141 matches
-
la vârsta de 33 de ani) și cu toate că a fost mereu solicitat ori consultat în elaborarea și înfăptuirea proiectelor istoriografice de interes național, Leonid Boicu n-a beneficiat de cuvenita recunoaștere valorică a operei sale; Academia Română, reorganizată în 1990 și împrospătată succesiv pe parcursul următorilor ani, a omis a-i înscrie numele printre „nemuritori”, alături de celelalte personalități reprezentative ale istoriografiei românești. Fără a risca comparații, asocieri sau clasificări, aflate oricând sub incidența relativității și/sau subiectivismului, ca „simplu cetățean” membru al aceleiași
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
În loc, iar tu te miști mecanic mai departe. Te clatini pe pardoseala din piatră, te sprijini cu palma de suprafața aspră, zidul e real, tu ( Încă) mai ești! Foșnet sfios În biserica mănăstirii Agapia. Sfinții privesc cuminți de pe pereții recent Împrospătați. Începe vecernia, iar câteva măicuțe aprind lumânările și pregătesc cele trebuincioase slujbei ce urmează. În semiîntunericul altarului se ghicește preotul, care priveghează taina ce va să vină. Întunericul e mare la Început, dar Încet-Încet se face lumină. Atât cât trebuie
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ale noastre. „Poftiți la masă”, ne invită mama. Mâncăm și asta, și asta, și asta... E pace și liniște În casa noastră. Nașterea pruncului Isus ne-a sfințit și pe noi. Candela arde cu o flacără mai intensă de la untdelemnul Împrospătat. Fulgi mari acoperă fereastra, omătul se depune din ce În ce mai mult; după ce mănânc, ieși afară. Te iei cu Fănică, cu Petrică, cu Ionel și cu alții de vârsta ta. Cu săniile din metal, cu schiurile Închipuite din niște doage de poloboc, cu
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
particularităților faptului literar folcloric izvorâte din modul său propriu de existență”. Este - așa cum a recunoscut critica de specialitate - o „carte incitantă, care invită la reflecție”, care „face posibilă discutarea și regândirea textului folcloric ca realitate etnoculturală prin mijlocirea unei viziuni împrospătate a câștigurilor științelor contemporane, avansând unghiuri de vedere insolite, eliberate de sub rutina unor opinii, poate prea degrabă clasicizate” (Ion Șeuleanu). D. Caracostea, în propunerea de tipologizare a folclorului românesc, acordase mare atenție raporturilor de rudenie, pe care își fundamentase de
CONSTANTINESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286375_a_287704]
-
tălmăciri din sfinții Vasile cel Mare, Ioan Gură de Aur, Grigorie Teologul, din Thomas a Kempis ș.a. Dar cea mai importantă este traducerea Bibliei, apărută la Blaj, în 1795. M. a simțit că limbajul traducătorilor Bibliei de la București (1688) trebuie împrospătat și că unele pasaje obscure ar putea fi clarificate și încearcă, bunăoară în Cântarea Cântărilor, o exprimare literară, chiar poetică. Conștiința rostirii cu efect, calitățile de narator, tensiunea interioară a necesității de a comunica sunt evidente în mai toate textele
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
și subtil, la fel, credința nu poate fi redusă la un conținut propozițional. Fără să depindă de o sumă finită de afirmații, credința nu se exhibă, ci se evocă. Credința este o dorință, o sete de Viață care trebuie mereu împrospătată. Conținutul coincide cu forma, precum într-o văpaie. Spre deosebire de rugul aprins văzut de Moise, în inimile noastre toate flacările se pot stinge. Iar de la o anumită vârstă a lumii încoace, tot mai puțini mor cunoscând incendiile interiorității... Dacă rugăciunile noastre
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
zilei se va infiltra lent În scaunul confortabil În care vă trîntiți cînd ajungeți acasă. Este mult mai bine să vă curățați de toate aceste energii printr-un duș rece, să vă Îmbrăcați cu haine curate și să vă simțiți Împrospătat și pregătit să vă bucurați de restul serii. Dacă, după ce citiți aceste rînduri, vă gîndiți imediat la toată energia negativă pe care trebuie să o fi adus acasă de-a lungul anilor, nu intrați În panică! Folosiți Simbolul Puterii peste
Reiki pentru o viață by Penelope Quest () [Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
Săracă și retrasă tăcut la adăpostul unor tei bătrâni, mănăstirea nu are ziduri protectoare și nici porți falnice de stejar [...] Pășind prin livada mohorâtă a mănăstirii, am ajuns în dreptul a trei cruci înfrățite, pe care scria cu litere adânci și împrospătate: Olimpiada, Fevronia și Sofia Iurașcu. Brusc, nostalgia tulburătoare din jur căpăta un nume. Ajunsesem în chiar locul copilăriei lui Mihai Eminescu” (Formula AS, nr. 691, p. 18). Preponderent incitativ, acroșul este folosit în marele reportaj. Tonul acroșului este mai dinamic
