200 matches
-
a-l prezenta pe filosof ca un promotor al nazismului, xenofob, antisemit, cu vederi de extremă-dreapă, în profundă contradicție cu ideile lui Nietzsche și în concordanță cu propriile ei vederi. Ideologii naziști s-au grăbit să preia și să se împăuneze cu filosofia falsificată a lui Nietzsche. Un mic exemplu: în cartea sa "„Dincolo de bine și de rău”" fraza care se referea la antisemitism "„Nu am nimic comun cu un om care ia parte la această înșelătorie abjectă”" a fost anulată
Friedrich Nietzsche () [Corola-website/Science/297518_a_298847]
-
analiza situația țării în ajunul serbării de încoronare. Mai întâi constata că din 1859 țara a sărăcit, populația a scăzut datorită demoralizării și mizeriei, meșteșugurile autohtone au dispărut și în orașe au prosperat străinii. Astfel, succesele formale cu care se împăunau guvernanții nu dovedeau decât nepăsarea lor față de soarta țăranilor, singura clasă productivă a societății. La începutul lunii aprilie 1881, înaintea serbării de la 10 mai, în mod surprinzător, I.C. Brătianu a înaintat regelui demisia guvernului, invocând motive de sănătate. Criza a
Mihai Eminescu, jurnalist politic () [Corola-website/Science/314064_a_315393]
-
Opta e atât de înviorătoare, spuse Hideyoshi, ridicând privirea spre luna care răsărea. Ichimatsu! Hei, Ichimatsu! Pajii ieșiră în fugă din tabără, întrecându-se care mai de care să ajungă primul. Ichimatsu nu era printre ei. În timp ce restul pajilor se împăunau, fiecare încercând să iasă în evidență, Hideyoshi le dădu instrucțiuni. — Pregătiți o rogojină într-un loc de pe Muntele Hirai cu vedere panoramică. Diseară, vom da o petrecere de admirare a lunii. Și-acum, să nu vă luați la bătaie. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
șuturi la poartă. Simona se așeză pe o bancă și îl privi cu nesaț. Ce frumos este copilul meu!" Îl admiră cum își ia avânt, intuind că trăiește cu adevărat frumusețile acestui joc. Acum avea în plus prilejul să se împăuneze știind că fiecare lovitură în minge este urmărită de mama lui. De altfel, Răducu îi spusese de mai multe ori că vrea să devină cel mai mare fotbalist al orașului. Simona nici nu se gândea să-l orienteze spre sport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
țara noastră străveche nu mai e patrie, ci un otel mare, în care un milion de străini din câteșipatru unghiurile lumei își dă rendez-vous. Iată ceea ce, în fața marelui aparat al proclamării Independenței și a tuturor succeselor formale cu care se împăunează atât de mult oamenii dirigenți, ne strânge inima cu adevărată durere. Am voi în adevăr ca serbarea ce se pregătește să trezească în inima oamenilor noștri de stat sentimentul adevărului, ca o pornire mai generoasă să pătrunză inima lor, ca să
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
primul rând se Îmbrăca În uniformă, așa, Își potrivea țintironul, nu știu ce, privea de sus și căuta să fie respectat și de majorii ceilalți, care Întotdeauna Îl ironizau și nu se fereau nici față de noi. Îi zice „țiganu’ Păun”, că era Împăunat așa, majestuos... „Maiestatea sa, domn plutonier-major Roman”. Și țiganu’, de exemplu, s-a făcut de râs față de noi odată: eram În curtea penitenciarului, eram scutit nu știu de ce, m-a găsit medical că aveam o gripă, răcisem, sau cam așa ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și să nu spui nimănui ce știi, ca orașul să nu fie cuprins de panică. Iar acum du-te, pentru siguranța dumitale. Era mai mult ca sigur că măgarul acela va da fuga la prietenii săi cu vestea, ca să se Împăuneze În fața lor. Dar, cel puțin pentru câteva ore, teama de consecințe Îl va fi oprit să cotrobăiască. Judecând după paloarea chipului său, părea să fi crezut povestea. Pentru câtva timp, plăcile aveau să fie În siguranță. Priorul se Întoarse Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nervoase și lungi. Ar fi avut chiar șansa de a câștiga concursul de cros al orașului dacă n-ar fi întinat aerul cu țigările lui și - după cum se lăuda singur - cu ceea ce manualele fiziologice numeau istovirea și vătămarea masculinității. Se împăuna cu ticăloșia lui și cu tot ceea îi făcea pe cei care încruntă din sprâncene să geamă de oroare. Mergea ca un cocoș pe pistă, cu pulpele la fel de groase ca gambele și acoperite cu păr negru și drept, sclivisit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
