178 matches
-
românească ce reînvie atmosfera sfântă a sărbătorilor de iarnă. Autorul își numește local nașterii “Sat celest” , “cu luna-n deal”, învăluit în “liniște patriarhală”: “Și-n liniștea patriarhală, / În greu miros de prună coaptă, / Viața și moartea, în urzeală, / Se-mbucă, îngânate-n șoaptă.// Curând, cea pace o să cadă / Pe satul meu secat de lume, / Uitarea-și face largi hotare / Peste ce-a fost odat' minune (Sat celest). Autorul mărturisește ce efect are Puterea trecutului asupra conștiinței sale și că, prin
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
-l prind. Ba..! urât cu puful negru nu prea semăna cu-ai noștri, De ce mă,ce pui sunt ăștia?D-aia mă, să mire prostii! Hai, mai lăsa gălăgia și termină de mâncat, Că prea puțin secerară-ți după cât ați îmbucat ! Uite, ai lu’ Tăbârgel ,terminară o postată, Si noi stăm a’ci că prostii,si ne minunăm de-o rata! Haide-ți că s-a făcut noapte,dă-l în mă'sa secerat, Hai,c’om mai veni și mâine
SECERIS de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349903_a_351232]
-
putea cosi cu secerătoarea mecanică, ci doar la coasă sau la seceră. În sfârșit, a terminat de legat tot lotul, ce l-a pus la pământ cu trudă, încovoiat asupra secerii, cu o zi în urmă. După ce va încerca să îmbuce câțiva dumicați, se va apuca de secerat și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
Acasă > Orizont > Selecții > NERVII Autor: Jianu Liviu Publicat în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului NERVII De-aș ști ce face-n cer, Hristos, Când semenii se luptă, jos?! Când nu se-ajunge, să-L îmbuce, Nici trupul Lui, uitat pe cruce ?! ... Oare El câtă înțeles, La păcătos, și cel ales? Sau, oameni - sângerând, le duce Povară lor, pe-aceeași cruce?! Condamnă? Judeca? Sau doar Da mai departe un dosar, Și unii sunt băgați la zdup
NERVII de JIANU LIVIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361965_a_363294]
-
putea cosi cu secerătoarea mecanică, ci doar la coasă sau la seceră. În sfârșit, a terminat de legat tot lotul, ce l-a pus la pământ cu trudă, încovoiat asupra secerii, cu o zi în urmă. După ce va încerca să îmbuce câțiva dumicați, se va apuca de secerat și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
o singură lacrimă, la marginea Iovacrei. Gândește, amoebă a sufletului: visează, gând al Hamangiei; admiră, prunc al gânguritului; pipăie, meșter al ghioceilor; cutremură-te, intrare a paradisului ! Freacă-te la ochi, corp profesoral al infinitului! Inspiră-te, garnizoană a pântecului ! Îmbucă, maxilar al ochiului ! Bucură-te, lumânare a sufletului ! Căci la intrarea din spate a Teatrului Național din Iovacra, a fost sădit un pâlc voinic de brazi ! PS. Găsim în cronici prăfuite versuri pline de romantism visător, al strămoșilor noștri care
DE PE CARACALULUI LA ŞCOALA OLTENEASCĂ, ÎN POLITICĂ, ŞI ÎNAPOI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361771_a_363100]
-
obsesiv însă nu-mi dădea pace. Ăsta își cerea dreptul mai abitir, pentru că prea mulți ani îl purtasem „pe năsălie” și își aștepta, acum, dreapta așezare în cumpenire, spre a-l lămuri și „îngropa” definitiv. Mai ales că el se „îmbuca” cu un altul, a cărui derulare a avut pe subsemnatul în rol...principal! Nu depindea numai de mine pecetluirea atât de așteptată: prieteni, amici, cunoscuți și mai puțini cunoscuți erau (și sunt în continuare) așteptați să-și aducă „ spășiți ” obolul
DESPĂRE ÎMPRUMUTUL CĂRŢILOR... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351146_a_352475]
-
Și-i șifonează bluza, Ei, de curând călcată Vrei clanțe pentru uși, Vopsele pentru păr, Butoni pentru mănuși? Nimic într-adevăr Ca lumea pe tarabe Afar' de sărăcie Și două babe slabe Ce fac o gălăgie... Un hoț voind să-mbuce Dintr-o halva pe șest L-a prins lumea și-l duce, Cu sila la arest; O amăgire suie 'n oglinzile ovale Iar ipsosu-n statui e 'ntre cinci și opt parale Urcioare, străchini, cratiți Caiele și potcoave Pateu de caracatiți
IARMAROC de ION UNTARU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355687_a_357016]
-
