2,573 matches
-
prin apă, după părerea mea încă nu a trecut prin apa tainică, a cărei lucrare pricinuiește tiranilor celor răi pieirea”<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, Despre viața lui Moise ..., PSB, vol. 29, p. 63. footnote>. Pentru cel ce nu-și înăbușă dorința de a păcătui și nu urmează calea virtuților, apa Botezului rămâne numai apă, pentru unul ca acesta fiind ca și cum încă nu a trecut prin apa tainică a Botezului<footnote Jean-Claude Larchet, Terapeutica bolilor spirituale, traducere de Marinela Bojin, Editura
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
Goncourt, etc.), cresc în valoare, ca vinul, pe masura ce se învechesc. Lipsa lor de orice integrare într-o modă estetică trecătoare, e însăși garanția expresiei, autenticității lor umane. Artă este expresie a omenescului, dar expresie plus convenție. Convenția sfîrșește prin a înăbuși omenescul. Cele mai mari capodopere ale literaturii universale cer, pentru a mai putea fi primite, o permanentă, dificilă reactualizare. O reactualizare care, de fapt, le desfigurează. Nuditatea jurnalului, viața lui naturală îl apără. El constituie urma cea mai pură și
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/12009_a_13334]
-
temelia solidă, lichid sfînt hărăzit doar mie" de a-i mirosi părul (dar oare i l-am mirosit îndeajuns?)" viața petrecută aievea, asta contează" Mă uitam ceasuri întregi la dînsa. Mă uluia, mă făcea fericit, mi se oprea răsuflarea, mă înăbușeam de plăcerea de a o ști lîngă mine" a mea oarecum" chiar dacă povestea prostioarele ei" "experiențele" ei" caraghioase" O iubeam și mai mult, devenise indispensabilă, necesară" ca o mîncare delicată, nutrindu-mi întregul meu corp frenetic" Să-și ațintească ochii
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
de o critică timidă sau numai confuză și de o presă fără nici o răspundere morală și fără nici o licărire sufletească, privirea doamnei Ioana Pârvulescu aruncată asupra Bucureștilor, asupra acestui oraș în care marile avînturi au îngenunchiat, iar aerul nesănătos ne înăbușă plămînii și ne aburește vederea, pare a mai înviora puțin zările întunecate în plină zi ale spiritului românesc care a abdicat atît de ușor în fața tuturor rătăcirilor de împrumut. Brașoveancă prin naștere și prin educație, dînsa își păstrează cu cinste
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
cînd nu ajunge la destinatar, conținutul necontînd și atingerea țintei! Se petrece însă altceva. Dacă am senzația că am feștelit-o într-o zi, a doua zi caut, scriind altă scrisoare, s-o dreg, s-o pipărez, s-o coc înăbușit la foc subțire. Și tot așa, din rușine spălată-n rușine, ajung la un lanț nesfîrșit de păcate. Mîine dimineață, la ora cinci, voi face o "pernă de aer"! Deocamdată atît! Această scrisoare se va citi pe melodia Gui gău
Se va citi pe melodia Gui gău iau by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14084_a_15409]
-
nu le-au avut. Și, totuși, își zicea el nădejdea mântuirii rămâne. Ea, doar nădejdea era singura ce-i mai rămăsese, deoarece boala avansa: tusea se întețea, febra îi creștea, forțele, puținele sale forțe se diminuau, încât simțea că se înăbușă, dominat de durere și deznădejde. În zilele de 24 și 25 noiembrie, la Palermo s-au înregistrat ploi și vânturi violente, ceea ce ar fi putut grăbi sfârșitul său. Hotelierul Salvatore Ragusa era conștient că Bălcescu se apropia inevitabil de moarte
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
viol săvîrșit de soț prin anihilarea voinței de rezistență morală a soției. Agentul acestei anihilări este flagelul lumii noastre, alcoolul, iar beneficiarul acestei anihilări este celălalt flagel al lumii noastre, bărbatul. Cît despre victima violului, ea nu doar că-și înăbușă scîrba bîndu-și mințile, dar pînă la urmă chiar ajunge să-i placă, și asta într-o deplină consonanță cu apetitul infatigabil al beneficiarului. Concluzia lui Sinești echivalează cu răzbunarea supremă pe care femeia o poate săvîrși asupra bărbatului: , Ce atroce
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
tată? -Mă doare, fata mea! Te priveam golită de gânduri și sentimente, străină. Mă speria lipsa asta a mea de compasiune. E totuși tatăl meu. Cum pot fi așa de...Obsedant, o dorință mă bântuia fără putința de a o înăbuși. De s-ar termina odată! Doamne! Ce e cu mine cum pot să gândesc așa? Și totuși nu puteam să mă opun. Acum știu gândul, dorința nu izvorau în principal din milă pentru suferința ta, erau pentru mine. De s-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