serios cum să fac să intru în Camera Mică de Comerț. Nu că aș fi avut idei profitabile. Eram un vânzător priceput, dar nu eram inventiv în ce privește banii. Mă anima mai degrabă entuziasmul social, alura mondenă, hainele cu care mă împăunam. Felul în care se punea în valoare modelul ciorapilor mei croșetați când puneam picior peste picior, modul în care se asorta papionul cu gulerul Princeton mă loveau în inimă cu o putere și o foame extraordinare. Eram copleșit. Pentru scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
întoarsă, cizmele cu carâmb înalt care m-au făcut să ies din Wabash Avenue asemeni unui vizitator sau turist uriaș nu constituiau nici un motiv de jenă pentru mine, ci mă făceau să râd și să mă simt pe undeva van, împăunându-mă ca și cum aș fi fost un străin în propriul meu loc de baștină. Murea de plăcere când intra în magazinele de mărunțișuri, unde cumpăra cosmetice și ace de păr și piepteni. După ce încuiam în mașină toate cumpărăturile acelea scumpe, mergeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cum mă vedeam eu, plin de satisfacție și îmbujorat; mi-aș putea găsi aici o scuză parțială pentru faptul că eram un prost fericit, căci îmi pleznea inima în piept de extaz. Dar și ea putea fi unică, când se împăuna, țanțoșă, lăudându-se și întrecându-se cu alte femei; sau când cerșea complimente, sau mă forța să-i admir părul sau pielea, pe care n-aveam nevoie să mi se spună să le admir. Sau când am descoperit-o băgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ajuns la ușa de un alb de fildeș a apartamentului său. În timp ce-o deschidea, striga deja la slujnică să îi facă imediat niște ouă cu șuncă. Se purta ca un suveran, un rege Francisc întors de la vântoare; se împăuna, zbiera, întorcea lucrurile cu susul în jos, nu atât ca să îmi arate mie vastele sale camere, ci ca să le domine, în stilul său tipic. Ei bine, erau covoare enorme și lămpi la fel de înalte precum niște păpuși în mărime naturală sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mi-a spus, pentru că eram în față la Henrici’s și aveau în vitrină un castron de căpșuni, care erau în afara sezonului. Chelnerii îl cunoșteau dar el nu le-a răspuns aproape deloc când i s-au adresat, în loc să se împăuneze, cum făcea de obicei. Când ne-am așezat și și-a scos pălăria, paloarea lui m-a făcut să tresar. Am zis: Da’ ce s-a întâmplat? Care-i treaba? Renée a încercat să se sinucidă azi noapte, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
este rockeriță! Îi domnișoară: brățări, medalioane, inele?! Lupul: Mâța asta sclifosită de viță nobilă și Moțatu’ ăsta care mi-a scăpat de câteva ori din ghiare, de fapt l-a salvat Grivei, se crede privighetoarea pădurii. Ia uite cum se împăunează...(cocoșul își desface aripile și se rotește în jurul său, cu un cucurigu lung și „armonios”?!) Ce să fac, să înhaț un pui și să fug? Da, altă soluție nu- i. Vă arăt eu ce-i rockul! Deși îmi este o
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
am compus-o special. Raluca: Pădurea cântă ?! Cocoșul: Compusă special de mine pentru sosirea ta, o melodie rock ! Raluca: Rock ?! Eu sunt o fană a rockului ! Miki (pentru ea): « sunt o fană a rockului ?!” Uite-l pe Moțatu’ cum se împăunează, se crede chiar vultur cu voce de privighetoare?! (râs sarcastic) Ana: Atunci, să cântăm ! Cocoșul: Atenție la mine : doi, trei și ! Soarele se-nalță/ Norii nu mai sunt pe cer/ Dintr-o adiere/Pică-un strop stingher/Azi pădurea cântă
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
repulsie fizică. Mai târziu (după publicarea primei lui lucrări, Logică și conștiință), când li se revelase tuturor acest spirit strălucit și începuse să fie recunoscut ca unul dintre „tinerii noștri filozofi“, devenise pentru locuitorii din Ennistone „o modă“ să se împăuneze cu el și să se laude, în treacăt, că-l cunoscuseră toată viața. Alex, pe atunci în vârstă de nouăsprezece ani, lăsându-se la rându-i ademenită de această mică falsitate, stârnise curiozitatea unei bune prietene a ei, o fostă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atunci avem dovada irefutabilă (nu râdeți, boilor!) că se naște, cu siguranță, o legătură de esență, între ceea ce știm noi și ceea ce știe El. Sec...! Arată-mi cărțile! Na! Două perechi! Cacealma... Inteligent! Ce? Șeptari cu nouari! Ești mai bun! Împăunează-te și împarte-le tu, de dată asta. Și mai pune, frăție, acilea, în pahar, nu te sfii! O parșivenie stimulativă, nitroglicerina lu' Năiel. He-hei...! Am un presentiment malign. Apoi, mobilul lui Dănuț emite din nou un semn de viață
