191 matches
-
la fel de frumoase regretând că în România nu am reușit încă să impunem o disciplină de fier și o educație drastică pentru respectarea normelor de conduită civică prin curățenie, comportament și celelalte. Am admirat dragostea austriecilor și a olandezilor pentru natura împrejmuitoare de care sunt îndrăgostiți motiv pentru care n-ar admite să rupă dintr-o pădure nici măcar o crenguță ori iubirea pentru animalele sălbatice care, mai ales în Olanda, hoinăresc nestingherite pe străzi, prin parcuri, pe câmpuri și bine înțeles, prin preajma
A TRECUT ŞI ZIUA ROMÂNIEI... (SCRISOARE ADRESATĂ UNUI PRIETEN DE LA ANTIPOZI) de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371894_a_373223]
-
de altul („Și sunt doi care se luptă;/ Eu cu eu, mine cu mine”) și ambele reve¬late în trupul Cuvântului (mirele sau crinul cosmic). Tăria pe care o jefuiește poetul e un dincolo al firii aureolate, nu al nopții împrejmuitoare. Iar vederea, contemplarea ținutului ascuns („ochiul de aproape”), ontologic reprezintă bucuria comuniunii umane cu divinul „înainte de a fi”. Exilul n-a alterat cu nimic această viziune de aspirații teandrice. Dimpotrivă, tot ce a scris Dumitru Ichim după 1975 stă sub
PĂRINTELE DUMITRU ICHIM DIN CANADA de AUREL SASU în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346243_a_347572]
-
ai României au găsit iute și soluția prin care nu mai au nevoie de păduri pe care le pot defrișa liniștiți iar pentru animale, au înființat țarcurile în perimetrul cărora hrănesc de regulă mistreți și cerbi iar prin sârma ghimpată împrejmuitoare circulă curent electric continuu pentru a le împiedica să scape. Și astfel, periodic, VIP-urile din Europa și America, marii iubitori de animale și îndrăgostiții de natură, sufletele caritabile și atât de sensibile încât nu ar rupe nici măcar o creangă
CINEGETICA de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376888_a_378217]
-
se lipesc cu bătături mâinile încleștate pe coarnele plugului sau bătucite de coasă și drugi de lemn de cărat căpițe, ce taie, usucă și cară iarba fânețelor, ori țapinele și joagărele forestierilor culcând și trăgând la vale pădurea din munții împrejmuitori, pentru a o prelucra la fabricile de cherestea ale lui Ilie Băjan și fraților Teodorescu de pe Lunca Rucărului... După controlul necalificat și inventarul neavizat întreprins de „împuterniciții matinali” ai zilei de după „apocalipsă” - care au fost puștii mai măricei care n-
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
mașină. Nu se aștepta să plece pe jos. A reușit să mai citească numărul de înmatriculare înainte ca bărbatul să întindă prelata pe mașină și s-a convins că l-a memorat bine. L-a urmărit cu privirea până la gardul împrejmuitor. Era însoțit de cei doi dulăi mereu în alergare și dornici de hârjoană. După ce l-a văzut ieșind pe poartă, a mai așteptat câteva minute, apoi a alergat la adăpostul improvizat sub saltea. A activat telefonul și s-a convins
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
despre apus se ridica o monastire veche înconjurată de muri, asemenea unei cetăți, și de după muri vedeai pe ici, pe colea, câte-un vârf verde de plopi ori de castan. Acoperemintele țuguiete de olane mucigăite, bolta neagră a bisericei, zidurile împrejmuitoare, risipite și năpustite în risipa lor de plante grase, de furnici ce-și formau state, de procesii lungi de gâze roșii, care se soreau cu nespusă lene, poarta de stejar de o vechime seculară, scările de piatră tocite și mâncate
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Nu toate pauzele sînt pauze descriptive: unele sînt rezultatul COMENTARIULUI. Mai mult, nu orice descriere determină o pauză în narațiune: "Sala... era oarecum golașă cînd o vedeai în lungime și se deschidea în arcade mari într-un fel de hol împrejmuitor în care erau puse mese peste tot" constituie o pauză descriptivă pentru că nu corespunde vreunei treceri temporale în universul reprezentat (de Muntele vrăjit). Pe de altă parte, "După pește a urmat o foarte gustoasă mîncare de carne, cu maioneză, apoi
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
deși împăratul era înarmat abia pentr-o călătorie de inspecție, nicidecum pentr-o campanie în regulă. Orașul Serrae, odată important, dar făcut asemenea pământului de cătră regele bulgar Ioannițiu, nu mai avea de atunci încoace în partea din jos ziduri împrejmuitoare, ci numai în partea lui de sus avea un castel încins cu ziduri, bine apărat și-n stare de-a se-mprotivi, castel a cărui apărare fusese încredințată căpitanului bulgar Dragota, care-ndealtmintrelea își avea scaunul la Melenik. Oastea simbriașă și holota
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
