943 matches
-
ceea ce a sculptat Cellini pentru eternitate. Umbra visului lui Narcis, felul cum acesta (rămas veșnic invizibil pentru noi) se închipuie. Cel ce atrage și acela care e atras. Victima care se confundă cu călăul. Dar Narcisul cel astfel reflectat și împietrit e la nivelul nostru, al oamenilor ce ne credem vii. Și care, prin urmare, populăm, cu toții, o lume răsturnată, dar n-o știm. Sau nu o acceptăm. Pentru că, prin tradiție, adică prin convenție, noi vrem nuanțe și contrarii, nu confuzii
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
și muțenia dealului să rămînă totuși acolo, în vechiul cerc, și să locuiască, ea, muțenia, un „loc” gol. Tot nu poate Fefeleaga să învingă această muțenie. Muțenia se aliază cu împietrirea. Poate cu renunțarea? Împietrirea mută e definitivă. Ca și împietrita iubire a mamei pentru copiii ei nefericiți, pe care îi pierde pe rînd. Percepția celorlalți e greșită: „Sătenii se bucurau că o mai ușurează Dumnezeu, dar Fefeleaga nu se bucura deloc.” Cum să te bucuri că îți pierzi propria creatură
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
Este curios cum, printr-un straniu izomorfism, trupul femei, chipul ei, ia chipul tărîmului de piatră, în care viermuiesc cu toții, iar în acest chip al tărîmului se înscrie batjocura, care astfel nu mai e sentimentul unui singur și simplu suflet împietrit, ci e felul de a fi al celor confundați cu acest ținut, care o poreclesc și o mint pe femeie, duși de filosofia lor meschină, prin care caută să adune nu omenie, ci aur. Și, mai mult, într-o asemenea
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
apei în vin, știind prea bine că are ochii spionilor ațintiți asupra lui, după cum o avertizase Marcu, iar apoi a pornit spre casă, știind prea bine că ar fi trebuit să se întoarcă, pentru a fi lângă el. A stat împietrită fără să caute o salvare, fără să înfrunte pericolul de pe deal, a ascultat și s-a supus, acceptând că ucenicii ar fi împlinit dorințele fiului ei. În rememorările ei, fiul apare prins în mai multe rețele de interese și intrigi
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
Efes, Maria merge la templul lui Artemis, la celălalt templu merge însoțită de altă femeie. Ea îndură tot mai greu întrebările celor doi ucenici, pe care nici nu-i numește, nu suportă nici miros de bărbat în preajma ei. Maria cea împietrită în durerea și judecata aspră față de sine pare că nu înțelege și nu vrea să înțeleagă spusele ucenicilor care judecă toate cele petrecute cu fiul ei ca voința tatălui. Tacit, ea privește totul cu ochii unei mame al cărei fiu
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
nord. Copilașii ăștia de lut, diferiți unii de alții, ne salutau de pe fundul ieslelor unde erau puși și, cu toate că Maestrul nu le pictase încă fețele, păreau că erau plini de viață. Wang-Ficat ne mărturisi că Maestrul rămânea zilnic așa ca împietrit și că, uneori, noaptea, nici nu se culca. Dar la o anumită oră, ca mișcat de nu știu ce resort, începea să frământe lutul pe planșetă, până-l făcea moale și omogen. Putea să rămână așa fără să facă nimic o zi
Mo Yan - Broaște by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2564_a_3889]
-
frumos, într-o cutie colorată, și i l-a pus în mașină. După ce s-a încheiat ședința de redacție la care a participat, Negru a ieșit la mașină și a găsit surpriza. Emoționat, a ridicat capacul cutiei și a rămas împietrit când a văzut șarpele viu care se încolăcea în ea! Cei care l-au scos din starea de șoc au fost colegii săi care, ieșind din ascunziș, i-au urat ”La mulți ani!” în hohote de râs. Până la urmă, Dan
Dan Negru, păcălit de ziua lui. Află ce cadou a primit () [Corola-journal/Journalistic/23514_a_24839]
-
este o privire aruncată cu regret între două oglinzi paralele, la mijlocul căreia se află ea reproiectată, multiplicată de câte nouă ori, de o parte și de alta, este timpul unui regret profund cu iz de flétri, un dat imuabil și împietrit al existenței noastre eterne. Privită din acest punct de vedere, cartea Ochii Istanbulului dă impresia unei trăiri experimentate demult la un mod prezent imaginar, la care nimeni nu asistă în realitate, este evoluția inversă a unei scrieri a destinului ce
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
hours conquering the liberty inside myself, elixir. ZIDUL PLÂNGERII singura scenă din viața în care te simți tu însuți spatele la public pumnii strânși inima pe zidul de granit te rogi pentru poporul tău lumea-ți pare surda și zidul împietrit îți dă speranța, te întorci apoi, spre cei care te-au rănit și încerci din nou să-nfrunți Legea Junglei . THE WAILING WALL (Translated by Luiza Carol) the one and only life stage where you feel yourself your back facing
