202 matches
-
Domnii, plini de politețe, înmânară actele noii mașini, cu toate taxele plătite, noului proprietar și întocmind pe loc un act notarial cu valabilitate internațională o urcară în camion pe Didina și dispărură, de parcă nici nu ar fi existat, din ochii împăienjeniți de lacrimi ai tuturor locatarilor, indiferent de sex, națiune, sau confesiune. Printre vecinii celor trei prieteni bătu imediat un vânt de nebunie care ajunse în cel mai scurt timp și în biroul primului tartor al județului. Cei doi, colonelul și
AFACEREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349195_a_350524]
-
fugar prin pădure ori la momentul în care i-au luat bunurile, golindu-i casa, Gheorghe se făcea stacojiu la față și cu greu își stăpânea mânia, apoi ceda cuprins de durerea neputinței în fața unui sistem opresiv, iar lacrimile-i împăienjeneau ochii. Destul de greu, dar cu încăpățânare, deschidea ochii mari și îi ațintea în tavan, forțându-se să-și rețină lacrimile, să nu le lase să curgă. Cu fiecare zi ce trecea, aceștia se transformau în două globuri de gheață, care
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
am scris noi aici? Presupunând că da, ce l-a împins s-o facă? Dar pe noi, ce ne-a determinat să scriem? Iată numai câteva întrebări care se nasc în chip firesc la acest ceas jubiliar când cu ochii împăienjeniți de emoție, cu pixurile tremurânde, însemnăm împreună, câți om fi și noi, rândurile de față. într-altă ordine de idei, profităm de acest aliniat ca să ne mai aruncăm o dată ochii spre numărul episodului și să ne minunăm de cifră: 100
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în curând de pe urma lor nu se mai zări decât colbul. Și-acum, la masă! - zise doamna Potoțki către cei rămași. Episodul 129 LA MUNCĂ! Sunt ore și sunt zile când o ciudată somnolență îl cuprinde pe Povestitor. Privirea i se împăienjenește, auzul i se stinge aproape de limita surzeniei, nasul refuză adulmecarea, mâna îi devine puhavă, odihnind lângă pană. Ori încotro s-ar uita, vede aceeași culoare: cenușiul. Jocul cu bețigașul în gunoiul trecutului nu mai scoate la iveală decât aceleași veșnice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spate: — Bă, băiet, ia vino-ncoace! Sima-Vodă se întoarse și recunoscu capul ciufulit, mahmur al lui Ramza-Pașa. Se apropie cu frică, oprindu-se în fața ușii întredeschise. — Care ești tu, bă? - făcu turcul. Era în cămeșoaia de noapte și avea ochii împăienjeniți de băutură. — Sunt Vodă, luminăția-ta - răspunse Sima-Vodă silindu-se a zâmbi. — Care Vodă? - zise turcul. — Sima-Vodă - răspunse Sima-Vodă. — A, da! - păru să-și amintească osmalâul. Da’ unde-ai pornit așa devreme? — După biruri, luminăția-ta - răspunse Sima-Vodă. — Bine faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de mult și totuși degeaba? De ce nu-și dăduse seama la timp că pentru a juca totul pe cartea literaturii, cum spusese puștiul, trebuia să aibă încă ceva în plus în afara talentului? Ceva în plus, ce? Mintea lui Mircea se împăienjenea, astfel că nu-și mai putea da seama de adevărul situației lui... Curajul, poate?... Asta îi lipsise? Sau altceva? Altceva ce? Deodată, Mircea văzu un tren și înțelese că acum era momentul. Viermele de fier venea cu o viteză colosală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
reprezintă exact lucrul de care am nevoie în acest moment. FINAL PASAJ RETRAS Cu cerul prăbușindu-se în torente peste el, personajul nostru se prăbuși la rândul său în scaunul unde până nu demult lucra soția lui. Ochii i se împăienjeniră, dar nu-și putea da seama dacă era din pricina tristeții, a durerii pricinuite de cuvintele cuprinse în bilet sau pur și simplu a mâniei din ce în ce mai aprinse care îi tulbura sufletul. - Domnule, sunteți o.k.? îl întrebă una dintre colegele soției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Pentru cei care suferă de plămâni, au răcit, horcăie în piept și-i dor spatele se descântă: „A plecat ... (numele) de la casa lui, Mândru, frumos, gras, sănătos, L-a întâmpinat strânsul cu strânsoiul, norocu cu noroiu, în spinare săritu-i-a, ochii împăienjenitu-i-a, Pieptul încăpeiatu-ia, în straie de noapte lăsatu-l-a. Cu mătura te-oi mătura, în Marea Neagră te-oi arunca. Descântecul de la mine, leacul de la Dumnezeu.” Tot Aristița lui Driță (Drițuleasa) ne spune că duminica nu se descântă. Descântecele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Țineți-l. Asta o să-l adoarmă. Daniel, ajută-ne. Tuspatru, l-am imobilizat pe Fermín, care zvîcni violent cînd simți Înțepătura acului În coapsă. Mușchii i se Încordară ca niște cabluri de oțel, Însă În cîteva secunde ochii i se Împăienjeniră și trupul Îi căzu