369 matches
-
urcă [în] luntre și-și dă drumul pe mare) (se-nsenină, s-aude glas de corn ) REGELE SOMN Răsună corn de aur și împle noaptea clară Cu chipuri rătăcite din lumea solitară A codrilor... în cârduri veniți, genii șagalnici, Ce-acum împleți pământul cu sunetele jalnici, Acum ascunși în umbră sau tupilați sub foaie Pișcați picioarele-albe a fetelor bălaie. Și zimbrii zânei Dochii pe frunți cu stemă mare Și voi, cai albi ai mării cu coame de ninsoare... Învie codru! Duhuri cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mării-amar Și, chinuit de doruri, de rugăciuni asceze, Vrea viața lui pierdută s-o sfarme, s-o scurteze; Î van el cată pacea ce n-avu niciodată, De lume, de-a ei visuri gîndirea-i subjugată; Lumești gândiri într-alt chip împlu sufletul său, El cugetă la toate, ci nu la Dumnezeu... Retrage-te-ntre arbori, cu el, am să vorbesc... (intră în mijlocul scenei) [SCENA II] [MAGUL, CĂLUGĂRUL] C[ĂLUGĂRUL] A! iată și moșneagul cu chipul pustnicesc. Ce mai faci tu, părinte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e setea de amor! Îngerul tău e-o rază și corpul ei un nor? E o închipuire nedemnă va să zică. În tine e un demon - în nori nu e nimică. Tu împopulezi marea cu suflete mărețe Și stelele de cântec le împli, și cu fețe De îngeri împli cerul. Aceasta-i blasfemie. Ia una câte una icoanele-aurie, Ia una câte una o und', o stea de foc Și toate sunt nimica... când toate la un loc, Cum le-mpreuni tu, frate nedemn de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e-o rază și corpul ei un nor? E o închipuire nedemnă va să zică. În tine e un demon - în nori nu e nimică. Tu împopulezi marea cu suflete mărețe Și stelele de cântec le împli, și cu fețe De îngeri împli cerul. Aceasta-i blasfemie. Ia una câte una icoanele-aurie, Ia una câte una o und', o stea de foc Și toate sunt nimica... când toate la un loc, Cum le-mpreuni tu, frate nedemn de sânta cale Ce ai ales, s-înstare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Emma... de-ai ști tu ce frumoasă te-ai făcut... Ce gingașă... ce plină d-o poezie atât de originală, atât de copilărească... încît ai face marmura să se-namoreze-n tine. Cu visurile tale de fericire ai putea să împli o eternitate, nu viața unui bărbat... Eu plec în Italia... poate încă azi... dar suvenirea ta așa de poetică mă va-nsoți pretutindenea... Da, tu vei fi îngerul meu de pază... E[MMA] (ap[art]) Numai suvenirea? Poate că nu singură
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
tăcere, Al morții zbor mă va atinge. COR DE BĂRBAȚI Nici o femeie pământească În codri vechi n-o să-l zărească; A zânei vraje, măiestrie, Le-alungă numele-ți, Marie! BACI BĂTRÎN (bas) Ei au știut pe-un copilandru Să-l împle cu durere, Să-ntunece curatu-i suflet Fără de mângâiere. Să bănuiasc-a lui iubire Pe ei cine-i-nvață Și inima lui s-o rănească Cu crud cuvânt de gheață? Copile, o copile Cu negri ochi de flacări, O, crede, vun bine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-n tăcere, Suflarea morții m-a atinge. COR DE BĂRBAȚI Femeie-aieve n-o să cheme Și de măiestre n-aibă teamă, {EminescuOpVIII 396} Ademeniri și viclenie Le-alungă numele-ți, Marie! BACI BĂTRÎN (bas) Pe-un copilandru ei știură Să-l împle cu durere Și sufletu-i curat să-l împle Cu chin și cu durere. A se-ndoi de-a lui iubire Cine pe ei i-nvață Și inima lui s-o rănească Cu-amar cuvânt de gheață? Oacheș copil cu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
BĂRBAȚI Femeie-aieve n-o să cheme Și de măiestre n-aibă teamă, {EminescuOpVIII 396} Ademeniri și viclenie Le-alungă numele-ți, Marie! BACI BĂTRÎN (bas) Pe-un copilandru ei știură Să-l împle cu durere Și sufletu-i curat să-l împle Cu chin și cu durere. A se-ndoi de-a lui iubire Cine pe ei i-nvață Și inima lui s-o rănească Cu-amar cuvânt de gheață? Oacheș copil cu ochi de flăcări, Noroc și bine nu e Pentru
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
inima-n tăcere, Suflarea morții mă v-atinge. COR DE BĂRBAȚI Nici o femeie pământească În codri vechi n-o să-l zărească. Măiestre zâne, vrăji pustie, Le alungă numele-ți, Marie! BACI BĂTRÎN (bas) Știură ei pe-un copilandru Să-l împle cu durere, Să-ntunece curatu-i suflet Fără de mângâiere. Să bănuiască-a lui iubire Pe ei cine-i învață Și inima să i-o rănească Ce crud cuvânt de gheață? Copile smead cu ochi de flăcări, În veci vun bine nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mi-ar veni la îndemînă, ca cum m-aș simți obosit de voiagiul meu, el îmi zise: "Trîmbițarea unor artiști ca d-ta cred că nu [e] de trebuință; când cineva e așa de renumit atunci numai numele de pe afiș împle teatrul și cununile de laur se-mpletesc de sine". în fine primii, i joc și astăseară chiar, fără repetiție, pe Hamlet, și, pre D-zeu, daca până atuncea nu mi s-o în-tîmpla nimic, apoi o să caut să-ți fac
