317 matches
-
în ogradă și a închis poarta. Costăchel a tresărit. A întors fulgerător capul, gata să dispară în casă. Băgând de seamă, Măriuca a intervenit. Îi băiatul, s-o întors de la școală. Costăchel și-a revenit din derută și, cu privirea îmblânzită, a grăit: Hai, voinicule! Vino să te văd de aproape! Voinicul rămas în poartă privea neîncrezător... Îi tata, s-o întors acasă. Hai, vino! a răspuns Măriuca întrebării nepuse din ochii flăcăului. Privirea lui Tăchel părea să spună: „Nu se
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ambele cazuri, succesul de critică a fost Îmbucurător. Ceea ce-nseamnă că nu există, În arta spectacolului, Întotdeauna, reguli ; regula de aur = inexis tența unei reguli de aur... Văd pe micul ecran un reportaj despre premiera constănțeană a celebrei comedii Scorpia Îmblînzită. Mă șochează faptul că regizorul italian care a montat textul are, pe alocuri, idei apropiate de viziunea mea - publicată Într-o carte, acum șase ani. Sigur că italianul nu a citit volumul meu, ci e vorba de o coincidență, din
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
are rost... nu știu... asta-i proză... implor. - O fi, dar așa mi-a venit mie, să citesc proză cu voce tare! Ai ceva împotrivă? Își umezește buzele, plimbându-și rapid limba peste ele, ca o viperă cât de cât îmblânzită, și continuă: - „Simțeam că sunt gata să explodez, o fierbințeală ciudată îmi cutreiera prin sânge până în ceafă, parcă îmi apăsa ceva pieptul. Aș fi vrut să nu se mai termine și, ca-ntr-un vârtej, toate femeile cunoscute se amestecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe moațe al femeilor plictisite și visătoare, vița de vie cu ea însăși, cu viața toată chiar. De acolo, de sus, nu se vedeau decît pete de culoare armonizate, roșu sîngeriu, verde închis, ocru, galben bătînd în verde, negru, forme îmblînzite acoperișuri de țiglă, rînduri de vie, brazde de pămînt, cărări bătute, pământ reavăn, lăsîndu-te să crezi orice despre Vladia, pe potriva sufletului și imaginației tale. Pe masă, într-adevăr, totul era pregătit, dulceața de struguri, cafeaua, sticla aburindă eu apă rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unor servicii pe care orice societate civilizată le include în rândul obligațiilor civile indică prezența, în interiorul acelui popor, a unor elemente colonialiste și postulează încă mai clar existența, la un moment dat, a unor forțe de constrângere socială care trebuie îmblânzite sau câștigate în prealabil. Astfel, țările care n-au fost niciodată supuse sau care, deși invadate, și-au păstrat intactă demnitatea morală nu cunosc obiceiul rușinos al darului. Statele germanice, inclusiv cele anglo-saxone, din Europa, din America și din Australia
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
viu colorate, Încât singura notă oarecum stridentă a Îmbrăcăminții sale o constituia pana roșie ce-i Împodobea pălăria cu boruri largi. Dar chiar și așa, aspectul lui distona cu sobrietatea Întunecată a hainei negre a lui don Francisco de Quevedo, Îmblânzită numai de crucea de Santiago cusută pe piept, sub capa scurtă, tot neagră, care pe atunci se numea herreruelo. Îmi dăduseră voie să-i Însoțesc, pentru că tocmai le făcusem niște mici comisioane la Ștafetă; restul grupului era compus din Licențiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
n-a fost impusă de grațierea de la mijlocul deceniului al șaptelea, ci de interdicția de la începutul anilor '40. Clivajul trebuie căutat, în viziunea mea, între etapele imediat succesive. Adică între ceea ce inteligentul debutant opera cu răceală de chirurg și ceea ce îmblânzitul eseist ajungea să prețuiască printr-o neașteptată umanizare a subiectului. Într-un fel, Steinhardt își rescrie, după ani, o parte dintre incisivele luări de poziție. Oricine poate observa, chiar fără să ducă de la un capăt la altul cartea - deși eu
Metrologia lecturii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8067_a_9392]
-
vreau să mărturisesc acum suferința și umilirea mea. Așa cum de la început le-am presimțit. Căci gândul, mintea și sufletul meu nu-și mai pot găsi locul decât între petalele ei în nenumărate culori, între aripile ei mai mult zbuciumate decât îmblânzite. Din strânsoarea lor nu mă mai pot desface și mă văd stând între ele ca o altă floare presată, neputincioasă. Pândesc ca un hoț, ca un vinovat fără salvare, clipele ei de odihnă, de bunătate, ca să mă strecor și să
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
tablele de argilă pe care se scrie această poezie pe cît de vanitoasă, pe atît de fragilă. Și nu fiindcă verbele ei sînt aduse de te miri unde, pe șaua unui ca și cum. Ci, mai degrabă, pentru că luciditatea ei de manifest îmblînzit disprețuiește deopotrivă trecutul, și viitorul. Pe primul, pentru naiva lui orbire întru lumini, pe celălalt fiindcă, la drept vorbind, nu există. Ce rămîne din lumea de mîine? Coșmarul lumii de ieri. Carevasăzică, prezentul. Cînd "tu nu poți privi la chinul
