1,038 matches
-
șicane copilărești, o dorință puternică de altceva, care este a adulților, nu a copiilor. O dorință de refugiu și de tihnă, într-un loc în care răul cel mai mare e să nu poți stăvili năzbâtiile unor șotioși care se împung și tot ei se vindecă unul pe altul. Crescând, copiii de altădată vor avea, și ei, toate metehnele de care adulții încearcă să fugă: nestatornicia, slăbiciunea, ipocrizia. Pe măsură ce spiritul Medelenilor se diluează, viața-și cere partea. Și foștii copii ajung
Dulceața traiului patriarhal by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4475_a_5800]
-
actuală. Atât i-a trebuit. Domnul Gușă l-a făcut albie de porci și nu deajuns: a sărit și moderatorul cu gura. Și l-au spurcat În așa hal pe domnul Paller, că altul de-ar fi fost ar fi Împuns fuga. În final cel ce a salvat cât de cât emisiunea a fost domnul Paller, moderatorul fiind prea pornit ca să-și dea seama că tocmai pentru asta era acolo el și nu invitatul. Cum să-și permită acesta, nu-i
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
de cerb, înaintând și rispindu-se fragmentat în unde orbitoare spre picioarele ei. La urma urmelor, e singura mea bucurie. Îmi alungă urâtul, șoptea deschizând larg ochii. De ce mă privești așa? Cum te privesc? Nu știu cum. Mereu mă privești așa. Parcă mă împungi. Ți se pare. Bine, fie cum zici mata... Să lăsăm asta. Adică, ce vrei să spui? Nimic. De ce te superi? Nu mă supăr, dar mă tem să nu-mi pierd sufletul când te aud așa. Cum să-ți pierzi sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
schimbat în dezordinea și răvășeala lucrurilor împrăștiate de-a valma. Ceva din tinerețea și drăgălășenia fetelor plutea peste tot. Dacă intri, intră odată, să închid! îl zori fata din ușă. Avea mișcări svâcnite din umeri parcă mereu voia să te împungă cu sânii. Să-l fi căutat, oare, într-adevăr, pe-acasă, sau... Miluță auzi huietul sălbatec al locomotivei venind peste el. Doamne, dacă află mama în ce-am intrat, se-mbolnăvește de inimă. Poate nu s-a-ntâmplat nimic, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
răsuflările fierbinți și nesuferite. Lăsați-mă-n pace că mă supăr, îi înfruntă, zbătându-se să scape. Vă arunc în stradă pe toți. Idioților! strigă Invalidul, bătând cu pumnu-n tejghea. Ce-i asta? Ia te uită! Cerboaica e gata să-mpungă! Prinde-o, mă! I se păru că întreaga încăpere zvâcnește o dată cu palma trăsnită pe obrazul acela fierbinte, întunecat și aspru ca o perie. Se uită la toți fără să-i vadă, cu chipul neclintit, cu ochii limpezi, albă de furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
era mare mahăr. Hitlerist înfocat. Miluță, după plecarea de-acasă, de frica jandarmilor, a ținut-o tot într-o fugă până la Ghiță Todireanu. Vino cu mine! i-a spus mecanicul. Unde? s-a pierdut cu firea Miluță, și l-a împuns gândul c-a făcut altă prostie venind. Unde? mai întrebă o dată. Da ce-i cu hainele astea pe tine? Văd că ești pus la șapte ace! Parcă ești ginerică, râse mecanicul, făcându-i cu ochiul, adică să te fofilezi, șmechere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
n-are divinitate, pentru că la el divinitatea e un simplu „demiurg“, ceea ce în grecește înseamnă „meseriaș“. POLITICĂ Când Charles Maurras a spus la politique d’abord (politica mai întâi), a spus un mare adevăr. Fără politică suntem pierduți. Adică ne împungem ca berbecii unii pe alții. Un mare om politic e un om care are har. El face posibilă existența comună a oamenilor prin spiritul lui de organizator și legiuitor. Partidele politice sunt cai la carul de aur al istoriei românilor
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
speria în asemenea hal de-un șoarece mort? Noi ne-am speriat?... Pe noi ne faci fricoși?? se enervă de-a binelea și Ilinca. Nu tu ai zis că-i dracul și te uitai la noi de parcă te-ar fi împuns cu coarnele? Păi! strigă și Virgil, ca să arate că-i de partea Ilincăi. Și ce dac-am zis așa? se împotrivi Bărzăunul. Ce, voi trăiți în urmă cu 200 de ani, să mai credeți în draci, ori sînteți de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
slab. O veghează neîncetat pe străina care moare. Trupul ei, așa cum l-a cunoscut el, nu mai e. Musa abia dacă-și mai aduce aminte de îmbinările lui molcome și cărnoase. Acum e un morman de oase ascuțite, frânte, care împung din toate părțile un cort cocârjat de piele violacee. Isabel. Prima oară când o aude vorbind. O voce mirată, ca de copil răgușit. Musa îi duce mâna la buze, dar ea repetă la nesfârșit numele ei vechi, cucerire a noului
