1,031 matches
-
acțiune cathartică pe care poezia, de înaltă gândire și vizionarism, cu puternică inducție emoțională, o poate exercita asupra unei profunde stări de neliniște. Adresându-se prietenei sale, poetul începe prin a-și deplânge starea de mâhnire "nedureroasă, goală, sumbră, mohorâtă, înăbușită, atonă, apatică", astfel că nici inima nici gândul nu mai reacționează la frumusețile naturii, precum apusul de soare, norii diafani care își împrumută mișcarea de la stele, strălucirea astrelor, luna de pe lacul de azur. Deși contemplă aceste splendori ale naturii, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Nici strop de agresivitate nu se descifra în comportamentul acestui străin. Atunci pentru ce să-și bată capul? Îi întoarse spatele și-și văzu, agitată, de treburi. Venise primăvara și avea atîtea de făcut! Undeva, în față, Lupino desluși grohăitul înăbușit al unor mistreți. În sfîrșit! Începuse să creadă că avea să-l prindă înserarea fără să fi avut ocazia să schimbe o vorbă cu cineva. Se îndreptă într-acolo, călcînd apăsat pentru a-și anunța apropierea. Grohăitul încetă ca prin
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
vale, luminat aici pe deal de cerul roșu-violet al apusului, și iată că este seară de-a binelea! Dinspre pâlcul de cătină de pe marginea râpei, profilat ca o pată indistinctă pe zare, a pornit parcă un hămăit, sau un urlet înăbușit. Poate că fiara stătea la pândă și ne simțise în liniștea serii?... Ori nervii noștri întinși la maxim făceau să percepem exagerat și un simplu țârâit de greier? Pe măsură ce ne apropiem, pășim tot mai rar, aproape neauzit. Din spate se
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ca de un colac de salvare, pentru că zâmbetul e singu rul lucru care o împiedică acum să urle de spaimă. Trupul ei e traversat de senzații despre care nici o carte de anatomie n-a pomenit vreodată, și printre respi rații înăbușite, gândul Sophiei urlă e prea mult e mult prea mult și mult prea deodată, dar dinții ei nu au de gând să piardă buza de sus a bărbatului în care se topește. Dinții Sophiei stau încleștați în buza lui și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
mai puțin echilibrat între cele două părți iau naștere formele pe care le poate lua seducția umană. Cînd cumpăna înclină de partea cărnii, vom avea de-a face cu formele triviale de seducție obișnuită, cele în cursul cărora spiritul moare înăbușit de patima cărnii. Cînd în schimb, balanța înclină de partea spiritului, vom avea de-a face cu formele culturale ale seducției umane. Carnea este transfigurată și dorința ei capătă sensul sublimat al unui ideal cultural. În fond, orice formă de
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
nu este numai pe gustul rafinaților critici, din moment ce, uneori și scriitorii și-o amintesc delectabil. Spre exemplu: "De-atunci, mîncarea mea preferată este peștele a la greque, un sos de tomate, cu felii subțiri de morcov și vinete și roșii înăbușite și ceapă: în caucaziană - adjapfandal, în franceză - ratatouille." Putem citi asta în romanul lui Evgheni Evtușenko, Să nu mori înainte de moarte. În final urmează apoteoza pe scena mică a unei recunoașteri inițiatice, locale și sortită misterului și discreției ca și
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
un urlet de fiară, alunecă în beznă și în gol, departe se aude o detunătură. În dormitorul întunecos se aud bufnituri, înjurături. O grămadă de corpuri se vânzolesc unele în altele. "Îl omor, auzi, îl omor", se aude o voce înăbușită. "Tu ai chemat-o pe lepădătura aia, nici nu e muiere, are bot de iepure, ai văzut-o, nu, ai văzut-o?" "A văzut-o, paștele mă-sii, cine se uită la scârbe ca ea!?". Un urlet de fiară despică
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
