96 matches
-
unde trăia, accentuată de mersul lasciv, de târfă care-și cunoaște farmecele. Dar fața ei frumoasă se schimonosi deodată îngrozitor. Parcă i se aplicase o mască terorizată. Au trecut câteva momente până m-am dumirit ce se întîmpla. Unul dintre îmblînzitori, la un semn al șefului probabil, căci acesta urmărea atent scena, deschisese gura sacului cu cobre și de-acolo își înălța încet capul o cobră. Femeia scoase un țipăt înfiorător care se frânse în cele din urmă într-un acces
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
le exagerez într-un sens. Adică sânt gata să accept că defectele mele s-au transformat în destin. Ceea ce în adâncul meu nu vreau să cred. Nu eu am creat cobrele pe lume și nu eu am împărțit oamenii în îmblînzitori și victime. Nu eu am țipat în frizeria aceea, deși aș fi putut s-o fac. Eu cel mult pot fi acuzat că n-am zis: "O criză de isterie, am mai văzut noi de-astea". Dacă aș fi zis
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
apropiat-o, ca și cum ar fi vrut să mă vadă mai bine, și atunci am simțit un miros de ars. În prima clipă am crezut că flacăra mi-a ars ochii. Dar ea îmi pârlise numai sprâncenele. "Trebuie să fie un îmblînzitor", mi-am zis, și mă așteptam să-l văd scoțând din sân o cobră. Tocmai trecea un nor în dreptul lunii. "Așteaptă, cu siguranță, să reapară luna ca să mă înspăimînte", m-am gândit. Când norul a trecut, mi-am dat seama
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
întîi, licărind prin stufăriș, o lumină roșie care creștea pe măsură ce înaintam. Am priceput apoi că era lumina unui foc. Curând am văzut clar flăcările focului, și în aceeași clipă am încremenit recunoscând locul. Eram în fața colibei unde îi văzusem pe îmblînzitori și pe care o căutasem în zadar. Mă izbea un miros îngrozitor pe care nu-l puteam defini. Era un miros dulceag și grețos în același timp. Te făcea să vomiți. Știți cum miroase lemnul de santal? Ei bine, imaginați
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Ei bine, imaginați-vă acest miros dulceag amestecat cu miros de baltă stătută. Ceva de-ți venea să-ți verși mațele. Apropiindu-ne, eram mirat că nu vedeam pe nimeni în jurul focului. Locul părea pustiu. La ușa colibei, cei doi îmblînzitori m-au părăsit dispărând undeva în spate. Am mai auzit câtva timp zgomote și pe urmă n-am mai auzit decât vântul. Suna printre trestii și uneori părea o melodie. O melodie ciudată pe care o cunoșteam de undeva. Am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-l cântau îmblînzitorii cobrelor. Era ca și cum îmblînzitorii stăteau ascunși în stufăriș și de-acolo cântau îngînîndu-și melodia cu vântul. Din ce în ce mai mult, mă intriga faptul că mă lăsaseră singur. De ce mă aduseseră atunci acolo? Mi se părea curioasă purtarea celor doi îmblînzitori. M-am gândit că dispăruseră să bea ceva și pe urmă aveau să se întoarcă, să-mi facă de petrecanie sau să mă ducă în altă parte. Dar mai degrabă vroiau, probabil, să-mi facă de petrecanie. Voi putrezi în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din disperare am dus încet fluierul la gură și, încercînd să imit melodia pe care o auzisem, ascultând și vântul, am început să cânt. Cântecul era mai degrabă trist, nu reușeam să scot accentele insinuante pe care le auzisem la îmblînzitori, dar se pare că, oricum, el își făcea efectul. Cele două cobre s-au trezit de-a binelea, au ridicat capul și au început să danseze în aer. Acum îmi era frică să mă opresc. Trebuia să cânt așa fără
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de unde știam să cânt melodia aceea pe care doar o ascultasem până atunci. Când, deodată, am auzit pași în spatele meu și cineva mi-a smuls fluierul. Cobrele s-au oprit o clipă în aer și, imediat, unul din cei doi îmblînzitori, căci se întorseseră, a pornit să cânte el, în vreme ce celălalt își înfășura mâinile și picioarele în cârpe, după care a luat un băț și a vârât cobrele în sac. M-au luat de-acolo și m-au dus prin stufăriș