PUTEREA CUVINTELOR / THE POWER OF WORDS (POEME BILINGVE / BILINGUAL POEMS) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381706_a_383035]
-
e conglomerat al pietrei divine ce se află atât de aproape de mine aici la Ierusalimul dorit cu ardoare! Întoarce-te deci, aici de unde-ți sunt rădăcinile! O pasare dezarticulata se îndreaptă că un bolid spre pământul verde plin de cernoziom împietrit. Ea își știe sfârșitul. DISMEMBERED BIRD (from the leaflet “Bitter Cherries”, Mûchen, 2001) there’s far too little similarity between things and (non)virtual reality, not even of the music of the soul ! the tone plays there the main role
PUTEREA CUVINTELOR / THE POWER OF WORDS (POEME BILINGVE / BILINGUAL POEMS) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381706_a_383035]
-
cern ca norii cei de sus și-mpletitura gândurilor traduse face arc de triumf spre drumul adevărului. Merg șovăielnic spre lumină pentru un bănuț fără valoare. Într-un accent de disperare, capriciile brodate pe nervi, aștern eterna învelitoare peste fața împietrită a tăcerii. Am știut să tac, s-ascult... De ce mă mir? Am luat o baladă de pământ, să cânte precum o cascadă... Are lumea înțeles? În mână-mi arde TIMPUL, când mă cern ca norii cei de sus. Puneți voi
MĂ CERN CA NORII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384153_a_385482]
-
parcă tot omătul a căzut în ea.Ia uite! Prispa stă să cadă!S-a scorojit și varul pe ... XXVII. IARNĂ ÎN NOI, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017. Ne-ngheață iarna sufletele deja împietrite, Și ninge peste noi cu grijile lumii întregi, Pe geamurile inimii deseneaza flori aurite Iar fulgii sărută mâinile cu care-i culegi. Ne spulberă crivățul iubirii de multe, Ne îndoim ca și nucii când i-acoperă neaua, Și-n vise
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
mari, Și ne transformă în veseli oameni de zăpadă, Iar râsul copiilor pe dealuri fugari, Ne cheamă la joacă cu bulgări în stradă. Ne ninge pe tâmple cu flori mici de gheață, ... Citește mai mult Ne-ngheață iarna sufletele deja împietrite,Și ninge peste noi cu grijile lumii întregi,Pe geamurile inimii deseneaza flori auriteIar fulgii sărută mâinile cu care-i culegi.Ne spulberă crivățul iubirii de multe,Ne îndoim ca și nucii când i-acoperă neaua,Și-n vise doar
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
nor, să răsară steaua noastră mai strălucitoare decăt toate, să fie luceafărul nostru în noapte și în zi, să nu uităm că ne-am iubit întru veșnicie, acolo, unde inimile pot vibra în voie, departe de lumea asta încorsetată si împietrită. Dar într-o zi n-ai mai venit și-am intrebat norul de ești acolo; el mi-a zis: Nu, n-a venit! Și-am întrebat stelele dacă nu te zăresc în vreun colț al lumii și mi-au spus
DANSUL PARADISULUI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380226_a_381555]
-
chiar pe paginile lor Facebook se găsesc prezentări inadecvate și dacă în autoprezentare pătrunde dezinformarea despre sine, atunci cum ne putem aștepta să nu greșească altcineva. Cei constrânși de fire, aptitudini, specific profesional etc. să exploreze știința concretului brut și-mpietrit, își vor pierde vremea citindu-mi cărțile, deoarece ele-s scrise cu mătase, frunze, struguri, cer, mare, vultur... față de care rigurozitatea e o codoașă care cercetează peste tot sperând să descopere umbre. Iar în legătură cu faptul că în cartea „Timp fără
DE ACORD CU DESTINUL MEU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380281_a_381610]
-
că un fum, vișiniu de frumoasă, îmbrăcată în jar, dogorita de flori, când treceai că un iad peste iadul din casă, Bându-mi sufletul tot dintr-o cană de nori Când treceai mâna ta, răvășind spinii verii, Peste degetul lui împietrit în inel, Când muream de tăceri prin cotloanele serii, Când vroiam să nu fiu, cănd vroiam să fiu ... Citește mai mult Mi te sorb vinovat, ca un lup singuratic,Ca pe-un ultim izvor, ca pe-un ultim însemnSunt un
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
Ce mă străbate când eu te privesc Cu toate c-am aflat că nu e bine. În minte amintirile șoptesc Că este timpul să mai uit de tine. Tu te oprește și privește în oglindă Să știi ce-i frumusețea împietrită. Care n-ajută astăzi la nimic Și să-nțelegi ce mult ai fost dorită. În neștiut și nedorit mister Tu ai ascuns cuvinte potrivite. Și mai făcut acuma ca să cer O clipă, dar din zilele avute. De câte ori mi-e dor
