89 matches
-
luă altă [sticlă], [pecetluită] cu verde, ce părea că-i râde în nas, și strigă: - Cel puțin voi avea una! O imensă gălăgie-i răspunse. Dar el deja suise treptele și, arătând butelia tovarășilor săi, le zise: - Iată-l pe împielițatul!... Sînteți niște dobitoace că nu îndrăzniți să scoborâți în pimniță!... Ironia lui era amară. Soldații năvăliră în pimniță, unde nu se găsi decât o sticlă de Bordeaux spartă. Restul era la loc. {EminescuOpVIII 592} Tovarășii lui deplânseră soarta sticlei sparte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
al Șefului de Șantier iar drept urmare a acestui privelegiu, avea obligația să aducă mâncare, mai ales băutură, pentru toată recolta de prostituate ce-l onorau cu prezența, să le Îmbete suficient pentru a corespunde În totalitate lăcomiei erotice, a acestui Împielițat Șef de Șantier!! Tony Pavone porni activitatea cu, Toate pânzele sus! Pentru Început schimbă la bancă câteva mii dollars, angajă două ajutoare care nu aveau altceva de făcut decât să alerge pretutindeni pentru a depista beneficiari care doresc să investească
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Șantierului râse flegmatic. „Cu prima ocazie să mi-l prezinți. Sunt sigur, merită osteneala...” Tony Pavone făcu un pas În direcția ușii, punând mâna Încercând s’o deschidă. Din politețe Întrebă. „ Sunt puțin Întârziat, Îmi permite-ți să plec...?” Diavolul Împielițat, Îl privi câteva momente prin ochelarii săi fumurii, articulând. „Așteaptă-mă câteva secunde, te Însoțesc până la stația tramvaiului...” Resemnat, Tony Pavone privi cum strânge cele câteva hârtii de pe biroul său, având grijă În același timp de reșeul pe care fierbea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dispus În oricare clipă din zi ori noapte să Însoțească pe unul ori pe altul când era vorba de băutură. Cotiră pe Str. Occidentului, abordând Calea Victoriei, hotărând să intre la restaurantul „Mărul de Aur”, unde erau mai mult decât siguri: Împielițatul nu frecventează acest local. Destupară două sticle cu Șampanie Ungurească, Încă două pe urmă alte două, discutând probleme legate de producție, de alte aspecte a muncii profesionale Încât Tony Pavone ajuns la saturație, și-l făcu pe Gică Popescu confident
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-l să comită greșeli. Tony Pavone rezistând presiunii hipnotice, zise. „Vă stau la dispoziție...!!” Anchetatorul nu răspunse imediat. Mai pufăi câteva fumuri de țigară, articulând În zeflemea. „Pur și simplu am trecut să te văd...! Care mai e viața ta...?” „Împielițatul” - Îl gratifică În gând Tony Pavone, privindu-l ostentativ. Cine poate ști ce a mai pus la cale Împotriva mea. Se strădui totuși să zâmbească, să fie cât mai degajat deoarece de câte ori se afla În preajma acestui animal cu figură de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cap acest adevăr, În caz contrar, va fi vai și amar de pielea lor...!!” Înspăimântată Atena, făcu ochi mari, izbucnind În plâns. „Dacă am Înțeles bine, a fost condamnat Înainte de-a fi judecat...?!” „Te surprinde...? - se rățoi la ea Împielițatul. În funcție de gravitatea delictului și mai ales de comportarea inculpatului În timpul cercetărilor penale, noi recomandăm judecătorului pedeapsa cuvenită...! Ai toată Încrederea, nici un judecător nu va Îndrăzni să nesocotească opinia noastră În caz contrar, poate fi arestat pentru favorizarea infractorului...!! Însfârșit...” - schimbă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
uneori, gândindu-se că altceva, complet diferit se petrece acolo, și-ar lua-o rău de tot pe coajă cu PC în rolul porcului, încă un pic și începe să obosească, balansându-se de la stânga la dreapta, al naibii diavol împielițat, care-și conduce urmăritorul pe cele mai nenorocite coclauri, aproape aruncându-l în șanțuri și făcându-l să sară peste bușteni ascunși, printre tufișuri cu ghimpi sau tamariscă până când, în sfârșit, aha, vine clipa cea de pe urmă! Însă numai după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe cineva sus, altfel nu se poate... atâtea bube la dosar și atâta obrăznicie, așa slobod la muzicuță, glontele nu-l nimerește, bea otrava și dansează Charleston. Să te dai în lături și să scuipi în sân, ca la vederea împielițatului. Numai de n-ar trece săraca Vasilica tocmai acum pe la recepție! Publicul stă paralizat, în așteptare. Ți-ai găsit! Iat-o, adusă pe firul nevăzut de Nichipercea, uite-o, tocmai deschide ușa. — Coană mare, ai uitat miercuri să-mi dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-n