339 matches
-
din pietre și din bulgări, Din stînce năruite, la acel templu? [PRINȚUL] Da. [MAGUL] E un om neferice... C-o vorbă, soarta sa: Avu dorinți gigantici. Fiind născut sărac, Azi doarme-n pat de trențe, drept perină - un sac; Desculț îmblă pe uliți, de visuri, mintea-i plină; {EminescuOpVIII 307} Gândea că lumea-ntreagă la dânsul o să vină, Și-n lungile-i mizerii, ca-n mare cufundat, Visa de lumea-ntreagă c-a fi încoronat. În gândul lui avut-a amoruri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
apart)] Cum va orbi pe Mira coroana luminată Ce frunței ei marmorei îi fuse destinată! O văd și mai frumoasă, mult mlădiată-n îmblet, Pădurile ei negre iluminând c-un zâmbet. [REGINA] Pe tine, cavalere, te voi vedea pierdut... Singur îmblînd prin lume, pierind necunoscut, Urât de ziua albă și [ -'- - -'- ] de noapte. Și-n jurul tău mulțimea s-a-mpreuna cu șoapte, Isteții-or spune celor ce-or vrea a înțelege: E1 a trădat pe-amicu-i... și-amicul lui: un rege". [................................................. ] Ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dar... N[IȚĂ] Și ai crescut mare... adică, să nu fie cu supărare... da' te-ai făcut cam bătrânior... te-ai nins devreme. [ȘTEFAN] Nins zău!... Da' la cine ești, Niță, acu... Cu cine-ai venit?... Când erai la noi îmblai altfel îmbrăcat... da' acu... N[IȚĂ] (surîzînd) Acu?... acu îmblu în livrea... ca-n țara neamțului... Doamne, de m-aș vedea iar dus înapoi în țara Moldovei... Mi-e dor... [ȘTEFAN] De ce, moșule? [NIȚĂ] Mi-e dor de sat... de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fie cu supărare... da' te-ai făcut cam bătrânior... te-ai nins devreme. [ȘTEFAN] Nins zău!... Da' la cine ești, Niță, acu... Cu cine-ai venit?... Când erai la noi îmblai altfel îmbrăcat... da' acu... N[IȚĂ] (surîzînd) Acu?... acu îmblu în livrea... ca-n țara neamțului... Doamne, de m-aș vedea iar dus înapoi în țara Moldovei... Mi-e dor... [ȘTEFAN] De ce, moșule? [NIȚĂ] Mi-e dor de sat... de ficiori, de fete. Am ficiori însurați, fete măritate, trăi-le
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Doamne, de m-aș vedea iar dus înapoi în țara Moldovei... Mi-e dor... [ȘTEFAN] De ce, moșule? [NIȚĂ] Mi-e dor de sat... de ficiori, de fete. Am ficiori însurați, fete măritate, trăi-le-ar Dumnezeu! Ce trebuie oare să îmblu prin țări străine... când aș putea și eu să mor, săracul de mine, între copiii miei... că destul am trăit... Vremi rele cele de azi... Vezi că oameni tineri îmblă să moară... da-ncă eu, ce-s bătrân [ȘTEFAN] Oameni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fete măritate, trăi-le-ar Dumnezeu! Ce trebuie oare să îmblu prin țări străine... când aș putea și eu să mor, săracul de mine, între copiii miei... că destul am trăit... Vremi rele cele de azi... Vezi că oameni tineri îmblă să moară... da-ncă eu, ce-s bătrân [ȘTEFAN] Oameni tineri? Cine? Nu cumva vrounul din stăpânii tăi cei noi vrea să dea ortul popei. N[IȚĂ] Adică, ferească Dumnezeu, dar (trist și confidențial) duduca noastră... pare-mi-se... [ȘTEFAN
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mare, le făceam toate pentru că iubeam pe mumă-sa. Se-nțelege că mumă-sa era cuminte... nu mi-a acordat nimica... Din contra... cu tact și politeță i-a arătat domnului poet și literator ușa... și l-a făcut să îmble Franția toată, Germania, Italia... cu amorul în inimă și cu nebunia-n creieri. Dar azi, mulțumită cerului, am scăpat de toate... Azi pun capăt vieței mele vagabonde căci Stela; mea mă face fericit Dar... cine vine? [SCENA III] DOCT[ORUL
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
te va recomanda ei... ve fi silit să stai acolo... o partidă de pichet... Lordul Palmerston se zice c-ar fi murit... (astea le zice deja în coridor ) SC[ENA VI] NIȚĂ (cam chirchilit) Hehehe! Va să zică cuconașul meu cel vechi îmblă c-o cucoană nouă prin țara neamțului... care va să zică că s-a-nsurat cucuonașul... S-a însurat, hehehe! Vezi d-ta drăcia dracului... Duducă tânără, bărbat în doi peri... (cîntă) Aolică, ce văzui Colo-n deal la Călmățui? Fată mare, moș bătrân Cerând
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ziceam și eu ca un student sau ca un iezuit tăcut și fățarnic căruia i se scurg ochii după fete: Ce înger, ce zeitate! etc. A[LECU] Ei bine, nu! Naiba știe cine te-a făcut astfel încît să-ți îmble gura ca o moară stricată. (tare) Nu e cum zici tu... nu, nu și iar nu! Dar neci că-ți spun nimica mai mult,... (își ascunde fața într-un colț de sofa) [ȘTEFAN] (dulce) Amicul meu, și crezi tu cumcă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