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
poate face nimic. În săptămânile care se scurg, licărul de viață pâlpâie din ce în ce mai slab. Îndărătnice, oasele nu mai vor să deseneze unghiuri drepte și linii continue sau boltite acolo unde au fost, odată, umeri, șolduri, genunchi. Mai cu seamă coastele împung prin pielea din ce în ce mai subțire, ca o pădure de spini. Pe Musa îl bântuie însă genele de fluture, colțurile gurii căreia i-a inventat un zâmbet născut numai pentru el. Dege tul îngreunat, nu demult, de inelul lui Solomon. Talia subțire
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu este nimic de învățat? Vă înșelați! Puțini sînt cei care o cunosc în amănunt. CHARLES: Dar nu are o morală a ei! TOREADORUL (confuz): Ba... să vedeți... că are! Adică... dacă toreadorul se pricepe, omoară taurul. Dacă nu, îl împunge taurul pe el. EMMA: Cred că dînsul are dreptate. (Ironică.) E ca la teatru: pe împunse. Ori prințul îl spintecă pe rege, ori regele pe prinț. Numai că la tauri nu știi dinainte care pe care. TOREADORUL: Întocmai. EMMA (se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
le, citește odată, lasă dracului mulțumirile. — Dom’ Tronaru, lasă omul să citească ! Păi te apuci și-l Înjuri!? i-a strigat Costan. Cine Înjură, bă, capsomane? i-a Întors-o bătrânul. — Ce naiba, dom’ne, acu’ v-a apucat să vă Împungeți ca țațele? Terminați odată, i-a apostrofat cu amărăciune Puiu Nistea. — Nu voi citi poezie, deși așa am promis. Voi citi o proză scurtă intitulată „Greșeala“. — Bravo, Vasile, era și timpul!... — Gata, Lorena, te rog frumos... i-a retezat-o
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
cort de patru persoane pe care îl cărau cu schimbul, cu umerii roși de chingile aspre, plecau noaptea spre munte, cu un personal care părea să obosească pe măsură ce înghițea cu mare greutate kilometrii, scoteau capetele pe fereastră și inspirau adânc, împungeau bezna cu privirile și deveneau nerăbdători, privindu-și din ce în ce mai des ceasurile. Evadările constante din oraș deveneau, în acea perioadă adolescentină incomparabilă și ireversibilă - iremediabilă, spunea Eugen, cel decis să nu se însoare niciodată, nici nu o făcuse, până la urmă, poate
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Era meșteră la fel și fel de minunății: cânta prin casă, dar nu orice fel de cânt, glasul ei dimineața era ca cel al cintezoilor, iar ziua ca al ciocarliei. Degetele ei lungi trăgeau firul de mătase prin ac și Împungeau și iar trăgeau și iar Împungeau, brodând păsări și flori argintii. Păsările veneau de-și luau firimiturile din palma ei, iar florile din grădina se legănau ușor când o vedeau dimineața și o Îmbălsămau cu parfumul lor când și le
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
de minunății: cânta prin casă, dar nu orice fel de cânt, glasul ei dimineața era ca cel al cintezoilor, iar ziua ca al ciocarliei. Degetele ei lungi trăgeau firul de mătase prin ac și Împungeau și iar trăgeau și iar Împungeau, brodând păsări și flori argintii. Păsările veneau de-și luau firimiturile din palma ei, iar florile din grădina se legănau ușor când o vedeau dimineața și o Îmbălsămau cu parfumul lor când și le punea pe fruntea-i brăzdată de
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
asistat buimăciți la nespus de straniul spectacol. Și toți cinci și-au disputat între ei posesia mea. În toiul discuției au fost atacați de un șarpe marin care mă ocrotea. Dar Joao de Castro, cu lancea care-i servea ca să împungă caracatițele printre stânci, i-a tăiat monstruosului șarpe căpățâna diabolică, cucerindu-și astfel dreptul de a mă păstra. Acest paznic de far, de-acum înainte tatăl meu, locuia cu nevasta, Joana Correia de Castro, la Cabo da Roca (n.n. Capătul
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
abstracțiuni ce, sub pretextul "obiectivității", alienează mai mult ori mai puțin obiectul literar. Am putea folosi o formulă a unuia din criticii noștri importanți din interbelic, cea de "estetică aplicată". Imaginile punctează contactul sensibil cu operele: "Treptat ideea începe să împungă cu scheletul ei pielea imaginilor și poezia cade în alegorismul tipic". Ca și: " Norii de abstracțiuni și alegorii medievale se dau în lături și sublimul naturii cade sub ochi". Ca și: "Romanticul, în fond, nu iubește să umble, ci să