Și ce dacă din tot ceea ce fusese un reper cert al civilizației transilvane, după șapte sute de ani de la așezarea pietrei de întemeier, isi mărturisește biografia doar printr-o parte infimă din zidul de straja și cele câteva mii de pietre îmbucate în brâul igrasios al bisericii cu navă cam ciudată și în care, pe vremea comunismului, a funcționat o casă de nastere? Dacă zidurile acelea ar avea gură, ar spune desigur și povești cu călugări răstigniți și cu domnițele ce au
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
tatei: -Măi Achime, oprește o țâră oile ca să-i dau țâță lu* Aronică, că i-o fi foame sărăcuțu*, apoi, tata striga la vătaful Vasile din fruntea oilor: -Vasâle, măă..., auz*!? Dă oile pe poiană, să ne hodinim și să îmbucăm și noi ceva și ăsta micu. Vasile fluiera la ceilalți ciobani, să cârmească oile pe poiană, ajutați fiind de Țonțorel, un cățeluș mic, dresat pentru întors oi, tare jucăuș și prietenos cu toată lumea. Era flocos, de nici ochii nu i
FIUL PĂMÂNTULUI- CONTINUARE. de ARON SANDRU în ediţia nr. 2220 din 28 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370742_a_372071]
-
îi voi pune pe oameni să mănânce din ea, pentru a-i încerca puterea de vindecare, numele ei va fi "bătrânul-întinerește", eu însumi voi mânca din ea și mă voi întoarce la anii mei tineri!" După douăzeci de îndoite leghe, îmbucară câte ceva; la treizeci de îndoite leghe mai departe, poposiră. Ghilgameș, zărind un izvor cu apă proaspătă, cobori în el și se scaldă în apele lui, când un șarpe, adulmecând mireasma buruienii, pe ascuns, apucă buruiana și pe dată-și aruncă
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
își ridică privirile spre el. Avea ochii scăldați în lacrimi ce probabil le reținea cu greu și cearcăne adânci care aminteau de noaptea nedormită. Totuși, pe fața ei se citea împăcarea. - Am făcut un pachet cu o mică gustare. Om îmbuca ceva pedrum, că acum e prea devreme să dejunăm, o auzi Șerban zicând cu o voce pe care nu o prea cunoștea. Vorbele astea simple îl bucurară, se apropie de ea și o cuprinse într-o scurtă îmbrățișare. Trupurile tresăriră
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987]
-
leu și 50 de bani kilogramul, dar, văzând că „merge”, a prins un moment când nu avea niciun client și a ridicat prețul la 2 lei, ceea ce, pentru Râmnicu-Vâlcea, era un preț foarte bun. Mulțumită de treaba făcută, seara a îmbucat ce adusese de acasă - un ou fiert, niște carne de porc de la oală și niște caș - „asortate” cu un ardei gras și două roșii primite pe câțiva cartofi de la o vecină de negustorie de pe lângă Caracal. A înnoptat acolo, în piață
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
șase când venea Alecu, paznicul din tura a-ntâia iar el era bucuros să mâzgălească într-o terfeloagă cu creionul bont că „în timpul serviciului de noapte nu s-a întâmplat nimic deosebit” și prins de moleșeală pornea spre casă unde îmbuca ce găsea la îndemână și își întindea oasele trudite pe un pat la fel de bătrân. Alți paznici păstrau pe lângă ei câte un câine doi de pripas, aciuați nici ei nu știau de unde și le trecea noaptea mai ușor. Latră când simt
FANTOMA de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357155_a_358484]
-
Și-i șifonează bluza ei, de curând călcată Vrei clanțe pentru uși, Vopsele pentru păr Butoni pentru mănuși? Nimic într-adevăr Ca lumea pe tarabe Afar' de sărăcie Și două babe slabe Ce fac o gălăgie... Un hoț voind să-mbuce Dintr-o halva pe șest L-a prins lumea și-l duce Cu sila la arest O amăgire suie În oglinzile ovale Iar ispsosu-n statui, e Între cinci și opt parale Urcioare, străchini, cratiți Caiele și potcoave Pateu de caracatiți
BÂLCIUL de ION UNTARU în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358199_a_359528]
-
putea cosi cu secerătoarea mecanică, ci doar la coasă sau la seceră. În sfârșit a terminat de legat tot lotul ce l-a pus la pământ cu trudă, încovoiat asupra secerii, cu o zi în urmă. După ce va încerca să îmbuce câțiva dumicați, se va apuca de secerat și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
Și-i șifonează bluza ei, de curând călcată Vrei clanțe pentru uși, Vopsele pentru păr Butoni pentru mănuși? Nimic într-adevăr Ca lumea pe tarabe Afar' de sărăcie Și două babe slabe Ce fac o gălăgie... Un hoț voind să-mbuce Dintr-o halva pe șest L-a prins lumea și-l duce Cu sila la arest O amăgire suie În oglinzile ovale Iar ispsou-n statui, e Între cinci și opt parale Urcioare, străchini, cratiți Caiele și potcoave Pateu de cracatiți