tată? -Mă doare, fata mea!Te priveam golită de gânduri și sentimente, străină. Mă speria lipsa asta a mea de compasiune.E totuși tatăl meu. Cum pot fi așa de...Obsedant, o dorință mă bântuia fără putința de a o înăbuși. De s-ar termina odată! Doamne! Ce e cu mine cum pot să gândesc așa? Și totuși nu puteam să mă opun. Acum știu gândul, dorința nu izvorau în principal din milă pentru suferința ta, erau pentru mine. De s-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
omenescului din noi prea adesea căzut în umilință, suferind înfrângeri, dureri, răni și prea adesea cuprins de însingurare și tristețe. Pentru mine scrisul devine un altar pe care sufletul meu se reconstruiește din țăndările unor lovituri și din durerile neplânse, înăbușite în cămara inimii. În același timp, scrisul este și o înălțare spre zările pure ale respirației fiintei mele interioare. Aflându-mă asemenea unui liliac înflorit a doua oară la poarta înserării, cu puterile risipite pe cărările vieții, scrisul a rămas
SĂRBĂTOAREA LANSĂRII CĂRŢILOR MELE ÎN ROMÂNIA 2016 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380802_a_382131]
-
solist (născut în 1985 la Belgrad) să le poarte cu impecabilitate și cu un anume dichis. Mai ales muzica lui Bach, care pare să nu se aclimatizeze la temperamental oarecum desfrânat, ca o recoltă a egoismului tutelar ce riscă să înăbușe în mare măsură ceea ce este blând și elevat, nobil și profund. în al doilea rând pentru că, la vârsta lui Radulovic, aproape tot ce zboară se mănâncă, fără a ține seama de acele OZN-uri mai puțin comestibile (cum ar fi
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
guvernanților români în privința "arbitrajului" de la Viena. "Guvernul e gata să le accepte școndițiileț, dar țara le refuză." Cu însuflețire patriotică, el crede că toată lumea ar trebui să pună mâna pe arme. Indignarea lui nu mai cunoaște margini: "Simt că mă înăbuș moralmente, când văd cum alții - germani, italieni, unguri etc. își bat joc de poporul român prin tot felul de uneltiri și cozi de topor". După "cedare", diaristul e cu sufletul zdrobit: "Trupul României a fost sfârtecat de hiena străină într-
Un martor al anului 1940 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10601_a_11926]
-
ridică la înălțimea curăției<footnote Ibidem, p. 113. footnote>. Marii asceți au observat ce grave consecințe poate produce desfrânarea în om și din această cauză au afirmat că nu-i temelie mai tare în toate luptele decât aceea de a înăbuși mai întâi ademenirile dorințelor cărnii<footnote Sf. Ioan Casian, op. cit., p. 172. footnote>. Primul pas în această luptă este îndepărtarea imediată de obiectul pasiunii<footnote Georges Habra, op. cit., p. 248. footnote>, iar apoi se cere ca toate eforturile să se
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
desfrânării, ci factor de disciplinare a trupurilor pentru a fi înduhovnicite. Stomacul să fie pus la strâmtoare<footnote I.P.S. Nicolae Corneanu, Patristica mirabilia. Pagini din literatura primelor veacuri creștine, Edit. Polirom, Iași, p. 341. footnote> și pentru a putea fi înăbușite dorințele fără de măsură<footnote Sf. Ioan Casian, op. cit, p. 175. footnote> este bine să se postească rațional, prin scularea fără a fi sătul de la masă, pentru a nu-ți mări poftele care te îndeamnă să-ți satisfaci plăcerile<footnote
Patima desfrânării și biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( II ). In: Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
corolar apare îndemnul de a transforma orele disciplinei în adevărate momente artistice din viața copiilor: „Dacă n-a izbutit să creeze în clasă o atmosferă sărbătorească, de eliberare și elevație spirituală, consecință a desmorțirii și destinderii puterilor sufletești închircite sau înăbușite sub tiranica dominație a rațiunii, ora de muzică nu și-a atins scopul”<footnote Breazul, George. Muzica în școlile de grad secundar; în: Revista generală a învățământului, București, An XXV, nr. 7 - 8, septembrie-octombrie 1937, p. 270; Republicat integral în
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
cultură îi împiedică pe nou-veniți să se afirme. Poate îi împiedică să ocupe funcții administrative - dar acesta este oare visul nou-veniților în cultură, să ocupe funcții administrative? Asta visa Mihai Eminescu? Asta visa Nichita Stănescu? Creația valoroasă nu poate fi înăbușită de nimic (și, în plus, constituie prin ea însăși un mijloc - cel mai bun - de combatere a imposturii). Foarte grav este și faptul că ștampila infamantă este aplicată asupra personalităților (sau falselor personalități) de către oameni din mulțime, neidentificabili. Trebuie să
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]
-
ayatollahul Khomeini revenea triumfător în Iran. Șahul și soția lui părăsiseră țara cu două săptămâni înainte. Sub directa lui îndrumare, revoluționarii iranieni au transformat Iranul într-un stat islamic fundamentalist, în care religia domina totul. Opoziția față de regim a fost înăbușită la fel de brutal ca în timpul domniei șahului. Noua constituție aprobată în decembrie 1979 l-a numit pe ayatollah conducătorul politic și religios al țării pe viață. El murit în iunie 1989 și peste două milioane de credincioși au asistat la înmormântarea lui
