154 matches
-
se armoniza cu labila lui stare sufletească. — Da, da, e lumină și mult verde, și râul scânteiază și razele de soare se prefiră printre frunze și împestrițează - ai folosit un cuvânt bun - cu pete aurii trupul gol al... — Nu soarele împestrițează fata, subiectul e gloriole, falsa glorie, ba nu, cerul sau cerurile se împestrițează cu... — N-are importanță, trebuie să extragem sensul general - rufa, albă ca o pasăre, lunecă... Aproape în același timp cu părintele Bernard, care își îngăduia libertăți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
verde, și râul scânteiază și razele de soare se prefiră printre frunze și împestrițează - ai folosit un cuvânt bun - cu pete aurii trupul gol al... — Nu soarele împestrițează fata, subiectul e gloriole, falsa glorie, ba nu, cerul sau cerurile se împestrițează cu... — N-are importanță, trebuie să extragem sensul general - rufa, albă ca o pasăre, lunecă... Aproape în același timp cu părintele Bernard, care își îngăduia libertăți cu Hattie, Tom McCaffrey, șezând în camera de zi a lui Greg și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
făcu o sută de metri că și văzu o licărire slabă, undeva, în stânga sa. Mai întâi era o vagă reflecție, dar apoi, pe măsură ce se apropia, intensitatea luminozității se mărea. În cele din urmă se contură o oază de lumină care împestrița cu stropi de lumină frunzișul și iarba. Valul luminos se revărsa din niște ferestre enorme practicate în trunchiul unui arbore situat la liziera pădurii. Gosseyn se opri în umbra protectoare a unui tufiș și privi la ferestrele supraînălțate. Încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Tatapopii, care striga prin sat, Împingând sau târând un cărucior: „Plângeți, copii, să vă ia mamele Înghețată, iar voi, bărbați, să va ia nevestele țuică!”. Cei răi spuneau că dulciurile făcute de Tatapopii miroseau a pișat de cotoi și erau Împestrițate de căcați de muște. Dar eu cea mai bună turtă dulce tot de la el am mâncat. Fata care mi-o dădea pe furiș (căci tata Îmi promisese bătaie strașnică dacă mă prindea Înghițind ceva făcut de Tatapopii) și de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu făcură nici o mișcare spre a porni din nou bătaia. Soldatul Cătănuță nu se clintise din patul lui, cu toată vânzoleala din jur. Își proptise mâinile sub cap și privirile În tavan. La lumina chioară a unui bec, și el Împestrițat de muște, i se părea că petele mici, rotunde și negre lăsate de insecte semănau cu niște constelații. Era limpede că se Întâmpla ceva nu tocmai de bine pe acasă. De obicei, tatăl Îi trimitea și bani, fie telegrafic, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-30000. Compozițiile strălucitoare de la Lascaux: un bărbat cu picioarele în sus, cu cap de pasăre, un bizon rănit, cai fugind sub săgeți, 15000. Insistentă revenire, timp de milenii, a simbolismului conjunct al fecundității și al morții: sulița-penis în fața rănii-vulvă. Cadavre împestrițate din epoca bronzului, congelate în solul Munților Altai, cranii cu orbite bombate de hematită, 5000. Mastabele de la Memphis și hipogeele din Egiptul Superior, cu sarcofagele lor cu mari ochi pictați, cu bărcile lumii de dincolo și ofrandele de hrană, 2000
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
toți cei care și-au încercat pana pe faima vinului domnesc de la Cotnari. „Via lui conu Manole Arcașu, așezată pe cea m ai înalt ă culme a Cotnarilor, se lăsa la vale, până la fântâna Robilor, lungă, dreptunghiulară, vărgată, punctată și împestrițată cu toate nuanțele de verde, ca un covor basarabean.” Eroul comentator din carte, adjutant de judecător, descalecă la crâșma lui moș Anghel, unde va cunoaște clienții, printre care și pe primar și unde va auzi mul te destă inuiri: „Conul
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
proprietate a unui producător de vinuri, în cartea sa Vinul de viață lungă: “Via lui conu Manole A rcașu, a șezată pe cea mai înaltă culme a Cotnarilor, se lăsa la vale, până la Fântâna Robilor, lungă, dreptunghiulară, vărgată, punctată și împestrițată cu toate nuanțele de verde, ca un covor basarabean”. Acolo era „masa întinsă tot anul . Chefur i la toartă. Femei ! ...femei goale, așa cum le-a lăsat dumnezeu - și nu numai fete de gospodari, dar și jupânițe de la Iași - călcau strugurii
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
de uimire ofensată. Drumul ocoli clădirea fermei și se întâlni cu aleea la capătul căreia Șah lăsase mașina. La trecerea noastră, o pasăre mare, cenușie, se mișcă printre ramuri și se ridică pieziș, zburând jos și dezordonat, prin pustietatea câmpurilor împestrițate de picături. Mi s-a părut deodată că a mă cufunda în neantul acela primăvăratic, a dispărea în indiferența lui, era un pas salutar și atât de ușor de făcut. Un trup chircit îndărătul mărăcinișurilor, tâmpla murdară de sânge, mâna