stare... Deloc și de tot, Mirelo, încă-i bine. E bine pe dracu’. Zvâcnetul ăla de mândrie care se răsucea în ea și o umplea de venin... Oful și năduful, Mirelo, ai fi meritat mai mult decât cocoșul ăla împielițat care cânta cucurigu la comandă, hlizindu-se și gudurându-se pe lângă prietenii stăpâni, făcând pe valetul și pe chelnerul, păi, nu te gândi, Mirelo, că mai mult pentru asta îl chemau, să destupe sticle și să aducă platouri cu prăjituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aveau familii și neveste, și pe lângă neveste, amante cu care se etalau acolo, așa că Velicu s-ar fi mândrit la o adică. Aia e, Mirelo, că arăta fel de bine ca puștoaicele alea de șaptișpe-optișpe ani, măcar că pentru cocoșelul ei împielițat era tot aia de niște ani, în timp ce prietenii și stăpânii își schimbau târfele ca pe șosete și le dădea mâna să se prăpădească de râs pe seama lui Velicu care belește șoricu’, uite ce gagicuță trăsnet și-a tras, la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu pumnul în piept în fața lui Velicu că cine mai e ca ea, o femeie liberă și așa mai departe, căreia nu-i pasă și nu depinde, păi, cum dracu’, iar fața lui osoasă și congestionată, de cocoș și drac împielițat, se umbrea de un surâs îngăduitor, ce părea să spună că știe el mai bine cât de liberă și de cine depinde... De o vreme, apărea tot mai rar, iar ea îl aștepta parcă tot mai încrâncenată. Ceasuri în șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lucru, n-are timp de pierdut. Era în halatul de lucru din doc albastru, cu poalele pătate de ulei ars, și cu căciula rusească, din blană de pisică, înfundată peste urechi. Fața lui prelungă și osoasă, de cocoș și drac împielițat, se făcuse de ger și mai stacojie decât era de felul ei. Era vânăt și încruntat, cum ea îl știa când n-ar mai fi avut mult până să-și iasă din fire și s-o repeadă, așa încât se pomeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în altă parte, Mirelo, sau venea la lucru fără mașină. Tocmai el, care nici două sute de metri, până la buticul din colț, să-și ia țigări, nu-i făcea fără mașină. Fudul, domnos, îl făcuse mă-sa-n mașină... Cocoșelul ei împielițat și drăcos, deh, în ruptul capului n-ar fi crezut că o să-l înfricoșeze până într-atât povestea asta. A fugit, și-a pierdut urma... Dacă ai fi știut, Mirelo, nu l-ai fi pus la încercare. Păcat, mare păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că n-asculți, oricât îmi bat gura cu tine!... Aide, pleacă acasă! Du-te dracului cu cine mi te-a trimis, să-mi mai sară inima și pentru tine!... Acu să pleci, că te iau și eu la bătaie, drac împielițat ce ești! Copilul se ridică și, fără să se uite la nimeni, porni pe uliță în sus, ținîndu-se cu mâinile de urechi și urlînd: ― Aoleu, că mi-a rupt urechea!... Aoleu, că m-a omorît! ― Tare-i neastâmpărat și nebunatic
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui Gil, vedea toate imaginile mintale ce se înghesuiau șovăielnic în creierul împrăștiat pînă departe. Era relația sensorială care pînă atunci aparținuse exclusiv fraților gemeni. Gil holbă ochii, brusc conștient: ― Vai, Dan! (gîndul lui Gil trăda o uimire cumplită) Drac împielițat ce ești! De unde ai venit? ― De pe Pămînt. Hedrock vorbi tare ca să fie auzit pe deasupra brizei care-i sufla în față. Avea să explice mai tîrziu că nu e Dan. Gil nici nu părea să aibă nevoie de un alt răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
am scos. ă Cât despre Stepan Sergheievici? Îți plăcea de Stepan Sergheievici? Întrebarea rămase fără răspuns. ă Katia? ă Nu trebuie să vorbim rău despre morți. ă Era, totuși, un om greu de plăcut, nu-i așa? ă Era dracul împielițat. ă Îl cunoști pe un prieten de-al lui Goriancikov numit Pavel Pavelovici Virginski? ă Cred că este un domn cu numele ăsta care venea în vizită din când în când. ă A venit în vizită și în ziua dispariției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
