273 matches
-
Soțul dumneaei e cam tot pe acolo cu vârsta. Are păr alb și bogat, chipul emană liniște, salută pe toată lumea și n-ar fi în stare să facă rău nici unei furnici. Bine acoperit cu pulovere, căciulă de astrahan și cojoc îmblănit, se deplasează ca un pinguin imperial. Pinguinii, să știți de la mine, formează perechi pe viață. Mister își vizitează jumătatea în fiecare zi, chiar cu vremea asta nu tocmai bună. Chemând-o Ioana, domnul G. i-a adus bomboane și era
Ciocolată pentru domnul doctor () [Corola-blog/BlogPost/337775_a_339104]
-
așa și previziunile anunțau ger în următoarele zile și viscol. Din cauza ninsorilor abundente traficul rutier devenise dificil în mai multe regiuni ale țării. Pentru copii însă era o bucurie pe care o gustau din plin. Erau încotoșmănați în haine groase îmblănite, cu căciuli, cizmulițe, mânuși și fulare că abia li se zăreau ochii și nasurile. Unora dintre copii, hainele și cizmele le erau prea mari și căciulile de asemenea fiindcă îmbrăcaseră haine rămase mici, de-ale fraților mai mari. Înaintau voinicește
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
confesa. Prietenia lor era una solidă și funcționa pe premisa că prietenele bune se ajutau între ele, iar prietenele extraordinare se ajutau fără să pună întrebări indiscrete. Carol s-a dezbrăcat rapid de frumoasa rochie, punându-și treningul și cizmele îmblănite, i-a înfășurat lui Scot fularul la gât și, luându-și gecile pe ei, au plecat la casa Mirandei. Prietena ei le-a deschis ușa și dintr-o singură privire și-a dat seama că ceva se întâmplase. Ceva mult
'NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ!” de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380387_a_381716]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > POEM PUS LA PICIOARE Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1431 din 01 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului POEM PUS LA PICIOARE Mi-ai tăiat calea în față la muzeu; Erai cu capul în gluga îmblănită, Doar păru-ți cădea fuior peste sâni Și pășeai cadențat; se părea că ești urmărită. Te-am privit cu lacomii ochi de frumos, Când pe genunchii-ți triști și subțiri înfloreau Sub ștrampii croșetați în ochi de hexagon Boboci de
POEM PUS LA PICIOARE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371963_a_373292]
-
m-am regăsit de multe ori printre cuvintele autoarei, m-am privit și am tresărit, recunoscându-mă, de parcă ar fi scris cu dreapta mea, înmuiată-n azur, versurile. Toamna cuvintelor nu are nevoie de conduri de argint. Nici de cizme îmblănite. Poezia este această regină în zdrențe care colindă din casă-n casă, din oraș în oraș, pe uliți, prin păduri și pe creste, se înalță cu zmeiele în azur, merge desculță pe ape. Și adesea, cerșește un coltuc de încredere
RUGUL DE LINIŞTE AL IERTĂRII. RECENZIE LA CARTEA AURICĂI ISTRATE TOAMNA CUVINTELOR DESCULŢE , EDITURA INFORAPART, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 846 din 25 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345983_a_347312]
-
Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1441 din 11 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului HAI ODATĂ, MOȘ CRĂCIUNE! Ce cojoc are moșneagul, Mai mare decât un munte! Iar sprâncenele stufoase I se întâlnesc sub frunte. Și-a tras cizmele-mblănite Ca să aibă-n tălpi căldură; Sacul l-a zvârlit pe spate, Dar și-un colț din barba sură! Și-uite-așa, prin fulgii aspri, Urcă-un deal, coboară-o vale, Apoi peste câmp de-a dreptul Dus ca vântu-i, rupt de șale
HAI ODATĂ, MOŞ CRĂCIUNE! de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376744_a_378073]
-
florile, frunzele, roadele copacilor cu care se luase la întrecere trăind. Știa pe de rost tot despre ce-nverzea, creștea și se mișca-n pădure. Știa păsările, ale căror triluri le recunoștea, preluându-le adesea în cântecele sale. Despre viețuitoarele îmblănite aflase multe învățături, fie de la tată-său, fie din legende și deprinsese obiceiul de-a le hrăni pe cele ce se-ncumetau să iasă la marginea pădurii căutând prieteșugul omului. Ca fiică a pădurarului, trăise în casa de pe coasta crângului
DARUL NATALIEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371705_a_373034]
-
sau I. B. Victor o serie de poezii (Prigorii și Cârpaciul) sau texte umoristico-satirice, precum acela intitulat Magnum moftologicum, apărut sub semnătura B.P. Hasmodeu. Tânărul debutant excelează în parodii de romane de senzație, cum ar fi: Clopotele blestemate sau cadavru-mblănit. Roman original de mare senzație destinat a face marț pe dnii Xavier de Montepin, Ponson du Terrail et Co. și Dona Manda sau Cavalerii sângerânzi. Roman stupid de actualitate, semnat Niță Balamuceanu. M.Pp.