zece copii zămisliți cu aceasta. (Vezi împreunarea pe insula Creta dintre taurul-Zeus și muritoarea Europa, mama lui Minos, sau cea dintre taurul lui Poseidon și muritoarea Pasiphae, mama Minotaurului.) în mijlocul Atlantidei, Poseidon construiește un adevărat labirint : „A tăiat toate povârnișurile împrejmuitoare ale colinei pe care locuia dânsa [= Kleitho], făcând astfel o cetate trainică și întocmind adevărate brâie de pământ și de mare, unele în jurul altora, rând pe rând mai mici și mai mari, două de pământ și trei de mare, ca și cum
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o să i se spună? Cartea Abatelui nu era extrem de clară în privința celui care inițiase proiectul pe care îl denumea "Pletele Sfântului Augustin". Începuse să fie scrisă abia de al cincilea Abate, după supunerea primelor hoarde de barbari și ridicarea zidurilor împrejmuitoare. Se știa însă că primul care își dăduse seama de importanța revelațiilor lui Augustin întemeietorul, fusese cel de-al șaptelea Abate. El găsise într-o veche bibliotecă europeană scrierile unui sfânt creștin pe care îl chema Augustin și care avusese
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dintre dinți o coajă enervantă de betel sau își puneau picioarele pe genunchii unui prieten pentru un masaj generos, îi lovea inspirația pentru folosirea sârmei. Dintotdeauna își doriseră să-și scrijelească numele pe scoarța unui anumit copac sau pe gardul împrejmuitor al vreunui monument protejat. O draperie avea nevoie de cârlige. O poartă, un soi de închizătoare. Întotdeauna se găsea o plantă care nu voia să crească drept. O capră care încerca să mănânce planta. Un câine care încerca să muște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
IV-lea, care avea tabără pe șesul łuțorei, a urcat la Cetățuia, la invitația lui Gheorghe Duca voievod. Mult i-au plăcut priveliștile văzute de aici, dar a prezis grabnica ruinare a Cetățuii... Intrăm pe sub turnul clopotniță, care încheie zidul împrejmuitor, înalt de vreo 7 metri. Bătrânul îmi atrage atenția: 117 În 1682, la Cetățuia s-a înființat o tipografie care tipărea cărți grecești... Cu timpul, Cetățuia a crescut ca ansamblu monastic. Voievodul Gheorghe Duca a avut mare grijă de înzestrarea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ciclu de viață și intrau pe orbita altuia. Dar intrau împreună, legați prin aceeași prietenie. Și acesta era lucrul cel mai important. Călcau în același ritm. Frunzele căzute pe alee foșneau la intervale regulate. Înaintau, braț la braț, pe sub zidul împrejmuitor din cărămidă roșie, ca de cetate. Două siluete cu mantii albastre prinse în argintul viu al funigeilor. Și, într-un fel nebănuit de ei, împlineau de fapt vechiul blazon comtal al strămoșilor coborâți din cetatea Făgărașului. PAGINĂ NOUĂ 34 Aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
minunățiile din Isfahan, Încât se despărțise, În ultima zi, de caravana sa ca să galopeze singur, În goana mare. După câteva ore, aflându-se pe malul râului Zayandé-Roud, „Fluviul dătător de viață”, merse de-a lungul lui și atinse un zid Împrejmuitor de pământ. Ansamblul i se păru de o mărime respectabilă, dar mult mai mic decât propria-i cetate, Rey. Sosit la poartă, le ceru lămuriri străjilor. — Aici este orașul Djay, i se răspunse. Nu Îndrăzni, așadar, nici măcar să intre, dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de un ceas, Djay și Yahoudiyé. Va trebui să vină secolul al XVI-lea pentru ca acestea și satele dimprejur să se contopească Într-o adevărată cetate. În vremea lui Khayyam, ea Încă nu exista, dar a fost construit un zid Împrejmuitor, lung de trei parasangi 1, adică aproape nouăsprezece kilometri, menit să protejeze ansamblul oazei. Omar și Hasan au ajuns seara târziu. Au găsit găzduire la Djay, Într-un caravanserai situat În apropierea Porții Tirah. Acolo se lungesc și, fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-i trimită Înainte, În recunoaștere, pe vajnicii săi oșteni. În orice caz, eu nu i-aș da ăstuia să conducă o școală de război, pentru că patruzeci de templieri străbat orașul cu o sută optzeci la oră, se izbesc de zidul Împrejmuitor din partea opusă, se opresc Într-un nor de praf, se privesc În ochi unii pe alții, se Întreabă ce caută ei acolo, fac stânga-mprejur și trec În galop nebun printre mauri, care-i potopesc cu pietre și cu săgeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
brigăzii orășenești de pompieri: Walpurgisnacht! Ne oprim la birtul lui Mariusache, băieți, anunțase deja Dănuț, ca pe ceva de la sine înțeles, cu atât mai mult cu cât nominalizata crâșmă se ițea și dânsa, luminată, printre umbrele adânci ale unui pâlc împrejmuitor de tei, chiar în fața lor, ca la vreo sută de metri depărtare. Știți ce mi se pare mie din cale-afară de bizar? deschide gura Avocatul, după o pauză medie de gândire. Mă intrigă cum de a preluat Adrianus al nostru
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
