245 matches
-
Pentruca se simt îndurerați, cu frământări și lupte interioare. În Evanghelia după Matei capitolul 11,28 ni se spune: ,,Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, si Eu vă voi da odihnă.” Textul ne spune toți cei trudiți și împovărați adică orice om ce simte că poverile de pe sufletul său indiferent de natură acestor poveri îl strivec, îl fac să trăiască viață într-o stare de descurajare totală. Povară păcatelor ascunse, poverile stresului zilnic, durerea ce vine în urmă viselor
LINISTEA MANTUIRII (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361183_a_362512]
-
redă lumina și îl așează pe Cale..” De aceea, autorul își dorește să dedice această carte tinerilor, și nu numai, care vor afla odihnă de durerile străbaterii străzii... căci Domnul Hristos a zis să mergem la El toți cei osteniți și împovărați și El ne va odihni pe noi, fiindcă sarcina Lui este ușoară și ne ajută să o purtăm, inclusiv aceasă călăuză, adică această lucrare scrisă a slujitorul Său Constantin - Preotul, căruia-i dorim mult spor și multe împliniri, înainte!... Drd
PARINTELE CONSTANTIN NECULA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367333_a_368662]
-
Doamne, dovada unei „trădări” față de cei apropiați și care nu ți-au mai putut păsui îndrăzneala de a te desprinde așa dintr-odată, fără a te mai sfătui cu unul, cu altul... Probabil că-ți spuseseși că noi suntem deja împovărați sufletește de-atâtea și-atâtea și că tu trebuia să urmezi ceea ce destinul deja hotărâse... Sancta simplicitas! Și noi, orbii... Te resemnasei cu un amurg pe care l-ai fi vrut altfel, ca loc și ca timp, îți tocmisei o
SCRISOARE CĂTRE ION (DOREL) ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366859_a_368188]
-
o vestească. Cu bucurie strălucesc în noapte luminile speranțelor creștine și se deschinde-ndată orice poartă atunci când, colindând, Crăciunul vine! În clinchet viu de clopoței, spre ceruri, îngerească se adună cântarea sufletelor credincioase, așa cum e lăsat de datina străbună. La mesele împovărate colorat cum n-au fost niciodată peste an, în fiecare casă, vezi cum s-au adunat vlăstare ale fiecărui neam. Începe-a ninge-n suflete și-n gânduri, iar lumea se deschide c-un colind spre cerurile odihnite-n pace
CÂND LUMÂNĂRILE SE-APRIND de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367779_a_369108]
-
aduna din ochi, le măsura alene în grămăjoare tăcute din prund și nisipuri cufundate-n ape Ziua se prefăcea în noapte și noaptea în zi Luna stârnea valea cu lumina-i difuză Buruieni rânjeau pe cărări fără capăt Furtuna jelea împovărate oglinzi Nouri biruiau pe Iepuroaica cea Stearpă Ciuperci de tot felul se adăpau din pâcla cerească Vânători sfărâmau pojghița tăcerii scrobite Luna fugărea nimicuri prin făgașuri sfioase Căile se lichefiau - potecile se cutremurau - Se anunța o noapte ca oricare alta
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
apăsat de nevoile vieții, cu atât amnarul i-a dat lumina necesară să vadă spre crepuscul un alt drum al eului său cosmic. Un alter ego legat tot mai puternic de Universul de unde înțelesese că a venit și spre care, împovărat, aștepta nedumerit clipa plecării. Fenomenologic, substanța omenească, pe care antropologul David Le Breton (n.1953) o definea ca un ”nu-știu-ce”, continuând prin a o denumi ”acest aproape-nimic” descoperea adevărul despre omul ”care își depășește înrădăcinarea fizică, dar nu poate fi
BRÂUL DIN PORTUL BĂRBĂTESC AL MOŢILOR, SEMN ŞI ÎNSEMN AL VIEŢII DUPĂ MOARTE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348532_a_349861]