BELGIA ORIENTULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285685_a_287014]
-
lung, cenușiu-verzui, cu mâneci strâmte și strâns la mijloc de o curea, care nu se observă în desen (nici nasturii nu se disting); la piept domnul are o cruce de culoare neagră. Peste anteriu, vodă a îmbrăcat un caftan auriu îmblănit, agrafat în față și împodobit cu guler larg de blană de samur (în dreptul mâinii stângi se observă și o despicătură); sub anteriu, vodă purta pantaloni strânși pe picior de culoare maro, iar în picioare pantofi de aceeași culoare ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și toți atâția bumbi de aur, cu 52 de găitane de fir împărțite egal pe amândouă laturile hainei, o misadă scumpă de soboli acoperindu-i umerii și lăsându-se în jos, în chip de revere ascuțite spre vârf, cu guri îmblănite, și marginile și ele cu sponciuri rotunde de aur”324. în primele decenii ale veacului al XVI-lea, costumul feminin de Curte își definitivează caracteristicile. Ar fi tipice pentru acest secol hainele în care este îmbrăcată Ruxandra, fiică a lui
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe cel al Zoiței Ghica, fostă soție a lui Grigore Matei Ghica, pictată la Mănăstirea Pantelimon într-o rochie verde (dovadă că străiul cernit nu reprezenta o exclusivitate inatacabilă în vestimentația văduvelor) peste care poartă o mantie de culoare roz, îmblănită 325. Dar socot că aceste câteva „demonstrații” sprijină îndestul titlul pe care l-am dat acestui paragraf. Și rochiile apusene erau purtate cu grație Când ajungeau, într-un fel sau altul, în Apus, Doamnele noastre nu se sfiau să adopte
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pătrundeau chiar în rigidul costum de ceremonie. într-o miniatură, Doamna Elena a lui Matei Basarab poartă pantofi cu tocul înalt de evidentă proveniență apuseană. în rest - spune Corina Nicolescu 328 - datele costumului îmbrăcat de soția voievodului - conteș de serasir îmblănit, cu mâneci până la cot, cu motive florale înscrise în ogive, având pe piept șapte rânduri de găitane cu nasturi mici, rochie de culoare albastru-gri cu flori, având în partea e jos benzi drepte și în zigzag și cămașă de pânză
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Arnota, îl convinge pe zugrav să se despartă de tradiția înțepenită și să o picteze așa cum putea fi văzută la Curte - și în sălile de recepție, dar și în odăile femeilor -, îmbrăcând „ghiordia înflorată cu aur, cu mânecile retezate și îmblănite, împodobită la gât cu freza rotundă de dantelă, apuseană, pe care o purtau și grofițele din Ardeal, ca și nobilele kievene”338. Schimbarea funcției unui veșmânt (este evocat conteșul, haina răsăriteană, purtată mai ales de polonezi și de unguri, care
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și căptușeală galbenă, strâns cu un brâu albastru, peste care și-a pus un caftan îmblănit cu mâneci până la coate. Purta, probabil, șalvari, mești și papuci galbeni, iar pe cap își îndesa un ișlic de catifea, având și el bordurile îmblănite. Arăta, adică - atunci când redacta acte, scrisori, testamente - așa cum îl vedea pe secretarul valah acel Kostümbilder-Buch, păstrat în Biblioteca Universității din Graz351. I-a urmat pe Cantacuzini în Moldova, în 1658 („solidaritatea cu stăpânii”), iar mai târziu același atașament îi va
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Alexianu, op. cit., vol. I, pp. 79-80. 316. Ibidem, vol. I, p. 81 (Trimite la Nicolae Iorga, Portretele doamnelor române, București, 1973, fig. 3 și la Paul Lacroix, L’armée, Paris, 1887, p. 37, fig. 25). Cu pandelocuri bizantine și șube îmblănite sunt pictate Doamna Despina Milița - la Argeș - și fiica ei, Ruxandra - în biserica bolniței de la Cozia și la Argeș. 317. Al. Alexianu, op. cit., vol. I, p. 83. 318. Ibidem, vol. I, p. 210. 319. Ibidem, vol. I, pp. 209-210. 320
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-i acoperea pielea. Dacă atingi un păstrăv cu mâna uscată, locul ăla e infectat de o ciupercă albă. Cu ani În urmă, pe când pescuia pe râuri aglomerate, fiind Înconjurat de tot felul de pescari, Nick tot dădea de păstrăvi morți, Îmblăniți parcă din cauza ciupercii, purtați de curent până se loveau de vreo piatră sau plutind cu burta-n sus În vreun iaz. Nu-i plăcea să pescuiască cu alții. Dacă nu erau de felul lui, Îi stricau tot cheful. Se-mpletici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Capul pleșuv, cu fața nerasă, înnegrită de colb și arsă de soare până la dunga lăsată de căciulă în mijlocul frunții, cu ochii supți și afundați în găvane, cu nasul osos și coroiat, și-l