6,312 matches
-
Roxana Racaru Dacă "nici un mare scriitor nu a murit la bloc", cum se poate împăca poetul cu civilizația urbană (și materialele care "prevestesc ruina")? Acesta pare a fi punctul din care pornește interogația poetică a lui Emil Nicolae. Ruina pe care o provoacă betonul și cimentul ne îndepărtează de visul grădinii interzise, iar cetatea își
Poezia și asfaltul by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15128_a_16453]
-
păstrat tot timpul, cu fermitate, convingerile, de cele mai multe ori în contrast cu cele comune și partizane. Un conservator ca Petre Carp care, se pare, a rostit aceste cuvinte, îndemnându-l pe Maiorescu la o atitudine mai energică față de poet, nu se putea împăca ușor cu opiniile, uneori de-a dreptul "scandaloase", în viziunea sa, ale autorului Glossei. La vremea respectivă și Caragiale "s-a bucurat" de un tratament asemănător. Ar fi aici un suport polemic, de sorginte mai veche, de tipul: iată cum
"Și mai potoliți-l pe Eminescu" by Valentin Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/15146_a_16471]
-
În timp, ei s-au elevat și au devenit slujbași ai statului. Tata era un băietan frumos, cu afaceri bine închegate. Își adunase o brumă de avere. Cu toate diferențele dintre ei, mama și tata s-au întâlnit, s-au împăcat unul cu altul și au trăit foarte bine. - V-ați născut lângă Fălticeni.... - Da, aici aproape, în sătucul Arghira, unde tata avea o moșioară. Când a venit vremea să merg la școală, părinții s-au gândit că o școală primară
Ion Irimescu “Cine va vrea să mă cunoască să stea de vorbă cu sculpturile mele” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13442_a_14767]
-
ori muzica; și aceasta din cauză că romanul rămîne unica specie literară care se poate lipsi de o definiție riguroasă. Proteismul formelor sale și adaptarea lor rapidă la cererea publicului a reprezentat regula de bază a nașterii speciei. Pseudo-definiția oferită în context împacă rigoarea logică și realitatea textuală: făcînd un uz informal și „cutumier” al noțiunii, Toma Pavel numește romane toate operele care, de-a lungul secolelor, au fost salutate și citite drept romane (p. 44). Paradoxal și surprinzător continuă să fie autorul
Meditații asupra romanului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13517_a_14842]
-
Racine o încheie cu o definiție a tragediei, cum era ea văzută în a doua parte a secolului al XVII-lea sub aceeași domnie, luminată, a Regelui Soare. Clericul francez termină astfel, vizionar: „Ar fi un mijloc, poate, de a împăca tragedia cu numărul de persoane celebre prin credința și doctrina lor, ce au fost condamnate în vremurile din urmă și care ar judeca-o fără îndoială mai favorabil; dacă autorii s-ar gândi să-și instruiască spectatorii, pe cât să-i
„Intenția veritabilă a tragediei” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13549_a_14874]
-
a surprins faptul că, în alt plan, Pluie d’Etoiles a primit prin 1933, la Paris, Premiul „Celui mai optimist roman al anului”. Spuneam că personalitatea prințului Ghyka este extrem de atrăgătoare. Cum altfel ar putea fi atâta timp cât în el se împacă aventurierul cu omul de știință, figurantul de pe platourile de la Hollywood cu profesorul universitar de estetică sau cariera diplomatică și militară cu cea literară și filosofică? Cu profilul unui Buddha, cu simplitatea și simpatia cu care descrie lumea, cu arta desăvârșită
Lumea, scoica lui Matila Ghyka by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/13638_a_14963]
-
lectură pervertește și dacă, prin absurd, un singur vers bun s-ar strecura într-un poem, acesta are toate șansele să rămână insesizabil. Dintr-un inexplicabil instinct masochist, reușesc rareori să părăsesc astfel de cărți înainte de final. Nu mă pot împăca cu gândul că nu există acel singur vers reușit cât de cât. Uneori, strădania și bunăvoința mea rămân nerăsplătite. Alteori nu sunt chiar sigur că am găsit ceva. Ca acum: "cerul meu e o intersecție de gânduri". Dar, măcar atât
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
cu puseuri "liberale", trecînd prin Lovinescu, sigur și el de criticismul reacționar maiorescian și pînă la Adrian Marino, care-i descinde pe Nae Ionescu și pe emulii săi din doctrinarul junimist, toți comentatorii s-au lovit de dificultatea de a împăca proeuropenismul lui Maiorescu, încrederea lui în civilizația nouă, liberală, cu un presupus paseism, cu o foarte retrogradă idee despre adoptarea de către români a formelor occidentale. A doua considerație se referă la precizarea insuficientă a unor concepte și la ignorarea evoluției
Adevăratul Maiorescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13833_a_15158]
