48,029 matches
-
Au dreptul oamenii să decidă aceasta? E întrebarea lui Dostoievski și Mahler. Tulburătoare și insolubilă. < 2 iulie 1970 > Fiecare om are un gîngur din care soarta rupe bucățică cu bucățică. Pierderea finală e aceeași. Amiciția întreține înfăptuirile laolaltă și faptele împreună întăresc amiciția. Ce e mai presus, amiciția sau înfăptuirile laolaltă? Nu merită oare amiciția a fi fetișizată? în politică vuietul oamenilor se aude uneori chiar lângă ureche, dar de cele mai multe ori departe, ca zgomotul surd (plin de energie, însă potențială
Anatol Vieru: Fragmentarium () [Corola-journal/Journalistic/14957_a_16282]
-
irizări puternice de albastru, din cauza cerului parcă aplecat în oglinda apelor dulci și sărate din frumosul oraș Stockholm. Atmosfera mea mentală e suedeză, trăiesc cu oamenii de aici, mănânc hrana lor și, cel mai important, așteptăm viitorul, muncind din greu împreună. Deși, undeva, tot ce stă în spatele celor treizeci de ani petrecuți în România începe să crească făcându-se ca o colină pe spinarea mea. O colină sau o cocoașă, depinde de ce sens dau eu acestui conglomerat misterios, totul depinzând, cred
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
Marina Constantinescu Reușita absolută a Galei Uniter de anul acesta a demonstrat că nu ne sîntem indiferenți unii altora, că simțim dorința de a fi împreună, de a rîde homeric, de a ne strînge mîinile (măcar) cordial, de a fi eleganți - la propriu și la figurat - așa cum se cuvine la o sărbătoare. Am înțeles, deci, că seara Galei este o sărbătoare a breslei pe care, la
Nevoia de celălalt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15303_a_16628]
-
să punem, să fii considerat spuma stagiunii, a anului teatral. Am fost și membru al celor două jurii - de nominalizări și final - și simplu spectator. Din ambele ipostaze, asumate cu credință, responsabilitate, dragoste pentru teatru, deduc că trebuie să lucrăm, împreună, împotriva mentalității tip "Cîntarea României" care ne bîntuie. Încă. Adică, să ia fiecare, neapărat, cîte ceva. Repet, structura unor astfel de gale are ca principal scop evidențierea coerentă a unor spectacole, roluri ș.a.m.d. dintr-o anumită perioadă. Judecata
Nevoia de celălalt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15303_a_16628]
-
două premii care să se întîlnească și să certifice valoarea unui rol, spectacol, a unei regii sau scenografii. Probabil că acesta este pragul, psihologic, pe care trebuie să-l depășim după zece ani. Și asta nu o putem face decît împreună, onești și cu infinită iubire față de teatru, de celălalt.
Nevoia de celălalt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15303_a_16628]
-
îndrumați regizoral de Cristian Juncu, au citit norway.today de Igor Bauersima am realizat că evenimentul de la Teatrul Act depășește orizontul meu de așteptare. în plină lumină, îmbrăcați de stradă și așezați la o masă, actorii ne propun să avansăm împreună pe drumul cunoașterii, nu atât al piesei sau al personajelor, cât al felului cum cuvintele devin teatru: procesul identificării se desfășoară la vedere, mișcarea, decorul, imaginea se înfiripă în imaginație: libertatea de a-ți alcătui propriul spectacol (care nu trebuie
Un loc curat by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15277_a_16602]
-
spus ei. Eram căsătorit, dar o vedeam foarte rar pe nevastă-mea. Ei îi era frică de mine: grandilocvența înțelepciunii mele o sufoca. Ea nu trăia, ci pîlpîia, și dacă mă uitam la ea, o apuca sughițul. Am trăit mult împreună, însă, după aceea, ea se pare că a dispărut undeva, nu știu sigur. Eu am fost totdeauna cinstit și n-am bătut pe nimeni pur și simplu, fiindcă atunci cînd bați pe cineva, îți pierzi capul și poți să întreci
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
atîta vreme? - Acolo, - mi-a răspuns fratele și a dat din mînă. Eu am căzut pe gînduri: unde-i asta "acolo"; dar fratele mi-a dat un ghiont și-a zis: - Uite: au deschis magazinul. Pînă la ușă am mers împreună, iar în magazin m-am trezit singur, fără frate. Am ieșit pentru o clipă din rînd și m-am uitat, prin ușă, în stradă. Dar fratele nu era nicăieri. Cînd am vrut să-mi reiau locul, nu m-au lăsat
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
circulat liber prin cele mai minunate momente ale Bulandrei. Și nu numai. Dragostea și respectul față de Toma Caragiu au făcut ca, pentru cîteva ore, orgoliile, vanitățile, supărările să fie puse în paranteză, iar marii actori ai trupei să stea iarăși, împreună, umăr la umăr, ca altădată. Mi s-a părut poate cel mai semnificativ omagiu pe care au reușit să-l aducă memoriei lui Caragiu, geniului lui, generozității și imensei iubiri față de teatru. Ochii, tonul vocii, expresiile ludicului, profunzimea gesturilor, mirările