elaborărilor și deciziilor proprii. Maturității îi este exploatat potențialul de energie creatoare, de implicare ce produce amprentând mereu alte orizonturi și deschideri ontice. Omul matur este nu numai meșteșugarul propriei vieți ci și prezența ce intervine și poate modula existența împrejmuitoare a celorlalți semeni. Putința de-a alege între bine și rău, între pozitivitatea și negativitatea acestei intervenții este ecoul apariției responsabilității depline ca rod pârguit al evoluției conștiinței de sine. Tăcerea solitară a bătrânului așezat în marginea vieții pare a
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
percepe timpul dilatat, extins dincolo de perspectiva unei finalități, unei diluări ontice finale. În experiența orbirii temporalitatea se comportă ca un fundal al succesiunii tactile, al însușirilor senzoriale ce se perindă în fluxul atingerii dintre cel lipsit de vedere și lumea împrejmuitoare. Acest fundal este resimțit aici drept concentrat în propria-i densitate și fără tendință spre o posibilă diminuare întru sfârșit. Stoparea temporalității echivalează cu ieșirea din paradigma existenței terestre, cu moartea în semnificația și înțelesul ei comun. Orbul trăiește fiecare
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
într-un astfel de contex, un factor intermediar, un element prin care și dinspre care să poată surveni durerea propriu-zisă acestea sunt cele trei forme de suferințe evocate aici. Raportul lor cu lumea se rezumă la inter-relaționarea suferindului cu sfera împrejmuitoare a mundaneității. Fundamentul dinspre care pleacă această inter-relaționare este modul de percepere al lumii de către suferind, perspectiva sa asupra imanentului ce-l învăluie, asupra cotidianului răsfirat în succesiunea temporală și așezat sub reperele extensiei spațiale. Așadar, reluând întrebarea cum privește
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mundaneității. Fundamentul dinspre care pleacă această inter-relaționare este modul de percepere al lumii de către suferind, perspectiva sa asupra imanentului ce-l învăluie, asupra cotidianului răsfirat în succesiunea temporală și așezat sub reperele extensiei spațiale. Așadar, reluând întrebarea cum privește lumea împrejmuitoare cel pătruns de ascuțimea sfredelitoare a durerii remise dinspre trup sau de bezna apăsătoare a orbirii sau, în fine, de cutremurarea sufletului prin suferințe cu motivație și cauze spirituale? Suferința trupească determină sentimentul unei ajustări a lumii doar la nivelul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sale, viața lui își consuma energiile în mijlocul lumescului cotidian corelându-și ritmicitatea cu tactul general impus de mundaneitate. Starea de sănătate a corporalității susținea integrarea și menținerea naivă în fluxul banal al zilelor amorfe și comune. Apatia imanentului ca un dat împrejmuitor și metafizic plafonant pătrundea și domina dimensiunea interiorității ce poartă individualitatea umană. Survenirea suferinței trupești întrerupe brutal ancorarea spiritului în solul unei narcoze colective ce induce o iluzorie stare de siguranță comună și echilibru de conviețuire fericită. Această punctare ce
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cel suferind de combustiile unei corporalități în-durerate nu se mai poate investi. Aceasta este una dintre situațiile fundamentale în care transcendența pare că se reia în posesie ca extensie metafizică separată și intuită drept replica închistării în imanent, în prezența împrejmuitoare ce se vede fulgurant spre a apune ulterior în ne-ființă. Suferințele sufletului ce au drept cauză deficiențele radicale în dinamica funcțională a corporalității, deficiențe cum ar fi orbirea, determină adesea, o profunzime analitică superioară în sesizarea și percepția lumii
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
asimilat și depășit în ritmul lent și calm al unei analize ce se dorește sigură prin cercetarea sa meticuloasă. Între cel ce îndură suferința survenită prin deficiențele corporalității, acea suferință ce nu sfredelește ci doar învăluie copleșitor și dimensiunea lumii împrejmuitoare se află un crepuscul terifiant deschis asemeni unei prăpăstii amețitoare. Suferindu-l evocat aici privește și percepe lumea pășind încet și șovăitor pe unica punte ce-l apropie de aceasta, puntea detaliilor, a elementelor minore pentru unii dar vitale pentru
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
al voinței cel lipsit de putința auzului sau a rostirii ori de absența acestor ambe trăsături ale firescului corporal își aduce în dimensiunea propriei existențe drept un exercițiu firesc al modului său de a fi și a inter-reacționa cu realitatea împrejmuitoare și cu ceilalți semeni. Astfel, rostirea este înlocuită prin gest și modulații ale chipului iar percepția sonoră prin citirea atentă a dinamicii trupeși și a expresivității mobile ce activează trăsăturile fețelor umane. Celui care îi lipsește vorbirea și auzul sau
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]