-
minunată! Un model pentru mine, pentru că în voi Îl văd pe Domnul , frumusețea Lui, adevărul Lui, bucuria Lui, acceptarea și înțelegerea Lui! Am mai multe prietene care ar avea o nevoie foarte mare să participe la astfel de conferințe... femei împovărate, îndurerate... (știu că fiecare cunoaștem astfel de cazuri...) însă, aș vrea tare mult să te rog frumos, să ținem legătură referitor la astfel de evenimente, pentru a putea anunța din timp aceste ersoane, în vederea înscrierii și participării la un astfel
CONFERINTA NATIONALA DE FEMEI 23 – 27 IUNIE 2009 de LIGIA ŞI TIBERIU SEMAN în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348654_a_349983]
-
rătăcire, omul dobândește capacitatea de întâlnire a propriului eu, atunci, în rătăcirea sa, omul ar putea găsi motivația regăsirii, a aflării propriului echilibru într-o lume a dezechilibrelor, ar putea afla bucuria ridicării în picioare, după ani și ani de împovărată îngenunchiere. Deci, până la urmă, rătăcirea, poate fi privită ca o ispită - cu un farmec discret, inițiatic, revelator sau având o conotație pozitivă, benefică omului - un simplu rătăcitor, în genere. Momentul convertirii rătăcirii în regăsire depinde de forța fiecărui suflet în
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 20 IULIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349362_a_350691]
-
timpului spre semănare și rodire. Eu nu sunt decât întruparea unui gând Ales nu știu Doamne dacă vreodată voi fi vrednică de alegerea ta pe drum pășesc când drept când strâmb uneori ridic ochii alteori îi plec uneori mă simt împovărată alteori alerg dar în clipele mele de lumină îți mulțumesc Doamne pentru toate bunele și relele și ca și în clipa dintâi mă rog să-mi fii mereu aproape. Doamne, păstrează-ma în grijă iartă-mă dacă nu am rodit
TATĂLUI MEU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365878_a_367207]
-
o taină, aș privi scrisul dintr-o altă perspectivă. Una trăită de noi toți. Doar că nu toți îi dăm aceeași importanță. De câțiva ani încoace, mă gândesc de multe ori dacă este imperios necesar să ies pe stradă. Fețe împovărate, limbaj colocvial-argotic, umor licențios, comportamente discutabile (adesea, patologice), superficialitate relațională, inerția salutului cu cei cunoscuți, răzvrătiri populare, mizerie pe străzi, aer îmbâcsit... Da, îmi trebuia o îndeletnicire echilibrantă. Eu și sinele meu aveam nevoie de asta. Că scriu de când am
TAINA SCRISULUI (17) – SCRISUL MĂ FERICEŞTE de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365577_a_366906]
-
Acasa > Versuri > Farmec > ZIDUL PLÂNGERII Autor: Stella Reeves Publicat în: Ediția nr. 690 din 20 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului De câte ori am plâns la zidul plângerii, cu ochii Plini de lacrimi, sufletul împovărat, inima sfâșiată Dar am sperat, m-am rugat și mi-am adăugat Scrisoarea mea într-o crăpătură în Zidul Plângerii Cite scrisori păstrate și pierdute prin crăpături, Purtate de vint, în limbi străine, în limbi cunoscute Sunt una în milioane
ZIDUL PLÂNGERII de STELLA REEVES în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351812_a_353141]
-
părințiDe bunici și de buni veciniViața noastră s-a schimbatCasa, oraș și țara ... XXI. ZIDUL PLÂNGERII, de Stella Reeves , publicat în Ediția nr. 690 din 20 noiembrie 2012. De câte ori am plâns la zidul plângerii, cu ochii Plini de lacrimi, sufletul împovărat, inima sfâșiată Dar am sperat, m-am rugat și mi-am adăugat Scrisoarea mea într-o crăpătură în Zidul Plângerii Cite scrisori păstrate și pierdute prin crăpături, Purtate de vint, în limbi străine, în limbi cunoscute Sunt una în milioane
