89 matches
-
l'ordinateur, oricînd le-ai întrebat ceva, nu m-ar scoate foarte repede în vremea noastră. îți deschid, cu mișcări pe care le taie, parșiv, bănuita durere de spate, dulapurile lungi, înalte, unde stau, pe limbi și litere, bucoavne grele, împielițate, mirosind acrișor. Nu căutam ceva cu dinadinsul, în lumea de hîrtie veche în care exilul vreunei cărți în românește ar fi, hélas, un accident nesperat. Mi-am amintit, însă, trecînd de la unul la altul (am vizitat vreo cinci, poate șase
Poveste pentru Cella by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10370_a_11695]
-
felul său, sincer preocupat de ingerințele pornografiei în literatura". Însă cea mai spectaculoasă operație în cadrul străduințelor de "reabilitare" o alcătuiește cea consacrată lui Cezar Petrescu. Sergiu Pavel Dan îl acuză pe Divinul critic (ori, zice d-sa, pitoresc, mai curînd... "Împielițatul"!) de a-l fi defăimat cu bună știință pe autorul Întunecării, din dorința de a-si amplifica, în epoca, propriul loc de prozator: "Toată această mașină detractoare a reușit să acrediteze trei teze: 1) Cezar Petrescu nu este un mare
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
rafale, cu destinatar necunoscut. Un tu care suportă tristeți ce-i sunt neimputabile, amărăciuni nu din dragoste, ci din timp. „Cam asta-i povestea și-aș putea să mă văicăresc./ Sau să număr de-acum anii ce s-au dus - împielițate secunde./ Dar anul acesta ninge pentru ultima oară și fiecare fulg/ e-o gaură imensă din care pleacă mari bucăți de timp/ spre oricând, spre oriunde. ” (Fantasme). Un scandal, într-un fel, dus cu imagini, mai mult despre sine decât
Encore! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5916_a_7241]
-
spune acasă), am tremurat alături de Cristofor Columb pînă s-a lămurit cu regele Spaniei să-i dea flota (banii, echipajul), am luptat lîngă corsarii din Caraibe și m-am ascuns împreună cu ei la Saratoga, făcînd în ciudă moțaților, împintenaților și împielițaților de pe mal, apoi, m-am cumințit și m-am retras lîngă focul din vatră împreună cu Constantin Novac, pe Siutghiol, marea noastră mică. Magnifice butaforii - acestea vor fi fost toate călătoriile mele de om născut la deal, crescut la cîmpie, lîngă
Ulysses, contemporanul nostru by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8134_a_9459]
-
Laszlo Borbely, potrivit Agerpres. Ministrul a precizat că există un plan de reducere a poluării și de realizare a infrastructurii pe doi ani. Nu am intrat în infringement, dar avem atenționările de la Uniunea Europeană, și nu e infringementul, știu eu, dracul împielițat. Infringementul este ceva care, în cazul în care o țară nu îndeplinește o anumită prevedere, e o primă fază de discuții, de transmitere de date. Când am venit la minister în 2010 aveam 19 infringementuri, după 3 luni am ajuns
Borbely: Avem o problemă cu calitatea aerului. Riscăm să intrăm în infringement () [Corola-journal/Journalistic/26845_a_28170]
-
de un zid. Pigmentată cu replici colorate precum „Boss, la noi în cartier diavolul se rupe-n figuri cu 4X4, are cele mai tari gagici și-nvârte euroii pe degete fără număr, fără număr. (...) Și crezi c-o să se vexeze împielițatul c-a făcut sfinția ta o șandrama de biserică?” sau „Am văzut și eu Vaticanul și cum mor oamenii de foame... Nu mă lua cu „s-a răcit dragostea, frate” că mă apucă spumele”, piesa „Aleluia” e o provocare. Textul
Află povestea din "Aleluia" by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/74554_a_75879]
-
în care se spune limpede că proprietarul de drept al arhivelor Securității devine CNSAS, și legea morală pur și simplu. E drept că a le pomeni pesedeilor și apărătorilor acestora de moralitate e ca și cum ai da cu tămâie în bârlogul Împielițatului.
