339 matches
-
de fiară feroce, obișnuită să înhațe; nu e lipsit de importanță că prima sa victimă este Hameleonul, descris, nu doar de Cantemir, ca un crocodil în miniatură: "Iară povestea Hameleonului într-acesta chip era: odinăoară, Hameleonul, prin prundișul apei aceiia îmblând, apa poate fi Nilul era, căci din apă un crocodil mare groznic ieșind, pre becisnicul Hameleon, pentru că să-l înghită, în fălci îl luă"6. Fiara apare din senin, protejată de unda apei înșelătoare și atacă. Știe, prin urmare, să
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
șeptica românească, ce înflăcărați! ce jucam și noi în ora de franceză! faptul vorbirii în clar, halta Pietrișu iarba bine nu încolțită, precipitat de sărăturare alb din arătură, spălări iluviale panta, ogașul în brazdă, cade mintea cu bătaie, șaua, interfluviul îmblă văile adînci și în valuri verzi de grîie, vezi invers tangentele la cer, astea moi îs florale și alea tari, care rezistă, îs lemnoase! așa am auzit și eu! pe deasupra majoritatea nu au nume și prin inflație de nume trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Glykatzis. Sau citesc ore întregi în marea librărie Joseph Gibert tot ce poftesc, fără să dau un ban, dacă nu cumpăr o carte. Presă liberă de toate nuanțele și atitudinile, un belșug nemaivăzut de alimente și mărfuri. Plăcerea mea: să îmblu pe jos mereu, „căscînd gura” în dreapta și stînga. Muzeele nu mă tentează prea mult, lume moartă; doresc să văd viață, oameni, obiceiuri, piețe, magazine imense sau tarabe cu vînzători optimiști, glumeți și doritori de vorbă, întocmai ca la noi unii
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
citation> (21) <citation author=”Haralambie Mihăescu” loc="Roman" data =”25 august 1984”> Iubite Căline, am promis să vin la Bacău (librării, străzi noi, redacția revistei Ateneu), dar n-am izbutit pînă acum: un timp ploile, apoi îndemnul de a nu îmbla cu capul gol prin soare, în sfîrșit sărbătorile. În lipsa călătoriei, unica înlocuire - scrisoarea de față. Totuși am făcut și un lucru bun: o deplasare de trei zile la Udești, unde am vizitat casa cu etaj „de După Grădini” , apoi casa lui
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
-l prindă pe Isus, „jidovii” - „ca nește câini turbați” - au fost orbiți de acesta și „amorțiți” (adică „fură ca nește morți”) : „Iară Domnul Hristos orbi ochii lor cu puterea sa cea dumnezăiască și nu putea[u] să-l cunoască, ci Îmbla[u] ca nește orbi ce nu văd” <endnote id="(96, p. 76)"/>. Un astfel de episod nu există În evanghelii, În schimb există altul cu o Încărcătură simbolică asemănătoare. Tot În scena arestării din grădina Ghetsimani, apostolul Simon-Petru taie cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Memento mori). Axioma acestei omologii (cer pământ) este un fundament al eșafodajului filosofiei eminesciene bazat astrologic pe credibilitatea stelei: "Un om se naște un înger o stea din cer aprinde Și pe pământ coboară în corpul lui de lut, ... Și îmblă scriind soartea a omului născut. Când moare a lui suflet aripele și-a 'ntins Și renturnând în ceruri pe drum steaua a stins." (Povestea magului călător în stele) Suntem "stelari" fii ai cerului, gândește omul eminescian. De aceea titanii, zeii
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
siguranță și a propus o privare condiționată a libertății alienatului, atâta timp cât durează nebunia: “ Cel nebun măcar că nu să va certa la nebuniele lui de va face vreo greșală iară tot nu să cade să-l slobozească de tot să îmble pe drumuri slobod, ca să aibă pază pre lângă oamenii săi până se va înțelepți”. Măsurile de siguranță. Măsurile de siguranță se iau numai față de persoanele care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală și au un caracter exclusiv preventiv, luându
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
Antioh Cantemir voievod este nevoit să hotărască: „Insă când a fi apă deagiuns să ajungă...morilor mănăstirii Balicăi celor doao roate vechi ce sânt în iazul de sus...câtă apă va prisosi...atâta să să sloboadă pe gârla Silitrei să îmble și celea două mori din gârla Silitrei ș-a Svintei Vineri ș-a Gălății. Iar când va fi apă numai la cele doao roate vechi a morilor Balicăi, numai acelea să îmble.” - Mai departe, domnul Antioh Cantemir le hotărăște cu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
