79 matches
-
Ei, așa mai are și el ce să discute cu psihologul. Ceva îmi spunea că puștiul nu ducea lipsă de materie primă. Nu m-ai mai sunat niciodată acasă, Vivian, am zis, uitându-mă la ceasul de pe noptieră, cu ochii împăienjeniți. De unde ai numărul ăsta? Nu sunt aproape niciodată acasă, așa că nu cred că l-am trecut la informațiile de contact. — A, Lulu mi l-a dat, mi-a răspuns Vivian cu nonșalanță. De ce mă mai obosisem să-ntreb? Sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
efort și trezește-te! Vrei să mă faci să adormla volan? Avem o mică Întârziere, am greșit ieșirea, dar acum o luăm la dreapta și peste cel mult două ore o să fim În fața primăriei, unde este hotelul! Deschide buimac ochii Împăienjeniți. Înghite. Gâtul i-a Înțepenit și brațul stâng e plin de furnici. —...Exagerezi... Asta nu se poate numi... somn... Are limba Încleiată, de parcă ar fi băut toată noaptea. — ...Poate să fi ațipit un moment... dar nu-mi spune că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
recipientele, sub jet de apă simplă, rece, într-o chiuvetă de fontă coclită, ce rânjea parșivă din smalțul sărit, chiuvetă încastrată temerar în peretele de vis-à-vis de pat, dedesubtul unei oglinjoare dreptunghiulare pentru bărbierit, cu argintul ei înfiorător și iremediabil împăienjenit, de bătrânețe. Terminând în trei secunde operațiunea salutară de igienizare, Bossul revine la oalele canope și pescuiește acrobatic, cu o mână, cu noroc, dintr-un vas de tablă mai răsfrânt, o gogonea murată, zemoasă, din care mușcă pofticios, făcându-i
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pat, vaze uriașe de ceramică, spâne și dogite, pianine cu claviatura știrbă. De peste tot, cum mergeam din ce în ce mai sigură și mai grăbită, se ridicau în jurul meu fluturași bej și cenușii, care pâlpâiau în cîte-o rază de lumină. Am coborât o scară împăienjenită și m-am afundat în alte culoare interminabile. Mirosea a closet, a clor și aerul era de un verde-negru, nesănătos. Deodată, dând un colț, am văzut ușa întredeschisă și am ieșit în fugă, în plină lumină matinală. Mă aflam în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
când aveam vreo cinci șase ani și, în amurg, ostenit de joacă, mă năpădea o seninătate uriașă, mă aflam poate în paradis. De obicei mă dezmeticeam greu și ieșeam printre oameni cu paradisul pe cap, ca o căciulă, cu ochii împăienjeniți, întâlneam câte un prieten, vorbeam, fără să vreau, cam de sus, uitam să spun „scuzați“, iar el, pe bună dreptate, se simțea jignit, își spunea : „Ăsta prea face pe deșteptul cu mine“, pe când eu, fiindcă n-aveam oliță la îndemână
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să se mute de aici. Nu mai pot îndura! Se ceartă tot timpu’. Dă-mi voie să te mai întreb ceva. Îl cunoști bine pe domnul Reilly! Crezi că este iresponsabil? Sau poate chiar periculos? Ce vrei de la el? Ochii împăienjeniți ai domnișoarei Annie se îngustară. A mai dat și de alt bucluc? — Sunt Gus Levy. A lucrat cândva pentru mine. — Ei, nu mai spune! Nebunu’ ăla de Ignatius era tare mândru de slujba pe care o avea acolo. Îl tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
își exprima o tandra considerație față de nervii mei alegând să nu mă trezească chiar dintr-odată. Înfășurată în kimono, am luat-o în jos pe scări și am traversat camera, încă năucă de somn, uitându-mă pe vizor cu privirea împăienjenită. După care, am început laboriosul proces de descuiere și de deblocare a ușii, cu mâinile care-mi alunecau stângaci pe încuietori. În sfârșit! zise Sally, care intră și mă sărută pe ambii obraji. Ți-am adus ceva de mâncare. —A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
căscă prelung. Își duse brațele la ceafă, iar sânii tari împunseră aerul încins cu sfârcurile. Așezat în fund, pe marginea patului de o mărime impresionantă, bărbatul întoarse capul și plescăi satisfăcut, mulțumit de imaginea care i se desfășura sub ochii împăienjeniți din cauza celor câteva pahare băute. Renunță să-și mai tragă pantalonii și se aplecă peste trupul fraged al femeii, descriind o dungă cu limba de la buric și până între sâni. Apoi o coti la nouăzeci de grade și prinse unul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Pleacă ! Jacqueline o să te conducă la tine, Îmi aruncă el printre dinți, ca o fiară gata să ucidă, dar care reușește printr-un efort supranatural să se abțină. intră În casă trântind ușa. m-am târât spre mașină, cu ochii Împăienjeniți. „Nu plânge“, mi-am poruncit În gând, „În definitiv, asta e ceea ce ai vrut, nu ?