așezare. Vișinel fugi un timp, cât îl ținură puterile, după căruța părinților săi; văzând însă că alergarea sa este zadarnică, se reîntoarse, cu pași care nu erau ai lui și se așeză pe o bordură cu capul între mâini plângând înăbușit, în apropierea casei în care avea să locuiască ani și ani. Lacrimile nu se arătară toate pe obrajii săi înfierbântați, pentru că multe din acestea își făcură făgaș spre adâncul sufletului său îndurerat în hăurile căruia părea a se fi răsturnat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cu picior subțire a pocnit În zeci de țăndări. Pereții se Îndepărtează din nou. Camera se dilată asemeni unui balon umflat câte puțin. Simt că alunec spre În jos. Coada vulpii continuă să mă izbească violent peste obraji, peste gură, Înăbușit. Cineva mă trage Într-un adânc necunoscut, rece, fără margini. Mă aflu lângă ușă, la o distanță considerabilă de pat. Absolut ud. Mă ridic brusc. Vechea piele zace lângă prag. Așa cum a rămas după desprindere, pare un animal nemaivăzut, ghemuit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îl Înhățară și-i traseră un sac peste cap. — René, fă ceva! urlă Împăratul, zbătându-se ca un păstrăv. — Nu pot, Maiestate, bâigui Descartes, căzând În genunchi. Nu sunt sigur de nimic În acest moment. — Ești raționalist, ce naiba! strigă Napoleon Înăbușit, căutând să muște mâna unui franciscan. — Sunt o bilă de ceară și mi-au promis c-o să mă trateze gratis, se văicări jalnic Descartes. Apoi, În timp ce Napoleon era băgat În sac și bumbăcit, filozoful se chirci, făcându-se din ce În ce mai mic
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
am cunoscut, am identificat mai multe trăsături la Dora pe care le consideram definitorii pentru ea. Era felul În care evita să mă privească În ochi și uitându-se În schimb la buzele mele de câte ori spunea ceva important; era râsul Înăbușit care răsărea de nicăieri, vesel și rebel; felul În care-și mușca buza inferioară, gânditoare, pe punctul de a se hotărî, astfel că dintele ciobit ieșea la iveală; și În care-și prindea brațul cu o mână răsucită la spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe Czinner drept un hoț. Apoi trebuise să se-ntoarcă În prăvălie pentru a vinde un Almanach Gaulois unui școlar ce se furișase Înăuntru. „Mărșăluiți, voi, slavi, mărșăluiți!“ Omul care scrisese muzica imnului fusese ucis cu baioneta În fața tribunalului. — Pui Înăbușit! Friptură de vițel... Chelnerii Își făceau drum de-a lungul vagonului și sparseră liniștea momentului. Toți Începură să vorbească deodată. — Am constatat că ungurii au adoptat crichetul În modul cel mai firesc. Am avut șase partide În sezonul trecut. — Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
asta-i Josef Grünlich, nu altceva. „Ia uitați-vă acolo, Herr Kolber!“ Hop sfoara, ochit, foc, totul Într-o secundă. Și am reușit și s-o șterg. Nu pun ei mâna pe Josef. Ce spusese preotul? Josef Începus să râdă Înăbușit, din fundul stomacului. „Jucați crichet În Germania?“ Și eu am spus „Nu, În Germania Învățăm să fugim. La vremea mea am fost un mare alergător“. Vă place sau nu, asta a fost bună și nici nu s-a prins, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
condiții aici. Ce putem face cu el? — ...doar câteva ore. — De către Curtea Marțială? Asta e Împotriva regulamentului. Vocea Începu să râdă ușor: — Eu Însumi... cu dumneavoastră la un prânz, Între noi... — Dar În eventualitatea unei achitări? — ... eu Însumi, spuse vocea Înăbușit, dumneata, domnule maior, căpitanul Alexici. Vocea scăzu și mai mult În volum: — Discret... Între prieteni... Apoi se auzi ceva mai clar: — S-ar putea să nu fie singur... suspecți... orice scuză... vameșii. Fără zarvă, ’nțeles. Maiorul Petkovici spuse cu profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
moment e deja prea târziu. Trebuie să începi să rambursezi creditele de studii. După ani și ani, cred că întrebarea era de fapt: Sunteți siguri că în felul ăsta vreți să vă câștigați pâinea? Capitolul 3 Prin pereți răzbate tunetul înăbușit al dialogului, apoi un cor de râsete. Apoi încă un tunet. Majoritatea benzilor cu râsete de la televizor au fost înregistrate la începutul anilor ’50. Astăzi, cam toți cei pe care îi auziți râzând sunt morți. Bum, bum, bum, coboară sunetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din spate. Poftiți îi oferă actorul. Dumneavoastră nu vreți? întreabă pe vecină. Femeia nici nu-l bagă în seamă. Doar nodul care i se pune în gît trădează nervii gata să se reverse, opriți la timp, cu greu. Fantastic!! exclamă înăbușit actorul, lovind cu dosul palmei pagina de revistă, concentrîndu-se asupra lecturii, simțind cum, alături, femeia tresare. Absent, aproape să adoarmă, arhitectul își rotește mereu bastonul ca pe un titirez. Se-ntețește arată țăranca spre fereastră, desfăcîndu-și larg sumanul, în interiorul căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
