17,582 matches
-
înfocate se dezlănțuie ca o furtună în plină vară. El îi presară pătimaș săruturi pe gât, pe obraz, apoi îi regăsește buzele. În același timp îi caută sînii, îi cuprinde în palmă și-i apasă ușor. Ea tresare și-i împinge mâna către talie. - Cât te-am căutat până te-am găsit!...Cum de nu mi-am dat seama că de fapt ești foarte aproape de mine, iar eu alergam după o himeră undeva departe... - Cât timp ți-a trebuit să mă
SIMFONIA IUBIRII de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ion_nalbitoru_1403537274.html [Corola-blog/BlogPost/349301_a_350630]
-
firesc, ce o motivează să scrie cu atâta perseverență, încât să-i apară două volume, nu unul, într-un singur an? Răspunsul l-am descoperit în rândurile Elenei Buică: „Preocuparea mea de acum, cea a scrierilor, de multe ori îmi împinge gândurile spre rosturile scrisului la vârsta senectuții. Ce gândesc și ce simt acum? Mi se pare că bătrânețea poate fi considerată un suflet tânăr într-o carcasă veche și că în scrieri nu vezi carcasa. Și mai este ceva de
SCRIERILE ELENEI BUICĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1363 din 24 septembrie 2014 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1411559659.html [Corola-blog/BlogPost/376393_a_377722]
-
care nu se anunță nici liniștite, nici pașnice. Gestul pe care l-am făcut a dorit să deblocheze impasul politic și instituțional la care s-a ajuns în România. Menținerea și escaladarea controverselor dintre principalii responsabili politici ai țării a împins România spre haos politic, economic și social, precum și spre izolare internațională. Ca președinte puteam garanta constituțional independența justiției, domnia legii și puteam limita abuzurile instituționale. Românii trebuie să se simtă bine reprezentați și protejați în țara lor, în Europa lor
„REGALITATEA, ASTĂZI”, ILUSTRAŢII ÎN CUVINTE, ALE ASR PRINCIPELUI RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1434354741.html [Corola-blog/BlogPost/379708_a_381037]
-
politicilor perfecționate la Kremlin și Lubianka pentru „Hai la lupta cea mare/ Să vedem care pe care...”. Amintesc un singur caz relatat de Pavel Bajanov, ucrainean emigrat pe care Stalin a poruncit să fie aruncat din trenul Paris-Nisa, dar a împins el pe altul și a apucat să scrie o carte despre experiența sa în înalta funcție de secretar, șef al cancelariei Biroului Politic PCUS exact în perioada în care Stalin prelua atribuțiile lui Lenin și, apoi, în cea când își consolida
DESPRE REDESCOPERIREA DEMOCRAŢIEI (4) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_despre_redescoperirea_dem_corneliu_leu_1344345382.html [Corola-blog/BlogPost/365578_a_366907]
-
pe sub burtă”, le spunea tata oamenilor. Și vrednică, nu te lăsa la greu. Când era deal, odată se încorda și-și ducea capul spre piept trăgând continuu. Eu nu puteam să stau în căruță, coboram înainte să înceapă dealul și împingeam și eu. Cel mai mult îmi plăcea că nu suporta ca tata să vină băut lângă ea. Scutura capul, ca fata mare când nu stă la pupat. Mama, așa era ea, cu vorbe și pilde vechi, îmi spunea că oamenii
LEANA de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 by http://confluente.ro/cristina_cretu_1481575284.html [Corola-blog/BlogPost/381536_a_382865]
-
literară, am publicat peste 3000 de articole (reportaje, cronici de carte, informații, anchete literare și economice, interviuri cu personalități din diferite domenii etc.) și aproximativ 1800 de poezii. În aceste materiale publicate nu am dorit să devin original, fiindcă acesta împinsă la extrem,cum au făcut optzeciști, nu este originalitate. Adevărata originalitate nu se dorește, este o rezultantă firească a inspirației libere. Din conținutul nou rezultă în mod normal forma cea nouă. MDP: Hegel avea dreptate susținînd că modul de a
DIALOGURI PRIVILEGIATE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Dialoguri_privilegiate_al_florin_tene_1327906821.html [Corola-blog/BlogPost/360563_a_361892]
