814 matches
-
calea ce n o pot ajunge neînțelegerea ce mi râde timp în care eu doar plâng și mă întreb mirat în șoaptă de aș avea și eu o mamă cum era a mea deșteaptă să mă aștepte când eu ies îmbrăcat în haina vieții la cules de pași prin lume singur doar cu al meu nume făr măcar să te privesc mama mea rămasă în mantaua unui vers de anghel zamfir dan, azed Referință Bibliografică: de aș avea / Anghel Zamfir Dan : Confluențe
DE AȘ AVEA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382252_a_383581]
-
încremenesc în amănuntele și lentoarea gesturilor lui. Păr potrivit cu föhnul și cu peria, spume și creme înainte și după bărbierit, sprîncenele netezite, flacoane și ustensile diverse pentru față, urechi, piept și subsuori. În sfîrșit, gesturile cunoscute: spălatul pe dinți și îmbrăcatul cămășii. Și din nou părul: spumă și fixativ. Dacă obiectele de care se servește ar lipsi iar mișcările s-ar lega și desprinde din trupul fără veșminte cu muzică, armonia și concentrarea ce leagă ființa lui de oglindă ar putea
Minoritatea activă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8439_a_9764]
-
ta păcătoasă/ tu niciodată nu te vei înălța cu ele la cer (...) că nu știu de ce în vremea de azi iarna cumplită/ vine pe neașteptate/ și te zidește atît de adînc în zăpadă/ încît după ce scapi de ea te simți/ îmbrăcat în vestmîntul celor înviați din morți" (Trecerea crivățului prin oraș). Un cuvânt aparte de apreciere se cuvine lui Ștefan Borbély, pentru excelenta prefață dedicată acestui foarte frumos volum al unui împătimit de poezie cu state vechi de serviciu.
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
acesta e vesel - și e vesel mai tot timpul -, se dă jos de pe bicicletă și țopăie prin oraș ca un cangur, visând la sâni generoși ori punând mâna pe fundurile bunoacelor întâlnite pe stradă: "țopăi prin oraș ca un cangur/ îmbrăcat, din creștet până-n tălpi/ în lumină.// sunt fericit/ și de fericit ce sunt/ pun mâna pe fundul/ tuturor bunoacelor care-mi ies în cale." (Fericit). Altfel, este destul de sfios și-i plac "tipele pudice", întrucât cu ele se poate construi
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]
-
ale marelui pictor polon Mateyka mi-au rămas în suflet. Fratele compozitorului Brzezinski, Stanislas m-a poftit din nou la un dejun în frumoasa sa locuință, unde am revăzut pe soția și familia sa. Bătrânul compozitor mă însoțea peste tot, îmbrăcat elegant și cu nelipsitele mănuși albe! Bieții poloni nu bănuiau ce-i așteapta după un interval de trei luni! Erau îmbătați de ambiție și trufie veritabilă polonă. Rău conduși de oamenii lor politici, care au aruncat orbește țara lor într-
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
ultimul meu an de studenție, cu zece ani în urmă. Atunci îl rugasem să mă primească acasă. Nu publicasem nici o carte. Mi-a răspuns la telefon cu o politețe care mi-a dat aripi. A doua zi m-a întîmpinat îmbrăcat în costum. Pregătise o sticlă de coniac franțuzesc pentru această întîlnire, iar la plecare mi-a dat cu dedicație cărțile sale. Pe Mistreții erau blînzi mi-a scris " Cu încredere în prozatorul în devenire" Costumul în care se îmbrăcase pentru
La pescuit cu Ștefan Bănulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8435_a_9760]
-
aluzii la “ceasul scump pe care-l port la mâna”, chiar dacă era o marcă accesibilă “Casio”, autoturismul marca “Skoda Fabia” pe care-l conduceam, chiar dacă era cumpărat prin contribuția băneasca comună a socrilor și părinților mei, la faptul ca veneam îmbrăcat în costum, deși era un semn de decență și respect din partea mea. Simțeam că acest joc “de-a șoarecele cu pisică” era menit să mă intimideze și să mă umilească, așa încât să cedez și să admit implicarea mea în activitatea
LuJu: Omul de la DNA al lui Morar a distrus o familie. România, condamnată pentru 2 ani și 3 luni de închisoare executați pe nedrept de un Inspector by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/77908_a_79233]
-
mai multe nume grele din lumea cinematografiei, actori precum: Amy Adams, Kevin Costner, Russell Crowe și Diane Lane. Așadar, anul 2013 vine cu un nou Superman pentru împătimiții filmelor de acțiune cu supereroi - unul mai puternic că niciodată, dar, desigur, îmbrăcat că întotdeauna în costumul sau care l-a făcut celebru.