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prea îndelungată luptă inegală, cu cruzimea spăimoasă a nesomnului. Bravo, Dănelule, bravo! îl felicită Avocatul, pe Poet. Nota douăzeci și cinci! Ca la olimpiade, băi! Nici n-am zărit-o! Nemaipomenit! Bate lăboanța! Aia, da, lovitură prefectă, de baseball! Păi, nu? se împăunează țintașul, lăsând să-i alunece din palmă o a doua piatră, pe care o ținuse de rezervă, în eventualitatea că ar fi ratat vernisajul. À la guerre comme à la guerre! Cel mai eficace mod de-a rezista tentației, este
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
avea să se Întoarcă mâine. Proprietara Înghiți În sec, palidă, dar nu Îndrăzni să protesteze. Doamna Fioravanti cheltuise șapte sute de mii și avea să plătească, mai devreme sau mai târziu. Erau dezgustătoare aceste mișmașuri ale milionarilor. Ce vremuri! Kevin se Împăuna mândru, privindu-se În oglindă. Părea că se Întreabă dacă el era, Într-adevăr, pinguinul acela. — Parc-ai fi Micul Prinț, Îi spuse Maja, plăcut impresionată de metamorfoza lui. — O, da, aprobă și Camilla. Kevin surâse. Ar fi vrut ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
e sigur că nu va duce niciodată lipsă de nimic. La toate viețuitoarele teama de lipsurile viitoare este mama lăcomiei și a jafului; dar la om se mai adaugă și altă pricină și anume trufia care-l face să se împăuneze cu lucruri de prisos pe care le poartă numai ca să orbească pe semenii lui. Rânduielile utopienilor (locuitori ai Utopiei - n.n.) fac însă cu neputință un cusur de acest fel". Utopia, Editura Mondero, București, p. 81. 21 Vezi și Jean Baechler
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
tripod, cum a făcut scena de teatru cu ecranul de cinema, apoi marele ecran cu cel mic. Mezinul începe prin a-l imita pe fratele mai mare noblesse oblige. Curând crește și-i face umbră. Atunci, primus inter pares se împăunează cu originalitatea lui ofensată și vrea să-l facă să aștepte cât mai mult pe delfin, un intrigant și un incapabil. Până când capitulează în fața lui. Astăzi, pornind de la imaginile imateriale și fără subiect ni se dezvăluie singularitatea imaginilor de celuloid
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Cu o față nevinovată: “O voi aproviziona bine. Pentru copilul lui Dumnezeu voi procura mierea cea mai dulce și în fiecare dimineață voi pune pe masă o găină”. “Tu ești prea vicleană”, îi spuse îngerul. Imediat veni păunul. Zgomotos se împăuna și-și etală strălucirea penajului său. “Vreau să împodobesc staulul de oi mai frumos decât a împodobit Solomon templul său”, spuse acesta. “Tu ești prea cochet”, îi spuse îngerul. Rând pe rând, multe animale și-au lăudat talentele și calitățile
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
credeau posibilă această "intreprindere", rămânând ca profesorul Dumitru V. Marin și Daniel Cernat Marin ... să alerge ! în condițiile marii dezbinări umane de după Revoluție, am reușit un colectiv creator (sau măcar binevoitor) cu care să pot lucra eu și să se împăuneze ei. Vă vine a crede că lucram 28 - 29 ore la caseta de emisie și că nici un cuvânt, absolut niciunul, timp de peste 10 ani, nu s-a difuzat fără să-l aud eu întâi ? Că, nefiind renumerați atâta timp, au
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
își va apăra țara cu arma în mînă. Suferim, ca nație, de un festivism absurd, fezandat sub foamea care n-ar trebui să ne dea dreptul să fim atît de mîndri. Ne place să stăm smirnă în fața inutilului, să ne împăunăm cu titulaturi care nu se mai termină. Dacă ar gîndi ca noi, nemții ar trebui să-l facă pe Beckenbauer Obermareșal, iar argentinienii să-l ungă pe Maradona șef suprem peste manutanță, secția cocaină. Întotdeauna, avem impresia că venerația sufletească
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
în 2003 a fost distins cu Premiul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor. Din 2002 este membru al PEN-Clubului Român. Lirica lui V., „plină de aluzii la cultură, este, totuși, în primul rând poezie a observației directe, imediate, în care metaforismul «împăunează» abia o emisiune verbală de un prozaism voit, tocmai pentru a sublinia erupția poeticului prin structurile cotidianului banal și naturalist, asemenea unei surprinzătoare prezențe (poate inevitabile) a ierbii prin crăpăturile unui asfalt” (Ștefan Aug. Doinaș). Poetul se înscrie în ecoul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290671_a_292000]