71 matches
-
unele generalizări forțate" (Cioabă: 1988, 206). În ciuda temporarei și superficialei, am putea spune, alianțe politice dintre eurocomunism și leninismul romantic, domeniul ideologic rămâne inaccesibil oricărui compromis. Confruntat, așa cum se va vedea mai ales în capitolul următor, cu un fenomen de "îmburghezire" generală, atât a comunismului occidental, cât și a propriului "lagăr socialist", leninismul romantic nu concepea alt mod de acțiune decât acela al "intransigenței revoluționare", care, cu timpul, se va intensifica în progresie geometrică. Leninismul sistemic nu putea fi indiferent la
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ideologic; treptat însă, aceasta se va estompa pe măsură ce amplitudinea cultului va fi exacerbată ca urmare a insecurității sporite a lui Ceaușescu în raport cu lumea exterioară, societatea română și chiar propriul partid (vezi Fischer: 1989, Linden în Nelson: 1981, 225). Confruntat cu "îmburghezirea" progresivă care cuprinsese "lagărul socialist" începând cu sfârșitul anilor '60, trecând prin anii '70 și devenind tot mai vizibilă în a doua jumătate a anilor '80 leninismul romantic și-a îngustat eșafodajul, nu și militantismul cu care asalta în continuare
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
teritoriul românesc în vederea exportului erau scutite de taxe vamale, iar cele destinate pieței locale "suportau cele mai mici taxe". Concesiile operate de către secretarul general al PCR "imperialismului" economic, neaduse desigur la cunoștința populației, urmăreau strict consolidarea regimului, în nici un caz "îmburghezirea" lui. Dezvoltarea RSR necesita, în optică ceaușistă, "tehnologie străină, management și experți în marketing. Asocierile pe termen lung puteau satisface toate aceste necesități și puteau asigura, totodată, o tehnologie modernă, în pas cu cerințele pieței mondiale" (Courtney, Harrington: 2002, 296-297
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
acesta este unul dintre principiile fundamentale ale leninismului romantic. În ceea ce privește posibilitatea unor condiții de înțelegere autentice între leninismul romantic și leninismul post-bolșevic, situația se complică. Să vedem în continuare din ce cauze. 8.2. Leninismul post-bolșevic. Reacții romantic leniniste la "îmburghezirea" ideologică a centrului moscovit Leninismul post-bolșevic, despre care am discutat succint și la începutul lucrării, se dorește a fi o detașare totală de leninismul sistemic sau de cel post- revoluționar, revendicându-se în schimb de la leninismul revoluționar, în ciuda faptului că
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Avem de-a face deci cu patru stadii de isulare represivă: primul, în raport cu periferia partidului "îmburghezit"; al doilea, în raport cu populația pe care o asalta ideologic, propagandistic și polițienesc; al treilea, în raport cu "lagărul socialist", supus la rândul său unui proces de "îmburghezire" în progresie geometrică și, în sfârșit, al patrulea, în raport cu eternul inamic, lumea non-leninistă. Relațiile româno-sovietice s-au schimbat considerabil odată cu intrarea în scenă a lui Mihail Gorbaciov. La început, retorica reformistă a noului lider sovietic nu părea considerabil diferită de
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
orice posibilitate de a reveni la ceea ce el numește "elemente de capitalism", fie și numai ca măsură temporară" scrie Anneli Ute Gabanyi (29 May 1987d, 5; subl.m.). Rezultă de aici că liderul PCR era conștient de, și condamna direct "îmburghezirea" ideologică a Uniunii Sovietice. Vizita lui Gorbaciov a inclus și momente penibile pentru conducerea PCR, ca acela când succesorului lui Cernenko i-a fost imposibil să comunice direct cu "masele" adunate special pentru spectacolul propagandistic; după cum știm, genul acesta de
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pe secretarul general al PCR: Gorbaciov se înțelegea cu lumea capitalistă în proprii ei termeni, renunțând definitiv la militantismul revoluționar socialist și asedierea prin orice mijloace și sub orice forma a realității "burgheze". Comunismul internațional era deci în pericol odată cu "îmburghezirea" centrului moscovit și, oricât de disidentă ar fi fiost RSR în raport cu propria tabără, nu se concepea pe sine în afara acesteia sau în absența ei, din rațiuni de stabilitate politică elementară. Conducerea PCR a sperat că, odată cu sfârșitul administrației Carter și
