72 matches
-
prezentați ca unici inițiatori și conducători ai insurecției ; înțelepți, vizionari, curajoși, ei sunt învingătorii care, în mod firesc, merită să conducă țara. - Depistarea și anihilarea spionilor infiltrați din Apus, adesea „foști” ai vechiului regim, aflați acum în solda imperialiștilor. - Închiaburirea, îmburghezirea unor membri ai noilor conduceri, stopată la timp de comuniști cinstiți și responsabili. Teme tranzitorii, care au suferit modificări în timp : - Colectivizarea agriculturii, căreia i se opun chiaburii, moșierii și „cozile lor de topor”, se transformă, după 1962, în conflicte
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
deosebirii dintre Ardeal și Regat este, credem, următoarea: în Regat se introduseseră formele noi, care distruseseră ori amenințau clasele vechi, pozitive, boieri, meseriași, țărani, răzeși, din care se recrutează, dezrădăci-nîndu-se, scriitorii. Scriitorii vremii reprezintă durerile mari și ridicolele produse de îmburghezire a țării. În Ardeal însă, poporul român, oprimat de unguri, e tot în situația de mai înainte, - numai cât acum, după 1848, spiritul "revoluționar" nu mai "domnește în lume", iar literatura o fac fiii de țărani, care, ca și mai
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și "noua ordine internațională" / 500 Capitolul 8. Sfârșitul. Leninismul romantic, un paria pentru ambele tabere ale Războiului Rece / 509 8.1. Sindicatul Solidaritatea și criza leninismului polonez în accepțiune romantic leninistă / 510 8.2. Leninismul post-bolșevic. Reacții romantic leniniste la "îmburghezirea" ideologică a centrului moscovit / 524 8.3. Un ultim gest de frondă: Republica Socialistă România renunță la clauza națiunii cele mai favorizate / 541 8.4. Concluzii: contracția și dispariția leninismului romantic / 545 În loc de concluzii: ce fel de construcție socială? Evaluări
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
accentuate ale regimului, din cauza cărora va cunoaște o progresivă izolare internațională. După 1985, anul ajungerii la putere a lui Mihail Gorbaciov, RSR va fi repudiată chiar de către "lagărul socialist", transformându-se într-un paria pentru mișcarea comunistă internațională, a cărei "îmburghezire" o percepuse însă ca dezintegratoare din punct de vedere ideologic și constrângătoare din punct de vedere politic. După expunerea corpusului empiric al lucrării urmează analiza teoretică a materialului cu ajutorul celor patru teorii ale RI menționate anterior. Expun, în acest capitol
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și, temporar a Cambodgiei, leninismul romantic care a caracterizat România lui Ceaușescu a sfidat relaxarea ideologică globală a mișcării comuniste, devenind tot mai revoluționar pe măsură ce eșua atât în "construirea socialismului" la nivel intern, cât și în calibrarea la tendința de "îmburghezire" a comunismului global, tot mai contaminat, în optica lui Ceaușescu, de filosofia occidentală în plan extern. 6.1. De la leninismul post-revoluționar autonom la leninismul romantic: o metamorfoză sui-generis Așa cum am putut constata, leninismul post-revoluționar din perioada Gheorghiu-Dej a trecut printr-
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
reprezintă un "paradox". Relația dintre naționalism și leninismele, sovietice sau nu, care au urmat leninismului revoluționar nu este însă "paradoxală", așa cum încearcă să ne convingă Kurt London (vezi Smultea: 1972, 514-515). Ea nu reflectă decât fie "fascizarea", fie inevitabila lor "îmburghezire", condamnate fiind să își ducă existența într-o lume în care revoluția comunistă globală nu se produsese, o lume esențialmente "burgheză". De fapt, ce distinge leninismul romantic de fascism, de exemplu, sau de leninismul asianizat? De ce nu poate fi considerat
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ocupă un loc similar în regimurile leniniste (Jowitt: 1993, 130). Carisma, și nu neapărat pragmatismul, este definitorie pentru economiile de acest tip, ceea ce ne duce cu gândul la originile revoluționare, militante, ale fenomenului leninist. Problema este că neotradiționalismul reflectă tocmai "îmburghezirea" capacității combative și diminuarea spiritului revoluționar de care era animat odată partidul, a cărui membri se transformă corelativ din "revoluționar de profesie" în simpli și terni funcționari. "Rutinizarea" devine cireașa de pe tort în cadrul acestui proces, iar "cripto-capitalismul" devine din ce în ce mai important
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