Ani pereche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7374_a_8699]
-
lămpi care refuză să funcționeze, cu programele sufocante încărcate de propagandă imbecilizantă etc. Este lumea în care crima își pierde dimensiunile terifiante pentru a se reduplica în cotidian, ca violență generalizată. În Reconstituirea (1968) lui Lucian Pintilie, regimul comunist părea îmblânzit cumva de o mare plictiseală, plictiseala unui carnasier care își face siesta după ce a devorat o turmă. Era impresia pe care o lăsa regimul Ceaușescu în faza sa incipientă de falsă relaxare „democratică”, după atrocitățile comise în timpul regimului Gheorghe Gheorghiu-Dej
În casa morților by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5936_a_7261]
-
Stoian, face o echipă excelentă, sedimentată în timp. Cu un an înainte, într-un turneu timișorean, Mihai e victima unei farse meteorologice de zile mari. Îmbrăcat primăvăratic, are de înfruntat o iarnă cum n-au fost două. Spre amuzamentul, niciodată îmblânzit, al celorlalți: „Când se uită Albulescu pe geam, să i se facă rău: afară, zăpadă de un metru și viscol de scheunau câinii. Pe mine m-a luat râsul de nu mă mai puteam opri, Albulescu aproape plângea. Cea mai
Cenacluri, tabere, copilării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5299_a_6624]
-
negociere. Acum însă, criticul își relaxează substanțial teza, dând și cezarului ce-i aparține. Adică dând autorului, dreptul de a avea (din când în când măcar) intenții. Așa se face că primele două secțiuni ale cărții, care corespund acestor variante îmblânzite ale ideilor mai vechi, sunt și cele mai bune. Cu alte cuvinte, Literatura implicită și Literatura implicată sunt, în medie, net deasupra, iată, capitolului intitulat chiar Imanența literaturii (acesta conținând totuși un foarte interesant inventar de metafore puse în circulație
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
vântul... Rău am făcut că am procedat altfel și nu mi-am ținut gura și nici condeiul... Nu este bine să fii un revoltat camusian, un rebel, un iconocalst, un eretic... Primul titlu al romanului Al doilea mesager era Ereticul îmblânzit. Eu nu am fost «îmblânzit»... Am avut o polemică cu un dramaturg care trimitea rapoarte la Securitate. Mi le-a arătat. După ’89 a negat cu vehemență. A cerut să fiu judecat de «Consiliul de onoare al Uniunii Scriitorilor». M-
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
cînd avea să moară în 1854, opera lui fusese uitată în cea mai mare parte. Sub unghi filosofic, Schelling e un Fichte fără jargon propriu și fără o idee obsesivă cu rol de cheie interpretativă. E un Hegel în variantă îmblînzită, omenesc în expresie și posedînd destul bun-simț în aprecieri. Numai că în filozofie bunul-simț e un cusur fatal, fiind expresia unei atitudini de conformare la normele în uz, adică tot ce poate fi mai dăunător pentru exigența unei gîndiri piezișe
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
motive estetice, cît organice, intime 2. De aceea e posibil și ca Sebastian să nu fi cunoscut și poemul Sufletul nopții, dar, din cauze somatopsihice personale, să traklizeze, confratern, în modul cel mai adecvat. Se poate vorbi de o traklizare îmblînzită, dar autentică, a părții finale a romanului: un fel de Grodek. A treia variantă. Căci, obsedat cum este de adolescența necrescută și trupul nehotărît între pubertate și maturizare, scriitorul trebuie să fi fost, cu siguranță, frapat de ultimul vers al
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
a putut fi eliminată cu totul): „Vorbesc cu ochiul care deschide cartea. și se face pe dată ca o sămînță într-un măr: / ispitit de locurile dulci ale ei (...) în învierea literelor din carne”. Așadar ispita carnală n-a dispărut. Îmblînzită, rarefiată, ea se retrage în imaginile concrete ale musculaturii virile, precum în pictura clasică înfățișînd personaje evanghelice, pe care lumina sacră, lacrimile o pun în valoare ca pe-o mărturie a umanității reale. Neputîndu-și suprima limbajul, arta îl „dezinfectează” întru
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
inteligența emoțională deși, muncitor și ambițios, are din plin datele unei reușite profesionale. Însă, lucru de care Camil Petrescu însuși încearcă să se convingă, făcându-și personajele cobai, oamenii nu sunt idei. Nu au aceeași capacitate de a se lăsa îmblânziți sau luați în stăpânire. Nici accesibilitatea personajelor din cărți, despre care ni se pare, nu de puține ori, că știm totul. Pietraru află, pe pielea lui, că absolutul e, câteodată, mai la îndemână decât relativul plin de întorsături. Nu-i
