80 matches
-
o s-aveți o fată cu ochi mari; se cunoaște după lungimea liniei de împreunare a pleoapelor". I-a venit să plîngă. "Am să fac copii pînă o să am un băiat!" și-a zis, pornind spre ieșire încet, trist, cu ochii împăienjeniți. Nu mai avea nici un chef de lista cumpărăturilor pe care trebuia să le facă. A început totuși cu un buchet de flori, să-l ducă Anei după-amiază. Apoi, celelalte, că nu luase nici măcar un scutec așa se zice, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
margini de lume, sub care se vaită șopârle demente! În patima vidului, doar zâmbetul cenușiu al ceții mai însuflețește descompunerea măreață și funebră a gândului. Unde sînteți voi, cețuri crude și amăgitoare, de nu vă răsturnați încă pe o minte împăienjenită? În voi aș vrea să-mi sfâșii amarul și să-mi ascund o spaimă mai vastă ca amurgul plutirii voastre! Ce Nord mi se lasă-n sînge! A fi? O lipsă de pudoare. Aerul îmi pare o mânăstire în care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lent, îi ridică vălul de pe față. Împietrește de oroare. Figura palidă, cu pleoapele umflate, nu e Mariamne, ci Agrippina, mama copiilor săi... Se scoală năucit în șezut, cu toate fibrele corpului întinse la maximum. Își duce palmele asudate peste privirea împăienjenită, încercând să alunge vedenia. A fost doar un vis. Același vis pe care l-a retrăit de atâtea ori până acum. Buimac, caută un punct de sprijin în jur. Ce face Agrippina lângă el? Încetul cu încetul realizează că se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
inelul de logodnă cu Star din locul acela secret de lângă inima sa. După ce scapă o înjurătură și urlă de durere, îl aruncă la distanță. Se întoarce și-i descoperă pe cei trei însoțitori pe jumătate adormiți, privindu-l cu ochii împăienjeniți. Încercând să-și recapete calmul, le spune să se culce la loc și clătinându-se pe picioare se îndreaptă spre cortul său. Dimineața, realizează că pe lângă faptul că nu vrea să termine recensământul, nu vrea nici să se întoarcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spasme, se înecase de-adevăratelea. Chelnerul s-a repezit cu o expresie radioasă de mulțumire. Pentru că fusese prevăzător ori pentru că în sfîrșit îl putea da afară din restaurant? Pentru amîndouă. După un minut se găseau în stradă, Făinaru cu privirea împăienjenită, căutînd să se dumirească unde se află, iar el răsuflînd într-un fel ușurat, pînă atunci nu avusese nici un fel de idee de cum se va termina ,,întrevederea" sa cu reporterul. După două nopți nedormite, tot în cafele și coniace, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să se mute de aici. Nu mai pot îndura! Se ceartă tot timpu’. Dă-mi voie să te mai întreb ceva. Îl cunoști bine pe domnul Reilly! Crezi că este iresponsabil? Sau poate chiar periculos? Ce vrei de la el? Ochii împăienjeniți ai domnișoarei Annie se îngustară. A mai dat și de alt bucluc? — Sunt Gus Levy. A lucrat cândva pentru mine. — Ei, nu mai spune! Nebunu’ ăla de Ignatius era tare mândru de slujba pe care o avea acolo. Îl tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
colorată pestriț: pătrate mari de linoleum care imitau marmura albastră Încadrate Într-un chenar auriu cu roz. Recepționera nu arăta nici ea prea bine: ochi roșii și păr blond lins. Mirosea a drajeuri mentolate pentru răceală. Privindu-i cu ochii Împăienjeniți, Își suflă nasul Într-o batistă Întărită. — Bine ați venit la Aberdeen Journals, spuse ea fără pic de entuziasm. Cu ce vă pot fi de folos? Logan Își scoase legitimația și o ținu câteva secunde sub nasul ei care curgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
zile, corabia a intrat într-o pâclă. Pâcla deasă pe care o întâlnește orice vas când traversează marele ocean prin nord. Întinderea nesfârșită a valurilor e încețoșată de negura fumurie, iar de pe punte, cât vezi cu ochii, totul împrejur apare împăienjenit, de parcă s-ar fi lăsat un văl peste mare. Marinarii și mateloții se mișcă pe punte, plutind ca niște stafii. De undeva se aude la fiecare două minute clopotul pe care-l bate marinarul de cart. În cala vasului e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