341} [MĂTUȘA] Și când vine Escelența? [ANA] Astăzi vine, înspre sară. [MĂTUȘA] Potrivite sunt acestea? Bine faci tu? Bine dară. [ANA] Să-ți spun, dragă mătușică. Când întîi m-am măritat Am făcut-o din iubire. Bine oare mi-a îmblat? Și maiorul se-nsurase din iubire-întîia dată... Cum i-a mers lui, poate, bine... așa-i lumea asta, toată. Și fiindcă am nevoie de un sprijin, de-un azil, Și, fiindcă n-am pe nimeni decât numai pe copil, Mă mărit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
inima-i izvorul fericirii vieții voastre. [ANA] Lasă inima, mătușă... Cum gândești să mă abați De l-a mea făgăduință [MĂTUȘA] Bine fată, nu vă dați. Dar ți-oi spune încă una... Escelența e bătrână Și e plină de podagră, îmblă tot cu cîrja-n mână. II-VARIANTĂ 2260 [MĂTUȘA] Ce privești în jos smerită, Că te mânii te prefaci Când îți zic că el îți place Și că [tu] demult îl placi. Voi jucați în comedie Rolul vostru de-nțelept, Dar de ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ajunge în cercuri mai nalte și aci trebuie să se obicinuiască de-a fi spre petrece[re], de-a li fi păpușa lor. Și când a ieșit din modă apoi îi merge ca unei haine vechi; artea, cu el împreună, îmblă după pâine, și zdreanța pe care-a purtat-o trăiește mai mult decât renumele său, adică mai mult decât el însuși. Astfel, fără statornicie, ne mână dintr-o țară-n alta, dintr-un loc într-altul, și chiar de acei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aceea venea un cabinet de dormit, garnisit cu același gust ca și camerele pe care le-am văzut. - Dumnezeu știe, zise contele, mai că-mi pare că ai avea dreptate; cu aste camere și cu aste mobile nu știu a îmbla, căci adesea sânt locuința și mobilele cunoștințele noastre cele mai de aproape, și adeseori un scaun, o masă, o sofa sânt amicii noștri cei mai intimi. Pe urmă venirăm în două camere mici, ce păreau a fi fost locuite mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
moi. Dumnezeul meu!... Dumnezeul meu!... era moartă.. Nu știu ce se întîmplă mai departe, însă patrusprezece zile în urmă am fost la domnia-ta, părinte, și-i dădui Iuliei un loc în mormântul familiei. Contele-și finise narațiunea. El se sculase și îmbla cu pași mari prin cameră. Orologiul bătu unsprezece. - Ești aici, Iulia? strigă contele și ochii săi se învîrteau sălbatec, vină!... vină la mine!... El deschise ușa camerei alăturate și strigă prin întunerec: Iulia, aici sânt eu... eu, Iulia! Numai un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
uitai principiele mele logice și credința în Maria înflori din nou în sufletul meu, ca și florile ce prind rădăcină în cenușa spulberabilă a unui vulcan; credeam că Maria mă va întîmpina în ceealaltă lume cu bucurie și ca vom îmbla împreună fără macul în sferele celelalte. Vezi d-le conte, că ideea despre eternitate și Dumnezeu provine din amor și că, unde nu e amor, nu poate fi nici credință. Soția d-tale muri deodată în ziua jurământului făcut de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sudul țării, ce nu era apărat, și-ncepu împresurarea marelui și bogatului oraș Thessaloniki. Într-o noapte (a[nul] 1207) îl aflară însă în cortul său, străpuns de-o mână necunoscută, ne-nsuflețit și scăldat în sângele său propriu. Povestea îmbla și se crezu că marele mucenic Dimitrie, patronul orașului Thessaloniki, ar fi străpuns cu lancea pe năvălitorul asupra acestui oraș. Nemulțumit c-o moarte de rând, pricinuită prin boală de plămâni, de care susțineau mulți c-ar fi murit acest
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Ca totdeauua Scaunul papal se silește și acuma cu tot zelul să-ndeplinească întreita sa datorie, de a întări în credința adevărată și de a duce la mântuire pe creștinii convertiți, de a readuce pe calea dreaptă pe cei ce îmblă pe căile strâmbe ale ereziei și, în fine, de a smulge din puterea păgânilor prin mâinile credincioșilor Locurile Sfinte ale mântuirii oamenilor. Față cu această problemă a răsărit acuma mângâioasa speranță cumcă Asan va alerga în ajutorul împărăției latine amenințate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trimite sub steagurile regelui pe vasalii lor