27,540 matches
-
nasturi, emițătoare injectate sub piele, în spatele urechii, computere care se declanșează doar la amprenta retinei ș.a.m.d. Spectatorul se poate distra, dacă nu chiar "pe cinste", ca ilustrul interpret, atunci măcar un pic, văzîndu-l pe Hopkins apărînd la negocieri îmbrăcat într-un ridicol palton cu guler de blană, de latifundiar din secolul trecut, pentru care pînă și un bandit din film simte nevoia să-l gratuleze! E, poate, momentul să ne amintim că regizorul, Joel Schumacher (Batman Forever, și - de
Distracție cu CIA, la Praga by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14831_a_16156]
-
ambiția inteligenței artificiale rămâne o himeră. Există însă și acele aplicații absurde, alienante, care se bucură de un îngrijorător succes de piață. De curând o firmă japoneză a anunțat lansarea comercială a celui mai straniu robot. O jucărie care poate îmbrăca forma animăluțului preferat (câine, pisică), fiind programat să pretindă a fi hrănit (simbolic), să se ceară la plimbare etc. Dacă stăpânul ignoră consecvent aceste semnale, animalul-robot va muri iremediabil după un timp, creând posesorului aceleași emoții și remușcări ca în
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
cred, principalul pericol din publicistica noastră de azi. Se citește cu urechile, nu cu ochii. Nu se scrie, se țipă. Dacă Gogol ar fi fost român ar fi dat privilegiu de personaj urechii, nu nasului: o ureche respectabilă și elegant îmbrăcată coboară dintr-un cupeu, pe Calea Victoriei... Dacă Pinocchio ar fi fost român, i-ar fi crescut, la fiecare minciună, urechile, nu nasul, căci neadevărurile din România de azi au drept sursă principală auzul. Numai Muc cel Mic s-ar fi
Urechiștii by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14865_a_16190]
-
pe presă că nu crede în minunile anticipate de ei. Să fie cum cred vîrfurile Poliției, dar parcă nu ne vine să credem că un polițist corupt în haină militară se va vindeca de acest nărav în ziua cînd va îmbrăca o uniformă civilă. Mai ales că angajații acestei instituții nu sînt la prima schimbare de uniformă. Mulți dintre ei au schimbat ținuta de milițian cu cea de polițist: în noua ținută și-au ridicat vile și alte acareturi, stîrnind perplexitatea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
ea. - Ce pot să fac? - Zău, nu te vezi cum ești! Își vîră batista în mînecă. Îi spune: "Voiam să te ucidă. Acum nu mai vreau." Abia își termină vorbele, că Meaume se smulge din brațele ei. Se ridică, se îmbracă, coboară două etaje, intră în apartamentul meșterului, discută cu el și cu soția lui. Pleacă neîntîrziat. Meaume spune: "Aveam să-mi duc în altă parte cîntecul meu amar. Așa cum există cîntece de pierzanie, există și o pictură de pierzanie." Acidul
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
7-a și va fi organizat încă 77 de ani de acum încolo, judecând după entuziasmul și competența puse în joc de proprietarul lui. Exista riscul ca un asemenea târg, cu sediul direct pe plajă, în corturi transparente, cu vizitatori îmbrăcați în bikini, să se transforme într-un bazar de cărți, pitoresc, dar atât. Iată însă că nu s-a întâmplat așa. în fiecare seară aici au avut loc lansări de cărți, în prezența autorilor. Și ce autori! Și ce cărți
Cititorii n-au vacanță by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14880_a_16205]
-
exegeza eminesciană. Isteria �eminescoidă" declanșată de anul jubiliar a adus-o pe cercetătoare la capătul răbdărilor: Deși, logic vorbind, nu puteam respinge ideea că, favorizat de circumstanțe, cultul lui Eminescu amenința să se manifeste exacerbat în anul jubiliar și să îmbrace forme dintre cele mai grotești, inhibiția pe care prognoza o producea în rîndul spiritelor lucide, mi se părea totuși nu numai de neînțeles ci de-a dreptul alarmantă." Această frică de public nu mai este normală la puținii "lucizi" eminescologi
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
vară de la Amara a tinerilor politicieni PSD, au participat Irina Schrotter, Cătălin Botezatu și Dana Săvuică. Mai exact, au ținut conferințe pe tema imaginii. Cum, adică, să procedeze viitorii guvernanți ca să-și construiască o imagine publică favorabilă. Cum să se îmbrace, bunăoară. Printre multe sugestii prețioase oferite de invitați, se detașează recomandările Irinei Schrotter, cunoscuta modistă: supărată pe presă, Irina le-a spus junilor (ne)corupți (încă) de la Amara că pixul (ziaristului!) nu face doi bani; adevărații politicieni (fie și cu
Politică și modă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14940_a_16265]
-