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
istorice. Să nu uităm că internaționalismul este "proletar": deschiderea se face către nuclee ideologice de aceeași factură și are ca scop transformarea progresivă a lumii burgheze prin convingere și înregimentare, nu prin renunțarea la militantism și, în cele din urmă, "îmburghezire". Am văzut că, pe măsură ce marea majoritate a celorlalte regimuri leniniste își pierdeau flerul revoluționar, autodistrugându-se deci din punct de vedere ideologic, leninismul romantic devenea tot mai intransigent față de provocările ideologice "burgheze", cunoscând o evoluție inversă. Sigur, idealul unei lumi post-
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cu doamna Kollontay și cu alți istorici ruși, Iorga menționa "farmecul burghez" al acestora, "franceza și pronunția lor impecabilă", după care spunea: "Probabil că nici războiul, nici revoluția nu pot înfrînge Rusia Sovietică; poate că acest lucru îl va realiza îmburghezirea"71. La moartea lui Lenin, Iorga comenta că Hanul Tătar își dăduse duhul. Doliul îi amintea lui Iorga de tristețea afișată de nomazi la moartea conducătorilor lor spirituali și militari. După care comenta "teribilele erori" ale lui Lenin și conchidea
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Administrației Penitenciarelor din România, primele numere din anii 2002-2004, în care sînt prezentate aceste fapte, mascate printr-o clasică limbă de lemn. 102 Pentru Robert Michels, organizațiile dau naștere la o dominație a unor funcționari care, printr-un proces de "îmburghezire, ajung să formeze o clasă aparte: oligarhia. Cu cît organizația se birocratizează mai mult cum e cazul închisorilor -, cu atît funcționarii se îndepărtează de scopurile pe care s-au angajat să le slujească și se orientează către scopuri personale, urmărindu
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
determinați să trăiască peste resursele lor, să facă împrumuturi [...] descoperă, cu aceeași durere resimțită altădată de muncitorii din industrie, rigorile sistemului economic, mai ales prin sancțiunile impuse de băncile de la care așteptaseră minuni [...]. Aparent marea beneficiară a procesului general de "îmburghezire", prin contractarea de credite, această clasă s-a legat cu lanțuri de o casă devenită adesea nevandabilă atunci când nu mai are capacitatea să plătească toate cheltuielile și toate angajamentele, mai ales cele privind stilul de viață, care erau înscrise în
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Lussu (din care în 1970, Francesco Rosi se va inspira pentru filmul său "Oameni revoltați" Uomini contro. Dar în curînd apare o diferență vizibilă între scriitorii ale căror opere exprimă o oarecare nostalgie a eroismului care contrastează cu procesul de îmburghezire și cu mediocritatea societății de după război cum este cazul unor autori ca Montherlant, Drieu La Rochelle, Joseph Kessel, Raymond Escholier, Ernst Jünger, Mario Carli și F.T. Marinetti și scriitorii care denunță caracterul absurd și monstruos al războiului (Louis Ferdinand Céline
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
fasciilor, din admirație pentru nihilismul său regenerator, Aceștia sînt fie naționaliști futuriști ca Mario Carli, Ardengo Soffici și Marinetti, fie foști "internaționaliști de stînga" ca Malaparte. Toți își leagă disertațiile de idealurile "revoluționare" ale fascismului și denunță evoluția conservatoare și îmburghezirea unui regim, care totuși, nu-i lipsește nici de onoruri nici de venituri și care începînd din 1936 nu va ezita sa revină la ideile lor nonconformiste pentru a-și justifica desăvîrșirea sa totalitaristă. În unanimitate de acord să denunțe
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
vocaționale în Cristos, de Care nimic nu trebuie să ne despartă pentru nici o rațiune. În capitolul IX, plecând de la reacția Sf. Ap. Petru față de Simon Magul, autorul ia atitudine împotriva iubirii de bani și de comodități, arătând că dorința de îmburghezire, căutarea unei funcții anume, erezia banului etc. sunt tot atâtea aspecte care ne îndepărtează de Cristos; suntem invitați să ne încredem în Divina Providență, pentru că tot se construiește fără Dumnezeu duce la neglijarea propriei vocații și la descurajarea sufletelor de
