăsat-o să zacă mai multe săptămâni pe masa din camera de zi. În timpul ăsta am încercat să-i îmblânzesc dimensiunile. Nu e cea mai voluminoasa carte pe care am citit-o, dar pare mai mare decât Corrections, care nu e tocmai subțirica, și m-am temut că Franzen, în jurul căruia se construiește deja un cult în America, să nu
O carte grea care se citeşte uşor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82536_a_83861]
-
cititorii să nu se lase furați de expresii că “marea epica a vietii americane contemporane”, care s-au vehiculat în legătură cu Freedom. Povestea și personajele nu au, la prima vedere, nimic monumental. Și tocmai această particularitate oarecare te captivează și te îmblânzește că cititor. Sigur că există o exemplaritate a acestor destine care nu poate să nu te frapeze și, da, sigur că Franzen semnează, de fapt, încă un mare comentariu critic la adresa societății în care trăiește, dar îmbracă totul într-o
O carte grea care se citeşte uşor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82536_a_83861]
-
despre mierle, nori și nacele. Adeseori asculta ,Simfonia celor 12 insule" și-și spunea că o să se lase de meserie. Parfumul fragilor era însă irezistibil în acea seară. Iar umbra ursului se suprapunea perfect peste umbra lui. Cine pe cine îmblînzea oare? M-a cercetat un vis. Se făcea că sunt albină. Se făcea că sunt lup. Se făcea că sunt urs. Se făcea că sunt om. M-am trezit. Se făcea ziuă. Lumina îmblînzea întunericul. Zugravul și poleitorul Călugărul salvează
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
peste umbra lui. Cine pe cine îmblînzea oare? M-a cercetat un vis. Se făcea că sunt albină. Se făcea că sunt lup. Se făcea că sunt urs. Se făcea că sunt om. M-am trezit. Se făcea ziuă. Lumina îmblînzea întunericul. Zugravul și poleitorul Călugărul salvează fluturi cînd se lasă bruma și ei sunt aproape morți. îi aduce în chilia sa și ei învie. Pictorul salvează fluturi cînd se lasă bruma și ei sunt aproape morți. îi aduce în atelierul
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
Constanța Buzea Dăruiește-mi o ușă Ușa casei străvechi stând să cadă, I-am spus departelui meu: Dăruiește-mi o ușă. Respingerea lui jucăușă, amară, m-a îmblânzit iarăși, ca de atâtea ori în trecut. Cu diverse prilejuri, apoi, în viața ce a urmat, până ce fiii ni se făcuseră mari, de dragul lor, i-am trimis să-l înduplece să-mi dăruiască o ușă. Ca din senin prăvălit, răspunsul
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]
-
fără să-i dau un semn. Altădată era altădată, mi-a răspuns țepos, dar pe măsură ce vorbeam am avut sentimentul că tonul lui se înmuia. Recent, cînd l-am revăzut pe micul ecran, în emisiunea Honoris causa, mi s-a părut îmblînzit de vîrstă, ca să nu zic ca el, de bătrînețe, dar m-am bucurat înțelegînd că s-a reabilitat cu Monica Lovinescu și cu Virgil Ierunca. Fiindcă eu nu-mi pot imagina nici ce ar fi însemnat disidența lui fără "Europa
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
Pentru nerăbdarea cu care-și scutură clipele De pe aripele obosite de așteptarea creației. Chemarea În primul vis, Cel Ce Veghează se-asează sub gânduri Poruncind luminii să se joace-ntre stele Alături de ele să șteargă lacrima ce corodează lumi Furtuni să-mblânzească în părul celei pe care o aștept... Pe piept nu mai este loc de temeri și regrete. Suspinul Al doilea vis se naște și îmi oferă taina și febra Tenebra ce amorțește priviri și zidește pasul, Glasul ei în palme
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
săptămână care mulțumea timpuluiPentru nerăbdarea cu care-și scutură clipeleDe pe aripele obosite de așteptarea creației.Chemareaîn primul vis, Cel Ce Veghează se-asează sub gânduriPoruncind luminii să se joace-ntre steleAlături de ele să șteargă lacrima ce corodează lumiFurtuni să-mblânzească în părul celei pe care o aștept...Pe piept nu mai este loc de temeri și regrete.SuspinulAl doilea vis se naște și îmi oferă taina și febraTenebra ce amorțește priviri și zidește pasul,Glasul ei în palme reci se
