137 matches
-
să avem măcar o iconiță în fiecare cameră, ori au un colț al icoanelor. La cineva am văzut o cămăruță special rezervată, un adevărat altar, probabil că acolo își făcea rugăciunile, cu multe icoane, majoritatea dintre ele de valoare. Să împopoțonăm casa cu icoane nu are rost. O icoană într-o cameră e suficient, cred eu, iar dacă vrem să ne facem un altăraș, sigur că putem, dar spațiul respectiv să fie rezervat numai pentru așa ceva. Altfel, ele tind să se
INTERVIU CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. NICOLAE D. NECULA DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ “IUSTINIAN PATRIARHUL” DIN BUCUREŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343757_a_345086]
-
dau clasa Și c-ar spori valoarea scrierii create, Duc cititorul într-o mare nebuloasa! Cât de frumoasă ar putea fi poezia (Despre valoarea ei nici nu vreau să vorbesc!) Dacă m-ar apucă, să zicem, nerozia De-a o-mpopoțona cu stihuri grele, nefiresc? Ce-ar fi un... cimitirizant, cibiliscopic, Incloșcovizatoriabil... să folosesc În niște poezii? N-ar fi cumva utopic Să mă și mir de ce ele nu se mai citesc?! Eu știu că ne-au rămas în suflet pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
neologisme ce dau clasași c-ar spori valoarea scrierii create,Duc cititorul într-o mare nebuloasa!Cât de frumoasă ar putea fi poezia(Despre valoarea ei nici nu vreau să vorbesc!) Dacă m-ar apucă, să zicem, neroziaDe-a o-mpopoțona cu stihuri grele, nefiresc? Ce-ar fi un... cimitirizant, cibiliscopic,Incloșcovizatoriabil... să folosescîn niște poezii? N-ar fi cumva utopicSă mă și mir de ce ele nu se mai citesc?!Eu știu că ne-au rămas în suflet pe vecie( Îi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380339_a_381668]
-
dau clasă Și c-ar spori valoarea scrierii create, Duc cititorul într-o mare nebuloasă! Cât de frumoasă ar putea fi poezia (Despre valoarea ei nici nu vreau să vorbesc!) Dacă m-ar apuca, să zicem, nerozia De-a o-mpopoțona cu stihuri grele, nefiresc? Ce-ar fi un... cimitirizant, cibiliscopic, Incloșcovizatoriabil... să folosesc În niște poezii? N-ar fi cumva utopic Să mă și mir de ce ele nu se mai citesc?! Eu știu că ne-au rămas în suflet pe
SIMPLITATEA CARE DUREAZĂ de VIRGIL URSU în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373479_a_374808]
-
Ți-e muza năzuroasă și-ți inspiră, Când capodopere și când gunoaie - Tu faci ce faci și-o faci mereu de oaie, Din mii de pretini doar câțiva te-admiră! Că ești anost o știi și tu prea bine, Te împopoțonezi cu-atâtea titluri, Defapt, luate doar după tertipuri, Dar gâdilă atât stima de sine. Mă-ntreb ce-i face-atunci când muza, Sătulă de al tău enorm orgoliu, Intra-va prea subit în doliu Iar pana ți se va uza?! Și
POET NEBUN! de NELU PREDA în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373592_a_374921]
-
intrat! Te-ai întrebat vreodată de ce toată lumea vrea să fie perfectă? De ce vrem să arătăm și să apărem fără greșeală în fața celorlalți? Chiar citeam la un moment dat pe net o glumiță care suna cam așa: „Fetelor, nu vă mai împopoțonați atât... că dacă vă fură careva, nu vom fi în stare să vă găsim după descrierea fizică dată de părinții voștrii!” Așadar de unde această nevoie? Răspunsul este unul destul de simplu. Oamenii sunt animale sociale! Pe de o parte, nevoie de
EŞTI PERFECT, SAU EŞTI UMAN? de EUGEN POPA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375021_a_376350]
-
Fiind din provincie, aveam accelerat către capitală la ora 6,10 minute dimineața, drept pentru care, pe la crăpătul zilei, ne-am trezit frumușel (ea dormise la mine că eram mai aproape de gară) și, pregătite cu dichis din ajun, ne-am împopoțonat la repezeală ca să ajungem la gară. Bilete cumpărasem de la Agenție din ajun că altfel era jale cu J mare. Riscai să rămâi pe jos, ori să mergi în picioare, ceea ce nu era deloc convenabil. Era întuneric încă afară. Am coborât
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
să avem măcar o iconiță în fiecare cameră, ori au un colț al icoanelor. La cineva am văzut o cămăruță special rezervată, un adevărat altar, probabil că acolo își făcea rugăciunile, cu multe icoane, majoritatea dintre ele de valoare. Să împopoțonăm casa cu icoane nu are rost. O icoană într-o cameră e suficient, cred eu, iar dacă vrem să ne facem un altăraș, sigur că putem, dar spațiul respectiv să fie rezervat numai pentru așa ceva. Altfel, ele tind să se
INTERVIU CU PĂRINTELE PROF. UNIV. DR. NICOLAE D. NECULA DE LA FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ “IUSTINIAN PATRIARHUL” DIN BUCUREŞTI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378024_a_379353]
-