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
american. Macomber era din nou demn de respectul lui. Asta dacă ar fi putut să uite ce se-ntâmplase dimineață. Dar, desigur, nu putea. Dimineața fusese cum nu se poate mai rea. — Uite-o pe memsahib. Se Întorcea din cort, Împrospătată, veselă și cu o mină adorabilă. Avea o față perfect ovală, atât de perfectă că te-ai fi așteptat să fie proastă. Dar nu era proastă, se gândi Wilson, nu, nu era deloc proastă. — Ce mai face frumosul domn Wilson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de suportat. Locotenentul se afla tot în fața bibliotecii. Răsfoia paginile unei cărți pe care o scosese din raft, aparent absorbit de ea. (Niciodată n-am putut descoperi ce carte era.) Doamna Silsburn părea să-și fi revenit considerabil, era chiar împrospătată, cu fardul de clătită păstoasă de curând refăcut, mi-am spus eu, și ședea acum pe canapea, în colțul cel mai îndepărtat de unchiul tatălui miresei. Se uita într-o revistă. — O, ce bine! a exclamat cu o voce de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
canapea și s-a îndreptat spre birou. A întins mâna și a împuns cu arătătorul una dintre fotografiile de pe perete. — Cine e copilul ăsta încântător? m-a întrebat. Cu aparatul de aer condiționat funcționând acum lin și neîntrerupt, cu fardul împrospătat, nu mai era copilul veștejit, temător, care stătuse în soarele fierbinte, pe trotuar, în fața cofetăriei Schrafft de pe Seventy-ninth Street. Mi se adresa acum cu același echilibru friabil de care dăduse dovadă când am sărit în mașină, în fața casei bunicii miresei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
dormi cu mătușa timp de două săptămâni, până când aceasta se mai obișnui cu singurătatea. Numele domnului Pavel începu să fie pomenit tot mai rar, ocolire a unei răni încă neînchise, dar prezența lui era mereu vie, amintită de pâlpâirea candelei împrospătată în fiecare seară, iar el venea în somnul doamnei Pavel, în papuci de pâslă să nu facă zgomot și cu halatul călduros de diftină, căci îi era puțin frig; ea nu destăinui nimănui taina, de teamă să nu săvârșească o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din partea profesorilor. Credem că și în cazul lui Sadoveanu s-a ajuns la un impas metodologic vizibil cel mai bine la Eminescu. Studiul permanent pe aceleași (capod)opere a condus la o percepție didactică care are nevoie să fie periodic împrospătată. Efectul este unul pervers și dacă ne raportăm exclusiv la creația scriitorului: cu cât a scris mai mult, cu atât a rămas mai necitit. Iar Sadoveanu a scris enorm. Nu știm exact în ce măsură, dar funcționează foarte bine principiul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și Butch Beausoleil semnaseră contractul, Spunk voia să se alăture proiectului, Lorne voia să-l părăsească - Lorne Guyland era pe cale să înnebunească sau era deja nebun. Banii picau din cer mai repede decât era Fielding în stare să-i prindă, împrospătat, într-o dispoziție de zile mari, m-am prezentat iar la ușa vecină, cu sticla de brandy legănându-mi-se în mână, după care am făcut-o pe Selina să-și blesteme mama că o adusese pe lume. Două mii cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
semănau - după ton - mai mult cu cele ale unui părinte către copiii lui. De fapt și vorbele pe care mi le adresa mie ascundeau sub cămașa lor aceeași căldură părintească... Ajunși la chilii, știam ce urmează... Când m-am simțit împrospătat, am intrat în chilie... „Măi, să fie! Da’ când a avut vreme bătrânul să aducă de mâncare? Numai că printr-o minune a ajuns pe măsuța din chilia mea o mămăliguță aburindă și o strachină cu brânză cu smântână... Nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
din buzunarul pantalonilor. Nu, nu se mai întoarce din drum, pare decis să provoace o întâmplare adevărată. Înainte de a împinge poarta metalică, își scoate din buzunar batista mare, albă. Își șterge fața transpirată. Ridică mătasea albă, de sub dreptunghiul scamatorului apare, împrospătat, chipul neted și ferm. Cap de consul roman, chelie perfectă, parcă ar fi ras în cap. Frunte limpede, privire tăioasă, nas drept, perfect, buzele subțiri. Știe lecția, s-ar părea: să intre repede, aferat, distant. Să nu dea răgaz nici unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pregătește gustarea de dimineață, atât pentru mine cât și pentru călugăr. Geana unui nor dinspre răsărit pornise să se spuzească, semn că soarele se va ivi îndată. Ajuns în pragul mănăstirii, am ascultat o vreme cântările călugărilor. Apoi, cu suflet împrospătat, am pornit spre izvor... Când am ajuns în cameră, ulcica cu lapte încă aburea, iar pâinea părea că atunci ar fi fost scoasă din cuptor. Întrebarea firească pe care mi-am pus-o atunci, a fost: “Cine și când le-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