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
îi străluceau ochii de bucurie - ca mâței lângă oala cu smântână că l-a pus în încurcătură pe Pâcu, dar tăcea mâlc. Bucuria lui n-a fost, însă, de lungă durată, pentru că Pâcu odată s-a luminat la față și, împungându-l pe moș Dumitru cu muștiucul lulelei, l-a luat la rost. Da’ bine, măi pungaș bătrân! Credeai că m-ai pus în cofă, ai? Ia uite că nu! Stiu la ce te-ai gândit când m-ai scos dator
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
zile, cu oblojeli și descântece. Așa-i păcatul. Când îi să-l tragi, îl tragi și pace. Ori îl ajungi tu, ori te ajunge el - a comentat situația Ion Cotman. Ai un nepot, Pâcule. Halal să-ți fie - l-a împuns moș Dumitru. Si Dinuța lui ce-o zis de toate aiestea? a întrebat Hliboceanu. Eu cred că în timp ce el se oblojea, ea avea din ce în ce mai multă treabă la sărvici, bat-o norocul s-o bată de frumoasă! a tras concluzia moș
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de corn - acuzatorul - care mi-o amintit încă o mulțime de păcate pe care nu le mai țin minte. Imi amintesc doar că nu se mai oprea din vorbit și arăta mereu cu degetul spre mine, de parcă m-ar fi împuns cu o suliță. Când o terminat de vorbit, s-o sculat albăstreaua de lângă mine, încercând să-mi ia apărarea. Atunci mi-am dat seama că albăstreaua era advocatul meu...Până la urmă, zâna florilor, împreună cu florile de lângă ea, o trecut în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ultimele puteri fără de care nu vei mai putea pleca vreodată. nouă în primul loc: deschide larg ochii, ai ațipit destul, e timpul să mergi mai departe, să îți continui călătoria neobosită către luo na, către prințesa inimii tale, simți pietrele împungându-ți spinarea bătătorită, ridică-te, cerul este plin de cuburi grele de aer, care atârnă deasupra șesului ca ramurile grele ale grădinii suspendate a prințesei tale, semn de succes se arată prin aer, iepuri-de-curcubeu aleargă dintr-un cub de aer
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
întors în șesul moabiților, cel care te va trece poarta de aur în brațe. vederea dublă a dragostei mele azi văd dalinian, cum viața își ia zborul și pantofii din strada pe care ai pășit tu, luo na. rinocerii îți împung palma dreaptă să îți atragă atenția de vată de zahăr că nu am fi ajuns aici fără discursul meu de cristal, luo na, și fără capacitatea ta de rachetă nucleară explodând în mine, adică de a fi a mea de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
scos busola din căptușela hainei, unde ședea în siguranță. „Uite, Costăchele! Dacă mergem în direcția asta, cu ajutorul lui Dumnezeu... Of! Doamne!” S-o oprit din vorbit, iar lacrimile îi curgeau pe obrazul numai piele și os. Ceva parcă m o împuns în inimă... L-am lăsat o vreme... „Și de ce n-am merge?” - m-am trezit eu vorbind. Atunci Filip s-o uitat la mine cu niște ochi limpezi ca azurul și m-o întrebat: „Chiar ai avea curaj să evadezi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
M-am gândit că putea fi mama (care venea uneori să-și bea cafeaua la mine), ori poate ca era Paulina, nenorocita de domnișoară bătrână, cu Început de amnezie și față de pește-sabie (asta și datorită nasului ei prelung, cu care Împungea aerul), venind mereu să Împrumute câte ceva. Sau... puteau fi Oamenii de la Intervenții (o firmă solidă, cică), pe care de atâtea ori Îi sesizasem telefonic prin șeful lor cel mofluz, nătărău și insipid, care mă liniștea Întotdeauna, afectiv, cu politicosul automatism
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
zbârnâi isteric. M-am gândit că putea fi mama (care venea uneori să-și bea cafeaua la mine), ori poate ca era Paulina, nenorocita de domnișoară bătrână, amnezică și cu față de pește-sabie (asta și datorită nasului ei prelung, cu care Împungea aerul), venind mereu să Împrumute câte ceva. Sau, poate, erau Oamenii de la Intervenții, pe care acum nici nu știu dacă Îi mai așteptam. Când am deschis, două siluete Înalte, albe, intrară În mare grabă, ștergându-mi În trecere umărul și dispărând
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]