470 matches
-
timp, fără a încerca să-l ascundă, aerul unui învingător. — Ce zici, Martin, ne ierți? rosti Alexander. Sigur că vă iert, nebunilor, nici n-am ce ierta, am răspuns. M-am apropiat și am sărutat-o pe Georgie pe obrazul îmbujorat. Nu a fost ușor. Am simțit că tremură. I-am strâns mâna lui Alexander. — Ești un tip al dracului de norocos! am spus. — Știu, zise el umil și aruncă o privire scurtă spre Georgie. Apoi adăugă: Viața e plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
exotică iar șirul de vaze cu flori de pe noptieră și pervazul ferestrei dădea cămăruței albe de spital aspectul unei florării. În rezervă domnea o atmosferă de Crăciun. Sprijinită de perne, Georgie arăta exact ca o fetiță emoționată. Era cam prea îmbujorată iar fața ei era încă puțin buhăită. Părul, ciopârțit cu barbarie la ceafă, fusese îndreptat de una dintre asistente dar rămăsese tot dezordonat și în părți îi ieșeau șuvițe rebele care-i dădeau un aer foarte copilăresc. Mângâia cu mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai bine cât de dificil e pentru un bărbat să se elibereze de acest accesoriu al său. Dar aruncând o privire fetei din oglindă, am Înțeles că poate Dora avea dreptate. După ce am admirat-o amândoi câteva minute - cu obrajii Îmbujorați și cu funda aceea șic chiar că arăta ca o operă de artă - Dora m-a rugat să execut câteva activități. — Și acum e rândul meu, adăugă un pic mai târziu, la puțin timp după ce mă Îndemnase să iau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
plicul În cutia poștală am Împins ușa În lături - și am intrat fix Într-un zid. Părea imposibil, dar căldura se accentuase. Era mai răcoare afară, decât Înăuntru. M-am dat la o parte din calea unei femei cu fața Îmbujorată și plină de furie, care Împingea un cărucior cu gemeni. La brutărie am cumpărat jumătate de litru de lapte și câteva sandvișuri, iar de la chioșc, ultimul număr al ziarului Tageblatt. Traversând, m-am așezat pe banca pe care muncitorii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tot felul de cuvinte agitate. Observând că pute, Dora era pe punctul de a-i cere ciocolata, când cineva a bătut la fereastră. Fața plată a Adelei se lipise de suprafața pătată a geamului iar În spatele ei se deslușeau obrajii Îmbujorați ai fratelui Dorei. Bucătarul sări În sus imediat și Începu să țipe așa de tare, Încât dădea impresia că mai are puțin și-i ies ochii din orbite. Bunăoară, ce-și Închipuia? Ce mizerii extravagente! Curvă mică! Dora se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nici un motiv să mă Îndoiesc de plauzibilitatea sa. În schimb, iritarea mă părăsise ca o fantomă alungată și am pornit la drum sfidător, aproape victorios, cu bocancii scârțâind Îndrăzneț. Cinci minute mai târziu am intrat În holul hotelului cu fața Îmbujorată și hainele aburinde. C-o privire leneșă dar buimacă, portarul se despărți de integramele lui. — Domnule Honig? Întrebă În silă. L-am salutat energetic, apoi am alergat sus pe scări, scuturându-mi capul. — Data viitoare, domnule. Azi n-am timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
amurg - ah, amintirea acestor amurguri mă omoară, ce mai, cu pâinea de secară cu untură de găină cu care sunt ademenit la cină, cu luna care deja se vede pe fereastra de la bucătărie - tocmai am intrat în casă cu obrajii îmbujorați, dogoritori, și cu un dolar pe care l-am câștigat dând zăpada cu lopata: — Știi ce-o să capeți la cină drept răsplată c-ai fost așa de hărnicuț? - îmi gângurește mama cu drăgălășenie. Mâncarea ta preferată pe timp de iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sunt și ele cu totul altceva. Învăluit de mirosul de rumeguș jilav și lână udă al debarcaderului supraîncălzit, cad în extaz la vederea părului blond ce li se revarsă în bucle curate, grațioase, de sub băsmăluțe sau căciuli. În mijlocul acestor fetișcane îmbujorate, puse pe chicotit, îmi leg patinele cu degete sleite, tremurânde, ies apoi în frigul de-afară și mă țin după după ele, mai întâi în vârful picioarelor, pe pontonul din scânduri, iar apoi mă lansez pe gheață după un întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