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
Conștiințele încărcate ale oamenilor Care și-au alungat privirile Senine. Ele desenau Cerul în serile de vară. Mulțimea își rătăcise glasul În jocul de lumini și umbre Ale coloanei a șaptea, Ridicată din cenușa vechiului Turn al dorințelor încătușate Ce îmblânzea noaptea răstignind Șoaptele celor mirați în Necunoscutul clipei de tăcere. Este singurul oraș care, încă Mai venerează stelele stropind Cu lacrimi urmele pașilor Copiilor născuți în rugăciune Sub neobosita veghe a bătrânilor Uitați și înfrigurați în amintiri, În trecut, în
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
lor se auzeau până înCetatea îngerilor aglomerată deConștiințele încărcate ale oamenilorCare și-au alungat privirileSenine. Ele desenauCerul în serile de vară.Mulțimea își rătăcise glasulîn jocul de lumini și umbreAle coloanei a șaptea,Ridicată din cenușa vechiuluiTurn al dorințelor încătușateCe îmblânzea noaptea răstignindșoaptele celor mirați înNecunoscutul clipei de tăcere.Este singurul oraș care, încăMai venerează stelele stropindCu lacrimi urmele pașilorCopiilor născuți în rugăciuneSub neobosita veghe a bătrânilor Uitați și înfrigurați în amintiri,În trecut, în glasul putregăit deTăcere, amorțit de cuvinte
GABRIEL DRAGNEA [Corola-blog/BlogPost/380550_a_381879]
-
singurul papă nord-german) încântau, ba pictate, ba sculptate, altare superbe, diferite stilistic (printre care tronau suveran câte un Riemenschneider, Vogt și Cranach autentice), sus o orgă magnifică, două nave imense unde încăpeau coruri ce puteau cânta antifonic, o criptă sinistră - îmblânzită de geniul german și transformată în spațiu de concerte - și o mulțime de sculpturi, pendulând între naiv și morbid, între măreție și nebunie - de la călărețul adolescentin, despre care se presupune că este împăratul Heinrich al II-lea, la episcopul Dionisie
O poveste cu clopote by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10297_a_11622]
-
real (adică ficțiunea) e cu adevărat etern. Literatura e construită din ,cărămizile" lumii reale, însă astfel reașezate încât să iasă de sub incidența realității și să poată forma o lume opusă acesteia, fără a-i șterge contradicțiile și ambivalențele. Privirea care îmblânzește aceste ambivalențe, fără a le anula, e cea din perspectiva morții: recunoscând deșertăciunea celor reale, inclusiv a răului și a cinismului, și ironizând importanța care le e acordată. De aceea, din poveștile lui Wolf Wucherpfennig nu lipsesc tristețea și cruzimea
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
aceste ambivalențe, fără a le anula, e cea din perspectiva morții: recunoscând deșertăciunea celor reale, inclusiv a răului și a cinismului, și ironizând importanța care le e acordată. De aceea, din poveștile lui Wolf Wucherpfennig nu lipsesc tristețea și cruzimea îmblânzite de râs și de ironie (Andersen și Kafka fiind două dintre modelele la care face des referire). Modernitatea programatică a basmelor ține, în concepția autorului, tocmai de raportarea ambivalentă la realitate. I se adaugă, firește, aluziile la lumea tehnicii și
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
dintre modelele la care face des referire). Modernitatea programatică a basmelor ține, în concepția autorului, tocmai de raportarea ambivalentă la realitate. I se adaugă, firește, aluziile la lumea tehnicii și la birocrația strâns legată de aceasta - o lume care trebuie îmblânzită prin chiar integrarea ei în poveste. Nu în ultimul rând, modern e spiritul ludic al autorului. De exemplu, în Fericirea (Das Glück), dictoanele ,citate" constituie o glumă: toate (cu excepția ultimului) fiind de fapt inventate, dacă nu chiar parodiate de autor
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]