729 matches
-
Să știi tu că Liuba o murit la datorie. La căpătâiul soldaților bolnavi de tifus...Si ea o murit tot de tifus izantematic... acolo pe front. Acolo o fost și înmormântată...” Nenea Jănel nici nu mai putea răsufla...O ieșit împleticindu-se...O plecat! Incotro? Nici el nu știa...O mers așa o bucată bună de timp, până o ajuns undeva în câmp...O stat acolo multă vreme, cu ochii în soarele gata să asfinețească...Dimineața, răsăritul soarelui l-o găsit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
DĂNILĂ: Las' c-o să-ți placă... Ațin-te numai. (chiuie) U-ta-na-naa! Valea, măi urechilă! Efect sonor adecvat. Codârlic pleacă în fugă) Așa, așa drace, aleargă pân' ți-i prăpădi limba pe drum! (Pauza de rigoare. Codârlic revine, suflă greu, se împleticește) CODÂRLIC: Măi, da' sprinten și sprințăroi copil mai ai, drept să-ți spun! Când aproape-aproape să pun mâna pe dânsul, odată a cotigit-o și să te duci, duluță! Prinde orbul, scoate-i ochii! Era să plesnească rânza în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
dar avea grijă să cumpere și o pâine pentru câini. Se așeza pe prispă, Îi mângâia pe fiecare În parte, le rupea câte o bucată de pâine și Începea să le povestească tot felul de lucruri, Într-o limbă destul de „Împleticită”... Ce importanță avea ce Îngăima! Câinii dădeau bucuroși din coadă și se cuibăreau În brațele ei. Să tot stai pe prispa de lut, care era proaspăt lipită cu un amestec de balegă de cal și pământ galben. Pe alocuri erau
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
performanță, ziceam că acești oameni pe care îi votam fără să știm cine sunt tare semănau unii cu alții, toți aveau fălci și cefe ca niște tauri, spre deosebire de cei pe care îi vedeai pe stradă ori la serviciu, care se împleticeau de foame, numai sufletul îi mai ținea în picioare, nu înțeleg rostul alegerilor libere când acestea nu au nicio noimă, după mintea mea, puțina pe care mi-am păstrat-o cu mare greutate în cap, mai bine ar fi cerut
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cum ieși din cocon cum te mănâncă câinii, Silvia soarbe din sticla de șampanie, se smucește cu greu de pe pătură și începe să danseze, singură, e din ce în ce mai dezlănțuită, apucă un tânăr de mână și-l trage de pe pătură, acesta se împleticește stânjenit, Silvia dansează un dans din buric, e grațioasă ca o adolescentă, cei din jur o aplaudă, tânărul se încinge la dans, în jurul lor se face tot mai mult loc, tineri și bătrâni se ridică în picioare, fac cerc în jurul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
adăugat cu un zâmbet ironic. Apoi a salutat cu o Înclinare a capului și sa pierdut ușor, fără a lua În seamă trecătorii care alergau spre țipetele unei femei din apropiere. Am tresărit și m-am ridicat tulburat, Îndreptându-mă Împleticit către mulțimea care se adunase deja lângă fântâna arteziană de la capătul aleii. Acolo, o mamă țipa disperată privindu și copilul care zăcea inert, cu hainele ude, lângă buza de ciment a bazinului. Surâs Du-te și mănâncă cu bucurie pâinea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
niște stiksuri, ieșite prin pantalonii scurți, tip sport. Acesta consider că fusese și motivul pentru care nu am fost niciodată selecționat În echipa de fotbal a școlii. Eram Înlăturat În favoarea altora din cauza acestor picioarelor subțiri și lungi, În care mă Împleticeam deseori În alergare. Exagerat de lungi... Câinele brutarului de peste drum lătră ca un bezmetic. A trecut iarăși puștiul acela pistruiat plimbând un băț printre zăbrelele gardului. Încep să tremur pentru că cealaltă fotografie este cu mama. O fotografie de-a mamei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-l În grămezi din ce În ce mai voluminoase. După un timp, mă uitam, stors de puteri, la movila imensă, ce trona deasupra "mormântului" lui Neli. Broboane de sudoare Îmi invadară fața, gura o simțeam schimonosită, bărbia clănțănea cu Înfrigurare. Am Început să alerg Împleticit spre casă, cu buzele strânse, fără Însă a plânge. O ploaie rece, de toamnă, se repezi violent În urma mea. Soneria bâzâi agasant. Ei sunt mi-am zis Oamenii de la Intervenții! Am alergat Într-un suflet să deschid. Era domnișoara bătrână