Agenda2004-5-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282021_a_283350]
-
disperat și mă umplu de ură.[...] Cînd mă gîndesc la dînsul, trăiesc senzația că, alături de mine și fără ca eu să pot împiedica acest lucru - acestui domn, atît de plin de noblețe, de discreție și de un uriaș talent, i se înăbușe, înfricoșător de lent și de metodic, fața cu o pernă. Poemele domniei sale sînt atît de tainice, de frumoase și de inutile în această lume, încît nu te poți opri să nu vezi cum li se înăbușe fața cu o pernă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
uriaș talent, i se înăbușe, înfricoșător de lent și de metodic, fața cu o pernă. Poemele domniei sale sînt atît de tainice, de frumoase și de inutile în această lume, încît nu te poți opri să nu vezi cum li se înăbușe fața cu o pernă. Știu că ar fi trebuit să fiu înțelept. Dar eu cu această stare de lucruri nu mă pot împăca." Iar Octavian Soviany, care nu l-a întîlnit decît în vis, se simte însuși vinovat de ingratitudinea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
pentru/ zei în scrisul agonic:/ doar omul. Doar pentru ospățul său./ Și pentru tine, tulpinile de crin/ ale literelor, Doamnă, care-mi șoptești:/" Mai credibil este paharul tău/ decît pocalul de aur din ceruri./ Mirosul lui de myrt va putea înăbuși/ duhoarea cărnii mele? Cu ce vom/ atinge acest pahar dacă buzele mele/ vor fi scrum, pulbere?"// Cu dinții, tîrfă, cu dinții. În tîrfa/ asta de viață crinii sînt albi/ doar în noaptea paharelor!"". (ibidem) Pascal e înfruntat prin antifrază, adus
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
nici o scuză acceptabilă, dar există mai multe explicații plauzibile. Mai întîi, aniversarea lui Barbu Brezianu, desi spectaculoasă că bilanț, nu a avut nimic din aerul acela festivist și muzeistic al sărbătoririlor de rutină care mobilizează vocile în adevărate coruri și înăbușă evenimentul într-o retorica, de cele mai multe ori, suficientă sieși, abstractă, convențională și frigida. Departe de a fi doar un bun de patrimoniu, la cei nouăzeci de ani ai săi și la cei peste șaptezeci de prezență publică, Barbu Brezianu este
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
numele personalităților care ar fi trebuit, la o adică, lichidate? De asemenea, e greu să nu vezi echivalente șocante între atitudinea recentă în fața justiției a lui Miron Cozma și comportamentul unor căpetenii legionare: "Generalul Antonescu, deși ar fi putut să înăbușe în sânge răzmerita, s-a dovedit de o umanitate aproape de slăbiciune. Și se pare ca legionarii nu stimează atitudinea această omenească a generalului. Dimpotrivă, par a-l disprețui. În primele zile ale înfrângerii erau cuprinși de panică și se așteptau
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
acumulări necesare, umpleri ale golurilor reale. Stridența reclamei le cufunda însă adesea în trivial, transforma o bună treabă gospodărească în ceva frivol. Ctitorii nu aveau sobrietatea managerului de cursă lungă, pus pe făcut avere, gravitatea constructorului ce știe să-și înăbușe măruntele exultări pentru conservarea stării de voință, echilibru și stăpânire a ansamblului. Edificarea, ca efort meritoriu, ca emancipare economică a țării se transforma din când în când, printr-o apologie deșănțată, într-un marș de fanfară comunală, asurzind cu sonorități
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
de controlat, a pus întrebarea: „Dar partidul poate fi mai breaz decât oamenii care îl compun?“ Ideea eclatantă ascunsă în dosul acestei „nedumeriri“ a fost preluată, la un moment dat, și de N. Ceaușescu, dar paznicii dogmei de la Kremlin au înăbușit-o, și a fost dată uitării. E vorba de infailibilitate. O gogoriță, ce avea să condamne la pieire însăși mișcarea. În virtutea acelei teze demiurgice, din lumea zeilor, tot ce se stabilise odată era de neclintit, sustras judecății critice prin voință
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
Marian Drăghici Am scris poezie liber și sub teroare -, și nimeni nu-mi poate lua asta; nu ne poate lua asta. Am scris, atât cât am scris, în duh și adevăr -, și nimeni, nicio minciună colosală nu a putut drapa, înăbuși, schimonosi, ține sub obroc, poezia asta, a mea și a altuia - micul ei geniu-inefabil-difuz-autonom, motorul ei de căutare a inimii și minții cititorului. Vestea bună fuse că, atâta cât este, în cele mai valabile pagini, poezia, și acum, în mileniul
Minima argheziană. Rugăciunea de la Gorj by Marian Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/2483_a_3808]