eu curajul să intru pe ușă - toate privirile vor fi, desigur, ațintite asupra mea! -, fetele și-au dezlegat deja fularele, și-au descheiat fermoarele de la geci și le găsesc cu ceștile de ciocolată aburindă ridicate în dreptul obrăjorilor lor netezi și îmbujorați - iar năsucurile alea, mare mister mare! se pierd cu totul în ceștile pline de ciocolată și frișcă și răsar de cealaltă parte fără să se mânjească! Iisuse, ia te uită cu câtă candoare mănâncă dulciuri între mese! Ce fete! Plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un pic iritată. —Pierre nu merge nicăieri fără Sophia. —Dar Sophia nu mai e cu Pierre... mă luă gura pe dinainte. Exact În momentul acela am văzut-o pe Marci strecurându-se prin mulțime În celălalt capăt al camerei. Părea Îmbujorată și plină de entuziasm de la aerul rece al nopții. În spatele ei venea Pierre, iar după el, Sophia. De ce era mereu prin preajmă? Oriunde era Hunter, se părea că era și Sophia. Sau... poate eram eu nedreaptă. Poate că doar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
femeie de serviciu care avea liber, și fosta lui nevastă, care avea și ea liber. Totuși, pașii erau ai cuiva. - Da? zise fără să își ridice privirea. - Bună ziua, răspunse o voce de femeie. O privi. Era, de fapt, o fetișcană îmbujorată, cu zăpadă în păr, înfofolită într-o pufoaică, cu o căciulă colorată pe cap și un fular mov la gât. - Da? întrebă șeful de gară, deloc convins de acest cuvânt. - Aș vrea un bilet până la București, zise fata, scoțând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dar n-a privit-o în ochi: - El nu e un Kauderer! Numai noi suntem întotdeauna în pericol! Ușa s-a deschis. Din urina caldă de cal din ogradă se ridicau aburi în aerul înghețat. Argatul și-a băgat capul îmbujorat înăuntru și a anunțat: - Trăsura e la scară! — Gritzvi! Unde ești? Repede! - a strigat bunicul. Eu am făcut un pas înainte, către domnul Kauderer, care-și încheia paltonul de pluș. III Plăcerile oferite de folosirea unui coupe-papier sunt tactile, auditive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
noua ontologie? Cum e cu criza reprezentării? Hai, dragă Lenin... Face o reverență ipocrită: - Nu ne lăsa așa să suferim în neștiința noastră, deschide-ne ochii... Până și liceenii care se pupau prin tufișuri au apărut, încheindu-și curelele, zburliți, îmbujorați, atrași de spectacol. - Eu nu mai discut! N-am ce discuta! ridică vocea și criticul. Aici e casă de nebuni! se înroșește. Casă de nebuni, niște descreierați! Maxențiu bate zgomotos din palme, mătură fursecurile și saleurile de pe masă, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
precis, aș avea o mulțime de lucruri să vă Întreb. — Ei bine, Îți stau la dispoziție! Margaret s-a ținut bine să nu-și piardă cumpătul. Voia să pară in teresată, nu tulburată, Încerca să nu i se vadă obrajii Îmbujorați și să Își stăpânească bătăile repezi ale inimii, care o făcuseră să gâ fâie. Intonația vocii băiatului, alegerea cuvintelor (or, mai precis...), politețea lui, care avea ceva din manierele de pe vremuri, adresarea cam abruptă, tusea lui nervoasă, pe toate le
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ntâmplă vreodată să nu te gândești la aranjamentul ideal al tutu ror pionilor În planul vostru de dominație mondială? Bill a chicotit, iar ea și-a zis că uitase de râsul acela al lui, cu obrajii strălucitori și un pic Îmbujorați, s-ar fi zis că e un Îngeraș plin de naivitate. Dintr-odată arăta iar a fecior de fermier din Idaho. Putea să și-l imagineze la câmp, așezat Într-un tractor printre balo turi de fân presat. — Nu mă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
calcul cuvintele folosite în descrierea celor două situații, ar fi observat că numărul de cuvinte era cam același. De la fereastra clădirii priveai în curtea unui liceu. Se auzea mersul cadențat al elevilor la ora de instruire, vedeai figurile lor vesele, îmbujorate încă după jocul nebun din recreație, ropotul pasului lor de defilare strivea ceva din jovialitatea aceea, se auzea strigătul răstit al instructorului: Stângul, stângul, răzbătând dincolo de ritmul cadenței. Mă, acela, păstrează distanța, stânga împrejur. Grupul albastru de elevi mergând în susul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