Suflete încăpățânate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3791_a_5116]
-
au frânt ca pâinea uscată/ brațe și guri descleștate au țâșnit din alcalii,/ piepturile uscate ticăie slab/ ca un ceasornic neîntors./ Perdeaua ruptă ca vântul în crengile negre,/ e doar un fundal pentru trupul tău alb:/ un petic de carne îmblânzită”. La fel de sugestivă este metafora ochiului, prin care reprezentarea realului e interiorizată, într-un regim jumătate mimetic, jumătate oniric al viziunii, prin care privirea este, în fond, margine a ființei și margine a visului: „Ochiul este partea tăcută/ a trupului meu
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
încumeta să spun că e cea mai reușită secțiune din carte, dar cu siguranță e cel mai prietenos și, în definitiv, mai poetic. De un estetism desăvârșit, aceste câteva poeme (Daniela, Cumergetreaba, Zmeie pe cer și Csilla) oferă o versiune îmblânzită stilistic a altminteri îndărătnicului Ștefan Manasia: „ai grijă la secretarele cu ten gras,/ la șefi cu picior/ de iac tibetan// cât te invidiez dintr-o dată, moarte cu mânere de jad/ moarte luxuriantă și kitsch/ ca o frază uitată din saramago
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
recrea o atmosferă metatextuală prin fabricarea unui fals roman de familie. Memoria exploata frontierele suprarealiste, prin ingenioase subterane ludice. Al doilea roman, Orașul jumătăților de înger (2010), livra cititorului un melanj fastuos de burlesc și poeticitate, pariind pe anatomia absurdului îmblânzit. Nuvelele și povestirile din cel mai recent volum al său radiografiază ipostazele unor distopii. La fel ca în roman, în proza scurtă drumul către sens este pavat cu istoriile unor inexistențe. Ceea ce înseamnă că eroii viețuiesc cumva fantomatic, lipsiți de
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
prin vicleșuguri magice. Haosul nu se supune logicii, dar poate fi combătut cu mijloace a căror natură e identică cu cea a haosului (similia similibus curantur). Personajele pozitive recurg la farmece in extremis, pentru a pune opreliști răului. Balaurii trebuie îmblînziți, și pentru asta remediul cel mai eficient sunt vrăjile. Magia e precumpănitor albă, fiind un ritual cu efect apotropaic (de îndepărtare a răului). Cele mai reușite pagini conțin tocmai exemple de practici magice, de la bătutul toacăi și înconjuratul bisericilor pînă
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
economie a lucrării ei ar fi fost probabil prea mult; am vrut, semnalându-l eu însumi, doar să ilustrez amploarea și înălțimea viziunii propuse de ea." (p. 98). E straniu să-l vedem pe aprigul critic și temutul polemist deodată îmblânzit, inundat de fericire la întâlnirea cu o carte departe de condiția capodoperei. E, iarăși, curios să citim cronici (la volume de Mircea Martin ori Nicolae Manolescu) care se încheie, practic, înainte de a începe, fără ca Mircea Iorgulescu să fi intrat în
Impactul critic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10681_a_12006]
-
numele și înrudirile peste multe generații răzbună, prin exces, răbdarea greu încercată a cititorilor de saga. Fiți serioși, nu contează nici o clipă cine din ce sat se trage, totul e de dragul transformărilor pe nepusă masă, în descendența (sic!) unui suprarealism îmblînzit. Printre întîmplări de necrezut, un colaj vivant cu poveștile lucrurilor despre oamenii lor, cu profețiile coțofenei-pupeze-mierle-păsăroi cicălitor Clementina Moțatu, mai încape o căciulă de umor isteț, recuperat din pățaniile lui Til Buhoglindă și, mai ales, din poveștile cu draci păcăliți
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
știi?... n-ai crede, am rivală!... Enona Cum?... Fedra Hipolit, iubește, și nu mă-nșel defel; Să-l îmblânzesc, nicicând nu am putut, pe el! Respectul îl jignea, de rugi nu ținea seamă, Un tigru niciodată privit fără de teamă... Supusă, îmblânzită, dar care-a biruit, Aricia găsi drumul spre marele iubit!...
Fedra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10987_a_12312]
-
vineții/ cocoșate caligrafii// sub ramuri de ovații/ se ridică turnuri -/ zgîrie-nori de incantații/ poduri de spice sînt treierate/ de grai și agate// mașina dactilografiază/ sărbători nestemate/ amintirea e oază/ în deșertul cu toarte" (Scrisul). Oare caligrafia nu e o geometrie îmblînzită, domesticită? O geometrie umanizată? Reducția geometrică nu e, prin urmare, susținută decît pînă la un punct. E o simplă ipoteză a "purificării" lirismului prin hermetism care nu poate rezista dezlănțuirii vitale, extinderii învolburate a corespondențelor pe un generos curs fortuit
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]