-
momente sublime, mă desfătam cu singurătatea atât de dorită încă din copilărie. Eram, totuși, sociabil cu lumea nouă, diferită și ea, dar au apărut și momente de apăsare, de dor de casă, de ai mei. Această stare neobișnuită m-a împins la renunțarea vieții mele și m-am apucat să păstrez manuscrisele, ba, mai mult, am început să le adaug la scrisorile trimise acasă. Surpriza a fost mare, am primit încurajări, m-am simțit descătușat și am continuat. Am avut și
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1424542946.html [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
a acestei constatări? De unde dorul de ducă spre alte zări și cum ai reușit să menții o pasiune, aceea de a călători? Boris David: Apropo de traseul în viață, mânat de ce spunea mama referitor la soarta crudă care ne-a împins din spate, acceptând adolescența așa cum s-a desfășurat și prin implicarea mea, din dorința de a scăpa de complexele basarabeanului ajuns la facultate, surprins oarecum de perspectiva unui viitor senin, am luat în brațe cuvântul destin. În felul meu rezolvasem
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1424542946.html [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
retinei, există în Jurnalul lui Ionel, unde amintirile se scurg în aval, precum ambarcațiunile pe fluviu, când ai ridicat ramele și te lași purtat de valuri și de curenți, în voie, până la Cotu’ Pisicii. Ca pe chica zmeului, amintirile zboară, împinse de vântul primăvăratic, într-o temerară întrecere de-a alergatul, cu picioarele goale, peste pământul lânced de la ploile din ajun: „...și...un, doi, trei...gata, fugim mâncând pământul, ținem brațele întinse și...zburăm pur și simplu, cel puțin asta credem
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
lecție predată, ducându-se împreună cu ceilalți școlari la vespasiana aflată în curte, unde fusese condus până la ușa de la intrare de însăși doamna învățătoare, intrând în holul întunecos, pavat cu ciment, mijindu-și ochii ca să vadă unde trebuie să facă pipi, împins de la spate de puștimea gălăgioasă, cade, prin gura de vizitare, direct în canalizare? Eeei! Ăsta, da. Noroc! Credeți că respectabilul grup social era prevăzut cu o canalizare fără capac? Nici vorbă!” Sau: „Jos pălăria pentru dascălii de pe strada Egalității din
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Calator_pe_meridiane_launtr_cezarina_adamescu_1383944526.html [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
sau ,,Călin-file din poveste”, acum orice flecușneața de poezie o numim poem. Oare poezia noua să fie o ,,căutare a pașilor pierduți”? Sau mai degrabă de a pune în funcțiune organele atrofiate, după o epocă în care horațianismul a fost împins în penumbră.Poezia nouă aduce tot mai mult a descântec, ea vindecă de ,,răul secolului”, unge sufletul cu mir, e un fel de băutură magică, apă vie, care ne scoală din morți. Constrângea vesului care încorseta ideile a fost luată
PETALE DE SUFLET de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1414136021.html [Corola-blog/BlogPost/384122_a_385451]
-
gravura Eternita) continuă aceeași notă cu halouri din poeții olteni Macedonski, Arghezi, Sorescu: ,,Nu te uita că-s mic și nu am nume,/ Adâncul fă-l adânc, să-l pot atinge,/ Pe pajiștea din mine cadă brume!// Departele departe mă împinge,/ Tu, Cel din cer, din nevăzuta-Ți lume:/ În gând mă ia! Nu mă lăsa! Mă-nvinge!’’. Ucenicul Theo Răpan nu avea cum să nu se adreseze direct marelui maestru italian al sonetului, răsădit în românește de Gheorghe Asachi. În
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN by http://uzp.org.ro/dan-lupescu-despre-albumul-liric-fiind-365-1-iconosonete-de-theodor-rapan/ [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