rutinizare și corupție; dimpotrivă, acestea au ajuns la nivelul unor prezențe permanente în viața de zi cu zi a regimului, sabotând în consecință militantismul pe care Ceaușescu îl reclama de la membrii de partid și populație în general. Ca spectru al "îmburghezirii" latente, neotradiționalismul a reprezentat un pericol major pentru dinamica și combativitatea pe care leninismul romantic se străduia să le pună în practică. Tocmai de aceea, așa cum vom vedea, Ceaușescu își va pierde încrederea în propriul partid și va critica vehement
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
premise sigure pentru "avansarea spre comunism". Dar leninismul nu a reușit să declanșeze o revoluție globală. A pierdut din acel moment lupta pentru crearea unei "conștiințe socialiste" și nu i-au mai rămas, pe termen lung, decât două alternative: fie "îmburghezirea", conștientă sau nu, fie lupta pentru o cauză iremediabil pierdută. Leninismul romantic a ales ultima variantă, deși prin fundamentarea sa naționalistă se poate considera că era deja "îmburghezit" într-o anumită măsură, deoarece recursese la categorii identitare și legitimatoare non-leniniste
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și superficială, a principiilor liberale în privința drepturilor omului, s-a dovedit a fi rezultatul unei comodități inacceptabile în cadrul a ceea ce ar fi trebuit să fie lupta împotriva realității "burgheze", antrenând o anemizare a "vigilenței revoluționare" care s-a soldat cu "îmburghezirea" lentă și inevitabilă a leninismului sistemic însuși. Orice leninism autentic, revoluționar, își derivă existența și sensul din ofensiva permanentă împotriva lumii înconjurătoare; odată ce se mulțumește cu poziția dobândită și încearcă obținerea unui armistițiu, războiul este ca și pierdut: poate supraviețui
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
culturală de acest gen în România și constrâns să acționeze în direcția relaxării ei Ceaușescu a denunțat direct presiunile făcute asupra intransigenței ideologice a leninismului romantic și indirect, probabil, puritatea ideologică pierdută prin care celelalte state socialiste își confirmau astfel "îmburghezirea". "Drepturile sociale" ale omului, înscrise în Constituția RSR, "fundamentale" și totodată singurele "reale", le includeau pe cele "civile, politice și religioase", aflate oricum în plan secund. Din acest punct de vedere, RSR considera că nu poate fi trasă la răspundere
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
PCIt: "Partidele comuniste nu îi consideră pe toți cei care nu sunt de acord cu politicile lor sau care au o atitudine critică față de activitățile lor ca fiind anti- comuniști" (Devlin: 1977, 15). Acceptând acest deznodământ, leninismul sistemic își confirma "îmburghezirea" prin renunțarea la elanul revoluționar în favoarea stabilității politice. Sigur, și conjunctura internațională era total diferită comparativ cu deceniile precedente, impunând fără doar și poate mai multă flexibilitate și precauție din partea Moscovei; problema este că leninismul sistemic nu a făcut nici un
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
unele generalizări forțate" (Cioabă: 1988, 206). În ciuda temporarei și superficialei, am putea spune, alianțe politice dintre eurocomunism și leninismul romantic, domeniul ideologic rămâne inaccesibil oricărui compromis. Confruntat, așa cum se va vedea mai ales în capitolul următor, cu un fenomen de "îmburghezire" generală, atât a comunismului occidental, cât și a propriului "lagăr socialist", leninismul romantic nu concepea alt mod de acțiune decât acela al "intransigenței revoluționare", care, cu timpul, se va intensifica în progresie geometrică. Leninismul sistemic nu putea fi indiferent la
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ideologic; treptat însă, aceasta se va estompa pe măsură ce amplitudinea cultului va fi exacerbată ca urmare a insecurității sporite a lui Ceaușescu în raport cu lumea exterioară, societatea română și chiar propriul partid (vezi Fischer: 1989, Linden în Nelson: 1981, 225). Confruntat cu "îmburghezirea" progresivă care cuprinsese "lagărul socialist" începând cu sfârșitul anilor '60, trecând prin anii '70 și devenind tot mai vizibilă în a doua jumătate a anilor '80 leninismul romantic și-a îngustat eșafodajul, nu și militantismul cu care asalta în continuare
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
teritoriul românesc în vederea exportului erau scutite de taxe vamale, iar cele destinate pieței locale "suportau cele mai mici taxe". Concesiile operate de către secretarul general al PCR "imperialismului" economic, neaduse desigur la cunoștința populației, urmăreau strict consolidarea regimului, în nici un caz "îmburghezirea" lui. Dezvoltarea RSR necesita, în optică ceaușistă, "tehnologie străină, management și experți în marketing. Asocierile pe termen lung puteau satisface toate aceste necesități și puteau asigura, totodată, o tehnologie modernă, în pas cu cerințele pieței mondiale" (Courtney, Harrington: 2002, 296-297