atâta să să sloboadă pe gârla Silitrei să îmble și celea două mori din gârla Silitrei ș-a Svintei Vineri ș-a Gălății. Iar când va fi apă numai la cele doao roate vechi a morilor Balicăi, numai acelea să îmble.” - Mai departe, domnul Antioh Cantemir le hotărăște cu tărie celor de la Galata ca nu care cumva „să sloboază” - pe ascuns - apa din iazul morilor Balicăi „pe gârlă la morile Gălății.” - Auzi colo! „Să sloboază apa pe ascuns ziua sau noaptea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
vorbesc încă numeroase zapise domnești. - Intre zapisele domnești pe care le-am citit, mărite Spirit, am găsit pe cel din 16 nov. 1742 (7251), care spune: „Facem știre cu această carte a domnii meli dumneavoastră boieri și slujitori carii viți îmbla cu slujbili domniii meli la ținutul Ieșului că, fiind mănăstire săracă am făcut danie mea osăbită milă cu dânsa, să găsească egumenul păr-la 30 de oameni, să fie oameni streini, ca să fie poslușnici de slujba mănăstirii... Insă pără a strânge
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Aron Vodă, care a jăluit „că danie ce-au avut de la măriia sa le-au luat-o călugării de la Sventâi Ioan cu asupreală.” Și „Călugării de Sventâi Ioan tăgăduia ispisocul Ducăi vodă și nu vrea să-l areate...Si ei îmblând să cuprindă acel loc cu meșterșug (viclenie),au fostu împresurat și locul Prisăcilor.” De aici înainte, pretențiile Zlataustului se măresc: „Acmu iarăși, de iznoavă (din nou), epitropul lui Sventâi Ioan scornind pâră au cerut și locul Prisăcilor de la mănăstire Aron
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
iubiri ce se află pe patul de moarte, juri (la rugămințile ei insistente) să-ți refaci viața și "o refaci", dar nimic nu te salvează din solitudine și ți se întâmplă cum zicea Eminescu: "De-atunci, ca-n somn eu îmblu ziua", cine să mai vadă-n sufletul tău abisal? Întreaga viață a creatorului e teribilă, dar în primul rând el trebuie să apere fragilitatea ființei sale. Iată de ce, indiferent cum apar eu în ochii unora sau altora, nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
nici de feli. Cu Constantin a lui Grigore Chetreanu, căruia oamenii în răutatea lor îi ziceau Părăsitu, că l-a născut măsa mai târziu, înspre bătrânețe, am fost foarte bun prieten că era de cuvânt și cinstit. Cu el am îmblat cu clopoțelu, până ce acum eram băiat mare. Umblam mai tot satul și strângeam 100 de colaci de toți. Și aveam un clopoțel de la Bunica Ancuța care suna foarte frumos. Și cum începeam a ura și ziceau cei din casă băetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
în Basmul cu Țugunea, fiul mătușei: „trei frați, doi zdraveni ș-ăl mai mic olog, că - având să fie năzdrăvan și mare viteaz din fire - o zmeoaică bătrână îi luase vinele picioarelor și-l lăsase moale, ca nici să poată îmbla, necum să se bată cu ăi trei feciori ai ei”. Numele eroului, cu varianta Țugulea, pare să vină de la forma regională de alint „țugu, țugu, țugulaș”, dar și de la sensul atestat în Straja, Suceava: „om prost”. În primul caz, afecțiunea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
viu tainele adânci ale naturii, nu l-a mai putut nimeni opri sau întoarce de la ele: Codrule, codruțule,/ Ce mai faci, drăguțule,/ Că de când nu ne-am văzut/ Multă vreme au trecut/ Și de când m-am depărtat,/ Multă lume am îmblat 25. Numai la vremea când cutreiera pădurile Baisei, Mihai a putut să trăiască raiul de basme pădurii: pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii/ Părea c-aud venind în cete cerbii 26. Povestea-i poveste și e repetabilă prin definiție, trăirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
conține, într-o transpunere plastic-hiperbolizantă, un posibil ecou al acestei stări de lucruri consemnate lapidar în însemnarea de arhivă: Părintele era cam nalt de boiul [lui], nu-i vorbă, dar i se ședea, ca popă. Trecea stânjenul și mai bine, îmbla țapăn, din care cauză reaua omenire îi pusese numele: popa Melesteu. Avea părul și barba roșie și arăta mai mult a tâlhar decât a popă, dar ce are a face? Cele mai [mari] merite ale părintelui erau că se prinsese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și căpătase și bătaie de la oameni pentru scandalul ce-l făcea... s-ar fi lăsat și bucuros de palamarie, da de colaci nu. În taină o putem comunica că-i plăcea și coliva; să-l