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
de vint, în limbi străine, în limbi cunoscute Sunt una în milioane, o grăunță minusculă de nisip Într-un ocean mare, albastru, vast, un ocean infinit. Citește mai mult De câte ori am plâns la zidul plângerii, cu ochiiPlini de lacrimi, sufletul împovărat, inima sfâșiatăDar am sperat, m-am rugat și mi-am adăugat Scrisoarea mea într-o crăpătură în Zidul PlângeriiCite scrisori păstrate și pierdute prin crăpături,Purtate de vint, în limbi străine, în limbi cunoscuteSunt una în milioane, o grăunță minusculă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
flăcări sub boltă, se desferecă lumea de tainele amare, soarele se sărută cu marea în cercuri de foc. din cântecul magic iese lumina și își deschide aripa, zburâd în văzduh, în ochiul tău de astăzi, în ochiul tău de mâine, împovărate stau tăcerile de duh, se-aude primăvara, talanga sună trist, prin munții noștri plini de freamătare, trene întunecate sub raze cad învinse și turmele eterne iau drumul către veac. vin primăveri de vis cu nostalgii pierdute în care ne vedem
ÎN ZÂMBETUL TĂU SE-ARATĂ PRIMĂVARA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351758_a_353087]
-
sunt al nimănui // și-acasă nimeni nu-i // ca să-mi deschidă poarta // sau să m-aștepte-n prag” ( străinul). Nimic mai dureros decât această înstrăinare de „seva” primului cuvânt. Peregrin prin propria existență, străin de tot și de toate... așteaptă cu sufletul împovărat - o nouă primăvară în care - ghiocei „nedăruiți”se deschid în lumină. „ îmi reazem fruntea de urma ta // ca o rană // să mă odihnesc de primăvară // de-această primă primăvară // când ghioceii au rămas nedăruiți”...( primă... primăvară). Noaptea se așterne peste
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
rugă către Moșul de a-i aduce înapoi părinții din străinătate de Sărbători. Următoarea poetă este Felicia Otilia Leș și ea are o “Rugă la Nașterea Domnului”, plină de candoare și spontaneitate: “Lasă-mi sufletul curat, / Să nu-l simt împovărat / Cu tristețe și amar, / Inima cruță-mi de jar. Umple-mă de bunătate, / Că de unde-i mult, se-mparte. Dă-mi în glas dulceața mierii, / Proroc să fiu Învierii. / Fă-mă, Doamne, bun creștin, / Sus, în ceruri, ca să vin. / Nu
CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356315_a_357644]
-
ai avut, domnule! Se crapă de ziuă și nu ai scris nimic... Gabriel a întors capul, speriat, cu privirea încețoșată. A trecut mâinile peste față, ștergând două lacrimi ce reușiseră să se strecoare printre gene, în timp ce s‑a ridicat încet, împovărat și strivit de toate gândurile ce‑l munciseră aproape o noapte. O noapte albă, o noapte unică și lungă, în care s‑a lăsat pradă întâmplărilor și trăirilor, ce l‑au năpădit și s‑au derulat atât de intens, încât
CHEMAREA DESTINULUI (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356818_a_358147]
-
meu de casă nu înseamnă țaradusă la ruină fără pic de milă.Nu e sărăcia ce mi-a fost povară,nici conducătorii ce-mi stârnesc azi silă.Dorul meu de casă e copilăria,chiar de-a fost prea scurtă și împovărată.Serile când tata își uită maniași citea poeme cum o face-un tata.... XVI. POZĂ TA, de Ana Maria Moraru , publicat în Ediția nr. 2068 din 29 august 2016. POZĂ TA Cu cea mai caldă duioșie, mângâi Cu dosul palmei
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