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
acesta este unul dintre principiile fundamentale ale leninismului romantic. În ceea ce privește posibilitatea unor condiții de înțelegere autentice între leninismul romantic și leninismul post-bolșevic, situația se complică. Să vedem în continuare din ce cauze. 8.2. Leninismul post-bolșevic. Reacții romantic leniniste la "îmburghezirea" ideologică a centrului moscovit Leninismul post-bolșevic, despre care am discutat succint și la începutul lucrării, se dorește a fi o detașare totală de leninismul sistemic sau de cel post- revoluționar, revendicându-se în schimb de la leninismul revoluționar, în ciuda faptului că
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Avem de-a face deci cu patru stadii de isulare represivă: primul, în raport cu periferia partidului "îmburghezit"; al doilea, în raport cu populația pe care o asalta ideologic, propagandistic și polițienesc; al treilea, în raport cu "lagărul socialist", supus la rândul său unui proces de "îmburghezire" în progresie geometrică și, în sfârșit, al patrulea, în raport cu eternul inamic, lumea non-leninistă. Relațiile româno-sovietice s-au schimbat considerabil odată cu intrarea în scenă a lui Mihail Gorbaciov. La început, retorica reformistă a noului lider sovietic nu părea considerabil diferită de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
orice posibilitate de a reveni la ceea ce el numește "elemente de capitalism", fie și numai ca măsură temporară" scrie Anneli Ute Gabanyi (29 May 1987d, 5; subl.m.). Rezultă de aici că liderul PCR era conștient de, și condamna direct "îmburghezirea" ideologică a Uniunii Sovietice. Vizita lui Gorbaciov a inclus și momente penibile pentru conducerea PCR, ca acela când succesorului lui Cernenko i-a fost imposibil să comunice direct cu "masele" adunate special pentru spectacolul propagandistic; după cum știm, genul acesta de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pe secretarul general al PCR: Gorbaciov se înțelegea cu lumea capitalistă în proprii ei termeni, renunțând definitiv la militantismul revoluționar socialist și asedierea prin orice mijloace și sub orice forma a realității "burgheze". Comunismul internațional era deci în pericol odată cu "îmburghezirea" centrului moscovit și, oricât de disidentă ar fi fiost RSR în raport cu propria tabără, nu se concepea pe sine în afara acesteia sau în absența ei, din rațiuni de stabilitate politică elementară. Conducerea PCR a sperat că, odată cu sfârșitul administrației Carter și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
istorice. Să nu uităm că internaționalismul este "proletar": deschiderea se face către nuclee ideologice de aceeași factură și are ca scop transformarea progresivă a lumii burgheze prin convingere și înregimentare, nu prin renunțarea la militantism și, în cele din urmă, "îmburghezire". Am văzut că, pe măsură ce marea majoritate a celorlalte regimuri leniniste își pierdeau flerul revoluționar, autodistrugându-se deci din punct de vedere ideologic, leninismul romantic devenea tot mai intransigent față de provocările ideologice "burgheze", cunoscând o evoluție inversă. Sigur, idealul unei lumi post-
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
determinați să trăiască peste resursele lor, să facă împrumuturi [...] descoperă, cu aceeași durere resimțită altădată de muncitorii din industrie, rigorile sistemului economic, mai ales prin sancțiunile impuse de băncile de la care așteptaseră minuni [...]. Aparent marea beneficiară a procesului general de "îmburghezire", prin contractarea de credite, această clasă s-a legat cu lanțuri de o casă devenită adesea nevandabilă atunci când nu mai are capacitatea să plătească toate cheltuielile și toate angajamentele, mai ales cele privind stilul de viață, care erau înscrise în
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
cu doamna Kollontay și cu alți istorici ruși, Iorga menționa "farmecul burghez" al acestora, "franceza și pronunția lor impecabilă", după care spunea: "Probabil că nici războiul, nici revoluția nu pot înfrînge Rusia Sovietică; poate că acest lucru îl va realiza îmburghezirea"71. La moartea lui Lenin, Iorga comenta că Hanul Tătar își dăduse duhul. Doliul îi amintea lui Iorga de tristețea afișată de nomazi la moartea conducătorilor lor spirituali și militari. După care comenta "teribilele erori" ale lui Lenin și conchidea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]