Henry Cavill, noul Superman în Man of Steel () [Corola-journal/Journalistic/69305_a_70630]
-
un pumn în stomac, sughiță, apoi icni în gol. Nici vorbă, era Tom. Tom în carne și oase. Mai slab, dar Tom. Îmbătrânise și poate din cauza luminii sau a depărtării avea obrazul alb, ca dat cu talc, dar era Tom, îmbrăcat militar. Fuma fuma încă din liceu împrăștiind fumul cu mâna, și, când ofițerii se dădură în lături, să-i facă loc, Tom, parcă știind că-i în sală, strigă tare numele iubitei lui, al Irinei. De unde-o știa? Unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și-l văzu ca printr-o sticlă aburită. L-am visat pe Alexandru, spuse, și nu știa dacă visa în continuare sau era treaz. Tom nu se mișcă. Nici nu tresări. I se păru slăbit, îmbătrânit poate din pricina bărbii țepoase -, îmbrăcat neglijent, dar în același costum, în aceeași tunică fără decorații cu care-l văzuse deci nu se înșelase -, parcă venea sau mergea la un bal. Îl văzu limpede, liniștit, fără groaza din vis, dar cu aceeași buimăceală ce-i încețoșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
zăpadă, care ar fi trebuit să fie rotunzi, dar mai mult păreau să fie niște ouă gigantice. Puneam acești bulgări unul peste altul. Puneam morcovul, apoi niște ochi din cărbuni și-i făceam și gură. Dar baba noastă trebuie de îmbrăcat, și atunci, găseam o căldare veche, găurită, ruginită și o puneam pe căpușorul acestei babe. Luam un fular sau o lentă decorativă de sărbători și i-o puneam împrejurul gâtului. Mâinile i le făceam din două mături vechi, rufoase. Era
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
a ridicat-o îndrăgostitul. De la un punct (mult) încolo, iubirea lui Leonid Dimov devine o povară pentru Lucia Salam, care ar vrea să se bucure de micile bucurii ale vieții fără sentimentul că, prin aceasta, comite cine știe ce sacrilegiu. Sărac, prost îmbrăcat, student la mai multe facultăți fără a absolvi vreuna, tânărul Dimov este departe de a reprezenta o partidă. Iar virginitatea lui fizică și sufletească, inocența manifestată strident sau devoalată pe parcursul acestor ani complică și mai mult situația. Ele îi stau
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
circulație în două versiuni: "Frunză verde de dudău / Sînt fecior de ninjalău" sau "Eu mi-s fiu di ninjalău". În alte contexte, pe forumuri din internet, termenul pare a se fi banalizat, devenind o variantă de desemnare frecventă: "Eu umblu îmbrăcat tot în negru, pt că vreau să semăn cu un ninjalău" (forum.level.ro, 8.07.2004); "un joculeț foarte mișto în care aveți un ninjalău ce omoară samurai" (reclame.220.ro); "trei fotografii în sepia cu trei tanti îmbrăcate
"Ninjalău" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9475_a_10800]
-
către un Centru, căutarea unui miez de stabilitate ontologică, într-o lume destructurată, fac din Mircea Cărtărescu un postromantic, evidențiat ca atare în Levantul. El îl abandonează, vrând-nevrând, pe Dimov pentru a regăsi, alături de Eminescu, această viziune etajată a Totului îmbrăcat în învelișuri trecătoare. Nu numai că reia, pe cont propriu, Luceafărul și apoi Glossă. Dar în punctul critic al aventurii zavergiilor, când aceștia ajung în palatul lui Vodă, constată - și constatăm - cu stupoare că totul e aburos, transparent, inconsistent. Imaginea
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
pentru economie - deși se plătesc chipurile, facturi gigantice). Unora dintre ashramiști li se cere să plătească întreținere 250 lei pe lună (pe timp de vară !), trebuie să își plătească cursurile de yoga (80 lei lunar!) și să își ia de îmbrăcat, mâncare (că nu le ajunge porția de hrană), și medicamente, dacă sunt bolnavi. De unde să ia toate acestea dacă nu lucrează în afara ashramului, căci nu este timp. Căci, trebuie să îți faci norma de karma yoga zilnică (între 6 și
Adepții MISA se revoltă. Dezvăluiri uluitoare- Vezi scrisoarea by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77432_a_78757]
-
și altele... La un moment dat, Rică Olaru scutură ușor din cap și un zâmbet Îi apăru pe față și ...În suflet. Se văzu elev de clasa a VII-a care făcea naveta zilnic la școala din Pușcași. Era sărăcăcios Îmbrăcat dar Învăța foarte bine și În acest fel nimeni nu râdea de el, poate vre-un coleg invidios și cu note mici, În rest, profesorii Îl compătimeau În aceeași măsură În care-l respectau. Era apreciat și avea „funcție” la
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
