810 matches
-
te amendeze, dacă nu, o să te și trimită la DNA? Vom vedea. Întâi să intru în misiune. A plecat. A intrat în misiune. A luat cu ea un fel de pungă, mare, din plastic gros și rezistent, care se strângea, împăturindu-se, atât de ingenios, încât, la urmă, o puteai pune și într-un buzunar mai încăpător. A trecut prin punctul de frontieră ca prin brânză. Unde te călătorești, feministo, a fost întrebată, glumeț, de către vameșul temut. Ia, până dincolo, să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
șervețele. Domnul Președinte, Monte Cristo, Petrică și Sena se ridică la unison de la masă mulțumind cu înclinări ale capului, smulgîndu se gîndurilor care-i frămîntă. Monte Cristo și Petrică arată în sfîrșit ca doi revoluționari autentici, hainele abandonate stau acum împăturite cu grijă pe un fotoliu într-un colț al camerei. Cine și-ar fi închipuit c-o să avem parte de un ger ca în toiul iernii? se întreabă domnul Președinte, afundîndu-se cît poate de tare în scaunul din dreapta șoferului, privind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai mare întunericul cu geamurile descoperite, se gîndește aruncîndu-și privirea spre lampa prăpădită agățată în tavan care împrăștie în jur o lumină chioară. Cu ce să-ncep? își ia în sfîrșit Delfina inima în dinți, dînd la iveală un sendviș împăturit cu grijă în șervețele de hîrtie colorate, e o întreagă istorie, adaugă, începînd să taie aerul cu palmele în toate direcțiile ca să împrăștie muștele care încep să bîzîie în jurul feliilor de pîine. Ia-o pe îndelete, ca să ne dăm mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
astea, este ironia sorții cînd te gîndești că printre grămezile astea de gioarse, găsești lucruri care-ți mai pot fi încă de folos, se gîndește Roja, înșfăcînd în cele din urmă una din uniforme de la locul ei, începînd s-o împăturească în grabă. După ce termină și-o vîrî sub braț, apropie ușile dulapului, și înainte să părăsească încăperea își mai aruncă o dată privirea în jur să se convingă că restul rămăsese neatins. Cine știe, poate că nu e chiar totul pierdut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
PEN clubului japonez și În această calitate a fost un veritabil ambasador al literaturii japoneze În spațiul vestic și al culturii anglofone.,, Ă HYPERLINK "http://ro/"http://ro. wikipedia.org/wiki/ Yasunari Kawabataă Antoniu a purtat un timp cu sine, Împăturită cu grijă, Într-un buzunar al hainei, pagina de ziar În care era copiată de pe internet succinta prezentare a scriitorului japonez.. Ă . Nu-și amintește cu precizie cu ce ocazie a apărut În ziar, poate la apariția unei noi traduceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să citească pe sărite: ,,Uniunea Europeană,, are În atenție porcii, oile și brânza, pentru care a stabilit noi reguli de creștere, igienizare și comercializare,,. Aceeași ,,Uniune Europeană,, va interzice fumatul În spații publice, restricționând la maximum locurile unde este permis,,. Antoniu Împăturește plictisit ziarul și-l pune deoparte. Mânâncă ce și-a cumpărat aseară: pateul de ficat uns pe felii de pâine și iaurtul, apoi iese afară să tragă puțin aer proaspăt În piept. Asta Îi pune sângele În mișcare. Urinează sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bine să mă duc să mă culc și dacă, în cazul că aș face asta, nu mă va apuca o criză de astm. Antonia scosese toate așternuturile din dulap și le întinsese pe scări, iar acum le tria și le împăturea fără nici un rost. Am stat pe palier și am privit-o tăcut o vreme. A sunat telefonul. — Mă duc eu, am spus și am făcut un pas mare peste teancurile de așternuturi. — Ai grijă! spuse Antonia. Am intrat în salon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu i-am contactat. Urmele vizitei mele trebuie să fi fost peste tot. Desigur, majoritatea le-aș fi putut explica spunându-le că am fost iubiți cândva. Dar ce aș fi putut zice despre hainele primite de la Dora? Nu, fuseseră Împăturite și așezate la loc În sertare, pantofii se aflau În dulap, cutia de farduri fusese ascunsă, iar șervețelele erau din nou În bucătărie. De ce să se fi Întrebat poliția dacă altcineva În afară de proprietara apartamentului se Îmbrăca Într-o școlăriță mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
