185 matches
-
-și moartea, ne înfățișează, pe drumul spre Deir-ez-Zor, mai ales copii. Drumul spre al șaptelea cerc a fost un fel de cruciadă a copiilor. Având aceeași soartă ca a tuturor cruciadelor neînarmate. Copiii din acele fotografii sunt scheletici, cu trunchiul împuținat, cu burta suptă, cu coastele zvâcnind ca niște arcuri de oțel peste scobitura pântecului, cu mâinile și picioarele subțiate ca niște crengi, cu capetele disproporționat de mari, ca și găvanele ochilor, în care bulbii ies din orbite sau se adâncesc
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
humii/ eu însămi stam la capul tău/ ca la celălalt capăt al lumii.” Ajunsesem la ea: „ea-mi deschisese poarta, și tocmai aflasem/ că nimeni nu moare în brațele nimănui.” Într-o parte, avem corpul chinuit de boală, devastat și împuținat, devenit un cadavru în jurul căruia se fac cele cuvenite. Singurătatea acestui corp din care viața s-a scurs este îngrozitoare, iar sora „de dincoace” o veghează și o contemplă pe „sora noastră”. În partea cealaltă, însă, central este sufletul eliberat
Sora noastră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3139_a_4464]
-
să tragem la sorți, incepand cu istoria să favorită: povestea Maestrului și a Margaretei. Firește că spusele noastre, desi narau firul canonic al poveștii respective, sunau, totuși, altfel decât în istoria lor de origine, fiind niște variante îmbogățite sau, dimpotrivă, împuținate, aceasta depinzând de propria noastră pofta de a povesti și de improvizațiile fanteziei binevoitoare sau nu. De pildă, Margareta din varianta Cobrei nu zbura pe un vier deasupra Moscovei, ci pe un crocodil înțelept, cu gura cusuta, iar Maestrul locuia
Casa cu papusi by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/14776_a_16101]
-
a întregii cărți, că ,toți bărbații sînt atît de bătrîni acum, cu proteze de tot felul, cu prostatele operate sau operabile, cu grădini de zarzavat sau cuvinte încrucișate, cu ranchiuni și regrete, cu virilitatea dusă pe apa Sîmbetei, cu amintirile împuținate, cu răsuflarea greoaie, cu flamurile zdrențuite, cu meseriile și iubirile uitate." Un roman despre ,veterani" și lume pustie, pe-o rînă, ca gospodăria unei văduve de război. Din tot avutul ,colectivizat", cu vieți și idealuri la grămadă, a mai rămas
Marele șarg by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11159_a_12484]
-
nicăieri și niciodată casa din strada Crișan, numărul 18, cu lumina lucind cald în ferestre, nici masa pusă, nici supa în farfurii, nici baia pregătită cu prosoapele mari, mirosind a lavandă, stivuite alături, nici paturile proaspăt așternute, nici siluetele lor împuținate, văzute în contre-jour în canatul ușii, nici.... (cert, în dimineața asta, plutind pe fața nemișcată a Mediteranei sunt într-o pasă nostalgică) i-l cântăm amândoi lui Nic, împreună cu altele pe care ni le mai amintim - Vezi rândunelele se duc
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
iubirea celor din jur, căci „dacă dragoste nu e, nimic nu e...”. La bustul, provizoriu amplasat, al lui Grigore Vieru, în fața Centrului cultural (până când unii consilieri vor binevoi să se documenteze asupra meritelor Orfeului de la Pererita de a străjui din ce în ce mai împuținatul suflet românesc al orașului), Nicolae Băciuț a vorbit despre istoricul și semnificația sărbătorii. Așezați între cele două splendide borne ale culturii românești - Eminescu și Vieru - cu emoție, am reîntregit patria de cuvinte, dând glas sentimentelor apoi într-una din sălile
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA TÂRGU MUREŞ , ARTICOL DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364382_a_365711]
-
apoi curgeri către dezvoltarea substanței din acea poezie. Alăturarea cu har a cuvintelor, altfel normale luate în singurătatea lor pot isca o metaforă mișcătoare, cărări cu ritm și sens, odată descoperită cheia, devii un inițiat. Unde simplu nu înseamnă nimic împuținat dimpotrivă marchează postura în raport cu creația poetică și critica ei. Nu mă consider un profesionist în a dezlega înțelesurile poeziei însă îmi place mult să-mi scald sufletul în lumina unor versuri reușite. Așez poezia lângă frumos, estetic, muzică, iubire și
VĂ INVIT LA DISCUŢII LIBERE! de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362863_a_364192]
-
cel care îl apleacă, îl obligă uneori să-și limiteze scârbavnicele pofte sodomice în contra artei. El nu dă valoare creației din neputință, pentru că viața lui, lipsită de importanța timpului viitor, e nonvaloare. Este un consumator al prezentului și un îngrășământ împuținat al teluricului veșnic, distrus odată cu pierderea umbrei sale cenușii: Dihănii negre / ne adulmecă din urmă / și blânde mâncă țărna / unde am călcat și unde am stat. Cât de mult mi-aș fi dorit să fi trăit într-o lume a