fără vlagă. — Ascultați, aveți grijă, că omul ăsta e ca vai de el, și cu cît Îi dați Îl omorîți, zise doña Encarna. — N-aveți grijă. E doar adormit, zise doctorul, examinînd cicatricele care acopereau trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am pierdut În Îngustul său canion de penumbre, gîndindu-mă că aș fi rămas prins În acea sufragerie obscură În care acum mi-o Închipuiam pe Nuria Monfort șezînd singură În Întuneric, aranjîndu-și creioanele, mapele și amintirile, În tăcere, cu ochii Împăienjeniți de lacrimi. MÎncare din fasole tipică din Asturia. „Feciori de curvă“, În limba catalană În text. „Călugărița“ la care se referă instruitul personaj e Mantis religiosa, insectă caracterizată prin aceea că, În urma actului acuplării, masculul (mai mic și mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
n-ar fi fost mai voluminoase decât niște drajeuri de ciocolată. Pe urmă Rosalind a Început să-i răsară din nou În minte și și-a surprins buzele formând, iar și iar, numele ei. În clipa următoare i s-au Împăienjenit ochii de somn și a avut o viziune cețoasă, instabilă, a unor bărbați În costume de seară strângându-se În jurul mesei. ... Se afla Într-o Încăpere, iar Carling Îndruga ceva despre nodul de la șiretul lui de la pantof. — N-are ’portanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu putere de nerăbdare au fost acelea În care aștepta ca ea să intre În cameră: „Oare ce fel de fată o să vină?“. A urmat apoi emoția Întrebărilor: „Oare cum arată goală?“, până când Kyōko s-a dezbrăcat complet, cu ochii Împăienjeniți de lacrimi, apoi: „Ce expresie o avea când e cuprinsă de orgasm?“, până când Kyōko, așezată În patru labe, a cerut cu insistență să i se introducă un vibrator. În continuare nu l-a mai excitat absolut nimic, nici măcar priveliștea oferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
râme mi-ar fi invadat Întregul corp, și am ejaculat atât de puternic Încât sperma mi-a țâșnit mai sus de Înălțimea feței. De-abia mai respiram și eram cuprins de o senzație așa de plăcută, că Îmi simțeam ochii Împăienjeniți de lacrimi. Pofta sexuală nu mi se potolise Încă, din cauza cocainei, asta se Întâmplă dacă te masturbezi după ce te-ai drogat. Am format numărul de telefon pe care mi-l dăduse bărbatul. Mi-a răspuns o femeie cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
exotic. M-am așezat, mi-am trecut mâna pe mătasea lui fină și apoi am sărutat-o pe frunte, iar când am făcut asta am simțit un iz de băutură în răsuflarea ei. Clipind, ochii ei se deschiseră, triști și împăienjeniți de lacrimi. Își puse mâna pe obrazul meu și apoi pe ceafă, trăgându-mă în jos spre gura ei. — Trebuie să vorbesc cu tine, i-am spus trăgându-mă înapoi. Ea își apăsă degetul pe buzele mele: Știu că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și umor suculent, înțesând narațiunea cu semnificații adânci, parabolice și prezentându-ne efecte relevante, jocurile copilăriei mai prejos de «nivelul vieții serioase» sau deasupra acesteia, jucând cu grație și cu gravitate jocurile frumuseții și sfințeniei. El aduce în fața ochilor noștri împăienjeniți de grijile zilei, îngerii, alături de cei loviți de destin și reconfigurează imaginea sfântă a Mântuitorului, pentru a ne reaminti unele sfaturi biblice, conturează oameni și întâmplări care i-au luminat sau care i-au umbrit copilăria.” O exegeză de valoare
NICOALE DABIJA, UN EXPONENT DE MARE PRESTIGIU AL LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363924_a_365253]
-
încă din 1956 și până în 1994. Aceste scrieri lirice sunt cântecul de lebădă al poetului. Un cântec patetic, aproape sfâșietor care străbate granița dintre veacuri. Se remarcă apetența pentru metaforă, prezentă aproape la tot pasul în aceste versuri. Ex. lumină împăienjenită de amiazi, „nestemata ascunsă / în genunele întunecate ale necunoașterii”. Conștient de condiția de călător și pribeag a omului în această lume vremelnică, până în Patria Veșnică, poetul spune în poemul „Năzuință”: „Am fost drumeț, am ostenit și am / pribegit prin veac
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
acum am convingerea că nu ar fi aprobat cu nici un chip relația noastră. Din iubire și din superficialitate, m-am încrezut cu toată ființa mea în noul Marco și uite, cât am greșit! Desire vorbea cu patos și lacrimile îi împăienjeneau din belșug ochii învinețiți și plini de suferință. Părea că nu putea opri deloc suspinele dureroase ce îi scuturau făptura și îi provocau iar acele spasme dureroase în locul de sub sân, judecând după crispările de durere, când suspina. Anca se apropie
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