coborât la masa de seară, cu rochia purpurie, rochia Carmina, așa cum i-ai spus tu, vedeam lumea cu ochi foarte limpezi. Obrajii îmi erau fierbinți deși nu stătusem decât o oră la plajă. Știam că-mi șade bine când sunt îmbujorată. Mi-am căutat o masă mai retrasă. M-am așezat de data asta cu spatele la fereastră. Așteptam să mi se aducă comanda și priveam oamenii. Am conștientizat perfect momentul când am reușit să-mi frânez reținerea și am privit ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Nică sau Nicolae, atenți la frumusețea spectacolului, își îndreaptă gândurile spre trecut, dar și spre viitor: Sau clopoțeii molcomi cernuți pe-ntreaga vale, Care-aducea colinde la noi în lung convoi, Când ascultam la geamuri, și palma dumitale Îmi mângâia obrajii îmbujorați și moi” Îl vedem pe poetul din Poiana Mărului visător, înfiorat de frumusețea lucrurilor ce-l înconjoară, meditând precoce la succesiunea timpului, la trecerea lucrurilor în lumea noastră: ,,Azi e la fel, și vinul așteaptă-n adormire; M-aștepți cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
apăreau sfioase căpșoarele firave ale florilor de primăvară. Amintirea albilor ghiocei și a primelor ciripituri vesele a fost luată de trecerea timpului. Cerul e azuriu. În zare se mai vede un colț din trena nopții, dar soarele își arată fața îmbujorată. Frunzele copacilor foșnesc, scuturându-și veșmintele de boabele limpezi de rouă și de ploaie. Aseară a plouat. Pământul însetat și ars de soarele de mai și-a potolit setea. Totul e înviorat. Afară răsuna trâmbițatul unui cocoș. Soarele urcă pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
încetat să mai adie. Glasurile ogrăzii s-au stins aproape. Iată, cum totul e adormit, numai frunzele foșnesc în taină. Ce plăcut e să visezi în mijlocul naturii primăvara! Soarele coboară pe cer mângâind pământul duios cu razele sale. Obosit și îmbujorat, se ascunde după trupul dealurilor, țesându-le o mantie din toate firele curcubeului. Curând prima stea apare pe cerul curat al serii. Zarva de până acum s-a potolit. Noaptea pune stăpânire pe natură întunecând cerul, dar împodobind-o cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ca strălucirea ochilor să se stingă Într-un val de sânge. Bărbatul avea o Înfățișare foarte plăcută dar apariția sa nu prevestea nimic bun. Petru se ridică În picioare și o sărută pe Iolanda ca de obicei pe amândoi obrajii; Îmbujorați, catifelați, umezi, reci. 15. Bărbatul cu ochelari se oprise la un pas de ei și Îi privea cu candoare sărutându-se În fugă, abia atingându-se, fără a se gândi o clipă că În absența sa lucrurile s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Murise demult, dar tot venea în vizită să-și vadă fiica și soția. Miroase a vechi, Lia! îngână Mama. Iar a venit! Unde-i? Pe fotoliu, în living! Mamă! Întreabă-l ce să-i cânt? După un minut, Lia apărea îmbujorată și, trecând prin viitor, Lia-Babă îi șoptea Mamei la ureche: Concertul în Re Minor pentru două viori și orchestră de Bach. Scufundat în timp, Milan tatăl ascultă compoziția mai rezistentă decât lumea. Stolul de îngeri care umplu spațiul casei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
s-au cinstit și a spus: Măricuță, vezi că am fost inspirat atunci când ți-am sugerat să-i Înnoim pe acești copii, pentru că Învață bine și repede și pentru tot ceea ce au făcut astăzi! Toate sunt la locul lor! Maricuța, Îmbujorată ca de obicei, o femeie frumoasă și plinuță, care, la cei nici treizeci și cinci de ani, plesnea de sănătate și vigoare, Îl privi drăgăstos, pe copii la fel și spuse: Valerică, (ce delicatețe, a Început cu băiatul!) ție ți-am cumpărat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
infirmiera s-a Întors, cu un pachețel sub braț. A deschis ușa cu grijă, să n-o sperie pe fată, și a intrat. Abia acum a fost hipnotizată de chipul și trupul fetei... A rămas cu privirea agățată de obrajii Îmbujorați și ochii arzând ca doi cărbuni care o priveau fără fereală. Sânii zvâcneau În ritmul inimii... ― Ei? Cum-Îi, Stăncuțo? - a Întrebat-o infirmiera, bucuroasă că „Arăpoaica” s-a domolit. ― Bini, doamnî Le... - rușinată s-a oprit la Începutul cuvântului. ― Lenuța
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un anumit fel. Nu mai era privirea cu care îl întâmpinase la sosire, privire cuvenită unei cunoștințe oarecare, și nici privirea ironic-îngăduitoare, cu care-l sfidase adesea. În ochi i se aprinseseră parcă două luminițe, iar obrajii îi erau ușor îmbujorați. A, în două-trei zile cred că or să-mi dea drumul, îi răspunse. Mi-au făcut atâtea injecții, că o să-mi ajungă pentru toată viața!... În acel moment Victor se aplecă brusc și, luându-i mâna dreaptă, vru să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]