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
mai putea citi, nu își mai amintea lucruri elementare, nu se putea deplasa decât ajutată - sau mai degrabă dusă târâș - până la baie, memoria... eeh!... - Încă este bine, nu o doare nimic, mănâncă...” - îi șoptise fiica bătrânei. Arina privi spre trupul împuținat care zăcea inert pe pat și, pentru o clipă, încercă să-și imagineze cum își trăiește aceasta zilele, doar privind spre lumina care creștea și descreștea între cercevele, zi după zi. Cum zilnic, lumina luneca cu egală nepăsare peste mobilă
ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368588_a_369917]
-
a fost redusă la o tehnică de lucru, arta contemporană a devenit tehnică a cuvântului, a sunetului, a culorii. Mentalitatea abstractă și uniformizată a epocii moderne a desprins cultura de viață și spirit“ (Ernest Bernea, 2011, p. 81, 86). „Omul împuținat“ pe care l-a gândit ultimele două secole a fost redus succesiv la intelect sau la dimensiunile sale biologice, economice sau sociale: „Căile spiritului s-au închis. Omul-idee, trecând prin omul-funcțiune, a devenit omul - instrument, omul-lucru, stare care marchează spectacolul
ERNEST BERNEA – GÂNDITOR CREŞTIN, PROMOTOR ŞI FILOZOF AL CULTURII ROMÂNEŞTI AUTENTICE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348404_a_349733]
-
trecut atâția ani nu știu. Abia am început și e târziu. E prea puțin ce ni se dă în dar, de-aceea curg senin numai în clar. E mult prea scurt destinul ce e dat pentru a fi prin furt împuținat. Trăind intens și ultimu-amănunt, în scurtul vieții dens un fulger sunt. Frunză în zbor spre un albastru cer pe care sunt dator să mi-l ofer. Poți să înțelegi Poți să înțelegi dacă stai în sferă dorind să devii centru
BIJUTIER DE CUVINTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350055_a_351384]
-
peste inima pietrei în forme de sărut poarta se deschide îndrăgostiții trec sculptorul moare se așează masa tăcerii pe scaune doar doisprezece cei care l-au iubit Jiul doar murmură spiritul său se înalță prin coloana fără sfârșit apoi familia împuținată așezată pe șase scaune la masa de taină varsă lacrimi în tăcere. Referință Bibliografică: Sculptorul / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 313, Anul I, 09 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile
SCULPTORUL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356366_a_357695]
-
nesecat în zăgăzuire. Originile tatălui ei sunt găsite în vesela, harnica, buna Moldovă. Se pare că vine dintr-o familie care ar fi trăit cu fervoarea dragostei de cânt, la Buhuși, o mică localitate orășenească a județului Bacău. Această familie împuținată și împrăștiată azi, trăia cândva în bucurie, sub o pădure bătrână și dumnezeită, ca o parte de rai, un loc lipit de Buhuși, numit Lețcana. În ea aș fi cuprins și eu, cel care scriu acum, dând în mod foarte
SOFIA ROTARU. CÂNTECUL RĂMÂNE CU EA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362529_a_363858]
-
lui, căci osteneala și răcoarea nopții îl biruiseră. Adormi la iuțeală, netrezindu-se decât când geana zorilor se deschisese de mult. Îl căută din ochi pe Câine, dar nu-l zări. Îl strigă, dar animalul nu se arată. Cu puterile împuținate acum și de pierderea câinelui, porni totuși la drum. Simțea în nări mirosurile Dunării ademenitoare! Se opri mai devreme, căzând într-o somnie halucinantă. Se făcea că e printre ai lui împingând barca spre învolburatele valuri cu o poftă lacomă
CÂINE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353420_a_354749]
-
cald... E cald? Cum să fie cald?! Fulgi mari albi, cad scuturați de aripi de îngeri... Fulgii l-au îmbrăcat în hlamidă albă, cu diamante de gheață și... Nu se poate mișca. Prea grea este haina asta pentru umerii săi împuținați. Pe față, fulgii se topesc în lacrimi. Nu știe, îngerii plâng, el plânge, simte doar lacrimile șiroind. Poartă diademă albă, pe capul încins de febră. O sirenă, răsună în noapte. Știe că e... trâmbița chemării la Judecata de Apoi... Vede
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
creier până la inimă, sufletul nu se lasă prins, nu-l găsești, el are un lăcaș enigmatic, mereu mobil, când se mută în palmă, iris sau curbura umărului, când în aplecarea spre omenire, o femeie sau anotimp, autoregenerându-se după fiecare seară împuținată sau fiecare noapte insuficient de luminată. El, sufletul, întotdeauna se deghizează ca să nu fie susceptibil la expunere și fragilitate, spargere și destrămare. Ne căutăm în întuneric, pipăind spațiul interpus ca formă și mărime, culoarea o percepem deslușind muzica pașilor efectivi
CRISTALUL FĂGĂDUIT – DIN NOI, ÎMPREUNĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357176_a_358505]
-