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
protagoniști, unul și unul. Ani de zile. Fiecare se vedea orice ar fi interpretat, fiecare a rămas în memoria spectatorilor. Existau și fricțiuni, și orgolii, și invidii, să nu le idealizăm, dar toți știau foarte bine ce înseamnă să joace împreună pentru cariera fiecăruia și pentru prestigiul teatrului. Contează enorm ce energii se adună pe scenă, cine îți dă replică și cui o dai tu. Nu e nevoie să exemplific acum. Nici n-aș ști ce să aleg, ar trebui poate
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
mutare. Decît în rare cazuri, care se transformă în excepții și confirmă regula. M-am gîndit cum ar arăta un spectacol, fie într-o unică reprezentație (care să-mi dea măcar iluzia că se mai poate) în care să joace, împreună, Marcel Iureș, Maia Morgenstern, Oana Pelea, Claudiu Bleonț, Mircea Rusu, Adrian Pintea, Răzvan Vasilescu, Cornel Scripcaru, Valentin Mihali, Mihai Constantin... Competiția, forma, ștacheta, profesionalismul se provoacă pe scenă, cînd alături și peste tot sînt piese grele... Viziuni pe care mi
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
al orchestrei. Dar nu asta este totul. Nu asta rămîne neapărat într-un concert sau după. Este o condiție obligatorie, dar nu suficientă. Ci felul în care se simt, epidermic, se aud, se armonizează și reușesc perfecțiunea de a fi împreună într-un sunet. De a-și împleti unicitatea personalităților într-un spectacol al tuturor, în care fiecare este la fel de important, de valoros, în care individualitatea fiecăruia se remarcă. O baghetă, un scaun, un pupitru, o interpretare a unei partituri... În
O, ce zile frumoase! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15404_a_16729]
-
Ușa separă lumi, dar le și unește, lumea din afară, a privitorului, e consubstanțială cu cea dinăuntru, aceea pe care pictorul o sugerează discret și persuasiv. Fiecare ușă comportă o personalitate distinctă. Izolată de context, îți dezvăluie o poveste. Luate împreună, juxtapuse după afinități cromatice, ușile din album evocă legitime complementarități. Dialogul plastic inițiat aici de Val Gheorghiu nu putea fi decât foarte selectiv. Căci el nu și-a propus să inventarieze obiecte, ci să degaje sensuri, profunzimi, esențe. Cu toate
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
fi vrut”. Firea tonica a Veronicăi era binefăcătoare pentru Eminescu. „Eminescu al meu, singurul și unicul obiect al dragostei mele, singurul și unicul obiect al durerii și fericirii mele, dacă Între tine și mine e dragoste, noi trebuie să binecuvântăm Împreună ironia soartei. În mizeria asta a lumii trebuie să primim cu inimă bună o clipă de fericire pe care ne-o dă fatalitatea, cu toată ferocitatea ei răzbunătoare”. Tia Șerbănescu a publicat un amplu eseu În România liberă În 1992
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Ovidiu Maitec. Artiști bine cunoscuți în peisajul nostru cultural de astăzi, cu o activitate prodigioasă și cu o amprentă stilistică inconfundabilă, soții Maitec nu sunt la prima lor expoziție comună. Cu vreo doi ani în urmă ei au mai expus împreună la Muzeul Țării Crișurilor din Oradea, iar acestă experiență a pus în valoare cîteva lucruri care scoteau proiectul din categoria previzibilă a unui eveniment de familie. Acum, ca și atunci, dar acum într-o mai mare măsură pentru că și expoziția
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
dar care reapare, imposibilul devenind realitate. în aparență comedie, plină de replici savuroase și încurcături dintre cele mai pitorești, tragedia celor hăituiți de destin se vădește ca atare abia în final. Herman dispare, Mașa se sinucide, Tamara și Jadwiga cresc împreună (uitând ura) copilul celui care a avut în zadar bune intenții.. Ori, faptele sunt cele care dau identitatea. De ele îi e mai simplu omului să se ascundă. Nu există nimic ca somnul. Tot restul e înșelătorie și aparență" Povestea
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
Revizorul, o confruntare deloc simplă pentru orice creator, indiferent de vîrstă și experiență, cu atît mai mult pentru un tînăr, acest spectacol înseamnă destul și pentru Goga, și pentru trupă. Și se simte că au lucrat bine și cu drag împreună. Perfecțiunea este un ideal, greu și rar tangibil. Esențial este să tinzi spre ea. Și asta face, cu credință și modestie, Claudiu Goga.