cu ura din priviri și nemernicia mascată de zâmbete forțoase, de spui că te afli, pe bune, la Socola. Bărbații își expun burțile băgate în treninguri asortate la câte un cercel rătăcit în ureche sau la un tatuaj care le împopoțonează trupul. Mârlancele de ieri de la Pocreaca își etalează țoalele scumpe, rujându-se în văzul tuturor pentru a fi mai sexy decât țața lu’ăla, care e cur pictat. ‘’Când erai la mă-ta fată, ce căcat erai odată, și-acum
BUMERANG – ONOMASTICĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376166_a_377495]
-
Bârfele lelițelor de pe șanț forfecau pe toate care treceau pe drum: -Da’, p-asta lu’...O vezi, fă, cum se ține mare? -Păi! Moartea o caută pe-acasă și ea aleargă-ntr-un picior la horă. -Cum s-a mai împopoțonat , pațachina! -Asta sparge hora, fă! Sparge hora dac-ajunge-n Piață! Așa se distrau cele care nu puteau sau nu voiau să meargă la horă. Ceilalți și celelalte mergeau pe drum ținându-se de mâini sau de braț, glumind și râzând, fără
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
descuiată, sau să ne trimită cu vreo treabă, că și mușcam din codrul de slănină sau vreo bucată de trandafir zăletită pe fundul lăzii. Ș-apoi începuseră să fete vacile și caprele și animalele trebuiau răscocite. Cum vine aia?... Vaca, împopoțonată cu două șnururi de lână cu ciucur vopsite roșu, prinse între coarne și de coadă, cu vițelușul după ea, erau aduse aproape de locul unde se așeza masa, pe un loc curat, atunci măturat, chiar în oborul vitelor. Vițelul, scos din
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
bijuterii grele, de vampă. Parcă fusese destul de clar! Concert, nu nuntă! Cu colțul ochiului, surprinse zâmbetul ironic al Denisei pe diagonala lui și se simți al naibii de nefericit. Dacă tot era să iasă cu o fată, de ce aceasta trebuia să se împopoțoneze în halul acela? Parcă i-ar fi plăcut să-i facă în ciudă colegei lui de clasă și să-i arate cât de „macho” era și ce fete îl însoțeau. Mă rog, acum chiar că nu mai putea face nimic
CONCERTUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374266_a_375595]
-
și obrăznicindu-se progresiv, a vrut să dea replică celor la care slugăriseră și care fuseseră condamnați după legi de proveniență asiatică. Cum, altfel, poate fi interpretat gestul unui fost pantofar care, ajuns președinte într-o republică impusă, s-a împopoțonat cu sceptru regal? Ce e hidoasa construcție faraonică, așa-zisa Casă a poporului, decît replica resentimentară a aceluiași complex, dată, credea el, Palatului regal cu arhitectura lui încîntătoare? Luați, la rînd, toate mărețele înfăptuiri ale socialismului multilateral clacat, și veți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
scrie la 1829 În Manual pentru un Fashionable sau Ghidul Elegantului, neuitând să exclame, Încă de la Început, cu o mică sclifoseală englezească: „Goddam, Îl vedeți pe acest monstru de trândăveală, Înalt sau scund, gras ori slab? Făptură de sex Îndoielnic, Împopoțonată cu cele mai ridicole veșminte, cu părul lung și zbârlit ca niște coarne. O cravată enormă, un aer tâmp, un lornion uriaș Îndreptat spre cine știe ce chip buhăit, și iată, Goddam, un dandy!”. Căci - să nu uităm a aminti - un adevărat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
neîngrijit, dar visează În taină la eleganța dandy-lor. Îi admiră și, deopotrivă, Îi disprețuiește pe acești filfizoni, când copiindu-le stilul, când zeflemisindu-i. Vor fi făcut senzație În epocă mănușile lui, nasturii auriți, cravatele, accesorii Îndeobște elegante, dar nu Împopoțonând un trup transpirat, În veșminte slinoase. Să fie atunci Tratatul de viață elegantă o revanșă? Tot ce se poate. Pentru că deslușim În cele câteva zeci de pagini un amestec bine distilat de ironie, când subtilă, când sarcastică, și de fascinație
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
bună, nici o prostie. Dar „iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!”. Dacă aceștia ar trebui convertiți Într-o bună zi la eleganță, oare ar putea Înțelege axiomele fundamentale rezultate din ansamblul cunoștințelor noastre? XLII Bruta se acoperă, bogatul sau prostul se Împopoțonează, elegantul se Îmbracă. XLIII Toaleta este deopotrivă o știință, o artă, o deprindere, un sentiment. Într-adevăr, care femeie la patruzeci de ani nu va fi convinsă că toaleta reprezintă o știință profundă? Și nu veți fi oare de acord
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
părul negru și lins care nu semăna cu nimeni din familie... Nu l-au arestat pe Fiodor nici în biroul lui, nici în zori, întrerupându-i somnul cu un ciocănit autoritar în ușă. Nu, era în seara de ajun. Se împopoțonase cu mantaua roșie a lui Moș Crăciun și, de nerecunoscut sub barba lungă, chipul lui îi fascina pe copii: pe băiatul de doisprezece ani și pe sora lui mai mică - mama mea. Charlotte aranja căciula mare pe capul soțului ei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