voia Ta! Oh, Doamne, arată-mi, Rogu-Te, dacă sămânța care a prins să încolțească în inima mea este voia Ta... CAPITOLUL X Chiar înainte să se crape de ziuă se trezi brusc, zgâlțâit de cineva. Treptat, în ochii săi împăienjeniți se înfiripă chipul lui Yozō. Acesta îi zâmbea ca o mamă sculându-și copilul și după surâsul lui samuraiul își dădu seama ce tot încerca el să-i spună. — Oh! Sări ca din pușcă și îl scutură pe Nishi Kyūsuke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să se separe de practicile ce le aduseseră banii: lupta Între ei, frauda habituală, agilitatea nebună de-a adăuga o Înșelăciune la alta, convențiile stranii ale escrocheriei legitime. Pentru bătrânul Sammler, gândindu-se la asta, cu față mică, rumenă, bula Împăienjenită a ochiului și cu mici mustăți de pisică - o insulă meditativă pe insula Manhattan - era clar că cei bogați pe care Îi știa erau câștigători În lupte de Încălcare a legii, de Încălcare permisibilă a legii. Cu alte cuvinte, triumfători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
s-a aruncat din șa și, lăsând calul slobod, a alergat cu sufletul la gură să se înfățișeze stăpânului. Bulibașa reușise să-și reaprindă luleaua și acum fuma, nu atât tutunul iute și amar, cât mai ales sumedenia de gânduri împăienjenite, cuibărite în pipa sa. - Ei? Îl întrebă acesta zorit. - Nu putem rămâne aici. Oamenii legii sunt pe urmele noastre. Am fost oprit de un milițian și întrebat: Mă, baragladină, nu cumva ești din șatra lui Iorgu Stănescu? - Nu, dom’ ofițer
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
când aveam vreo cinci șase ani și, în amurg, ostenit de joacă, mă năpădea o seninătate uriașă, mă aflam poate în paradis. De obicei mă dezmeticeam greu și ieșeam printre oameni cu paradisul pe cap, ca o căciulă, cu ochii împăienjeniți, întâlneam câte un prieten, vorbeam, fără să vreau, cam de sus, uitam să spun „scuzați“, iar el, pe bună dreptate, se simțea jignit, își spunea : „Ăsta prea face pe deșteptul cu mine“, pe când eu, fiindcă n-aveam oliță la îndemână
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
efort și trezește-te! Vrei să mă faci să adormla volan? Avem o mică Întârziere, am greșit ieșirea, dar acum o luăm la dreapta și peste cel mult două ore o să fim În fața primăriei, unde este hotelul! Deschide buimac ochii Împăienjeniți. Înghite. Gâtul i-a Înțepenit și brațul stâng e plin de furnici. —...Exagerezi... Asta nu se poate numi... somn... Are limba Încleiată, de parcă ar fi băut toată noaptea. — ...Poate să fi ațipit un moment... dar nu-mi spune că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
faleză. Departe, în stânga lui Tombigbee River, scăpărau fascinant benzile continue ale bolizilor. Și mai departe, soarele apunea maiestuos deasupra acestor curcubee întoarse. Omul se simțea singur și zdrobit, deși nu-l durea nimic. Frumusețea pe care o vedea cu ochii împăienjeniți îl lăsa aproape indiferent. Își continuă drumul, împleticindu-se, ținându-se de balustrada de marmură ajurată. În creier, parcă, îi zvâcnea un mic soare ce i se lichefia în artere. Nu-și punea nici o întrebare. Mergea înainte, cu un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
Ei, așa mai are și el ce să discute cu psihologul. Ceva îmi spunea că puștiul nu ducea lipsă de materie primă. Nu m-ai mai sunat niciodată acasă, Vivian, am zis, uitându-mă la ceasul de pe noptieră, cu ochii împăienjeniți. De unde ai numărul ăsta? Nu sunt aproape niciodată acasă, așa că nu cred că l-am trecut la informațiile de contact. — A, Lulu mi l-a dat, mi-a răspuns Vivian cu nonșalanță. De ce mă mai obosisem să-ntreb? Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ia în seamă, iese și el valvîrtej din chichineață izbind cu toată puterea ușa în urma sa. Închide ochii și capul începe să i se învîrtească cu tot cu cameră, în timp ce o nouă senzație de vomă i se instalează în gît. Cu ochii împăienjeniți, reuși după o ultimă sforțare supraomenească să se agațe de marginea pervazului și să privească în măruntaiele nopții. Prin nările transpirate își adulmecă duhorile de rachiu pe care stomacul i le pompează afară prin esofag ca pe niște baloane invizibile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Paraschiv, cu fierbințeli în trup, slăbit, mort aproape. Îl țineau coardele ca pe un frate, că le plăcea tinerețea lui. Gheorghe nu se mișca de lângă pat: - Cum e, mă puișorule? îl întreba când deschidea ochii. 308 Pungașul avea o privire împăienjenită, tulbure. Abia vorbea de durere. Codoșul se ducea după doctor: - Scapă, mînca-ți-aș ochii? - Scapă, n-avea nici o grijă, e sănătos tun. Se mai înveselea ăl bătrân. Îi aducea vin negru, puterea ursului: - Ia, Paraschive, ia, nenică... Șutul se dezmeticise după