-
a venit la mine Bălan și mi-a spus: "Ție nu ți-e rușine? Nevasta lui e aici și tu te expui cu el toată seara?" Am încremenit. Am reușit totuși să-i spun că îl știam divorțat. "S-au împăcat", a venit răspunsul. Firește, am început să plâng, surorile mele și alți câțiva apropiați s-au strâns în jurul meu, lumea era revoltată. Grigri a rămas cu mine în continuare la petrecere, fără să-i pese de nimeni. Ba, mai mult
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
ce se scrie în critică. Atunci când deschideți un volum nou, ce sentiment aveți: bucurie, aprehensiune, curiozitate, necesitate? E.S. Aștept să citesc ceva ce mă interesează. N-am prejudecăți. Citesc chiar și pe dușmanii mei. Dacă scriu o carte bună, mă împac automat cu ei. Dacă nu, nu... Ce mă deprimă (iată, și criticul poate fi un Desperado) este flecăreala și injuria. Două specialități contemporane... L.V. Citiți literatura - în acest moment al vieții dvs - pentru plăcerea de a citi sau mai ales
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
la rîndul ei, de ce clonarea ființelor superioare e imposibilă; creația are un "secret", o cheie care exclude repetarea ei de către om, neînstare să obțină divizarea A.D.N-ului în jumătăți egale. Toate acestea ar sprijini o educație religioasă și ar împăca nevoia de credință cu nevoia de cunoaștere. Aș fi curios să știu dacă am nevoie de mai mult decît degetele de la mîini ca să-i număr pe preoții-dascăli care își concep în acest fel menirea didactică. În fine, și în directă
Educația religioasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13971_a_15296]
-
mitologie modernă, rezumată de Martha Bibescu: "Telegramă de la Birdwood, Marele Cartier General rus, Moghilev. Un rus mi-a scris de la Marele Cartier General francez. Un englez mi-a scris de la Marele Cartier General german... Spun și eu ca țiganul: "Doamne, împacă-i pe împărați." ( Ultimul îndemn, scris românește). Adevărat jurnal de război se declanșează către sfârșitul anului, și poate fi urmărit în disputele "teribile" în care sunt angrenați și politicieni români în disputa pentru poziția de neutralitate a țării în anvergura
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
un decorativism hieratic, patinate greu sau polisate pînă la transparență, lucrările de sculptură ale lui Dumitru Radu urmăresc cu acuratețe și cu rigoare un proiect plastic și un program mental. Evitînd atît crispările metafizice, cît și expresivitățile grotești, sculptorul le împacă oarecum pe amîndouă prin aducerea în prim-planul percepției a unei umanități sumare, tragice și diforme. De cele mai multe ori bronzul este asociat cu alte materiale, în special piatra și marmura, care îmbogățesc ansamblul imaginii cu expresii noi și creează, totodată
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10379_a_11704]
-
Pavel Șușară (schiță pentru un portret) Format la intersecția unor realități divergente, a naturii fruste cu mesajele culturii, a ruralului cu urbanul, a arhaicului cu modernitatea și a obiectualității cu virtualul, Max Dumitraș a spart barierele, a împăcat contrariile și a remodelat limbajele. Toate reperele culturii tradiționale mai mult sau mai puțin localizate istoric și etnografic, dar și acelea ale arhaicității pur și simplu, în special cele ce țin de tehnică, de materiale și, pînă la un punct
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
și ideologii noi. Dacă aici amintim metalul, polimerii, formele industriale gata constituite, ceramica, porțelanul, mediile electronice, în special foto și video, sudura, asamblarea, polisarea, intervenția etc., avem deja enunțul unei alte realități artistice și un nou cadru pentru reconfigurarea formelor. Împăcînd contrariile și unificînd cronologiile, recontextualizînd istoria și incorporînd virtualul, Dumitraș se așază incontestabil în plin enciclopedism postmodern, acolo unde succesiunea se varsă în simultaneitate și unde memoria lasă tot mai mult loc percepției nemijlocite. Din această pricină parcursul artistic însuși
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
povestea tinereții fără bătrînețe, pleci s-o cauți în lumea toată. Și lumea e un studiu diacronic de literatură. Dau repede la ultima copertă, cu fotografia autorului în medalion, și cu prezentarea lui Crohmălniceanu: "poate chiar atîta farmec încît să împace cu poezia și pe cei care au renunțat să o mai citească." Vechea vînătoare cu capcane, în care cititorul, ca ursulețul învățat din nu mai știu care basm cu feciori de împărat înceți la minte, dă paginile cărții în căutare
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