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dădu seama că era o femelă, fiindcă bărbătușul se pogorî din zbor asupra plasei și rupse ochiurile unul câte unul până ce făcu o deschizătură prin care perechea lui putu să scape. După numai câteva momente însă, vânătorul văzu cum fluierarul împleticindu-se se încurcase el însuși în plasa pe care abia o sfâșiase. Aceste gânduri le frământa Alex în dimineața despre care vorbim, în timp ce se pregătea să plece pe șantier, unde mai erau câteva probleme de rezolvat în vederea predării la cheie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fi văzut că ți se pune sub nas așa o bucurie... Ce ai fi zis?” „Mă tem că o cam sfecleam”... Și uite așa au lungit vorba cei doi prieteni și camarazi de cătănie până când a prins a li se împletici limba în gură... Numai ce îl auzeai pe Costică: „Măi tu... măi Toa... Toadere. Așa... așa-i că... că ți... că ți-am făc... făcut-o? Că...când am gă... găsit eu ter... trefeloa... terfeloaga ceea a... am stat și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Cum mai punea o sticlă, cum lua banii potriviți pentru aceasta. Nici un șfanț mai mult! De fiecare dată, când omul nostru ieșea din crâșmă, îi spunea crâșmarului: „Ai noroc, măi gâtlej, că ești băiat bun, că altfel!...” După asta, pleca împleticindu-se și cântând pe uliță și... se înfunda în casă. A doua zi, iar... la crâșmă. Și tot așa, o săptămână întreagă... Apoi dispărea iar din sat. Puteai să numeri săptămânile și lunile după plecările și venirile lui. Cele două
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
zgribulit. Pune un țol pe tine, să nu te mai spargă vântul ista!” Sau: „Gheorghe, băiete! Nu moțăi de-a npicioarelea. Asta ai s-o faci la Crâșma din drum. Acum bagă de seamă pe unde calci că te văd împleticindu-te. Capul sus! Timp pentru somn avem des...” Săniile alunecau ca niște fantome... Lui Iordache Cocoșitu, care mergea chiar în fața lui Hliboceanu, i s-a părut că glasul acestuia s-a frânt dintr-odată, ca și cum ai rupe un vreasc. S-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Roland a fost construit un turn asemănător, Însă de dimensiuni mult mai mari. — Într-adevăr, este un turn acolo..., Îl susținu pe neașteptate Pablo. — Folosit drept antenă pentru emisia În jurul insulei a undelor unui ecran de invi-zi bilitate! completă Bazil, Împleticindu-și un pic limba la ultimul cuvînt. E vorba de un zgomot electromagnetic care determină alterarea percepției prin modificarea senzațiilor și reprezentărilor empirice. Ce spun eu acum nu-s gogoși, există studii serioase pe această temă, n-ai decît să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pe care nu știe de unde s-o apuce. Așa este, recunoaște, dacă pe ăștia-i avem, pe ăștia trebuie să-i citim, vrea să-i explice căutîndu și locul la masa pătrată din sufragerie, trăgîndu și un scaun cu spătar, împleticindu-și picioarele, atent să nu încline prea tare ceașca, așezîndu-se în sfîrșit. Mi-am zis că dacă tot m-a prins Revoluția în postul ăsta, începe să-i explice, de ce să nu-mi bag nasul prin corespondență, măcar așa, din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pierdut, își zise. — în sfîrșit v-a sosit și dumneavoastră rîndul, îl anunță nerăbdător Părințelul pe Roja, simțind cum ultimele acorduri ale melodiei Curistului se sting încet unul după altul. — Pe aici, îi face Roja semn Curistului, care se apropie împleticindu-se, tremurînd din toate balamalele, abia mai putînd să se țină pe picioare. Repaus, îi spune trăgîndu-i repede sub fund un scaun rămas liber la o masă din apropiere. — Au scos și sufletul din noi, reușește Curistul să pufăie printre
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
explozia butoaielor cu benzină care au incendiat totul pe o rază de zeci de metri. Dar să vezi și să nu crezi, cînd toată lumea îl credea mort, Santinelă își face apariția în stradă ieșind pe undeva prin parbrizul făcut țăndări, împleticindu-se, dar reușind să scape aproape nevătămat, îndreptîndu-și pașii înapoi înspre noi, făcînd semne de victorie. Cam în aceleași clipe de undeva de la balcoane am auzit primele focuri de armă, amestecate cu pocnetele incendiului. De mîine vom avea acces la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