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
obosit îngerul păzitor; pleacă îndată de-acolo, făr' de rămas bun, fără un sfanț, desculț în jilav-fierbintele deșert și adevărul iubirii va ieși la iveală la urma urmelor. XLIII. Nici măcar otravă, la frageda-ți vârstă De pomină-ai ajuns, drac împielițat, cu iubirea ta pământeană. La fragedă vârstă aici la capătul lumii te îneci într-un pahar de apă - apă de izvor, nici măcar otravă - și-ți fuge pământul de sub picioare când odată cuvântul era a cincea putere... XLVII. Pasărea rară Puțin
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
odăii tale și să reflectezi profund, gândindu-te că un simplu joc nevinovat al copiilor ar fi putut demola o foarte bună relație de vecinătate. La scurt timp a apărut tanti Adriana însoțită de Gigi: - Odesa, ce-a mai făcut împielițata de fiică-mea? Nici n-a apucat mama să deschidă gura, căci eu doar atât am așteptat: - Tanti Adriana, Gigi m-a „înecat”, m-a îmbrâncit în șanț și mi-a stricat rochița. - Gigi, cum ai putut face așa ceva ? Mariana
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
odăii tale și să reflectezi profund, gândindu-te că un simplu joc nevinovat al copiilor ar fi putut demola o foarte bună relație de vecinătate. La scurt timp a apărut tanti Adriana însoțită de Gigi: Odesa, ce-a mai făcut împielițata de fiică-mea? Nici n-a apucat mama să deschidă gura, căci eu doar atât am așteptat: Tanti Adriana, Gigi m-a „înecat”, m-a îmbrâncit în șanț și mi-a stricat rochița. Gigi, cum ai putut face așa ceva ? Mariana
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
luă altă [sticlă], [pecetluită] cu verde, ce părea că-i râde în nas, și strigă: - Cel puțin voi avea una! O imensă gălăgie-i răspunse. Dar el deja suise treptele și, arătând butelia tovarășilor săi, le zise: - Iată-l pe împielițatul!... Sînteți niște dobitoace că nu îndrăzniți să scoborâți în pimniță!... Ironia lui era amară. Soldații năvăliră în pimniță, unde nu se găsi decât o sticlă de Bordeaux spartă. Restul era la loc. {EminescuOpVIII 592} Tovarășii lui deplânseră soarta sticlei sparte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că nu e nimic de speriat în toată povestioara asta, își capătă Delfina iarăși stăpînirea de sine, n-am mai auzit în viața mea o istorie mai dezlînată decît asta, zice Tușica. Vorbești despre el de parcă ar fi un drac împielițat, zice Angelina, ori te hotărăști odată să ne spui limpede despre ce e vorba, ori dacă nu, eu îmi iau tălpășița, am pierdut deja destul timp. Tocmai asta e, își ia Delfina în sfîrșit inima în dinți, că nu e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-n stare... Deloc și de tot, Mirelo, încă-i bine. E bine pe dracu’. Zvâcnetul ăla de mândrie care se răsucea în ea și o umplea de venin... Oful și năduful, Mirelo, ai fi meritat mai mult decât cocoșul ăla împielițat care cânta cucurigu la comandă, hlizindu-se și gudurându-se pe lângă prietenii stăpâni, făcând pe valetul și pe chelnerul, păi, nu te gândi, Mirelo, că mai mult pentru asta îl chemau, să destupe sticle și să aducă platouri cu prăjituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aveau familii și neveste, și pe lângă neveste, amante cu care se etalau acolo, așa că Velicu s-ar fi mândrit la o adică. Aia e, Mirelo, că arăta fel de bine ca puștoaicele alea de șaptișpe-optișpe ani, măcar că pentru cocoșelul ei împielițat era tot aia de niște ani, în timp ce prietenii și stăpânii își schimbau târfele ca pe șosete și le dădea mâna să se prăpădească de râs pe seama lui Velicu care belește șoricu’, uite ce gagicuță trăsnet și-a tras, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu pumnul în piept în fața lui Velicu că cine mai e ca ea, o femeie liberă și așa mai departe, căreia nu-i pasă și nu depinde, păi, cum dracu’, iar fața lui osoasă și congestionată, de cocoș și drac împielițat, se umbrea de un surâs îngăduitor, ce părea să spună că știe el mai bine cât de liberă și de cine depinde... De o vreme, apărea tot mai rar, iar ea îl aștepta parcă tot mai încrâncenată. Ceasuri în șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lucru, n-are timp de pierdut. Era în halatul de lucru din doc albastru, cu poalele pătate de ulei ars, și cu căciula rusească, din blană de pisică, înfundată peste urechi. Fața lui prelungă și osoasă, de cocoș și drac împielițat, se făcuse de ger și mai stacojie decât era de felul ei. Era vânăt și încruntat, cum ea îl știa când n-ar mai fi avut mult până să-și iasă din fire și s-o repeadă, așa încât se pomeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în altă parte, Mirelo, sau venea la lucru fără mașină. Tocmai el, care nici două sute de metri, până la buticul din colț, să-și ia țigări, nu-i făcea fără mașină. Fudul, domnos, îl făcuse mă-sa-n mașină... Cocoșelul ei împielițat și drăcos, deh, în ruptul capului n-ar fi crezut că o să-l înfricoșeze până într-atât povestea asta. A fugit, și-a pierdut urma... Dacă ai fi știut, Mirelo, nu l-ai fi pus la încercare. Păcat, mare păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