speranțe prea optimiste. Μ Recurg la bătaie În raporturile lor cu copiii mai ales acei adulți care-și simt capacitățile de Înțelegere depășite de situație. Μ Când gândirea reflectează critic asupra ei Însăși, se elevează; când gândește doar laudativ, se Împopoțonează. Μ La Întrebările copiilor este cel mai greu de răspuns, deoarece ei nu cunosc Încă rușinea de a nu pune anumite Întrebări. Μ Secretul unei vieți Îndelungate este ca tot ceea ce Întreprinzi să faci cu plăcere. Μ Este mai ușor
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
uimea Întotdeauna. În biserică părintele Mike apărea și dispărea, nestatornic ca o divinitate. În clipa asta era sus În amvon, cântând cu vocea lui caldă și falsă. Peste un minut era din nou la parter, cădelnițând. Scânteietor, plin de bijuterii, Împopoțonat În veșmântul său ca un ou Fabergé, se plimba prin biserică, dându-ne binecuvântarea Domnului. Câteodată cădelnița lui scotea atâta fum, Încât părea că părintele Mike are capacitatea de a se Înfășura În pâclă. Când pâcla se Împrăștia Însă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la tâmplă, cu înțeles: — Pentru că nu-i nimic între ele. Rotunjește buzele: — E gol. La rândul său, instructorul îl examinează critic, din cap până-n picioare, pe îndrăzneț. Trage cu putere de pandantivul ce-i atârnă pe piept. Ce te-ai împopoțonat cu capul ăsta ridicol de leu... hmm... lup... sau ce altă lighioană spurcată o fi? — Mă... ă... apără de... ăă... de dușman..., bâiguie intimidat băiatul. — Și de ochiul rău, murmură îndârjit cel de alături. Își acoperă gâtul cu palma deschisă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a reușit să atragă atenția asupra deosebirilor dintre ei și el. Strânge un centiron, îndreaptă un balteus. Discu ția de adineaori îl hârâie însă în continuare. Își morfolește cuvintele în barbă. Acum e la modă ca fiecare religie să-și împopoțoneze zeul cu atributele celorlalți zei și să pretindă că toți sunt - de fapt - unul singur. EL, Unicul. Sau Unica, fiindcă nici femeile nu vor să rămână mai prejos. Diferă doar numele, altminteri au aceleași puteri. Se abține cu greu să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pretinde bună-cuviință de la ceilalți. N-o vezi purtând ni mic altceva decât veșmântul decent al femeilor măritate, și doar din țesătură de lână, nu de in sau mătase, cum poartă cochetele din ziua de azi, care-și petrec tot timpul împopoțonându-se în fața oglinzii. Nu neapărat pentru bărbații lor, e de la sine înțeles. Ieri însă era parcă altfel îmbrăcată... Mai sclipitor... Se chinuie să-și aducă aminte ce purta, dar gândul îi zboară la revolta izbucnită în timpul jocurilor de gladiatori. S-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
priviri obosite se mișcau alene, precum salamandrele pe pavajul încins. Dar nimeni nu avea acum timp de ele. Doi pehlivani pe catalige cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu faraonoaice și fachiri cu turbane, trasă de un măgăruș împopoțonat cu canafi și panglici colorate. Din căruță, circari ambulanți, cu maimuțe pe umăr și șerpi exotici încingându-le busturile, anunțau prin pâlnii de tablă ruginite "Sosirea vestitului circ Coradino în urbe". Pornite din arcuri, săgeți cu cozi lungi de panglici
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
priviri obosite se mișcau alene, precum salamandrele pe pavajul încins. Dar nimeni nu avea acum timp de ele. Doi pehlivani pe catalige cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu faraonoaice și fachiri cu turbane, trasă de un măgăruș împopoțonat cu canafi și panglici colorate. Din căruță, circari ambulanți, cu maimuțe pe umăr și șerpi exotici încingându-le busturile, anunțau prin pâlnii de tablă ruginite "Sosirea vestitului circ Coradino în urbe". Pornite din arcuri, săgeți cu cozi lungi de panglici
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ți un telefon Generalului Vasile, Comandantul Miliției Capitalei cu rugămintea să se ocupe de povestea asta: dacă sunt vinovat să mă aresteze dacă nu...să fiu lăsat În pace,mulțumesc”. Generalul Andruță Ceaușescu, mic de statură, o mână de om, Împopoțonat În haina militară În care vestonul ceva mai lung decât era necesar, oferind impresia unei poveri, a unei pedepse ce sărmanul fiind obligat s-o suporte, contribuind desigur și, puzderia de decorații pe ambele părți a vestonului militar, făcându-l
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]