centură și Își aranjă fața și ochii cu palmele, timp În care o anumită stare de incertitudine și curiozitate puse stăpânire pe Întreaga sa ființă. La ieșirea de pe aeroportul imens și supraetajat găsi fără niciun fel de dificultate un arab Îmbrăcat În costum maron. Acesta avea o pancartă pe care scria „Stefan Girovescu - Romania”, au făcut iute cunoștință și a fost condus la o mașină Închisă. Peste o oră era Într-o clădire mare și roșie, cu alei frumoase, flori și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pleca mult mai devreme. Era un program de nerefuzat care cuprindea vizitarea celor mai frumoase și importante locuri din apropierea Tanger-ului și chiar mai depărtate. Cât timp directorul general s-a scuzat și a vorbit cu cineva important, un arab Îmbrăcat cu strai tradițional, cu turban mare azuriu, Amina l-a pus În temă cu cele mai importante date despre țară și oraș fără a uita să-i promită a vorbi, vedem noi când, despre ea și să răspundă nedumeririi românului
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de unde după multe probe și priviri În oglindă, Amina i-a cumpărat un costum Yves Saint Lorens care-i venea ca turnat, apoi o duzină de cămăși Giventhy, trei perechi de pantofi Dino Ventura, curea și portmoneu de firmă și Îmbrăcat foarte elegant, Ștefan nu se deosebea cu nimic de oamenii eleganți din Tanger, iar el copia cu ușurință și aplica. Era un bărbat frumos, Înalt și cu niște ochi care o scoteau din minți și pe cea mai pretențioasă femeie
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și la imaginile inedite. Toate la un loc merită aprecierea celor mai pricepuți în arta filmului. Ca jurnalist, remarc simbolistica ingenioasă și inspirată a peliculei. Primii peștișori mișcă din coadă, acasă la Dan Voiculescu. Urmăriți cu atenție filmul: Dan Voiculescu, îmbrăcat lejer, zburdă prin mica să împărăție cu holuri lungi tapetate cu tablouri. La intrare, zărim încrustate în zid câteva acvarii albastre cu peștișori colorați, inofensivi. La biroul său, Voiculescu vorbește de sub un tablou cu Voiculescu. Ochiul din spatele camerei îl vede
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
cam pe la vremea asta, au hotărât să meargă în pețit...Era într-o sâmbătă, spre seară...Pe cer, soarele strălucea ca aurul, dar în sufletul lui nenea Jănel era noapte!...In ziua hotărâtă, au plecat cu toții în pețit. Moș Toader, îmbrăcat frumos, cu pălărie neagră, cu cordică nouă, mergea înainte. După el, veneau mătușa Rarița cu nenea Jănel, iar în urma lor - cocârjată ca o vrăjitoare - călca arar Zoița lui Cocostârc...Am uitat să spun că fata avea numai mamă. Când au
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
discuția dintre ei se blochează. Nu mai au ce să-și spună, fiecare își mestecă propria lui dezamăgire cu privire la lipsa de comunicare. 11 noiembrie 2009, Sydney Muzeul de artă. Sunt la secțiunea de folclor aborigen. Un tânăr metis, bine legat, îmbrăcat sumar, cu aproape toată suprafața corpului văruită cu un fel de cretă albă, înfățișând desene bizare, dansează și cântă din flaut un cântec gutural. Intră în dialog cu vizitatorii așezați pe câteva rânduri de bănci. E un spectacol. Povestește despre
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
arunc cu toată forța În ușă. Se aud pași precipitați stingându-se Într-o liniște clară. Dinspre oraș, nici cel mai vag zgomot. Mă Îndrept spre fereastră. Lumina amurgului colorează ireal clădirile suple, pierdute În depărtare. Pe banca din față, Îmbrăcat sărăcăcios, doarme un bătrân. E același bătrân cu fața suptă, pe care l-am văzut cântând la flașnetă. Brațele și le ține Întinse de-a lungul băncii, cu capul atârnându-i peste piept. Pare crucificat. O mare liniște răspândește omul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sau un bătrânel cu ochelari rotunzi și lentile foarte groase. Bate ceva la mașina de scris, iar din încordarea buzelor și a sprâncenelor se înțelege că se grăbește să termine cât mai repede. În încăpere intră omulețul misterios, foarte elegant îmbrăcat și cu umbrela în mână, și așteaptă să-i fie simțită prezența. Durează câteva minute până cel de la masa de scris se întoarce și îl privește lung, fără să spună ceva. Domnișoara Vera este aici. Să-i spun să intre
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o pomană, nu?" Nea Petrică se făcu negru la față, în timp ce Marinică se prăpădea de râs, arătându-l cu degetul unor martori imaginari (sigur, asta dacă nu ne-ai fi luat și pe noi, gândacii, în considerație): "Te-am avut îmbrăcat, ciumpalacule! He, he, he, îmbrăcat te-am avut, fraiere!". Portarul nu găsește nicio replică, iar asta îl scoate și mai mult din sărite. Îl înjură, făcând spume la gură, dar fochistul iese pe poartă râzând mai departe și se pierde
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]