sinucidere izbutită; iar finalul e plin de cupluri fericite, ca într-o euforie shakespeareană. Un text pe care Cehov l-a epurat, l-a esențializat, l-a abstractizat, l-a purificat... O femeie frumoasă (ar fi putut juca Elena Andreevna), îmbrăcată în haine de epocă, așezată în afara arenei de joc, traducea, prin semne, pentru surzi, textul lui Cehov! Cînd în scenă a răsunat o "muzică în cadru", traducătoarea a rămas imobilă, n-a făcut nici un semn; muzica e intraductibilă, spre deosebire de teatru
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
și copaci în calea mea, cum dopurile de mizerie au astupat canalele și scurgerile iar apa învolburată și murdară cucerește, nestingherită, teritorii după teritorii, cum zgomotul furtunii acoperă și nimicește șoaptele rugăciunilor mele, cum aburii se ridică din pămînt și îmbracă clădirile, rămînînd doar firmele luminoase suspendate, ireal, la înălțime, am înțeles că, prea păcătoasă fiind, am să fiu lăsată aici. Întotdeauna mi-a fost frică de apă și de necunoscutul întins pe la fundul ei. Deși am făcut înot de performanță
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
În jurul lui Armstrong sau al lui Jalabert, trudesc din greu tovarăși anonimi de rută, care se regrupează, cînd e cazul, împrejurul cavalerului, îl susțin, îl apără, îl conduc spre victorie. Îi sacrifică totul, pînă și personalitatea lor. El, cavalerul, e îmbrăcat în galben, în alb, în roz, ca să fie lesne recunoscut în mijlocul unei caravane pestrițe. Armura lui strălucește ca un soare. Caravana de cavaleri și de scutieri pedalează neobosită printre reziduurile emoționale ale unor eroi asemenea lor care au trăit cu
Turul Franței ca literatură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14989_a_16314]
-
meu, mergând cu pasul meu, apucând-o pe drumul pe care eu, fără să mă gândesc prea mult, mă hotărăsc să merg ca să scap de cadența pașilor celui care mă urmărește. Uneori mă întorc brusc și văd spatele unui bărbat îmbrăcat în haină de blană, grăbindu-se în direcție opusă. Apoi uit, crezând că e vorba de ipohondrie, dar odată ajunsă în mulțime, văd fața unui bărbat cu ochelari negri privindu-mă insistent. Mă îndrept spre el decisă să-l apostrofez
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
făcut totul ca să-l readucă la normalitate, asta m-a întristat foarte mult. în aceeași noapte am visat că Yves și Alain mai aveau un frate, Robert, care era mai mic, dar foarte vioi, și eu îl priveam cu simpatie, îmbrăcată într-o pelerină roșie. A doua zi, interviu pentru radio, apoi pentru TV despre situația din România. Prima conferință a polonezului Koresky despre faptul că arta e legată de uman și trebuie să fie egală sursei de creație. în paralel
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
din prima seară a "programului german", când Mihaela Sârbu și Florin Piersic jr., îndrumați regizoral de Cristian Juncu, au citit norway.today de Igor Bauersima am realizat că evenimentul de la Teatrul Act depășește orizontul meu de așteptare. în plină lumină, îmbrăcați de stradă și așezați la o masă, actorii ne propun să avansăm împreună pe drumul cunoașterii, nu atât al piesei sau al personajelor, cât al felului cum cuvintele devin teatru: procesul identificării se desfășoară la vedere, mișcarea, decorul, imaginea se
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
pentru lumea în care trăiește? Cum poate fi util? Și atunci mintea lui începe să producă într-un patologic paralelism această utilitate. Sparge coduri ale spionajului rus în America, e urmărit pentru a fi asasinat, lucrează pentru un "big brother" îmbrăcat în negru, în fine totul pentru a salva lumea de la o catastrofă iminentă. Celălalt intelectual, literatul, îl urmărește pas cu pas. E și el prins în acest vîrtej al utilității. * Aici e lupta și aici e durerea cea mare. Să
Inutilitate și schizofrenie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15301_a_16626]
-
Iar tatăl Natașei a îmbătrînit și s-a gheboșat. însă, cînd își amintesc cum s-au luat unul pe altul de morți, se tăvălesc pe jos de rîs. Cîteodată rîd vreo douăzeci de minute. Iar vecinii, cum aud rîsete, se îmbracă și pleacă la cinematograf. O dată au plecat și nu s-au mai întors. Se pare că au fost loviți de-o mașină. Amintirile unui bătrîn înțelept Eram un bătrîn foarte înțelept. Acum nu mai sînt același, chiar puteți să considerați
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
eu lîngă magazin; se da zahăr și eu stam în rînd și mă străduiam să nu ascult ce se vorbește în jur. Mă durea un piculeț un dinte și nu prea aveam dispoziție. Afară era foarte frig, fiindcă toți erau îmbrăcați în șube groase și cu toate astea înghețau de frig. Și eu eram îmbrăcat în șubă groasă, dar nu prea înghețam, însă îmi înghețau mîinile, fiindcă trebuia să le scot din buzunare și să-mi îndrept valiza pe care, ca să