BÂLCIUL de ION UNTARU în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359326_a_360655]
-
te drege, ai să vezi! Mișu a privit-o pe sub sprâncene și a tras borcanul lângă el, prea puțin încrezător. Totuși, l-a desfăcut și a băut puțin lichid. Mulțumit, a apucat cu două degete un castravete și l-a îmbucat grăbit. Mesteca repede, plăcut surprins de gustul ce-l avea în gură, dar și de senzația de bine ce-i venea din stomac. A golit jumătate de borcan și s-a ridicat. - Hai să mergem! a îndemnat el micuțul grup
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
și căpăstrul de pe cap, înfășurându-l cu grijă în hățuri. Apoi își plimbă mâinile prin coamă lui aurie, pe șira spinării, trecându-i în cele din urmă coada prin ham. Eliberă din orcic ștreangurile, le înnodă timid de verigile ce îmbucau ansamblul de curele și trase gura de ham odată cu hamul de pe trupul slăbănog al animalului obligându-l cu un îndemn scurt să-și părăsească locul. Odată scăpat dintre huble Puiu-și îndreptă pașii spre mranița de lângă poiată. Se trânti zgomotos în
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
mie. Să audă toți, să se facă lumină! Într-adevăr, de-atunci, omul își nedumerise femeia și copiii de cum trecea pentru el timpul fiecărei zile. Dormea două, trei ore, apoi, la arie, la săpat. Nici la masă nu mai stătea. Îmbuca de-a-n picioarelea te miri ce, apoi, la săpat, iarăși. Oamenii erau curioși. Ar fi vrut să le spună de ce împrejmuise locul cu gard de rogojini și-și adusese doi zăvozi flocoși, fioroși, care-i puneau pe fugă pe curioși
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
prepar cafeaua la ibric, fără de care nu pot porni realmente într-o nouă zi de viață și de muncă. Semn rău în dimineața asta căci cafeaua a dat în foc. Câtă risipă! Am interacționat scurt cu frigiderul și după ce am îmbucat ceva pe fugă, am ieșit grăbit din casă. Aveam cinci minute de întârziere. Cum spusesem înainte, eram deja prevenit pentru ziua de rău augur ce avea să urmeze pentru mine. O idee fixă mi se înșurubase în creier în timp ce porneam
În ziua în care i-a dat cafeaua în foc, un corporatist constată că viața lui între mașină, birou și cantină este o înlănțuire de lăcomie și risipă () [Corola-blog/BlogPost/338137_a_339466]
-
putea cosi cu secerătoarea mecanică, ci doar la coasă sau la seceră. În sfârșit, a terminat de legat tot lotul, ce l-a pus la pământ cu trudă, încovoiat asupra secerii, cu o zi în urmă. După ce va încerca să îmbuce câțiva dumicați, se va apuca de secerat și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
pe furiș Și-n urma ei, de-a berbelecul, O nucă zornăie pe-acoperiș. O nouă toamnă-adaug iar La anotimpurile-mi grele, O altă filă-n calendar Foșnește-n degetele mele. Și-n toamna care mă cuprinde, Ceasornicul cel hămesit Îmbucă-nghițituri avide Din timpul ce mi-a fost sortit. Citește mai mult Coboară astrul la chindieși zarea-n strai de aur o îmbracă,Un vânt sfios, pătruns în vie, Împrăștie buchet de busuioacă.Un stol de grauri de pripas,Ca
GHEORGHE PÂRLEA [Corola-blog/BlogPost/381314_a_382643]
-
putea cosi cu secerătoarea mecanică, ci doar la coasă sau la seceră. În sfârșit a terminat de legat tot lotul ce l-a pus la pământ cu trudă, încovoiat asupra secerii, cu o zi în urmă. După ce va încerca să îmbuce câțiva dumicați, se va apuca de secerat și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
într-o farfurie de pământ și aranjă capacul de lemn pe care răsturnase mămăliga pe măsuța cu trei picioare pe care a pus-o în mijlocul odăii. -Fă, Antonia aranjași masa?! -Da, bărbate! -Pune-ți și ție și vino lângă mine . -Eu îmbucai câte ceva. -Mănâncă tu bine, că pleci la câmp ... ! Carol, după ce tăie cu o ață mămăliga, se închină și își puse câteva bucăți în farfuria cu lapte.Începu să mănânce, plescăind din limbă, din când în când, de plăcere. -Mărie! Vaca
STATUIA DIN AMURG de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 414 din 18 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346779_a_348108]