fi văzut pe mândrul Nicodim îmblând pe la prohoade și pe la pomene cu Basaltirea și cu Vanghelia (așa-i zicea el) după părintele și luând acel aer de seriozitate și mândrie care-i ședea atât de bine, mai ales când era cu ciubote lungi. Era un spectacol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fiecare clipă sentimentele umane și expresia lor. Poezia i le restituie 105. În unii din noi, copilul nu moare niciodată, iar aleșilor le este hărăzit să audă clopoțelul argintiu al acelor vremi aurite care trebuie primite ca atare: Ah! îmi îmblă adesea prin gând/ O cântare veche./ Parcă-mi țiue-aiurind/ Dulce în ureche:/ Lume, lume și iar lume!106 Ce simțăminte va fi trăit Mihai, fugar peste noapte în codrii Baisei, nu se va ști niciodată. Se poate intui doar că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ei se iubesc fără s-o știe... formele sunt virgine și necoapte... în espresia feței am pus duioșie și nu pasiune, este un idil liniștit și candid între doi oameni ce n-au conștiința frumuseței, nici a goliciunei lor. Ei îmblă-mbrățișați sub umbra unui șir de arbori, dinaintea lor o turmă de miei158. În proza Umbra mea acest amor apare pacific și dulce ca ideea eternității, fără nici o cugetare or o dorință nevergină, acest amor era aerul vieței noastre, sărutarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
c-un fir de păr și curios ca un motan, el își crease multe plăceri domestici, cari altfel nu supărau pe nimenea. Dușmănia lui cu gânsacii și cu gâștele cu pui, amicia intimă cu Șoltuz, cânele de la stână, pe care îmbla și călare, puii de gâscă mici pe care-i închidea în cușcă ca să vadă de-or cânta cum canarii, în fine stima ce-o avea pentru moș Miron prisacarul, care-i spunea povești și-l ținea pe genunchi, sunt amănunțimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
de mândrie , rochia de lână verde cu piepții strânși îi da un fel de mlădioasă grație, pestelca era albă ca omătul, iar mânecele totdeuna suflecite trădau niște brațe de alabastru . Pe piept cădeau șiruri de hurmuz sur ca mărgăritarul. Astfel îmbla 293. Când amintirile-n trecut/ Încearcă să îl cheme, chipul lui Ilie revine în Geniu pustiu așa cum îi revine în realitate: Ce frumos era el în acea sară ... mi-aduc aminte ca acu. Cu țundra îndoită pe grumaz și dinainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
un păr castaniu împletit cu multă măiestrie și unit dinapoia capul[ui] cu un pieptene de aur, mânele dulci și pline, cu degete lungărețe, ea se primbla totdeuna gătită, când prin grădină, când pin odăi, fără a vorbi nici un cuvânt. Îmbla cu acea superbă maiestate în salele nalte ale casei sale, ca acele regine din epopeele nordice cari cu voința lor țin mărirea casei și a neamului. Ea era de o blândețe rară, însă niciodată întratâta încât să nu ramâie mândră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
-l împresoare cu o dragoste din care nu reiese întotdeauna limpede cât îi aparține mamei și cât iubitei 313. Mai mult decât atât, Ieronim se familiariză [...] cu micul imperiu, era ca acasă (s.n.), îngrijea de straturile grădinei și de stupi, îmbla ca o căprioară sălbatecă prin tufăriile și ierburile insulei 314. Nostalgia copilăriei revine obsedant în opera lui Eminescu tocmai din neputința de a retrăi nu numai entuziasmul, cât mai ales întreaga sa credință în iubirea nealterată de complicitățile îndoielnice manifestate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
crudé, apu’ o mînca așa crudé, da’ nici de astă n-aveu și mamele dédeau tot la copii cé mureau de foame. Da’ nu știu ei amu ce-nseamné greul, ce sé-i faci? CÎnd eram eu de vîrsta lor, apu’ nu mai Îmblam eu la școalé, cé n-avem cum. Numai copiii boierilor Îmblau la școalé, dar tata n-ave bani. Eu mé ducem la lucru cu ziua că sé cîștig mécar o bucaté de pîine și-ncé nici pe-aceea de multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
și mamele dédeau tot la copii cé mureau de foame. Da’ nu știu ei amu ce-nseamné greul, ce sé-i faci? CÎnd eram eu de vîrsta lor, apu’ nu mai Îmblam eu la școalé, cé n-avem cum. Numai copiii boierilor Îmblau la școalé, dar tata n-ave bani. Eu mé ducem la lucru cu ziua că sé cîștig mécar o bucaté de pîine și-ncé nici pe-aceea de multe ori n-o vedem. Unde era pe vremea ceea sé te trimité
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]