inferiori. Curând, și asemenea unei rumperi de nouri, valurile de mongoli rupsese stavilele, nimicise oastea ungurească, inundase Ungaria și o prefăcuse într-un pustiu și-l gonise pe rege afară din țară, unde îmbla cerând ajutor. Bela IV se rugă papei, care însă din {EminescuOpXIV 120} nefericire era rău certat cu împăratul Frideric II și tocmai din cauza asta el însuși avea nevoie de ajutor și nu putea pune la dispoziția Ungariei decât scrisori de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu îndărătnicie de pașii dușmanului, aproape de el și totuși departe, îl neliniști prea cu vitejie în tot modul, îi tăie comunicațiile în afară, se aruncă cu izbândă asupra oricărui corp detașat care se dezlipea de oștirea de căpetenie spre a îmbla după pradă ori merinde. Cu succesul îi creștea curajul, iar turcii, espuși la hărțuieli zilnice și simțitoare, suferind lipsă de bucate și neavând nici o {EminescuOpXIV 178} perspectivă pentru o bătălie hotărâtoare, dădură signalul de retragere și apucară spre Dunăre; ci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
bona fide et sub juramento corporali), atât în numele său propriu cât și într-acela al împărătesei, a fiilor, fiicelor, fraților, nepoților de frate și de fii și alți moștenitori și urmași, că atât el cât și toți aceștia nui vor îmbla nici odinioară după posesiunea sau apropriarea regatelor Ungariei, Poloniei și Dalmației, nici după voievodatul Moldovei (... ) nici după celelalte provincii sau țări laterale ale coroanei ungurești; și chiar daca una din aceste țări de bunăvoie s-ar declara că e gata să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mari esperiințe artistice și inteligință filozofică. Cea din urmă, adică inteligența filozofică, (dă formă formulează) monetiză (munzen) tezaurele pe cari i le aduce nemijlocirea vieței artistice și simțul simbolic și le imprimă timbrul care le face (să aibă curs) să îmble în imperiul cunoștiinței științifice. După astea cel puțin nu ni se va putea face imputarea că am privit (tema) propusul nostru cu ușurință și că (pretențiunile) condițiunile ce am pus întru rezolvarea ei ar fi prea blânde. Se-nțelege că
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în carne și sânge și le insuflă viața aceea prin care ele ajung la cea mai deplină prezintă sensibilă. Astă arte pune figurile poetice ce plutesc pe dinaintea fantaziei să bea din sângele infernului (Unterwelt ) omeric, prin a căruia efect ele îmblă pe dinaintea noastră și ne transportă în acea iluziune în care privim desfășurată înainte-ne o lume întreagă, sensibile-văzută, a vieței și acțiunei omenești care cu toate astea e numai un product al fantaziei libere. Astfel reprezentațiunea dramatică ne (provocă) vrăjește
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e singur, e zeul său, și pentru că în astă arte creațiunele și sentința irevocabilă asupra lor cad în același moment. Însă tocmai acest pericol născut din situațiunea proprie trebuie să dea și artistului puterea de-a se Gunstbuhlerei (? ) insolentă, care îmblă cu sacrificiul artei după aprobarea mulțimei inculte a fost înfierată pentru totdeuna pentru actorul tragic în renumitele vorbe ale lui Hamlet (act. 3, sc. 2): "O, mă supără pîn-în suflet când văd un moțpană cât un trunchi cu capul ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și știință care se espune în genere aci e prea puțină pentru a putea da organelor ei noblețea de învățați; artiștii iar au instinctul drept că de aicea nu li poate izvorî neci un folos pentru arte. Cu toate [că] îmblă mulți actori după tămîiarea cea ieftenă a acestor altare dar asta e așa de puțin o recunoaștere a preoților cultului ei... se pare mai detestabilă decât vanitatea însăși din care izvorăște. Opera (fugitivă) care trece cu vuiet e ca să fie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se esprimă, fără să aibă cunoștință clară despre asta, în modul următor: "El nu strică neci un rol", într-asta însă zace și reversul care sună: "El neci nu împlinește cumsecade vreun rol". {EminescuOpXIV 266} Asta însă, precum am arătat, îmblă cu-acea răstrîngere daca rolul însuși e lucrat după un tip general și nu resplende din el soarele unei vieți individuale. Luat strâns, rutinierul trebuie să-și predea armele față până și cu cel mai subordonat caracter a lui Shakespeare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]