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să vâslească din toate puterile. Curând nu s-a mai auzit decât plescăitul vâslelor. Abia atunci mi-am dat seama ce semnificație avusese întîmplarea de la colibă. Vasăzică putusem să joc rolul îmblînzitorului. "Ce ușor e să treci dintre victime între îmblînzitori", mi-am spus și, în clipa aceea, mi-a fost scârbă de mine. Parcă eram murdar tot. Melodia pe care-o cântasem mă murdărise. Poate că tocmai de aceea mă lăsaseră acolo, lângă colibă, singur, ca să zdruncine ultimul rest de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mă gândeam. Nu trebuie decât să se tulbure apa, să iasă la iveală noroiul"... Și am vrut să mă aplec, să mă privesc în luciul bălții, dar tocmai atunci am ajuns la un mal năpădit de stuf și unul dintre îmblînzitori m-a îmbrîncit din barcă. Pământul era, acolo, pietros. După vreo sută de pași, am ajuns în fața unei găuri mari și negre, ca un crater căscat în pământ. Nu distingeam altceva, căci luna dispăruse sub un nor. Cei doi au
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o noapte, ducîndu-mă în mlaștină, am văzut-o la lumina lunii. Se spăla de noroi într-o baltă. De sub noroi pulpele ei izbucneau strălucitoare; dar exact în clipa când a ieșit pe mal, de undeva din stufăriș a apărut un îmblînzitor care s-a distrat aruncând un pumn de noroi peste sexul ei. Un alt îmblînzitor, în care l-am recunoscut pe bondoc, s-a apropiat de mine și mi-a spus cu o voce rece: Dacă te mai prind pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
într-o baltă. De sub noroi pulpele ei izbucneau strălucitoare; dar exact în clipa când a ieșit pe mal, de undeva din stufăriș a apărut un îmblînzitor care s-a distrat aruncând un pumn de noroi peste sexul ei. Un alt îmblînzitor, în care l-am recunoscut pe bondoc, s-a apropiat de mine și mi-a spus cu o voce rece: Dacă te mai prind pe aici o pățești". Nu m-am mai dus în mlaștină decât atunci când am căutat-o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
S-au afundat în mlaștină, iar pustiul care clocise ura din ei a lucrat mai departe. Până ce din fibra lor omenească n-a mai rămas nimic și s-au ticăloșit cu totul. Aceasta era opera pustiului. Transformarea unui om în îmblînzitor. Dealtfel, s-au mai văzut cazuri de predicatori care au eșuat între fiare. În pustiu orice e cu putință și mai ales victoria fiarei din om. Căci în fiecare dintre noi, lângă Dumnezeu se află și o fiară, nu-i
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Uneori, când îmblînzitorii se opresc să asculte vântul, ei își amintesc, poate, că au fost odată altceva, au avut alte suflete și cad într-o toropeală visătoare. Dar primul lătrat care se aude îi trezește. Și de ce apar uneori acești îmblînzitori în lume? Nu pentru a instaura împărăția grotelor? S-ar zice că ei vor să așeze lumea între o pădure și o mlaștină, având ca templu o gară pustie; un templu cu altarul pătat de muște și acoperit cu pânze
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că am greșit față de viața mea. Câtă vreme omul se simte vinovat e încă om, nu-i așa? Abia când începe să devină fiară pierde orice urmă de regret și de vinovăție. De aceea nu sânt încă pregătit să devin îmblînzitor, de aceea nu mă caută și m-au lăsat să plec din mlaștină. Deocamdată trebuie să rămân singur aici, să uit, să-mi uzez amintirile și remușcările până când vântul va așeza peste toate un strat gros de praf și n-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se legene și să danseze ca o cobră. M-am aplecat și am luat din nisip o creangă ruptă și am dus-o la gură ca pe un fluier. Și în aceeași clipă m-am îngrozit. Așadar, începusem să devin îmblînzitor? "Doamne..." Dar de ce-l mai invocam eu pe Dumnezeu? Dacă aveam gust să cânt ca îmblînzitorii însemna că fiara din mine îi pusese piciorul pe beregată lui Dumnezeu. El nu mă mai putea ajuta. Numai amintirile mele puteau să-mi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cineva care mi-a povestit o întîmplare cu niște dresori de câini care au ajuns să ia în stăpânire un oraș. Ei bine. oamenii își puneau acolo singuri botnițe, de frică. Și eu însumi am trăit o aventură ciudată cu îmblînzitori de cobre, care mi-a arătat că de teama celor înfricoșați profită cei ce înfricoșează. De ce vă dau aceste exemple? E o îndrăzneală să-i judeci pe alții când tu însuți n-ai fost decât o marionetă a fricii, dar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Ea își privește continuu umbra și face din umbra ei o cobră. Când au apărut îmblînzitorii erai o victimă ușoară. Căci, înaintea lor, ai făcut și treaba îmblînzitorilor și treaba victimelor, profesore. Iar asta se pedepsește. Nu putem fi și îmblînzitor și victimă în același timp. Și cobră și mangustă, în loc să se lupte cu ceea ce trebuia să se lupte, în loc să se lupte cu cobra, așa cum era destinul mangustei, mangusta aceasta s-a lovit mereu de propria ei umbră. A fost obsedată