într-o respirație, un arheu eliberat din chinga realității. Poezia însăși e o formă de purificare, dar și o povară ontologică, congenitală, tradusă prin viziuni , îmbibate de profetism: “Sărac anotimp într-ale poeziei: de-atâta vreme n-am mai visat! ;/ împăienjenit de tristețe, și /cine trebuia să fiu am uitat;/ galbenă, vârsta mă arde, suav,/ în steaua mea pierdută-n lume; / albul ei mă strigă din peceți,/ măcar acum să-i dau un nume... “( Mă strigă din peceți). Sunt poemozii ce
CONSTRUCŢIA POETICĂ-MOD DE A LĂRGII ARIA EXPRIMĂRII EULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366959_a_368288]
-
cu boala, care îi răpusese din greu trupul încă viguros, omul simți cum totul se învârte în jurul lui și căzu pe trotuar cu capul sprijinit de o lespede. Nu mișca, privea doar cum mașinile luxoase, ce îi treceau prin fața ochilor împăienjeniți de durere, îl luminau cu farurile lor orbitoare, nesinchisindu-se nicicum să staționeze o clipă și unde din dreptul geamului coborât să îl întrebe ce are. Nici oamenii, care au trecut pe lângă el, nu au binevoit să se oprească, din
DE CE ÎMI PLÂNGE ZIUA CE-A TRECUT (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366973_a_368302]
-
a-ncrecat să-i vorbească, buzele i-au rămas împietrite, numai ochii i se dilataseră și-i clipeau des, strivind între marginile pleoapelor o lacrimă caldă, care i-a căzut pe umărul obrazului. „Ce, ce spui?...” Prin ceața deasă, care-i împăienjenise ochii, o zărea pe Leana care se mlădia ca o nuia de alun pe deasupra jarului dogoritor, când și-a ridicat puțin bărbia, mișcându-și capul înainte, dar oricât încerca să-și deschidă ochii, nu putea distinge fața muierii cu care
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
listele cu muzica și filmele mele favorite, din memoria bătrânului laptop obosit o să le șterg cu combinația shift del. Și-ți mai promit, da, iti promit că pozele din anii copilăriei mele fericite, cele la care privind cu tot mai împăienjeniți ochi, în fiecare seară am plâns cu lacrimile neputinței, pe toate o să le strâng, o să le duc în pădurea lupului Fendrik, iar acolo, în scorburi și sub rădăcinile stejarilor o să le ascund, căci dintr-o pădure au venit și-n
SHIFT DEL de RAUL BAZ în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349178_a_350507]
-
și ea „sărut-mâna“. Întrucât Istrate era obișnuit ca femeile să nu-l vadă nici dacă se ciocnea de ele pe stradă, chestia cu „sărut-mâna“ și mirosul bunătăților de pe tavă acționau devastator asupra imaginii de „șef de la centru“. Privirea i se împăienjeni și rosti prudent „vai, dar nu trebuia așa deranj“, foarte speriat ca nu cumva să fie luat în serios. - Niși un deranj, luați o afinatî di casî cî-i bunî la stomac! Exact ce trebuia, fiindcă stomacul bietului Istrate intrase deja
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
spui... Într-o jumătate de oră, voi fi la tine acasă...". Am înghițit în sec. Să refuz, ar fi însemnat să fac ceea ce niciun bărbat din lume n-ar fi fost capabil să facă. Și totuși, pustiit, avid, cu ochii împăienjeniți de nesomn, mi-am adus aminte, pentru o clipă, că era doar un joc. Că alegerea mea are un sens. Când intram într-un nivel, aproape uitam tot ce fusese anterior, discuția mea cu ghidul - dar nu deplin. Păstram o
ULTIMA PROVOCARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1645 din 03 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350195_a_351524]
-
Titluri incitante copleșesc coloanele săptămânalelor și (bi)lunarelor (semi) pornografice sau chiar în publicații fără aceeași pretenție. Iată câteva, cu scuzele pe care ți le datorez cetitorule și paginii virtuale de care ți-ai lipit, pentru câteva secunde, ochii, poate împăienjeniți de oboseală și de grjile de peste zi: „Păsărica măiastră” (de la o poștă, pentru a ne menține pe linia unui Brâncuși vulgarizat), „Terente, ah, Terente, senzații violente” (hop și-așa!), „La boarfa lăudată să nu te duci cu ..gașca” (ca și cum...obișnuiam
DECORTICĂRI DE LIMBAJ (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366699_a_368028]
-
trăim fără complexe Și ambigen și, fără sexe Pudoarea stă la garderobă Credibilă, minciuna-n robă În fiecare zi prezentă A devenit omnipotentă Și-n orice maladie doza își joască rolul. Dar priviți Cum trece trist senior Spinoza Cu ochii împăienjeniți De două lacrimi transparente Cum două cercuri aparente Se suprapun și coincid Alunecând pe-un portativ Deși le mai desparte-un zid, - Și absolut, și relativ Referință Bibliografică: De unde vii senior Spinoza? / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DE UNDE VII SENIOR SPINOZA? de ION UNTARU în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366781_a_368110]