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
rugăm, ca din munca lor să trăim, din femeile lor să ne înfruptăm și de moartea sus-zișilor să ne bucurăm"186. "Latina acestor texte este ea însăși o limbă vorbită, cu o sintaxă simplificată și masiv influențată de sintaxa populară, împestrițată de abundente invenții lexicale, de inserții din latina clasică și din cea biblică, din jargonul teologico-filosofic și științific scolastic și din limbile populare ale locului, germana și franceza veche. Refrenul, unele fragmente, uneori strofe întregi sunt compuse în respectivele limbi
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în volum în 1847), în timp ce Limba și portul este un comentariu filologic ce recomandă evitarea exceselor de orice soi. În versuri, Corespondenție între doi amorezi sau Limba românească la anii 1832 și 1822 ia în râs anumite jargoane (jargonul administrativ împestrițat cu termeni rusești, exprimarea înțesată de vocabule neogrecești). Ca autor dramatic, I. nu-și uită preocupările lingvistice. În „farsa filologică” Babilonia românească (1860), el atacă, într-o șarjă groasă, limbajul împestrițat de grecisme și slavonisme, italienismul heliadist, „ciunismul”, ortografia nouă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287635_a_288964]
-
de vedere sunt bine argumentate, opțiunile de traducător cu experiență și de stilist încercat al limbii germane, plauzibile. În general, el a fost un susținător al autenticului în textura traducerii, al preluării nealterate a originalului, fără a deveni partizanul textului împestrițat cu elemente străine spiritului limbii germane. E lesne astfel de înțeles că scriitura atât de particulară a lui Ion Creangă va mobiliza în traducător întregul efort de a fi cât mai aproape de substanța narativă a humuleșteanului. Reeditările versiunilor datorate lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287725_a_289054]
-
peste o mie) și răniți (peste trei mii), câțiva sinucigași de după revoluție, familii mortificate, morminte fanate sau, dimpotrivă, încă bine îngrijite, fotografii, discursuri politice în preajma Crăciunului, rugăciuni ritualice, lacrimi și lumânări aprinse oficial sau individual, o memorie înghesuită și limitată (împestrițată cu boabe de neghină), dar mai cu seamă uitarea ce se așterne peste orice fel de eveniment istoric atunci când un popor nu are conștiința renașterii sale - sau când lasă această conștiință să se ofilească și să se stingă. Poate că
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
albastru pal, tivită cu o dantelă de spumă. Bolovanii mari, rotunzi, păreau încinși, și s-ar fi zis că emanau fierbințeala acumulată peste zi, care tremura în văzduh. Aveau o înfățișare solemnă, aproape rituală. Petele de alge galben-întunecate care-i împestrițau semănau cu niște hieroglife. Dincolo de celălalt braț al golfului, marea părea împroșcată cu purpură. Picioarele mele întinse aproape că atingeau apa care se bomba pântecoasă și apoi se dezumfla, scuipând peste stâncile galbene o salivă înspumată ce se usca pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
iarbă neagră, și o sumedenie din plantele acelea mici, galbene, care prind muște, dar și flori purpurii și albe, amintind de miniaturale orhidee. Două perechi din specia uliul șopârlelor populau văzduhul albastru. Dincolo de mlaștini se întindeau țarini, cline de deal împestrițate de oi răzlețe, fâșii întregi de muștar de câmp, care captau soarele în uriașe pete de aur scânteietor. Risipite pretutindeni, vilișoare lăsate în paragină, cu acoperișul smuls, năpădite de răscoage, bălării și fluturi; am descoperit chiar și ruinele unei case
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lumi. De regulă, femeile — mai receptive — și bărbații tineri apar Îmbrăcați „europenește“, În timp ce boierii mai vârstnici nu renunțaseră Încă la Îmbrăcămintea orientală. Tranziției În modă Îi corespunde și o tranziție a scrisului. De pe la 1820, scrierea cirilică (slavonă) Începe să fie Împestrițată cu litere latine. Acest curios amestec s-a prelungit până la 1860, când alfabetul latin este introdus oficial. Dispărea astfel ultima rămășiță a secolelor de influență culturală slavonă. Cu franceza s-au familiarizat românii În timpul ocupației rusești din 1828-1834. Era limba
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
răcorile și, de spaimă, săriră ca fripți de la masă și voiră s-o taie la fugă. Cocoșul Însă, Înainte de ce apucară a spăla ei putina, Îi Împroșcă pe toți cu zeamă și, pre cari i-a ajuns zeama, i-a Împestrițat [= i-a umplut de pistrui] și le-a umplut tot capul de râie. Și de atunci jidovii Își tund și rad capul, pe unde i-a ajuns stropeala, și numai pe de Înainte, pe unde nu i-a ajuns zeama