“. Nu mă Încerca nici măcar o umbră de părere de rău că părĂseam casa lui Jean-Claude. Dar nici de bucurie. Eram ca și moartă. Jacqueline a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Pleacă ! Jacqueline o să te conducă la tine, îmi aruncă el printre dinți, ca o fiară gata să ucidă, dar care reușește printr-un efort supranatural să se abțină. Intră în casă trântind ușa. M-am târât spre mașină, cu ochii împăienjeniți. „Nu plânge“, mi-am poruncit în gând, „în definitiv, asta e ceea ce ai vrut, nu ?“. Nu mă încerca nici măcar o umbră de părere de rău că părăseam casa lui Jean-Claude. Dar nici de bucurie. Eram ca și moartă. Jacqueline a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Paraschiv, cu fierbințeli în trup, slăbit, mort aproape. Îl țineau coardele ca pe un frate, că le plăcea tinerețea lui. Gheorghe nu se mișca de lângă pat: - Cum e, mă puișorule? îl întreba când deschidea ochii. 308 Pungașul avea o privire împăienjenită, tulbure. Abia vorbea de durere. Codoșul se ducea după doctor: - Scapă, mînca-ți-aș ochii? - Scapă, n-avea nici o grijă, e sănătos tun. Se mai înveselea ăl bătrân. Îi aducea vin negru, puterea ursului: - Ia, Paraschive, ia, nenică... Șutul se dezmeticise după
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
margini de lume, sub care se vaită șopârle demente! În patima vidului, doar zâmbetul cenușiu al ceții mai însuflețește descompunerea măreață și funebră a gândului. Unde sînteți voi, cețuri crude și amăgitoare, de nu vă răsturnați încă pe o minte împăienjenită? În voi aș vrea să-mi sfâșii amarul și să-mi ascund o spaimă mai vastă ca amurgul plutirii voastre! Ce Nord mi se lasă-n sînge! A fi? O lipsă de pudoare. Aerul îmi pare o mânăstire în care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să vadă moșu-tu americani ? se interesă Chisăliță, sperând că n-a înțeles bine unde bate Pârnaie. Ce, era afganistanez ? Dar lunganul îi spulberă îndoielile : Hai, puneți mâna și trageți capota aia afară... Chisăliță înghiți în sec, privind cu ochi împăienjeniți. — Șefu’... îngăimă. La asta, când era bună, împingeau vreo trei sute de cai... — Așa, și... ? — Știi cum se zice, că atârnă ca mortu’... Cum ar veni, asta e mai grea decât atunci când era vie. Ar trebui o herghelie întreagă... — Cât face
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în arcade și Magul frunzelor fremăta, cu capul în jos, ca liliecii. Jenică le dibui în mormanul de hârtii pe cele mânjite de sânge și devenite lipicioase. Atunci îl găsi pe al o sutălea. Îl rupse și citi, cu privirile împăienjenite : „mai trage o dată“... Încă o dată, își spuse Jenică, scrijelind cu vârful foarfecelui încheietura stângă. Repetă mișcarea de câteva ori, brăzdându-și încheieturile în ritmul cântecelor de copii care i se stingeau în urechi. „Mai naște-mă o dată, măicuță“, șopti. „Hai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Două nume Pe jumătate adormit, urcam în carul cu doi boi. Era prea dimineață să-mi dau seama cât era ceasul. Auzeam ca prin vis vocea tatei care îi cerea mamei să se grăbească cu traista cu bucate. Aveam ochii împăienjeniți și nu puteam să-mi ridic capul greu de somn de pe fânul cu rouă, pe care tata îl așezase în coșul carului. Îmi era somn și îmi pierise entuziasmul pe care îl aveam cu o zi în urmă. Nu mai
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
degradarea se succed precum ziua și noaptea. Cei cărora le lipsește harul dau vina pe timp. Elixiruri prepară numai copilăria. Democrația nu înseamnă neapărat și solidaritate. Cuvântul căsătorie e superb, dar poate valora uneori cât o condamnare. Așteptăm cu ochii împăienjeniți să ne cadă din cer o democrație cu sclavi fericiți. Binele ar învinge poate, dacă ar avea armătura răului. Nu e greu să vorbești. Dificultatea e s ă găsești pe cineva care să te asculte. Filosofii au impresia că ei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
au părăginit. Vopseaua acrilică de pe pereți s-a cojit atât de oribil, încît fațadele arătau, când m-am mutat eu în zonă, ca un psoriazis al zidurilor. în largile lor curți interioare își făceau nevoile vagabonzii: Geamurile erau sparte. Ușile împăienjenite, îmi amintesc seara când am venit să văd locul pe care avea să se ridice blocul meu (cumpărasem un apartament care nu exista deocamdată): era un amurg violet, gros ca păcura, mai diluat spre galben în zare. Peste tot atârnau