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
își exprima o tandra considerație față de nervii mei alegând să nu mă trezească chiar dintr-odată. Înfășurată în kimono, am luat-o în jos pe scări și am traversat camera, încă năucă de somn, uitându-mă pe vizor cu privirea împăienjenită. După care, am început laboriosul proces de descuiere și de deblocare a ușii, cu mâinile care-mi alunecau stângaci pe încuietori. În sfârșit! zise Sally, care intră și mă sărută pe ambii obraji. Ți-am adus ceva de mâncare. —A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
degradarea se succed precum ziua și noaptea. Cei cărora le lipsește harul dau vina pe timp. Elixiruri prepară numai copilăria. Democrația nu înseamnă neapărat și solidaritate. Cuvântul căsătorie e superb, dar poate valora uneori cât o condamnare. Așteptăm cu ochii împăienjeniți să ne cadă din cer o democrație cu sclavi fericiți. Binele ar învinge poate, dacă ar avea armătura răului. Nu e greu să vorbești. Dificultatea e s ă găsești pe cineva care să te asculte. Filosofii au impresia că ei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
zi în bibliotecă, mă rog frumos? Ia spune, mătăluță. Amuțesc. Inima îmi ajunge în gât. O simt. Respir greu. Așadar, totuși cineva a observat ce s-a înfiripat între mine și soția directorului. Precis a observat ocheadele, a observat privirile împăienjenite și poate că și atingerile noastre din întâmplare. Numaidecât Valy insistă: Hai, domnule! Las-o dracului! Nu mai fă pe scorțosul. Vrei să zici cumva, că habar n-ai de chestiile astea? Contesa de Bethlen?-întreb mai mult fals și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mamei lui Esesistu', îl face pe Titi întotdeauna parcă și mai blând. Îl neutralizează definitiv în fața adversarului. Îi face tonul mai puțin aspru. Îl înmoaie ca și cum ar fi băut din izvorul cu apă care moleșește. Rostește cuvintele șoptit, cu ochii împăienjeniți.: Ți-amintești, Esesistule, ce frumos era și când tăiați porcul? Cunoscându-l pe Titi prea bine, micuțul îi răspunde, fără să-l deranjeze numele conspirativ din copilărie, cu aceeași monedă și cu glasul muiat: Îmi amintesc, Americanule... Dar ce-am
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
zăboviră asupra mea. Senini și goi ca întotdeauna, nu aveai cum să-ți dai seama ce fierbea în spatele lor. Am simțit un fior slab de neliniște. — Deci, nu vrei să știi ce ți-a scăpat? Încă amețit și cu ochii împăienjeniți, am ridicat mâna, dorindu-mi pe jumătate ca el să-mi dea caietele și pe jumătate pregătindu-mă să i le smulg eu însumi din mâini. Rezultatul fu un gest nu tocmai clar, insuficient de puternic pentru a face vreunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
găsească el Însuși, căci pe cei de la poliție nu se putea bizui. Reîntors la hotel, luă cartea de telefon din hol și urcă În odaia lui. După cîteva ore de căutări asidue, dădu peste numărul căutat: avea ochii atît de Împăienjeniți, Încît cu greu descifră adresa: Prince Consort Mansions, 16, Battersea - adresă cu totul necunoscută. „Firește, Își spuse el amețit, un criminal Își Închiriază o cameră mobilată“. Se trînti pe pat și Închise ochii. Abia pe la cinci după-amiaza se hotărî să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
căscă prelung. Își duse brațele la ceafă, iar sânii tari împunseră aerul încins cu sfârcurile. Așezat în fund, pe marginea patului de o mărime impresionantă, bărbatul întoarse capul și plescăi satisfăcut, mulțumit de imaginea care i se desfășura sub ochii împăienjeniți din cauza celor câteva pahare băute. Renunță să-și mai tragă pantalonii și se aplecă peste trupul fraged al femeii, descriind o dungă cu limba de la buric și până între sâni. Apoi o coti la nouăzeci de grade și prinse unul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și... Și a tot trăncănit așa Înainte, fără să se obosească să-și ridice privirea sau să mimeze că pune vreun dram de pasiune În ceea ce spune. Deși nu dădea deloc impresia că ar fi proastă, ochii ei păreau cumva Împăienjeniți, ca ochii sectanților sau ai fanaticilor. Aveam senzația puteam foarte bine să adorm, să mă scobesc În nas sau să mă ridic și să plec, fără ca ea să ia notă de asta. Când a terminat În cele din urmă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]