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
noapte, afundîndu-se în stufăriș. În noaptea următoare n-am ațipit deloc. Mă străduiam să stau cât mai liniștită, fără să dau nici o atenție zgomotelor de-afară. Pe la miezul nopții, am ieșit totuși în spatele gării și iarăși l-am văzut pe îmblînzitor dormind pe burtă în bălării. Dar nu dormea. Mă aștepta. Când m-a auzit, s-a întors și s-a ridicat. Își mângâia mangusta și de data aceasta m-a întrebat imediat. "Unde e?" "Lipsește", i-am răspuns. "Dar nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
împrejurul mesei și prietenii aclamau: „Eyvat, Moussavi!“. Fostul prim- ministru rupea cuvintele și părea mult mai rece ca un chirurg. Repeta încontinuu cuvântul chiz, care în persană însemna truc, însă trucul carismei îi scăpa printre degete. Ahmadin surâdea ca un îmblânzitor de pitoni și șuvițe desprinse din părul grăsos îi cădeau excentric pe frunte. Era îmbrăcat ca un salahor la o nuntă, dar zâmbetul lui trecea prin ecran: „Hossein Moussavi, eu chiar vă-ndrăgesc, dar cheltuiți bani din surse corupte, pentru
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
azvîrlit În plină depresie psihogenă, ceea ce este totuși preferabil unei depresii endogene: temele depresive pe care le rumegă deprimatul psihogen sînt mai de Înțeles decît delirul deprimatului endogen. Petrecîndu-mi ore Întregi tot scotocind prin hîrtii, ajung să semăn cu un Îmblînzitor devorat de tigri. Cu ceva timp În urmă, m-aș fi comparat cu capra domnului Seguin, care se luptă toată noaptea cu lupul care o va mînca În zori. De atunci, după cum se vede, situația s-a Înrăutățit. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de duș cald, limoniu, echivoc. În revistă, spectacol: la mijlocul menageriei, maestrul cu bici cursiv își dresează prinșii. Numai F. Aderca simulează controversa, strigînd prin colivie: «Eu sînt independent... În fiecare zi mă cert cu Lovinescu...» Și, în același timp, insensibilul îmblînzitor își face elefanții să cînte la clavir, ca în arena circului Proserpi. El e marca noutății. El e ultima modă. El e teoreticianul poeziei pure. El înțelege, numai el, pe poetul Rotică, iar cînd rîde la masa dictatorială de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
demnitarii care s-au uitat la mine curioși și răuvoitori, cel puțin așa mi s-a părut. Locul era incredibil de mare. Șirurile de trepte ofereau loc pentru douăzeci de mii de oameni. Au apărut, ca la circ, muzicanți, dansatori, îmblânzitori de fiare, au fost și lupte de gladiatori, dar nu pe viață și pe moarte, și, în fine, așteptatele curse de cai. Una peste alta, deși felurit și cu efecte uimitoare, spectacolul nu m-a prins prea tare. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de mugetul unui mascul de elefant pe care a încercat să-l fotografieze un pic cam de-aproape. Joaca cu focul este o distracție numai de el știută. Altă dată, la Marrakech, în piața Jamaâ-el-Fna, îl lasă mască pe un îmblânzitor de șerpi, prinzând cu mâna una din cobrele acestuia și răsucind-o în joacă. Spunea că nu riscă defel să fie mușcat. Când te apropii de șarpe, știi dacă se teme, dacă va trece la atac sau va sta liniștit
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
la vechii greci; în acest sens, putem aminti Banchetul platonic. Dacă educația nu este un simplu proces de transmitere, atunci trebuie să ieșim din cadrele "comunității raționale" pentru a ne dobândi vocea proprie, caz în care avem nevoie de un îmblânzitor anume și nu de orice îmblânzitor; din aceste motive, credem că, în varianta sa postmodernă, educația reprezintă evenimentul întâlnirii dintre acela care simte cu disperare nevoia de îmblânzire și îmblânzitorul său; vulpea îl căuta pe Micul Prinț care, confuz încă
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]