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
să nu ascult ce se vorbește în jur. Mă durea un piculeț un dinte și nu prea aveam dispoziție. Afară era foarte frig, fiindcă toți erau îmbrăcați în șube groase și cu toate astea înghețau de frig. Și eu eram îmbrăcat în șubă groasă, dar nu prea înghețam, însă îmi înghețau mîinile, fiindcă trebuia să le scot din buzunare și să-mi îndrept valiza pe care, ca să nu-mi dispară, o țineam strîngînd-o cu picioarele. Pe neașteptate cineva mă lovește în
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
impregnat de spiritul isihast, care însemna o recâștigare a sufletului originar al bisericii ortodoxe. Neagoe trăiește cu ardoare toate frământările unui suflet profund credincios, apăsat de păcatul nevredniciei sale: Că acum eu intraiu în pomenirea morții, că cu totul mă îmbrăcai în grijă, în tristăciuni și în frică, cugetînd cum voi să mă întîmpin cu judecata ta cea înfricoșată și sufletul mieu cel ticălos cum va trece prin vămile cele nefățarnice..." Da, trecând în revistă "învățăturile" lui Neagoe trebuie să cădem
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
care de 12 ani încoace au fost plătiți din bani publici ca să apere interesele orașului. Acestora nu le-a tremurat mîna semnînd aprobări pentru tot soiul de monstruozități care împodobesc străzi din București, sclipind oribil ca un dinte din față îmbrăcat în aur. De pildă acel cilindru burtos care îți taie răsuflarea cu înfățișarea lui de rezervor de combustibil, plantat mitocănește printre puținele imobile frumoase pe care le mai are Bucureștiul în centru. Prin cartiere însă se construiește într-un dispreț
Prioritățile edililor Capitalei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15439_a_16764]
-
sunt orbi, ce importanță are cum se numește vreunul"), ca să nu mai pomenim toată literatura recentă - Eco, Coelho - pe seama "numelor". Oricum, citim probabil ultima scriere a mileniului "decăderii" (cum ar fi zis Ackroyd) cu acest subiect. Traducerea doamnei Mioara Caragea îmbracă ușoara schematizare a cărții într-o frumoasă limbă românească. José Saramago, Toate numele. Traducere și postfață de Mioara Caragea. Editura Polirom, 2002. Cu ochi de copil Filosofii predică morala, dar nu sunt în stare să se împotrivească ispitei. Din înșelăciune
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
ziua în amiaza mare. Nu știu de ce tocmai acolo, poate vin după miros. Odată l-am admonestat pe unul și mi-a răspuns calm, încheindu-se la pantaloni: "Ce să fac, cucoană, nu mai puteam să mă țin". Era bine îmbrăcat și își pusese geanta diplomat mai la o parte, să n-o stropească. E o stradă cu pomi, ciripeli și două sedii de partide în opoziție. Cîndva era mare zarvă și du-te-vino în curțile lor. Acum domnește o liniște suspectă
Actualitatea by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15502_a_16827]
-
acum, și pe vremea lui Ceaușescu (dacă ar fi existat, prin absurd, comanda ideologică: "un film educativ despre un copil cu handicap"). Altfel spus, filmul nu reușește să spargă, decît rareaori, o pojghiță de convențional, de clișeu, de previzibil, care îmbracă totul. Totul - cu excepția micuțului din rolul principal - Tudor Necula, un copil cu o substanță sufletească excepțională, pe care regizorul a știut să o pună, cinematografic, în valoare; aducîndu-și, în film, propria condiție - de pui de om hărăzit să se miște
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
glas făptura împinsă la pieire - răcnet rostogolit peste cîmpuri, ghemuit în munți.// Jumătăți uriașe atîrnau de cîte un picior în cîrlige de nichel zidite printre faianțe:/ chipul simplificat acum din interior./ Sîngele și toată murdăria pe jgheaburi de ciment./ Oameni îmbrăcați în cauciuc erau aici stăpînii. Ei luau vita fără viață în spinare. Ei beau sînge proaspăt în căni ei mîncau fibrele cele mai fragede, fripte în curte pe grătarul veșnic aprins.// Deși aveau treabă mereu, deși nu ascultau nimic vreodată
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
piele, și se chinuiau să smulgă o bucată. Da' ce să vezi? Brînzoaica parcă-i vie! Sare în sus, în jos, în lături, se trage pe pereții pungii, alunecă, marcîndu-și traseele prin mari urme de grăsime ce se întind lasciv. Îmbrăcați la fel, mergînd la fel, luptîndu-se la fel, cei doi înving la fel. Și mereu în același timp, îndesîndu-și victimele în gură. Cu gesturi sacadate, întrerupte doar de zbuciumul brînzoaicei. Am vrut să le spun două vorbe despre rafinament, carte
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]