al Șefului de Șantier iar drept urmare a acestui privelegiu, avea obligația să aducă mâncare, mai ales băutură, pentru toată recolta de prostituate ce-l onorau cu prezența, să le Îmbete suficient pentru a corespunde În totalitate lăcomiei erotice, a acestui Împielițat Șef de Șantier!! Tony Pavone porni activitatea cu, Toate pânzele sus! Pentru Început schimbă la bancă câteva mii dollars, angajă două ajutoare care nu aveau altceva de făcut decât să alerge pretutindeni pentru a depista beneficiari care doresc să investească
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Șantierului râse flegmatic. „Cu prima ocazie să mi-l prezinți. Sunt sigur, merită osteneala...” Tony Pavone făcu un pas În direcția ușii, punând mâna Încercând s’o deschidă. Din politețe Întrebă. „ Sunt puțin Întârziat, Îmi permite-ți să plec...?” Diavolul Împielițat, Îl privi câteva momente prin ochelarii săi fumurii, articulând. „Așteaptă-mă câteva secunde, te Însoțesc până la stația tramvaiului...” Resemnat, Tony Pavone privi cum strânge cele câteva hârtii de pe biroul său, având grijă În același timp de reșeul pe care fierbea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dispus În oricare clipă din zi ori noapte să Însoțească pe unul ori pe altul când era vorba de băutură. Cotiră pe Str. Occidentului, abordând Calea Victoriei, hotărând să intre la restaurantul „Mărul de Aur”, unde erau mai mult decât siguri: Împielițatul nu frecventează acest local. Destupară două sticle cu Șampanie Ungurească, Încă două pe urmă alte două, discutând probleme legate de producție, de alte aspecte a muncii profesionale Încât Tony Pavone ajuns la saturație, și-l făcu pe Gică Popescu confident
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-l să comită greșeli. Tony Pavone rezistând presiunii hipnotice, zise. „Vă stau la dispoziție...!!” Anchetatorul nu răspunse imediat. Mai pufăi câteva fumuri de țigară, articulând În zeflemea. „Pur și simplu am trecut să te văd...! Care mai e viața ta...?” „Împielițatul” - Îl gratifică În gând Tony Pavone, privindu-l ostentativ. Cine poate ști ce a mai pus la cale Împotriva mea. Se strădui totuși să zâmbească, să fie cât mai degajat deoarece de câte ori se afla În preajma acestui animal cu figură de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cap acest adevăr, În caz contrar, va fi vai și amar de pielea lor...!!” Înspăimântată Atena, făcu ochi mari, izbucnind În plâns. „Dacă am Înțeles bine, a fost condamnat Înainte de-a fi judecat...?!” „Te surprinde...? - se rățoi la ea Împielițatul. În funcție de gravitatea delictului și mai ales de comportarea inculpatului În timpul cercetărilor penale, noi recomandăm judecătorului pedeapsa cuvenită...! Ai toată Încrederea, nici un judecător nu va Îndrăzni să nesocotească opinia noastră În caz contrar, poate fi arestat pentru favorizarea infractorului...!! Însfârșit...” - schimbă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
oase toți diavolii. Doar cu țuiculiță fiartă îi mai sperii puțin. Și zici că vrei să te mărturisești, găinușa tatei, ai ceva păcate pe suflet? - Orice om are păcate, se tângui evlavioasă Aurica. - Are, tăiculiță, are, că lucrează blestematul ăl împielițat,dar-ar gerurile-n el, cum mă junghie el prin genunchi! Popa Țuică merse așa tușind, chițcăind și bodogănind până-n altar, de unde veni cu epitrafilul pe el, ale cărui poale, așezîndu-se lângă o strană, le aruncă în capul Aurichii, îngenuncheată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și vrăjmășia. Să mă chemi pe mine să-ți citesc blestemele Marelui Vasile, să vezi cum folosește. Maică, maică, fuge dracul sfârâind, și lăsând fum și miros de pucioasă îndărăt, cum zici că e doftoria aia. De apa sfințită plesnește împielițatul. Iau colea busuiocul și-l vâr în agheasmă și-l ard cu ea de-i iese sufletul, maica ploii lui. - Cuvioase, se rugă iar părintele, priveghează la celece spui. - Lasă, taică, să învăț pe aceste fiice cum se izgoneșterăul de la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
uneori, gândindu-se că altceva, complet diferit se petrece acolo, și-ar lua-o rău de tot pe coajă cu PC în rolul porcului, încă un pic și începe să obosească, balansându-se de la stânga la dreapta, al naibii diavol împielițat, care-și conduce urmăritorul pe cele mai nenorocite coclauri, aproape aruncându-l în șanțuri și făcându-l să sară peste bușteni ascunși, printre tufișuri cu ghimpi sau tamariscă până când, în sfârșit, aha, vine clipa cea de pe urmă! Însă numai după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]