picioare; uimită, mama s-a Întrebat de ce eram În lanțuri. După ce m-a eliberat dând câte un șut ghiulelelor care s-au rostogolit ca și când ar fi fost din plută, mi-am scos cămașa. Înfigându-și acul În jachetă, mama Îmi Împături Îmbrăcămintea cu grijă. Apoi, aparent obosită, Își scoase degetaru. — Despre nume o să discutăm altă dată. Și asta a fost tot. Nimic despre Pfefferkorn, Apfelbaum sau Schneider, Îmi spuneam plictisit. Nici o vorbă despre Blume, Krug sau Winkler. Nimic despre Fischl, Krankl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ironic În același timp, Dora părea serioasă. Eu, una, Îmi dau seama imediat dacă cineva mi-a cotrobăit prin sertare. Fiecare Își duce viața după anumite reguli. Șosetele sunt rulate Într-un anume fel și puse În stânga sertarului. Chiloții sunt Împăturiți altfel, cu cracul spre stânga, dar dacă petele nu au fost scoase la ultima spălare, dispar pe fundul sertarului. Cămășile de noapte sunt agățate astfel Încât eticheta să vină pe partea stângă, sau În partea opusă, dacă au fost purtate. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la respectarea deplină a „nevoii sale de anonimitate“. Cotidianul Tageblatt i se alătură rugăminții Inspectoarei Manetti cu o cerere proprie: dragi concetățeni, haideți să ne prezentăm cu ce avem mai bun! Mi-am dat seama că trebuia să preiau inițiativa. Împăturind ziarul, m-am Îndreptat voios către Heino. Intrând În prăvălia sa de la subsol, l-am văzut efectuând ultimele retușuri pe trei coroane funerale, Împodobite cu panglici negre și late din mătase și Îi ordonă ceva unei doamne mai vârstnice care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spre ieșire am primit două mere tari ca piatra. Fiindcă mi-am lăsat ziarul la Heino, mi-am cumpărat un 8-Uhr Abendblatt de la un bărbat cu niște degete atât de negre, că păreau Înmuiate În cerneală. M-a enervat că Împăturise ziarul Înainte de-a mi-l Înmâna, drept pentru care pe trenul spre vest l-am reîmpăturit, de data aceasta vertical, ca să marchez cumva trecerea sa În posesia mea. Apoi, mușcând Într-un măr, am luat la rând anunțurile. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
răspunse Dora, amintindu-mi de ce-mi spusese Karp despre interesele variate ale oamenilor care lucrau pentru fundație. Cu siguranță că era un subiect fascinant, am aprobat-o, nu prea convins. Și totuși, nu aveam lucruri mai importante de discutat? Împăturind ziarul, Dora mă privi distant. — Cum ar fi...? — Păi, nu vezi? Mi-am dat seama că sunt dezamăgit. — Nu știu să citesc gânduri. Dându-mi seama că acum era momentul, mi-am Înghițit și ultimele rămășițe de mândrie. — Prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Pentru o clipă, se simți gata să-și pună În mânile acestei femei siguranța sa și a prietenilor săi, numai să afle noutăți despre Carl: apucase să-și adune bacșișurile și să se retragă Într-un apartament nou lângă Parc, Împăturind șervețelele la propria-i masă ori scoțând tirbușonul pentru propriul lui pahar? Știa că trebuia s-o Întrerupă pe ziarista beată și periculoasă din fața lui, dar nu putea spune un cuvânt, În timp ce ea Îl informa despre noutățile din Belgrad - genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe podea. Mâna i se odihni pe ziar și el rămase cu ochii la cioburi, incapabil să-și adune gândurile, incapabil să decidă ce avea de făcut - să ridice ziarul sau să adune primejdioasele așchii tăioase. Brusc, puse ziarul grijuliu Împăturit peste genunchi și Închise ochii. Era bântuit În Întunericul personal de detalii ale relatării pe care o citise domnișoara Warren. Cunoștea fiecare cotitură a scărilor poștei. Putea vedea exact locul În care fusese ridicată baricada. Aiuriți ce sunt, se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
iar chelnerul se aplecă peste masă și trase storul. Myatt spuse: — A costat cincizeci de lire. Era iarăși pe un teritoriu familiar lui, era acasă, fără să mai fie derutat de inconsistența comportamentului uman. Lista de vinuri În fața lui, șervetul Împăturit pe farfuria lui, foșnetul chelnerilor trecând pe lângă scaunul lui, toate Îi dădeau Încredere În sine. Zâmbi și mișcă din mână, astfel că piatra aruncă din diferitele ei fațete lumini pe tavan și pe paharele de vin. — Face de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