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
halucinațiile minții bolnave vor fi mereu prezente, dar "mintea sclipitoare" va reuși să le țină la cîțiva pași distanță. Ca și cînd ar fi vorba de un om cu două creiere, care se zbat în cap să nu mai locuiască împreună... În contextul unui film relativ banal, se decupează o idee regizorală inspirată: aceea de a șterge cu totul granița dintre nebunie și normalitate; personajele și situațiile produse de boală sînt tratate în cheie realistă, pe picior de egalitate cu "lumea
Misterioasele ecuații by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15458_a_16783]
-
profesor de mai mulți ani la o universitate din Germania, Florin Manolescu revine în forță cu două cărți, ambele la Editura Humanitas, ambele obiecte de o rară eleganță. La prima vedere cărțile sînt cît se poate de diferite, recenzarea lor împreună pare forțată de un singur amănunt: autorul de pe copertă. La o privire mai atentă însă am putea descoperi o adevărată strategie, în spiritul jocului pe care autorul însuși îl descoperă în cazul lui Caragiale și conform căruia cariera literară este
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
nu știu ce-i convine: prima stare, în care și-a câștigat o notorietate impertinentă: substituindu-se insului care scrie efectiv,... care se căznește în acest sens; ori îl place pe celălalt, pe individul (fără supărare) în compania căruia am discutat des împreună în viața reală. Cum se întâmplă. Fără să-l fi provocat. Fără să-l fi contrazis. Fără să-l pun în inferioritate... Cu bună știință sau neștiință, el a emis maxime pe care le notai numaidecât, nu fără mirare de
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
copil neajutorat și vulnerabilitatea lumii "normale" din jur. O altă idee interesantă e aceea de a plasa copilul, iubit de fiecare din părinți, în infernul unei familii fără iubire - un tată și o mamă pe care nu îi mai ține împreună "decît" acel copil dependent... O mamă, costumieră de teatru, șomeră, cu bască retro și gesturi teatrale, hotărîtă să "tragă" de copil, să-l antreneze pentru și întru "normalitate" (Victoria Cociaș, uneori cu un aer de duritate "SS-istă", provenit, parcă
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
a tabloului ca ultim plan perceptibil, un fel de substitut al peretelui. Poate fi și o reacție claustrofobă aici, dacă ne-am propune să glumim puțin. Cu obiectele acestea, împreună cu Paul Neagu, sau în paralel cu Paul Neagu, dar, oricum, împreună (pentru că am semnat împreună un... nu puteam să-i spunem, pe vremea aceea, un manifest, ci un fel de program al artei obiectuale..) Unde și cînd s-a întîmplat asta? În România literară, chiar în România literară, la provocarea Dnei
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
plan perceptibil, un fel de substitut al peretelui. Poate fi și o reacție claustrofobă aici, dacă ne-am propune să glumim puțin. Cu obiectele acestea, împreună cu Paul Neagu, sau în paralel cu Paul Neagu, dar, oricum, împreună (pentru că am semnat împreună un... nu puteam să-i spunem, pe vremea aceea, un manifest, ci un fel de program al artei obiectuale..) Unde și cînd s-a întîmplat asta? În România literară, chiar în România literară, la provocarea Dnei Anca Arghir, înainte de 1972
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
față de suma oferită : O autoritate politică a ideilor ei. Așa că o refuză, răspunzându-i Împăratului cu o malițiozitate convingătoare: « Vreau să fiu liberă, majestate, tocmai ca să vă pot spune adevărurile de care aveți nevoie »... Fiind cândva copii care se jucaseră Împreună, apoi tineri antiregaliști sub restaurație, mai apoi susținători ai libertăților de la 1848, au găsit destule elemente de conciliere și Împăratul, ca și cea care-i devenea sfetnic de influență, căpătând prestanta la Tuilleries și crescând astfel prestanta propriului ei salon
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
acest mod surprinzător de a organiza timpul și de a provoca nașterea semnificativului a fost chiar președintele fundației, Kostas Kartelias: poet, visător și comerciant de vise pentru femei căsătorite. Întîlnirile fundamentale creează de fapt sistemul care ordonează destinul și adună, împreună, energiile, vibrațiile, dinamismul, spiritualitatea. Maeștrii stimulează, acolo unde depistează că este cazul, încrederea în sine, deschid ușile cunoașterii, arată drumul posibil al împlinirii. Opțiunea aparține ucenicilor. Selecția se face din rîndul acelora care-și asumă responsabil acest traseu. În 1995
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]