foarte cunoscută și rolul activ pe care l-a jucat evreica Ana Pauker, ajunsă în U.R.S.S. pe la Sculeni în 1940 în schimbul cu bătrânul Codreanu de la Chișinău, românul fost în Sfatul Țării în 1919. Aceste unități au fost mereu împrospătate, completate, încât atunci când am ajuns, cu fratele meu Dumitru și alți doi camarazi, în lanțuri în Penitenciarul Suceava, la scurt timp paza, la turelele pușcăriei, a fost schimbată cu acești soldați preferați, îndoctrinați și plini de ură împotriva deținuților politic
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
fost o sexualitate de cel mai înalt nivel. Neuropsihologie - versiunea pentru acasă. În noaptea aceea, privirea ei îl găsi printre cutele cearșafurilor, amuzată la culme de animăluțul care era proprietatea ei, sigură pe ceea ce știa despre el, pe cunoașterea mereu împrospătată. Cineva mă iubește, cântă ea, un alto hotărât, pe jumătate înăbușit de pernă. Mă întreb cine oare? Adormi în câteva minute. El rămase întins pe întuneric, ascultându-i sforăitul care se transformă după un timp, pentru prima oară în urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
soarele strălucea și respiră cu ușurință printre clinchetul lighenelor împărțite la fiecare pat. Pentru prima oară de cînd se internase, se simți suficient de bine pentru a se rade, dar după ce-și dezmierdă smocul de păr de pe bărbie, își împrospătată doar fața și mîinile și rămase tolănit în aerul și lumina blîndă. Domnul Clark arăta mult mai bine. Fața lui era din nou a unui om bătrîn, gînditor și părea că dirijează o mică orchestră cu arătătorul. Patul domnului McDade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se înecau respirând, își spuneau unul altuia: „Mai e doar puțin până în Lavasan“. Acum, ea ajunsese. Era în zori și aburii de dinainte de răsărit se ridicau din frunzișuri, ca niște scutece ale soarelui care urma să se nască. Totul părea împrospătat și voios, se auzeau păsări, iar Ghazal se-ntrebă, cu fruntea în pumni: „Doamne, cum mă lași să mor astăzi?“. Așa cum se așteptase, nu fusese vreo judecată, ci doar denunțul presupușilor martori și un interogatoriu formal, cu un judecător al
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
astfel ea era frumoasă, dar părea moartă. Pe acea frunte netedă și albă, Făt-Frumos presură 320 {EminescuOpVI 321} câteva flori albastre, apoi șezu alături cu ea și-ncepu a doini încet. Cerul limpede - o mare, soarele - o față de foc, ierburile împrospătate, mirosul cel umed al florilor învioșate o făceau să doarmă mult și lin, însoțită în calea visurilor ei de glasul cel plâns al fluierului. Când era soarele-n amiazi, firea tăcea și Făt-Frumos asculta fericita ei răsuflare, caldă și umedă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu scăpau într-adevăr destinului lor decât rareori, când noaptea, rana lor, aparent închisă, se redeschidea fără veste. Și, treziți brusc, ei își pipăiau atunci, cu un fel de plăcere, marginile zgândărite ale rănii, regăsind într-o străfulgerare suferința lor împrospătată deodată și, împreună cu ea, chipul răvășit al iubirii lor. Dimineața reveneau la flagel, adică la rutină. Dar cu cine, se va spune, semănau acești despărțiți ? Ei bine, simplu, nu semănau cu nimic. Sau, dacă preferați, semănau cu toată lumea, aveau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
rămas În ceașcă, pînă la zaț, Thomas a privit În jur; era bine acolo. Venise vremea să facă un duș. Se simțea nițel cleios, pielea avea o patină, urmă a Încleștărilor de peste noapte; apa va purifica trupul, va limpezi cugetul; Împrospătat, Thomas va evalua, apoi, fumînd tihnit o țigară, rezultatul incursiunii sale. Cucerise tabăra celor două lesbiene, chiar dacă nu asta Își propusese, Își văzuse fiica, da, izbutise: Încrezător, de-acum, putea, după o altă pregătire - nu era deloc lesne - să-și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
El se scutură oarecum din somn. Soarele se înalța ca un glob de aur arzător pe un cer adânc albastru; grădina de desubtul ferestrei în care adormise Dionis era de un verde umed și răcorit după noaptea cu ploaie, florile împrospătate ridicau în soare cochetele capete copilăroase și ochii lor plini de reci și zadarnice lacrimi. În casa de peste drum perdelele albe erau încă lăsate, prin aleile grădinei ei vișinii și cireșii înfloriți, salcâmii cu miros dulce tăinuiau cărările risipite într-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]