de civilizație, de cultură, de trăirile pe care fiecare om le primește înainte de a păși în viață". Romanul de debut al Cristinei Nemerovschi, „Sânge satanic", e o carte violentă, captivantă „despre autenticitate și căutările omului într-o lume care te împinge spre falsitate", a rezumat moderatorul evenimentului. În fine, volumul de poezii „Iubirea e amintirea unui viol"de Leonard Ancuța este, după cum ne asigură acesta, „o carte bună, în sensul că încearcă să submineze răul sub toate formele sale, prin intermediul dragostei
EVENIMENTE CULTURALE LA BAIA MARE (MAI 2011) de ANCA GOJA în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 by http://confluente.ro/Evenimente_culturale_la_baia_mare_mai_2011_.html [Corola-blog/BlogPost/361186_a_362515]
-
brusc, parcă amețită, dar nu cade. Lângă ea apare un călăreț pe un mândru cal alb, pe care acel călăreț îl stăpânește pe deplin, îl joacă pe loc în timp ce el scrutează depărtările, apoi dă bice calului trăgând de hățul stăng, împinge pintenii în pântecul calului cu pasiunea celui care cunoaște plăcerea beției declanșată de viteză, se întoarce și dispare brusc, așa cum apăruse. Îl urmează zeci de călăreți în uniforme france alb-albastre cu garnituri roșii și coifuri pe cap, apoi dispar și
WATERLOO de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Waterloo_elena_armenescu_1357737384.html [Corola-blog/BlogPost/348719_a_350048]
-
șansa unui viitor Stau tăcuți așteptând minuni și privirile lor te dor. Sunt mulți oameni insensibili, avizi material Ce pun preț pe aparențe, bani,statut social Înfometați de dominare ,succes și putere Calcă pe suflete nevinovate ...în goana după avere. Împing oameni sensibili și umili spre izolare Zdrobesc clasa de mijloc si pe cei săraci în picioare Când vom învăța să privim oamenii-n ochi și nu în buzunare Când vom învăța să-i respectăm pe ceilalți pentru sinceritate, valoare? Și
ÎNGERII DEGHIZAȚI ÎN OAMENI de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/mariana_stoica_1478028610.html [Corola-blog/BlogPost/381343_a_382672]
-
Însă își dădea seama că nimeni n-o să-l așeze sub un baldachin, să-i facă vânt cu evantaiul. Ia câte două șezlonguri la subțioară,nu sunt foarte ușoare, dar gândul că va avea cu ce să cumpere mâncare îl împinge de la spate. Trec orele încet ,soarele dogoare din ce în ce mai tare ,iar grămada albă nu pare să se termine... La catedră era cu mult mai umbră ,iar Steluța avea -n dotare chiar și aer condiționat. Un leșin cumplit îi amețește trupul, ar
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1449653533.html [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
-Mai bine zis, Google în persoană ! râse Americanul. Papa, învins, căută scăpare chiar la Flower-Power: -Hai, zi-i mai departe... Aceasta așeza preocupată pe o farfurie felii de kiwi alternând cu bucăți de tangerine și felii de banană. În final, împinse opera către Miramoț, care exclamă plăcut impresonată: -Mi-ai oferit portretul tău?! O floare desăvârșită! -Mă bucur că-ți place... Apoi, condescendentă excesiv în scop terapeutic, i se adresă colegului : -Papa, ce să-ți zic, cel mai greu era cu legumele
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 by http://confluente.ro/angela_dina_1436075681.html [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
mai încolo de dumbrava de la Horecea curgea leneș Prutul. Liniștea câmpeneasca a împrejurimilor, verdea și mirositoarea umbră din Volksgarten, marile porți de zid cu grădini îndărăt și ulițele largi că un drum de țară în care un copac răsărea deodată, împingeau satul până către inima târgului. Peste această patriarhalitate se așezase un burg de provincie austriacă, înăsprind liniile. Pe drum, lumea împestrițata a Bucovinei. Țărani români, ruteni, târgoveți trec pe langă evrei cu caftan și ungrofili austriecești. Pe largă Hauptstrasse se
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