LIPSA DE RESPECT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378313_a_379642]
-
-nceteze Să bată aiurea sau poate degeaba. Iar sufletul rău să-l învenineze Când vede acuma ce prost merge treaba. Mi se tot prelinge pe-obraz obosit Și zbucim s-alunge oricât de profund. Privesc doar la tine, văd chip împietrit Nu pot să m-abțin și încep ca să plâng. Topește în mine dorință, speranță Și tot ce-a fost bun tu ascunde de noi. Iar ochilor goi nu da nicio șansă Degeaba se uită cu jind înapoi. Îți văd strălucirea
LACRIMA DORULUI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378319_a_379648]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ȘI-ABIA... Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1747 din 13 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Crater inutil cu-mpietrită lavă. Părăsit altar fără de icoane. Ceasu-nțepenit în secunda gravă mustind de toane. Sub sigiliu fals timpul tânăr încă. Și-i atât absurd în iarna căruntă. Viermi dizgrațioși tot ce văd mănâncă și ne înfruntă. Pe pereții albi învechite pete. Aerul
ŞI-ABIA... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382293_a_383622]
-
în versuri și 35 de imagini felurite (în alb-negru), cu autor neprecizat - imagini în registru gingaș, delicat și îmbietor, de la ghiocei, fluturi, expresive mâini dăltuite de ani, un inexorabil tunel al timpului (unul dintre podurile cu balustrade din copaci seculari împietriți, din Parcul Romanescu), până la chipul înmărmurit în lumină al Mântuitorului Iisus Hristos sau până la silueta de fluieraș de soc (...,,mult zice cu foc”) a Ciobănașului pictat de Nicolae Grigorescu, extrem de popular în epocă și mai apoi. Semnat, după câte precizam
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
fundalul ideatic. Un poem superb, de felul celebrului Jertfirea mielului se construiește emoțional, astăzi, în alt fel decât la data primei apariții, în 1973. Chiar contextualizată calendaristic, trama își leapădă o parte din aura ei ritualică: "Praznic împărătesc, pe uliță-mpietrită/ Din drumul meu din nou m-am abătut/ În fața casei noastre, unde mielul/ Pentru jertfă a fost crescut.// Și nu am cum să mă îndepărtez De sângele ce curge în tot felul,/ Căci fug pe uliță din poartă-n poartă
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
idei și mai ales cu pânze/ în care se prind muștele înmormântându-se de vii/ în interiorul infinitului din care nici una nu scapă/ pierzându-și încrengătura de gânduri încă negândite în apă/ căci părând înlănțuit îmi risipesc ideile înfrunzite/ peste pământul împietrit și plin de pietre desțelenite/ pe care se depun uneori încremenind deodată/ sedimente de sentimente sentimentale/ printre acele linii întrerupte prin dezintegrare/ în care materia își caută orbită atomii celulari/ pe toate străzile văzduhului bătătorite mereu/ de picioarele sugestive ale
Actualitatea by George Mocanu () [Corola-journal/Journalistic/8131_a_9456]
-
O femeie din Liverpool a rămas împietrită când, logându-se pe facebook, a descoperit un mesaj de la fiul ei, pe care îl dăduse spre adoptie, cu mai bine de 36 de ani în urmă. autor: Cerasela Stafie Pat Corlett, a fost contactată pe rețeaua socială anul trecut de către
Facebook reuneşte o familie: Şi-a găsit mama care l-a dat spre adopţie cu 36 de ani în urmă () [Corola-journal/Journalistic/69693_a_71018]
-
trăgea nădejde că numai aceasta îl putea găsi și numai așa avea să se încheie și zbuciumul ei. Sfârșită, fără puteri, rezemă coada măturii de poartă, lăsă fărașul la picioare și, cu cârpa de șters sub braț, își strânse coatele, împietrită. Urmări, ca o dusă de pe lume, goana mașinilor pe drum. Colbul ce se târa în urmă și plutea peste acoperișuri ca o amenințare. Da, da, oamenii au făcut războaiele, și Dumnezeu, să-i pedepsească pentru nelegiuirile lor, i-a îngăduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
se destrăma, agățându-se de pomi și de garduri. Deasupra drumului se cernea o lumină leșioasă, cenușie-trandafirie, și prin pâlpâirea aceea, mașinile negre lunecau huruind unele după altele. Soldații ședeau țepeni deasupra, strânși pachet, cu armele-n mâini și fețele-mpietrite. Mergeau să omoare și să fie omorâți. Aveau căștile turtite, trase pe ochi. Mâinile încleștate pe arme, și armele luceau rece în mâinile lor aspre, clătinându-se în același ritm, odată cu camionul și cu prelata de camuflaj strânsă deasupra. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]