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că până să mi se facă tălmăcirea îmi trecu și durerea, și brațul și piciorul [î]și luară iar întrebuințarea. {EminescuOpVIII 579} HENRIETA DE SERREY de Armand de Lagniau Clopotele suna în zborul cel mare, o gloată multă de norod împluse marea și frumoasa uliță a Toledei. Citadini, gentilomi și lazaroni în amestec își da coate și se îndesa pe ulițe și în piețele publice; toate ferestrele scânteia de diamante, așternute cu bogate stofe și strălucitoare tualete ale frumoaselor și oacheșelor
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în toată ființa lui, atât prin firea sa iute și pornită cât și prin legăturile și înrudirea cu sălbatecii cumani. Nemesis ajunse curând și pe acest stăpânitor, care-și înjosise tronul, prefăcîndu-l în eșafod, pe care a trebuit să-l împle apoi cu sângele său propriu. Daca în sălbatică energie era de-o samă cu cei doi frați ai lui, Petru și Asan, în barbarie, asprime și cruzime îi întrecu cu mult. Neașteptata schimbare de domnie aduse la iveală o adâncă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care o avu multă vreme, până în zilele lui Alexandru Vodă cel Bun și a lui Ștefan cel Mare, încît găsim pomenindu-se acest câmp în mod autentic încă în anul 1482. Golul ivit în țara Maramureșului prin emigrarea românilor se împlu curând după aceea (1360) prin intrarea unei însemnate cete de ruteni sub conducătorul lor Theodor Koriatowicz, căruia i se confirmă titlul de Duce de Maramureș. Bogdan-Dragos nu domni decât doi ani (1359 - 1361) și după săvârșirea lui din viață a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Dacă între acest instinct simțit de om și a (iritațiunei) agitațiune[i] (Erregtlieit) sale subiective pe care vrea s-o sensualize prin actiune și între realizarea însuși nu e neci o prăpastie pe care omul să fie nevoit a o împlea cu o cultură si o tecnică specială, atunci e deschisă calea întru esecuțiunea artei la arbitrariul cel mai brutal. Natura îndrăznește, putem zice, d-a se {EminescuOpXIV 234} manifesta atuncea în forma sa necurățită încă de spirit, fără d-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
dezvăluind eul său plin de entuziasm, e un liric, și espresiunea nobilă ce reflectă dispozițiunea subiectivă ca pe una asemenea e declamațiunea. "Unde e otarul declamațiunei acolo-i și otarul acestui stadiu. Facem însă distingere între declamațiunea aceasta, care-l împle pe întreg omul simțitor cu o dispozițiune lirică, și între declamațiunea (stearpă) moartă (goală, seacă), care, conform espresiunei, nu manifestă un intern plin și nu ne dă decât forma simțămîntul[ui], din care cauză e moartă și fără căldură de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și între Principele stator[n]ic și marchizul de Posa; însă până la o diferință adevărată dintre personalități nu putem ajunge. E prea natural. Căci ceea ce e comun tuturor acestora e abandonul plin de entuziasm la un fond foarte înalt care împle tot sufletul și care fond ia o espresiune deosebită numai fiindcă această espresiune e condiționată de coprinsul diferit al fondului. Acest ton principal (Grundton) liric capătă așadar prin situațiune într-adevăr modificațiunea sa naturală care însă nu ajunge neciodată până la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ieșirea la lumină a propriului lor eu. Condițiunea necesibilă pentru aceasta se-nțelege că e dominarea absolută și dispunerea de mijloace (moienuri) naturale însemnate, cari nu (re[nunță]) abnunță serviciul lor în astfel de momente de creațiune supremă, ci-l împlu pe privitor cu siguranță deplină. Zace mai (departe) încolo în natura acestei direcțiuni că aicea înrudirea personală a artiștilor cu cercul rolelor lor e de regulă mai intensivă decât la aciia cari se ridică abia prin mediul reflexiunei la unitatea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pentru multe din organe. Volubilitatea însă se arată într-o egală stăpânire asupra tuturor sunetelor articulate și se manifestă așadar în mișcarea fără greutate a organelor vorbirei (Sprachwerkzeug). Vocile mai puțin favorizate de natură trebuie să înlocuiască această lipsă (să împle această lacună) prin un esercițiu continuu și prin atențiune. Fieacare sunet pe care organele vorbirei nu-l poate reda la moment în curățenie și cu ușurătate trebuie să devină obiectul unei activități deosebite. Portamentul e condițiunea negativă pentru espresiunea liniștei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fost schimbate toate espresiunile acestea, pe cari apoi le prezintă prin ton vederei intuitive a auditorului. Aicea accentul simbolic are o misiune mai mare. El are să dea prin ton o idee clară despre această naștere, acest proces însuși, el are să împle tonul cu intuițiunea obiectului. Drept esemple cităm vorbele: înverzire, înflorire, veștejire, putrezire, mirosire, curgere, creștere, izvorâre, undoiere etc. Numărăm la acestea toate espresiunile acelea cari semnifică intuițiuni din viața naturei și fenomene fizico-somatice cu variile transmiteri pe terenul intelectual și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
spirit. Dirigerea scenei e-nainte de toate aceea care are cea mai mare influință asupra dezvoltării spiritului totalității. În dirigere trebuie să se întrunească aste două: entuziasm pentru arte, dar și simț și cunoaștere pentru ea. Entuziasmul, fără a fi împlut și hrănit de cunoștințe, este deșert și fără puterea silitoare a convingerei; cunoștința fără entuziasm e fără avânt, de-aceea nici răpește, nici poate avea vreo influință intensivă. Adâncimea cunoștinței produce respectul înaintea judecății mele, entuziasmul - confiență în puterea mea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
disjunctiv conține relațiunea dintre două sau mai multe propoziții, dar nu după consecutivitate, ci după contrapunerea lor logică, întru cât adică sfera uneia exclude pe a celeilalte, și totuși și a comunității totodată întru cât el[e] la un loc împlu sfera cunoștinței proprie; [conține] așadar relațiunea dintre părțile sferei unei cunoștințe, de vreme ce sfera fiecărei părți e bucată întregitoare la sfera celeilalte în complexul întreg al cunoștinței proprie. D. es.: "Lumea este sau prin o întîmplare oarbă, sau prin necesitate internă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din cele puține cîte-am înșirat e evident și clar că un vocabular complect, cu toate comentariile ce s-ar cere la el, nu numai c-ar fi cu putință, ci chiar ușor de făcut. Polițele sânt e trebuință a le împlea numai, și o topică sistematică, ca cea de față, cu greu va face să greșim locul unde are să vie propriamente fiecare noțiune, și totodată putem și ușor observa care din polițe a rămas încă goală. CAP. 2 AL ANALITICEI TRANSCENDENTALE
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
decât unitatea sintetică a fenomenelor după noțiuni. Unitatea sintezei după noțiuni empirice ar fi cu totul întlmplătoare și, daca acestea nu s-ar baza pe un rezon de unitate transcendental, atuncea ar fi cu putință ca sufletul nostru să se împle c-o grămadă (ș-un amestec) turbure și ames[tecată] de fenomene fără ca din acestea să se poată organiza vreodată o experiență. Atunci însă s-ar omite și orice referare a cunoștinței la obiecte, căci i-ar lipsi conjectura după
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
unei senzații în genere, va să zică este ceea a cărui noțiune în sine însuși reprezintă o esistență (în timp); iar negația, a cărui noțiune reprezintă o neexistență (în timp). Contrapoziția amândurora se-ntîmplă așadar prin deosebirea unui ș-aceluiași timp în timp împlut sau gol. Fiindcă timpul nu-i decât forma intuiției, prin urmare a obiectelor ca fenomene, de aceea ceea ce-n aceste corespunde simțirei este materia transcendentală a tuturor obiectelor ca lucruri în sine înșile (aieve, realitate). Acuma fiecare simțire are un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
intuiției, prin urmare a obiectelor ca fenomene, de aceea ceea ce-n aceste corespunde simțirei este materia transcendentală a tuturor obiectelor ca lucruri în sine înșile (aieve, realitate). Acuma fiecare simțire are un grad sau o mărime prin care ea poate împlea unul ș-același timp, adică simțul intern în privirea acelorași reprezentații ale unui obiect, mai mult și mai puțin, până ce încetează în nimic (= 0 == negatio). De aceea un raport și conex sau mai bine o trecere de la realitate la negație
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]