așeza cu respect și teamă pe umerii îmblăniți ai boierului, de parcă schimbarea ar fi putut să fie aievea și definitivă. Târgovețul purcedea la drum spre casă mulțumit, cu convingerea și chiar cu dovada că va fi fost pentru o clipă boier sadea. Gândurile bătrânului fură din nou tulburate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Capul pleșuv, cu fața nerasă, înnegrită de colb și arsă de soare până la dunga lăsată de căciulă în mijlocul frunții, cu ochii supți și afundați în găvane, cu nasul osos și coroiat, și-l așeza cu respect și teamă pe umerii îmblăniți ai boierului, de parcă schimbarea ar fi putut să fie aievea și definitivă. Târgovețul purcedea la drum spre casă mulțumit, cu convingerea și chiar cu dovada că va fi fost pentru o clipă boier sadea. Gândurile bătrânului fură din nou tulburate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
care rămase suspendată în aer și îi suflam ușor căldură, ducând-o spre gură. Abia am atins-o cu buzele și am simțit-o cum se înfioară. Te rog, nu! S-a retras cu blândețe, apoi de sub haina de piele îmblănită, scoase o fotografie. Sunt eu, cu sora mea, alături de tata. Nu am găsit o poză unde să fiu numai eu, fiindcă toate sunt la Petruș. Pe asta o țineam pentru mine... acum e a ta fiindcă știu că ai s-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
un păianjen cu spate roșu precum catifeaua, o carcasă înaltă, cu semnițe așezate ca foile de pergament, o bilă portocalie de rășină, o piele de șarpe, o bucată de os, pene de diferite culori, mătase fină, mătase de bumbac, toca îmblănită a unei molii, o spirală de sepale, o frunză bolnavă, acoperită cu pistrui albaștri din pricina unei ciuperci... Acum, deși multe dintre lucurile acestea se ofiliseră sau se dezmembraseră, Sampath împrăștie cât putu din colecție în jurul său, echilibrând articolele cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
pleoapele. E sigur Caratănase. Într-un buzunar s-a găsit o batistă cu monograma sa... Al doilea martir scos e Fane Georgescu. Pus alături de Caratănase, martirul e recunoscut după îmbrăcăminte. Căci, pe lângă straiele închisorii și-a mai îmbrăcat un dolman îmblănit. Cămașa îi este recunoscută. La fel, un flanel lucrat de mână. Și lucrul continuă. În groapă, după o haină și un cojocel, e recunoscut Ștefan Curcă... Ba încă, fața i-a rămas nealterată. Iată, acum, de pe dâmb, coboară două femei
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
munți. Jovanka bătu la ușa primei case din care se vedea ieșind fum și vorbi ceva cu bărbatul care deschisese. Apoi Îi făcu semn Erinei să intre În curte. Din casă ieșiră o femeie și doi copii, Îmbrăcați În șube Îmblănite. O ajutară pe Erina să coboare rănitul și Îl duseră repede Înăuntru. În cameră era cald. Pe pereți erau țesături, iar pe masă o icoană a Sfântului Gheorghe doborând balaurul. Rănitul fu Întins pe pat. Jovanka ceru apă caldă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îl purtau ceilalți, cu părul negru ca abanosul, fără cotierele și genunchierele de oțel și fără cămășile de zale pe care le aveau luptătorii săi. Avea doar o platoșă de piele și o cămașă albă, poate fiindcă Își aruncase mantia Îmblănită care Îl Încurca În luptă, sau poate fiindcă așa Își imaginase Alexandru că trebuie să fie un mare luptător, un om care Înfruntă moartea fără nici o apărare, doar fiindcă simte frumusețea gestului sau doar fiindcă știa că nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Gheorghe Duca, în tabloul votiv, sunt reprezentați soția, doamna Anastasia, doamna Ecaterina și fiii: Constantin, Elena, Ecaterina și Maria. Personajele feminine sunt îmbrăcate cu mantii și rochii diferite, probabil pentru a da varietate tabloului. Ele poartă căciulițe roșii, cu marginea îmblănită și cu penaj alb. Doamna Anastasia poartă la gât un colan format din patru rânduri de perle. Este înveșmântată într-o rochie de brocart albastru, cu mânecile de mătase albă cusută cu fir, peste care poartă o mantie lungă, de
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
o dimineață, când colectivul era acaparat de fericita temă nouă: papucii bulgărești. Tot orașul stătuse la coadă ore întregi, cu gândul la iarna viitoare. Gina apucase să ia cinci perechi, pentru soră și mamă și cumnat și nepoțel. Foarte buni, îmblăniți, călduroși, vor prinde de minune în genocidul iernii viitoare. Nicidecum, susținea Tirbușon, put de trăsnește. Anatol Dominic Vancea Voinov părea foarte atent la academica polemică, dar nu se știa dacă la asta se referea, când interveni, continuându-și parcă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]