Strofe > Ritmuri > CARTEA SFÂNTĂ Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 429 din 04 martie 2012 Toate Articolele Autorului Cartea Sfântă Mi-e cerul o învolburare Și orizontul-plâns trezit -nu adormiți! -nu adormiți! Am fost furată de o Carte Și împuținată m-am simțit Lipsită De piatra care ținea temelia Zidirii mele în poem cea care mă arăt lumii, cu însetările, cu flămânzelile, cu trupul gol, cu pieptul deschis ca la operația pe cord Eu asemeni vouă sunt, să vă puteți
CARTEA SFÂNTĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357954_a_359283]
-
operația pe cord Eu asemeni vouă sunt, să vă puteți vedea, ca într-o oglindă interioarele inimii în înflorirea lor ascunsă în gând eu asemeni vouă sunt... să vă știți cum sunteți cum nu sunteți. Lipsită de Cartea S fântă împuținată m-am simțit Mi-era cerul o învolburare și orizontul plâns trezit. -Nu adormiți! citiți din Cartea Sfântă Elena Armenescu Referință Bibliografică: Cartea Sfântă / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 429, Anul II, 04 martie 2012. Drepturi de
CARTEA SFÂNTĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357954_a_359283]
-
unde înfloreau toporașii până în geana treptelor de piatră și unde m-aș fi mutat, fără ezitare, la primul semn de bunăvoință al gazdei, pe care nu am reușit să o cunosc vreodată. Sub urgia ninsorii și a anilor, casa apare împuținată, în culori prost asortate si cu o fragilitate care îmi săgetează inima. Ea n-o să mai fie destinația secretă a viselor mele, eu n-o să mai fiu copilul care hoinărea duminica după amiază dupa viorele și grâușor de primăvară. Mi
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
ochii de căprioară de un dulce maroniu descoperit lumii prin bătăi dese ale genelor și un zâmbet îți inducea bucuria de a constata la ea altceva decât până atunci... Și, de unde mâinile mici se odihniseră luni de zile pe lângă trupu-i împuținat, acum frământau între degete o batistuță albă cu trandafirași brodați în roșu, conferindu-i un aer plin de spășire copilărească. Trupu-i aproape relaxat se întrezărea sub acoperământ, iar cu degetele de la picioare atingea în bătăi delicate tăblia patului, semn al
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
să reducem spațiul pe care-l acoperă cu mare osârdie colaboratorii noștri, care nu-și irosesc timpul în zadar. Ei vin cu mare drag să vă ofere, în spațiul alocat fiecăruia, materiale de calitate pe care să le citiți în împuținatul vostru timp liber, cu atât mai mult cu cât, o parte din aceste materiale izvorăsc parcă din alt spațiu, sunt primite din alt timp. De fapt, dacă ați fi mai atenți, ați descoperi că este vorba doar de spațiul și
DESPRE TIMP ŞI SPAŢIU... ÎN REGAT! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341339_a_342668]
-
o așchie de om cu priviri de șoricel speriat și totuși chiar și din așchia asta, aceeași voce încăpățânată încearcă să-și mai impună vrerea, spre deruta celorlalți, chiar dacă vrerea lui este nerealistă. Și acum, vocea aceasta venind dinspre trupul împuținat și aflat în stare de dependență, îi face pe fiii săi pe care până acum i-a dominat, să-l privească derutați, încă incapabili să gestioneze neașteptata situație... Nici măcar să-l bărbierescă, să-i taie unghiile și să-l tundă
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
în stradă, cei care se mai puteau ține pe picioare, nu arareori sprijinindu-i pe alții, zoreau către cea mai apropiată cârciumă care nu-și anunțase încă ora închiderii după care totul se repeta; roiul se forma la loc, din ce în ce mai împuținat ce-i drept. Aici avea să-l cunoască pe “Bâzdoacă”, atunci când se va lăsa purtat de insistențe, cât și de curiozitate. Cu paharul de alcool în față - Doamne, ce mare i se va părea, - va trebui să dovedească că este
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
spaimele mele sunt spaimele mele DRAGOSTEA SURSĂ ȘI RESURSĂ (Pentru Elileea) Ce se naște în dragoste din dragoste nu piere căci în dragoste nu este ființă este dragoste cel trimis din dragoste să cerșească în van va cerși cu mâna împuținată va cerși de-acolo de unde nu e nici dragostea nu are mulțumiți vor fi cei care se vor fi împărțit spre cei cărora nimic nu le era de ajuns însă dragostea de prisos e prea mult bine toate despre dragoste
POEME TIMIDE de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380597_a_381926]
-
rămăsese ceva cu care s-o poată asemui... Și cu sufletul plin de căldură, cu mintea încărcată de lămuritoarele semne, privind-o, știa că se află mai aproape, tot mai aproape de capătul călătoriei... * Pe măsură ce vremea trecea, își simțea trupul mai împuținat, tânguitor de neputincios, nimicnic, ar fi zis, copleșit de prisosul gândurilor și de efort. Și cap, și trunchi se plecau tot mai mult spre țărână, încovoiate de greul drumului. Avusese ceva noroc îndelungă vreme, mărșăluind în cadența unui râușor, un
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]