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
am numit-o „adaptare prin dezadaptare” și acesta e „secretul temei” acestui roman. Minda, eroul „enigmatic” al cărții, trăiește o „declasare”, o „dezarticulare socială”, nu din pricina „atracției vulgarității”, ci de teama, abisală, a abrutizării, chiar și În forme „pozitive”, a Îmburghezirii, a adaptării! Și, În finalul cărții, el „Învinge”, deși aparențele Îl arată ca un fel de declasat, pe un „maidan menajer” care apare În fantasma sa vie odată cu acel sobol ce-l Întovărășise prin labirintul de „sub picioarele sale”, un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
decembrie 1972) „Toate aceste lucrări, ca și altele, își găsesc justificarea în sentimentul că noi părăsim, prin socialism, modulii constitutivi ai Europei burgheze și pășim spre un nou soi de umanitate, și de cofraternitate, neexpurgată de mari greutăți, dar neaderentă îmburghezirii în opacitatea unilaterală a profilului dezumanizat.“ (Contemporanul, 8 aprilie 1977) EVU Eugen „[...] Mă prind cu trup Și suflet întru tine, Timp comunist Al țării de tării, Din dor curat Și cântec spre mai Simt respirarea Marii Poezii!“ („Timp comunist“, Familia
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cerea să se facă rugăciuni pentru suveranii pontifi. În persoana papei îl vedea pe vicarul lui Cristos iar în Biserică Trupul mistic al lui Cristos, realitate cerească și pământească laolaltă. Nu aprecia nicidecum fastul Curiei romane și nici nu accepta îmburghezirea anumitor curiali. Dimpotrivă, își dorea o reformă radicală și o respingere netă a aparențelor regale. Dar când îi ajungeau deciziile Congregațiilor romane, asculta fără a aduce reproșuri, chiar dacă acestea nu erau mereu în sintonie cu conștiința sa. De exemplu, în
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
parohie mobilată cu un gust rafinat? Cum să preamărești jertfa Crucii și să nu știi să renunți la un superfluu, precum o țigară?». Și apoi nu se teme să puncteze tot mai sus, vorbind cu curaj despre Curia romană... «de îmburghezirea lor, de mentalitatea unor impiegați de carieră care nu se mai preocupă de ministerul sacerdotal. E cert că situația Cetății eterne nu e proporționată între exuberanța numerică a clerului și a religioșilor, și deficiența de prezență din alte ambiente...». Înaintea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
deosebirii dintre Ardeal și Regat este, credem, următoarea: în Regat se introduseseră formele noi, care distruseseră ori amenințau clasele vechi, pozitive, boieri, meseriași, țărani, răzeși, din care se recrutează, dezrădăci-nîndu-se, scriitorii. Scriitorii vremii reprezintă durerile mari și ridicolele produse de îmburghezire a țării. În Ardeal însă, poporul român, oprimat de unguri, e tot în situația de mai înainte, - numai cât acum, după 1848, spiritul "revoluționar" nu mai "domnește în lume", iar literatura o fac fiii de țărani, care, ca și mai
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și a personalităților prezentate, cât și prin judecățile de valoare pe care autorul le face. Întâlnim în el concepte „uitate”, „ocolite” sau pur și simplu rămase inoperante pentru sociologii din România (alienare, fetișismul mărfii, xenocentrism, sexism instituționalizat, lupta de clasă, îmburghezirea clasei muncitoare, masculinitate hegemonică, oprimarea femeilor, panică morală, injustiție socială, proletarizare, socialism de stat etc.), care, lepădându-se de marxism, au aruncat, odată cu apa, și copilul din copaie. Dacă în perioada comunistă, în științele socioumane te împiedicai de „marxismul creator
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
de clasă și a noii acumulări de bogăție.”[3] Asemănările dintre gentrificarea descrisă de Zukin și cea descrisă de Chelcea constă în transformările structurii claselor sociale. Însă, dacă între anii 1960-1990 clasa de mijloc a New York-ului se marea prin îmburghezirea unor artiști care deveneau modele de muncă pentru recalificarea claselor dirigente în perioada dezindustrializării, între anii 1990-2000 Bucureștiul a fost lovit de o neoliberalizare forțată a economiei. Aceasta nu a produs o clasă de mijloc pe modelul muncii artistice, ci
Spațiul creativ este noul tău loc de muncă! Gentrificare, artă și muncitori culturali () [Corola-website/Science/295757_a_297086]