și ucenicie și ascultare și, deopotrivă, prietenie". Pe de altă parte, preotul Pintea a resimțit o chemare irezistibilă către literatură. Distanțîndu-se în această privință de personajul lui Bernanos, căruia "îi era groază de preotul literat", d-sa socotește a putea împăca propensiunea mistică cu cea a creației, în cuprinsul unei (în sens larg) "culturi creștine". E o atitudine luminată, întrucît lipsită nu doar de fanatismul inchizitorial al călugărului Matvei care-l silea pe Gogol să arunce-n flăcări volumul doi al
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
lui Brâncuși. Pînă și Ion Georgescu și Ionescu-Valbudea îi sunt urmași mai tineri. Ion Irimescu Patriarh al sculpturii românești contemporane, pînă mai ieri, cînd s-a stins la o vîrstă matusalemică, Irimescu a știut, într-un mod aproape miraculos, să împace contrariile, să anuleze riscurile și să conserve o imagine reconfortantă a artistului în istoria brută și în istoria artei. Străbătînd vremuri opace și agresive, pe care le-a cunoscut nemijlocit și profund, el a reușit să imprime artei sale suplețe
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
niște castane aburinde în piață, vor să bea la nesfîrșit, vor să sară gardul pînă la Apșa, vor să recite poezii, vor să se bată, vor să se ia de urechi, vor să se privească în ochi, vor să se împace, vor să încalece, vor să descalece, vor pancove și nuci în curte la Nana Doca, vor să intre în galeria lui Făt, pe pereții unei săli de clasă, vor să intre în istoria literaturii ca niște faraoni în piramida lui
TIHNA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/5500_a_6825]
-
învăț din nou să cos, să spăl, să cîrpesc, să cresc copii, să fac cumpărături, să gătesc, am să fac cum vor toți, cum fac toți, am să tac și-am să uit Că trebuia să diger existența pămîntului să împac munții cu văile / să căsătoresc insule cu oceane să îmbunez găuri negre și constelații / să cos continentele între ele să înnădesc nordul cu sudul / să amestec orientul cu occidentul să educ delfinii, stejarii, turturelele, crinii ca să nu se mai teamă
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
nici nu are nevoie de prea mult pământ, de sprijin. Pronunță unele sunete mai greu, e drept, Dar e însuflețit de o tainică ardoare, Fiu al unui creștin și al unei musulmance, Rod al Occidentului și al Orientului, Sortit să împace lumea ce vine, sper, nu s-o incendieze. Nu în tăișul sabiei, în cântec va fi puterea sa... Armonia pe care o aude el, Eu nu o aud, poate tu? Doarme-n așternutul petuniilor, În straturile de mușcate din balcoanele
David by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6162_a_7487]
-
a se mărturisi, când îți spui de trei ori numele în gând și preotul te binecuvântează, cu patrafirul pe cap, cu mici gâlgâieli de râs, cu bărbia în piept, îngenuncheat, văzându-i prohabul uitat deschis... Atâta zarvă fără rost: e împăcat azi, a prins dihorul care a supt sângele rațelor în ogradă, că nu aveau decât o urmă în cap, rațe găsite ieri întregi și nu a înțeles pe moment, până ce vecinul. Asta, la 0 săptămână după ce porcul îi mâncase curcanul
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
Prin stinse, lungi oglinzi alunecînd, Întreb, răspund, mă cert tot mai dușman: O, nu-i un dialog! Dar mai curînd Doi cîini se latră aprig la palan. Iar alteori cu-acel strigoi istoric, Ce sunt și nu sunt, parcă mă împac: Atunci, cert veacul, cînd rîzînd ca Yorick Si cînd ca Hamlet priveghind posac. Si nu pot ști: e veacul vinovat Că stă pieziș, trîntit pe-o rînă, în dîmb Sau, poate, foișorul ce-am durat, Ca vechiul turn din Pisa
Poezii by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Imaginative/6354_a_7679]
-
e nevoie să mai și iubești, nu-i așa, despre Dumnezeul meu vorbesc cei mai mulți cu superioritate, e un Dumnezeu mai greu de îndurat, pentru că, uneori, pute, și în plus are mulți morți pe conștiința Sa mare, și nu toți sînt împăcați, Dumnezeul meu îmi seamănă, poate fi urît și agresiv, și chiar este violent și vicios, vorbind de el, eu îl fac asemenea mie, o fi fiind păcat, dar așa îl simt mai aproape, el se naște în slăbiciunile mele, de
Poem by Aurel Pantea () [Corola-journal/Imaginative/6325_a_7650]
-
ca peste-un turn Un steag de dragoste. Roua să-ți scutur Sau să ți-o ling pios de pe coturn, Iubita mea-n aurării de plete Topită și în palme c-un brotac Pe care-mi ceri întruna să-l împac, Să-l fac să nu-i mai fie dor și sete De apa de sub nuferii de-argint, Cînd Dumnezeu se uită la noi blînd...
Începe anul. Ți-am tot scris sonete… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6592_a_7917]