mă bucur și de oamenii care îmi vorbesc graiul strămoșesc în care m-am născut, căruia nu i-am putut aprecia importanța și gustul, decât după ce am fost nevoită să mă îndepărtez de el. Pe cei mai mulți dintre noi ne-a împins sărăcia, din păcate, pe drumul îmbolovănit și gloduros al exilului, pe alții, mai puțini, bogăția, sau chiar simpla dorință de a cunoaște această lume minunată. Nu trebuie să fii neapărat un... mai știu eu ce „magnat", pentru a te bucura
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
a sonetul”, pe rime date. Nu-mi amintesc durata fixată scrierii, dar când se făcea inventarul celor trei creații, Tudor George era, inevitabil, primul care termina tema dată, Pâcă, inevitabil, al doilea, iar eu, inevitabil, ultimul. Motiv care m-a împins în nezdruncinata mea ambiție de a scrie o suită de „Sonete mortale”, dedicate prietenilor mei cei mai dragi și, pentru a nu rămâne în afara genului, mi-am autodedicat propriul sonet. Iată-l: „S-a dus poetul meșter în sonete/ Lăsându
THEODOR RĂPAN de GEORGE ASTALOŞ în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 by http://confluente.ro/George_astalos_evocarea_unu_george_astalos_1392120592.html [Corola-blog/BlogPost/364112_a_365441]
-
fie prinsă o dată, când patronul apăruse la tarabă fără să-l vadă venind pe intervalul dintre mese. Scăpase, păstrându-și aerul degajat, chiar obraznic. O perioadă nu mai înlocuise prețurile, dar apoi, sfârâitul micilor pe grătarul de la colțul pieței o împinse din nou în păcat. Nicu îi promisese că avea să mănânce câți mici voia și de câte ori avea poftă, iar ea ajunsese să își rezolve destul de bine posibilitățile de a realiza acest vis frumos. Mai avea un vis. Să îl facă
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
cu tramvaiul în apropierea pieței. Vasilica înălță la un moment dat capul. Prin aerul umed se simțea miros picant de carne pe grătar. Se îndreptă încet spre chioșcul din colț. - Hei, ce faci? E ziua ta liberă! Costi rostogolea micii, împingându-i cu furculița lungă, cu coada de lemn arsă, atent la zeama care curgea pe cărbuni. - Dă-mi cinci bucăți! Strânse pachetul cald la piept și o luă încet spre casă. I se păru că vede apropiindu-se de stație
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
omul din ce în ce mai iritat. - Păi ce,te supără adevărul? Și se ridică amândoi în mijlocul compartimentului ca să se ia probabil,la bătaie. E timpul să mă bag la mijloc: - Calmați-vă,e doar un incident nefericit,mă duc să-mi spăl cămașa ! Împing ușor femeia ce rămăsese mută de uimire că „mototolul” ei a prins curaj neașteptat și îmi fac loc între cei doi ca să măresc distanța dintre ei. Mai fac și ceva pași pe coridor, convins fiind că oamenii s-au așezat
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1422777710.html [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
glasul roților de tren mai execută un țaca-paca sacadat.Mă spăl pe față și pe ochelari,mai dau un pic de galbenul cămășii și uite așa mai trece ceva timp.Aș sta aici până sosesc la destinație,dar curiozitatea mă împinge iar afară. Sau poate Necuratul ?! Paradoxal ,nu mai e gălăgie în compartiment.Dar e ceva de nedescris. Valize și haine aruncate peste tot,buze umflate,păr răvășit și ochi învinețiți.Tataie mai are doar un dinte și-acela se clatină
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1422777710.html [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
din 20 martie 2015 Toate Articolele Autorului în crucea nopții sună înfundate din turla-naltă clopote stinghere marcându-i urbei somnuri efemere și-a catedralei grea singurătate se prăvălesc spre bolți întunecate dogite tânguiri, parcă a moarte și vântul le împinge mai departe de-a catedralei grea singurătate atât a fost ! de timp eliberate rămân peste oraș parcă de pază, doar liniștile care îngroșează a catedralei grea singurătate *** Hechingen - 02.04.2006 Ciclul "Arama" Volumul "Clopotul, limbaj universal" Referință Bibliografică: a
A CATEDRALEI GREA SINGURĂTATE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1426834551.html [Corola-blog/BlogPost/379788_a_381117]