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cameră pe când ea dormea și închisese televizorul, trăsese draperiile și aprinsese una dintre veioze. Un bilet de pe noptieră o anunța că dacă avea nevoie de ceva, trebuia să-l sune pe directorul serviciilor cu clienții. Cercetă acest bilet cu privirea împăienjenită și ridică receptorul. — Îmi pare rău că vă deranjez, domnișoară McGonigle, spuse femeia de la recepție. A sosit un domn de la firma dumneavoastră care m-a rugat să văd dacă sunteți trează. —De la InvestorCorp? Aici? Acum? Darcey era uluită. —E vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
colorată pestriț: pătrate mari de linoleum care imitau marmura albastră Încadrate Într-un chenar auriu cu roz. Recepționera nu arăta nici ea prea bine: ochi roșii și păr blond lins. Mirosea a drajeuri mentolate pentru răceală. Privindu-i cu ochii Împăienjeniți, Își suflă nasul Într-o batistă Întărită. — Bine ați venit la Aberdeen Journals, spuse ea fără pic de entuziasm. Cu ce vă pot fi de folos? Logan Își scoase legitimația și o ținu câteva secunde sub nasul ei care curgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și... Și a tot trăncănit așa Înainte, fără să se obosească să-și ridice privirea sau să mimeze că pune vreun dram de pasiune În ceea ce spune. Deși nu dădea deloc impresia că ar fi proastă, ochii ei păreau cumva Împăienjeniți, ca ochii sectanților sau ai fanaticilor. Aveam senzația puteam foarte bine să adorm, să mă scobesc În nas sau să mă ridic și să plec, fără ca ea să ia notă de asta. Când a terminat În cele din urmă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
luni mai târziu. Ciudat, își spuse Clara, în timp ce deschidea ușa blocului și intra în holul îngust și întunecos, nu am nici o amintire semnificativă din anii când am locuit aici! Nici un eveniment deosebit, nici o întâlnire deosebită... Poate doar... Dintr-un ungher împăienjenit al minții, îi răsări un chip de fetiță cu cozi împletite, cu care mai vorbea, uneori, în primele zile de după mutare. Fetița aceea îi zâmbea de fiecare dată când se întâlneau și îi desenase, la un moment dat, chipul, în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
având oarecare experiență în astfel de prezentări, a făcut, împreună cu colegul ei, totul, absolut de capul ei, punându-și, cu această ocazie, și ia strămoșilor ardeleni, de au stat bieții părinți în tăcere, cu un nod în gât și ochii împăienjeniți, minute în șir în fața Facebook-ului. Bugetul folosit: 0 euro. Despre uralele de la final și zecile de mesaje de simpatie nu mai vorbesc, poate și pentru că în Laponia nu există niciun fel de prejudecăți anti-românești (cine dracu' a mai văzut cerșetori
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
infideli l-am zărit odată, într-o dimineață, când (însoțit oare de cine?) asistam la raliul de pe Calea Feleacului (participa și o persoană regală). Pe tinerelul drăguț și filfizon, cu fața nedormită, buhăită și unsuroasă, cu cearcăne negre-albăstrii sub ochii împăienjeniți - care părăsise deja de câtăva vreme pe cucoana din strada Poetaș -, l-am privit, în mulțimea de gură-cască de pe marginea șoselei, ce aștepta să mai treacă vreun concurent, ca pe imaginea perdiției, a depravării pretimpurii, ca pe „junele corupt“ din
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
spatele? Margareta se prăbuși pe pat urlând. A trebuit să se întoarcă acasă numaidecât. Formalitățile lui Arcadi pentru o călătorie în străinătate, chiar în caz de forță majoră, ar fi durat prea mult. A condus-o la aeroport cu ochii împăienjeniți și chipul boțit al unui om mahmur; ea avea privirea febrilă și obrazul crispat. De când se cunoscuseră, nu se despărțiseră niciodată. În fiecare an își făceau vacanțele împreună, la părinții Margaretei, dar Arcadi depunea cererea de pașaport cu mult înainte
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
înșeală, la suprafață fiind dulce, dar de fapt el fiind destul de amar. - Vrei să-ți fac o listă cu motivele mele? - Toți avem motivele noastre. Asta ar însemna să fim cu toții niște epave de alcooliști și drogați? Ochii cenușii și împăienjeniți ai bărbatului se fixară asupra ei. Vântul îi răscolea părul în șuvițe mici care combinate cu starea și înfățișarea lui, îl transforma într-o ființă diabolică. În momentul acela Carlina ar fi vrut să-l pălmuiască, dar o forță mai
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]