25 martie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-am ispășit la fel ca voi pedeapsa, de-a trăi-n noroiul vieții, bolnavă de același vis în doi prin anii efemeri ai tinereții... Neîmplinit mi-a fost cuvântul ce l-am lăsat împovărat, de dorul greu și gândul sumbru când nu l-am spus, sau n-am aflat. Am fost și eu, biată povară a vieții precum și voi ați fost în ea, dar m-a purtat doar umbra nopții fără să-mpart zilei
PEDEAPSA DE-A TRĂI de ANA SOARE în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369975_a_371304]
-
dragoste. Nelegiuirea a dus la războaie, lupte absurde, căderi de pe cal și castele, tăieri de capete trădătoare, până când tot farmecul dragostei s-a pierdut în oarbe dispute, înșelăciuni între simțuiri, vânzări de organe și sentimente ce au făcut viața femeii împovărată de prea multe cereri, de asumări ce o goleau de menirea ei venită din ceruri. Ea este semnul iubirii, al dragostei trimisă pe pământ spre a înfăptui nașteri de oameni. Toți i- ați cerut mai mult decât poate duce, și
E GREU SĂ FII FEMEIE, AZI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370534_a_371863]
-
cum mă-nvelește-n verde Și în nervuri albastre, culoarea mi se pierde; Tu ai pictat pe trupu-mi un anotimp de umbre Să nu uit gustul ploii din toamnele-n penumbre. Știai că mă voi pierde pe la răscruci de vânturi Împovărată iarăși de-atâtea negre gânduri. Ți-am tatuat pe-o noapte fără apus, un nume Să nu-ți răsar vreodată, pe nicăieri, în lume. Eu nu mai am nici zile și nopțile-s aproape Ca țărmurile mute de nesfârșite ape
JUMĂTATEA CE SUNT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368104_a_369433]
-
eforturi de voință ar face... Poate doar să-i considere pierduți pe undeva, prin registrul uitării parțiale... Se ridică și merse la bucătărie să-și facă un ceai. Cu toată mierea adăugată, i se păru că bea fiere, așa de împovărată își simțea întreaga ființă... Tot Bubă fu cel care îi readuse liniștea pierdută. Îi apăru în față cu viermișorul lui de mătase prăzulie, adus de Renée. Se jucase într-o seară cu el, iar motanul, în salturile-i acaparatoare, îl
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
nr. 1911 din 25 martie 2016. Mi-am ispășit la fel ca voi pedeapsa, de-a trăi-n noroiul vieții, bolnavă de același vis în doi prin anii efemeri ai tinereții... Neîmplinit mi-a fost cuvântul ce l-am lăsat împovărat, de dorul greu și gândul sumbru când nu l-am spus, sau n-am aflat. Am fost și eu, biată povară a vieții precum și voi ați fost în ea, dar m-a purtat doar umbra nopții fără să-mpart zilei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
mi-am zidit iubirea-n veșnicie ... Citește mai mult Mi-am ispășit la fel ca voipedeapsa, de-a trăi-n noroiul vieții,bolnavă de același vis în doiprin anii efemeri ai tinereții...Neîmplinit mi-a fost cuvântulce l-am lăsat împovărat,de dorul greu și gândul sumbrucând nu l-am spus, sau n-am aflat.Am fost și eu, biată povară a viețiiprecum și voi ați fost în ea,dar m-a purtat doar umbra nopțiifără să-mpart zilei din ea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
o „povară” pe care o porți pentru că ești competent și pregătit pentru acest lucru. În relațiile interumane, în general, se pot observa, persoane asupra cărora cei din jur fac presiuni, fie conștient sau inconștient, făcându-i să se simtă mai împovărați sau chiar la oprobriul public. E foarte greu uneori să mulțumești pe toată lumea și nici nu poți și nici nu trebuie, deoarece nu e posibil acest lucru. Și știm de ce. Pentru că oamenii sunt foarte diferiți, capricioși și vulnerabili. Dar tocmai
DESPRE PRESIUNILE INTERUMANE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370247_a_371576]