oase toți diavolii. Doar cu țuiculiță fiartă îi mai sperii puțin. Și zici că vrei să te mărturisești, găinușa tatei, ai ceva păcate pe suflet? - Orice om are păcate, se tângui evlavioasă Aurica. - Are, tăiculiță, are, că lucrează blestematul ăl împielițat,dar-ar gerurile-n el, cum mă junghie el prin genunchi! Popa Țuică merse așa tușind, chițcăind și bodogănind până-n altar, de unde veni cu epitrafilul pe el, ale cărui poale, așezîndu-se lângă o strană, le aruncă în capul Aurichii, îngenuncheată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și vrăjmășia. Să mă chemi pe mine să-ți citesc blestemele Marelui Vasile, să vezi cum folosește. Maică, maică, fuge dracul sfârâind, și lăsând fum și miros de pucioasă îndărăt, cum zici că e doftoria aia. De apa sfințită plesnește împielițatul. Iau colea busuiocul și-l vâr în agheasmă și-l ard cu ea de-i iese sufletul, maica ploii lui. - Cuvioase, se rugă iar părintele, priveghează la celece spui. - Lasă, taică, să învăț pe aceste fiice cum se izgoneșterăul de la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și în Moldova descântecele, asociate cu o medicație propriu-zisă (evoluată odată cu lărgirea terapiei populare), au constituit un fond aproape inepuizabil descântecul exprimă animismul; sunt mai multe forme, femeile bătrâne mai descântă și astăzi, în Moldova, cu cuvinte sugestive: "ieși duh împielițat, din suflet curat duhuri ieșiți, duhuri pieriți, duhuri fugiți, din cap, de sub cap, din creieri, de sub creieri, din creștetul capului, până-n tălpile picioarelor*. (Surse de mare interes vezi în recenta operă admirabilă publicată de Silvia Ciubotaru, "Folclorul medical în Moldova
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
vacanță; veghezi; veșnic; vin; visînd; vrem; zilnic; toată ziua; ziuă; zzz (1); 788/158/59/99/0 drac: rău (127); diavol (61); iad (60); răutate (48); negru (44); coarne (41); înger (29); roșu (25); demon (24); necurat (24); urît (23); împielițat (16); satana (14); frică (12); păcat (10); dușman (5); întuneric (5); copil (4); infern (4); ispită (4); mort (4); necuratul (4); rac (4); satană (4); cu coarne (3); malefic (3); mare (3); Michiduță (3); sfînt (3); strașnic (3); (2); afurisit
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
poanta lui, nu neaparat cea finală, canonică? Exemplele ne trag de mânecă: sînt detalii, de care autorul se amuză cu anticipație, le repetă fără (nici un) sens epic, le face să sune în urechea și sub ochiul cititorului. În Kir Ianulea, împielițatul inventează amintiri despre părinții săi, răpuși de neiertătoarea boală hurduharismos (ivită în urma prînzului creștinesc de post, succesiune de fasole și ridichi): "Călugărul a-ntrebat încă o dată: -Înțeleg, fiilor, dar trebuie să-mi spuneți: ați mîncat fasole și ridichi sau ridichi și
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
-și situa întregul demers polemic, prin exagerare, "sub zodia hiperbolei negative"207. Mai mult, atunci când armele polemistului devin nepotrivite, poetul și pamfletarul recurge la infinita forță a imaginarului metamorfozant: "Intră insul pe "poarta neagră" a laboratorului infernal arghezian și iese "împielițat" în vierme politic, în gândac puturos, în ploșniță cu târtița ardeiată, în păduche cultural, în cornută care gândește cu picioarele și tot cu ele scrie la gazetă..."208. Aici, vehemența se ascunde în spatele actului magic și nu hiperbola îl desăvârșește
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
zice) nu exista decât partid conservator?". Și apoi, cu o inocență perfidă: "Oare era pe atunci vreun Brătianu misterios, vreun Rosetti legendar cărora li s-ar putea atribui victoriile și gloria unui conservator modest ca Ștefan cel Mare, unui reacționar împielițat ca Mihai Viteazul, sau meritele reformei lui Mavrocordat la sfârșitul veacului 18-lea?". De remarcat antifraza eufemistică atunci cînd e vorba de liberali și expresia pseudopeiorativă în caracterizarea conservatorilor, pentru un efect ironic garantat. Citarea bumerang face parte, de asemenea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
zile! Bine te-o mai învațat, părintele Ioan. Nu pot să scot o vorbă că mă mustră sfinții din Evanghelie! Fimeie hăi, se răsti Fetea, pune laptele la fiert și deretică prin casă, că acușica apare părintele cu ajunul! Aoleu, împielițaților, săriți de pe cuptor să mă ajutați. Scoateți țoalele, scuturați le, puneți pătura cea bună pe laiță, spălați căldarea pentru apă... Ho, fimeie, că nu dau turcii, pune-o pe Saveta să așeze masa popii! Apăi, omule mai pune și tu
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
apropia de treizeci de ani), Adriana începuse să creadă că trebuie să fie ceva mai mult de-atât. — Zău. Așa că sus capul, fetițo! Te învârți tu ca un îngeraș pe la dineurile de binefacere Make-A-Wish, dar în realitate ești un drac împielițat, iar eu te iubesc pentru chestia asta. În plus, data trecută am vorbit numai despre tine. Acum e rândul meu. Cu un șold în afară, întinse nerăbdător mâna spre asistenta lui, o brunetă zveltă cu ochi de căprioară și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]