relaxat. — Ce să fac? Să-mi scot hainele? El aprobă din cap, constatând că nu-i În stare să vorbească, și o văzu ridicându-se de pe pat, mergând Într-un colț și Începând să se dezbrace Încet și foarte metodic, Împăturindu-și pe rând fiecare articol vestimentar și așezându-le cu grijă pe toate pe locul din fața ei. În timp ce-i urmărea mișcările calme, Își dădu seama de diformitățile propriului trup. Spuse „Ești frumoasă“ și cuvintele lui se-mpleticiră, urmare a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spre mese și cântăreții din vioară ce treceau de la un grup la altul, bucurându-se și el Într-un mod simplu și indirect. Czinner fusese Înfuriat de satisfacția nepretențioasă a tatălui său. Mai scrise timp de zece minute și apoi Împături hârtia și și-o strecură În buzunarul balonzaidului. Voia să fie pregătit pentru orice eventualitate. Dușmanii pe care și-i știa nu aveau nici un fel de scrupule: mai degrabă l-ar fi ucis imediat Într-o alee lăturalnică decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se gândi o clipă c-o vor opri din drum. Vorbeau cu repeziciune Între ei, dar când ajunse foarte aproape, unul din bărbați făcu un pas lateral, lăsând-o să treacă. Ea era ușurată, dar și puțin speriată, simțind scrisoarea Împăturită În palmă. Fusese pusă În situația să introducă ceva prin efracție? Un drog? Apoi unul din soldați se Întoarse după ea. Îi auzi cizmele spărgând crusta de noroi, dar se Încurajă spunându-și că-și imagina tot felul de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Dar eu nu sunt creștin, domnule Stein. Eu nu sunt convins că mila este una din virtuțile supreme. Pot să văd contractul pe care l-a semnat? — Desigur. Domnul Stein scoase din buzunarul hainei lui de tweed un plic lung, Împăturit În două. Myatt se așeză, desfășură paginile pe o masă și le citi cu atenție. Nu comentă nimic și nici expresia lui nu trădă nimic. Nimeni n-avea cum să-și dea seama cât de fericit era că se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
bun că Milton venea pe la mine mai târziu, m-am gândit. Cu siguranță mă va Înveseli după Întâlnirea aceea. Asta nu Însemna că trebuie să-l și angajez. — Ne plac rochiile foarte mult, spuse Bob Bulton, trimisul de la Neiman Marcus, Împăturind comanda și trăgând elasticul În jurul dosarului. Bob Multon era unul dintre cei mai influenți achizitori de modă de la Neiman Marcus, chiar dacă felul În care arăta nu conducea neapărat la această concluzie. Era foarte gras, aproape de vârsta pensionării și purta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și șofer la dispoziție, cu 14 valize în set și apartament la hotel de cinci stele. — Mona? Rază de Lună? strigă eroina noastră spre ușă. Și apoi, mai tare: Copilă a Spiritelor? Bate darabana cu stiloul în pagina de ziar împăturită de pe birou și zice: — Cuvânt din șapte litere pentru „rozător“? Din stația radio bolborosesc fel de fel de cuvinte, mormăieli și lătrături. După fiecare propoziție se aude „Recepție?“. „Recepție?“ - asta se aude. Helen Boyle țipă: — Nu cred că o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
omoplatului drept, și-a tatuat trei steluțe negre. Stă picior peste picior în scaunul rotativ. E desculță, cu picioarele murdare; la degetele mari are câte un inel de argint. — Știu ce este, zice, și ridică mâna. Înainte să strângă degetele, împăturesc hârtia și o bag la loc în buzunar. Cu mâna încă în aer, întinde arătătorul spre mine și zice: — Am auzit de așa ceva. E un descântec de adormire, nu? În cartea de pe biroul ei este o frază subliniată cu markerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care încă mai zace într-o cutie pe undeva, printr-o casă, prin cine știe ce pivniță. — Nu în casa lui Frankie, zice Helen Hoover Boyle. I-am cumpărat întreaga proprietate. Gunoiul din bucătărie încă mai era sub chiuvetă, lenjeria lui era împăturită în sertarele de la șifonier și așa mai departe. Nu era acolo. Și - nu pot să n-o întreb - tot ea l-a omorât? — Ipotetic vorbind, zice, presupunând că mi-am ucis soțul după ce mi-am ucis și fiul, n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de șorț îi tremură. Helen îi tamponează machiajul scurs cu colțul unei batiste împăturite. Batista e înmuiată și înnegrită de rimel, și Helen zice: — O sa fie mai bine, Rhonda. Acum nu ai cum sa-ti dai seama, dar o să vezi. Împăturind încă un servețel și întingându-i fardurile, zice: Trebuie să fii tare. Gândește-te că ești tare, că ești puternică. Ești tânără încă, Rhonda, zice. Trebuie să-ți reiei studiile și să transformi durerea asta în bani. Doamna Puișor, Rhonda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]