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
între acestea. S-ar putea găsi atare constituții, nu puține, pe la barbari sau greci. 23. Prezentarea critică a democrației (Republica, 557c-558b) (Socrate și Adeimantos) Există sorți ca aceasta să fie cea mai frumoasă dintre toate orânduirile! Căci precum o haină împestrițată cu toate culorile poate apărea drept cea mai frumoasă, tot așa ar putea apărea și această cetate, împestrițată fiind cu toate caracterele. Și probabil că mulțimea ar și judeca-o drept cea mai frumoasă, după cum copiii și femeile judecă privind
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
democrației (Republica, 557c-558b) (Socrate și Adeimantos) Există sorți ca aceasta să fie cea mai frumoasă dintre toate orânduirile! Căci precum o haină împestrițată cu toate culorile poate apărea drept cea mai frumoasă, tot așa ar putea apărea și această cetate, împestrițată fiind cu toate caracterele. Și probabil că mulțimea ar și judeca-o drept cea mai frumoasă, după cum copiii și femeile judecă privind lucrurile pestriț colorate. Desigur. E cu putință chiar, fericit om, - am spus eu - să cauți în ea orânduirea
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fel de bazar de regimuri politice. („Există sorți ca aceasta să fie cea mai frumoasă dintre toate orânduirile! Căci precum o haină pestrițată cu toate culorile poate apărea drept cea mai frumoasă, tot așa ar putea apărea și această cetate, împestrițată fiind cu toate caracterele. Și probabil că mulțimea ar și judeca-o drept cea mai frumoasă, după cum copii și femeile judecă privind lucrurile pestriț colorate.”) Îngăduința acestei orânduiri este seducătoare, pentru cetățean nu există obligația de a exercita magistraturi, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
neîncrezători și chiar dușmănoși dovada împăciuitoare a spiritului nostru de toleranță și a respectării drepturilor minorităților.” Comentatorul N. Cotos, scria un documentar despre „Românii de peste Nistru”: „Cei peste 500.000 de români din Chersan și Podolia, limba lor este puțin împestrițată cu vorbe rusești, dar de altfel e moldovenească dreaptă ca în Bucovina, Moldova și Basarabia. Ei au aceeași credință ca și noi, aceleași datini, cântece și povești și, din nefericire, aceleași doruri și dureri pe care le-am avut și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
a «Daciei literare» de odinioară”. Această revistă și-a pierdut mult din importanță în zilele noastre de vină fiind limba în care a fost scrisă. Dintr-o limbă românească frumoasă și armonioasă cum era la început, cu timpul a fost împestrițată cu formațiuni pumnuliste până ce devine de-a dreptul pumnulistă pierzându-și frumusețea limbajului. Acest lucru a fost posibil deoarece din redacție făcea parte Aron Pumnul. Gazeta a profitat de fiecare prilej pentru a lovi în „despotul” de la Iași. Atitudinea dușmănoasă
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
alarmă, lătra, căutând să pună pe fugă jivinele cu care ne intersectam. Ne-am oprit obosiți într-o pajiște luminată, în care iarba nu fusese niciodată călcată de picior de om: cel puțin așa mi se părea. Un spațiu paradisiac, împestrițat cu flori de felurite culori. Tocmai aici a găsit ea ierburile de leac pe care le căuta. Ne-am așezat la umbra unui arbore enorm și am mâncat ceea ce pregătise, scăldați în miresma aceea puternică și, după un somn scurt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
O priveliște carnavalescă oferea, la 1848, garda civică a Bucureștilor, alcătuită din exponenți ai stratului de mijloc: „Ce vedeai în frontul acestor companii? Negustori, cavafi, ișlicari, curelari, covaci, plăpumari, cojocari, caretași, dogari, cizmari, bărbieri, fiecare în costumele lor. Frontul era împestrițat de giubele, scurteici scurte, elecuri cu poturi, căciuli, șăpci, spențere, fracuri, surtuce și anterie; era o cadră hazlie. Era frumos să vezi acest front numai cu puști ostășești fără patrontașe și fără alte curele, să vezi la defilare soldați marșând
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Al doilea e că această evoluție nu va avea sfârșit. Gura cupei hiperbolice se lărgește la infinit, fapt ce poate fi asociat cu diversitatea. Într’adevăr, față de starea primordială a biotopului, stânca și apa care era atunci planeta, starea actuală, Împestrițată cu soluri, mări de nisip, mlaștini, e cu mult mai diversă. La fel biosfera nu mai este alcătuită din niște celule independente ci, pe lângă acestea, din plante, animale și oameni 44. Iertați-mi eventualul ermetism al tabletei care m-a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]