moartea lui Kawabata. Cine a avut oare cinismul să-l trimită cu băutura În nas, și la ora asta? După ce mai rotește lanterna de câteva ori, și Înjură ca la ușa cortului, polițistul Își pune șapca pe cap și pleacă Împleticindu-se . În Întunericul ghetoului, lumina lanternei lui, pare că face salturi de colo-colo, fugind de cineva care ar vrea să o prindă. Într-un târziu, se aude o portieră trântită, rateurile unui motor și zgomotul mașinii care se Îndepărtează. Antoniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cititorul trebuie să mă creadă. S-a oprit și s-a întors cu fața spre mine. Am pus piciorul pe treapta cea mai de jos și i-am prins brațul cu brutalitate. Apoi am tras-o spre mine. A coborât împleticindu-se și timp de câteva clipe am stat amândoi la baza scărilor - eu, gâfâind și strivindu-i brațul în strânsoarea mâinii, ea, încordată și privindu-mă cu furie. Amintindu-mi scena, am avut impresia că în clipa aceea și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de palpitații, trebuie să admit că eram doar pe jumătate sincer. Drept să spun, mă bucuram că ziua de vineri Începe să semene cu ce era mai demult: bătăile agitate ale inimii, mâini fierbinți, gândurile pline de dorințe care se Împleticeau și se loveau unele de altele. Pe scurt: o stare de nervozitate delicioasă, plină de fiori. Vinerea obișnuiam să bat la ușa camerei 202, urcam câteva scări În Hotelul Kreuzer din centrul orașului, aflat pe o străduță laterală liniștită, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
beat. Singurul dezavantaj e că, În loc de asta, exagerează atât de mult, Încât nu mai poate să termine propozițiile. Aranjându-și cravata, dădu un picior roții din față a bicicletei și fluieră Încet: — E umflată bine, ă? După care reuși să se Împleticească până la stradă și, spre surprinderea amândurora, chiar să facă semn unui taxi. Anton și cu mine ne cunoaștem de când eram la școală - cea din Bezirk-ul al Vienei, În caz că Înteresează pe cineva. Când am Început clasa Întâi, era cu doi ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
poteca pietruită, lucind alb și fantomatic, mă gândeam la lichidul emis de mine - și dintr-odată am simțit o durere atât de intensă, Încât m-am Îndoit. În clipa aceea, cineva mi-a dat un pumn În spate. M-am Împleticit Înainte și, fără să mă gândesc, m-am ridicat, ceea ce a dus la Încă un pumn Încasat, de data asta, În stomac. Simțeam că mă Înec. Am tușit, am gâfâit și am Încercat, cred, să țip. Dar nu am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a jivinelor amfibii, a unor făpturi subacvatice masive, lipsite de creier, cu coaste solide și trunchiuri aburinde. E ca și cum toți evreii care se zgribulesc dârdâind sub jetul rece al dușului din colțul încăperii, pentru ca apoi să se întoarcă cu pași împleticiți în abureala densă, sufocantă, e ca și cum ei toți s-ar fi întors cu mașina timpului într-o epocă în care existau sub forma unei turme de animale evreiești, capabile să rostească doar oi, oi2... căci asta rostesc ei atunci când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
domnișoara Warren a luat Orient Expressul spre Viena. Nu-i va aduce interviul În noaptea aceasta; Îl va transmite telefonic mâine de la Viena. Spune-i că-i pe urmele unei bombe de pagina-ntâi. Acum repetă totul. În timp ce el se-mpletici cu Încetineală prin detaliile mesajului, ea rămase cu un ochii pe ceas. Unu treizeci și unu. Unu treizeci și unu și jumătate. — Așa. Ia-ți zborul. Dacă nu l-ai dus până la unu și cincizeci, te raportez pentru luare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Întrebase el și ea răspunsese „Dacă ai nevoie de mine, știi unde mă găsești“. Mabel Warren Îi spuse lui Janet Pardoe: — Ne vedem mai târziu. Am câteva lucruri de făcut. O urmări pe fată plecând, traversând puntea vibrândă dintre vagoane, Împleticindu-se și căutând un sprijin, iar durerea de cap aproape că-i dispăruse În căldura și iluminarea dată de idee. Căci atunci când spusese că avea câteva lucruri de făcut, „lucruri“ nu era ceva vag, ci un concept Întronat și triumfant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Își răsucea fără Încetare nasturele de la vestă și părea a fi un vorbitor străin și neconvingător În aerul proaspăt iluminat al minții doctorului Czinner, populat cu adevăruri incontestabile, o față Înfometată, o cârpă colorată, un copil cu dureri, un bărbat Împleticindu-se pe urcușul spre Golgota. E vorba de un delict politic, Herr Czinner. O afacere cu un ziar. Mi s-a făcut o mare nedreptate, așa că a trebuit să fug. Am forțat geamantanul dumneavoastră spre binele cauzei. Lăsă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]