alintă femeia gîdilată de pătura aspră, așternută jos vreau să știu, că prea ești... De la pension îi șoptește în ureche Mircea Emil -, dar nu pentru găini, ci fazani, de la o parohie rîde el, simțindu-i căldura trupului încins. Cuuum?! țipă înăbușit femeia, trezindu-se de-a binelea, înțelegînd că-i în brațele unuia venit din închisoare, dar prea tîrziu să se mai poată retrage; caută totuși cu mîna lemnul lăsat deoparte, să-i dea în cap, sfîrșind prin a-și încleșta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
litera L. Puteam s-o țin așa ore Întregi. Și cînd, În cele din urmă, auzeam cheia lui Jerry zornăind În ială și ridicam capul din prosop, bietele animale Înfricoșate Își luau zborul ca niște păsări zburătăcite, iar țipetele lor Înăbușite se auzeau tot mai Încet, Înghițite de cîmpul cu iarbă bogată. Era cît se poate de trist și de frumos. PÎnă la urmă, m-am gîndit, aș prefera să fiu o gazelă care sare plutind grațios peste E decît om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Conștiința unui sex viu răzbătea prin euforia mea nefericită, prin vinovăția mea confuză pentru omul pe care-l ucisesem. Săptămâna de după accident fusese un labirint de durere și fantezii nebunești. După platitudinile vieții de zi cu zi, cu dramele lor înăbușite, întreaga mea pricepere organică de-a face față rănile fizice fusese demult trunchiată sau uitată. Accidentul era singura experiență adevărată prin care trecusem de ani întregi. Pentru întâia oară mă aflam într-o confruntare la nivel fizic cu propriu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
în apropiere, șerpii știau că sunt în pericol de moarte. Cu părul zbârlit și ochii arzând de nerăbdare, se apropia de șarpe cu un mers ciudat, de parcă pășea în vârful ghearelor. Apoi, când ajungea la câțiva pași de pradă, mârâia înăbușit, zgomot pe care șarpele îl percepea ca pe o vibrație a solului. Derutat pentru o clipă, de obicei, șarpele începea să se retragă, iar în acest moment, câinele țâșnea și-l mușca abil de ceafă. Mușcătura îi rupea spinarea, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
șezi pe-un cadavru. Tăcere. — Mă auzi? zice Brandy. — Să-l apuc de limbă? Altceva autentic și scump și îndepărtat se sparge. — Domnule Parker, dulceață, sper că ai asigurare, zice Prințesa Alexander, cu fața toată umflată și roșie de la râsul înăbușit. Da, zice ea, apucă de limba lui Ellis. Țintuiește-l la podea, ține-i gura deschisă și trage-i limba afară cât de tare poți până cobor eu să te ajut. Clanța se mișcă. Vălurile mele sunt toate pe măsuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
civilie, pe care nicicum nu-l poți răzbi. "Eu trebuie să mă duc, slujba, domnișoară, slujba. Trebuie să dau de urma javrelor ălora, pentru că niciodată nu iese fum fără foc. Poate nu se vede de la început, poate e un foc înăbușit, ăsta e cel mai periculos, arde totul pe dinlăuntrul lucrurilor și nu rămîi decît cu coaja, cu povestea. Mai vorbim noi, mai vorbim." Și a țîșnit pe ușă dintr-un salt, fără să mai bocăne pe mozaicul roșcat ce dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mîna unor zăpăciți", nebuni de admirat, dar totuși nebuni. Ori măcar nebunateci. Pînă în acea seară nu-l văzuse pe Italo Balbo și, cînd l-a zărit, l-a recunoscut imediat după bărbuța neagră, creață, plină, a scos un strigăt înăbușit imediat de uimire. De uimire amestecată cu dezamăgire, Balbo era scundac și grăsuliu, chiar rotofei, zîmbăreț, cu ochii lucind viu în lumina lumînărilor de ceară pe care Cantacuzino le aprindea numai cînd avea oaspeți de vază. Pe pîntecul rotunjit purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
iar la fereastra vagonului de clasa a doua Își face apariția tatăl meu, scrutând În depărtare orașul necunoscut. E o dimineață răcoroasă, ceața se ridică Încet de la orizont, iar din coșul vaporului Smederevo pufăie un fum negru, se aude șuieratul Înăbușit al navei Înaintând spre Novi Sad. Tata și‑a petrecut la Belgrad, cu scurte Întreruperi, cincizeci de ani de viață și suma acelor trăiri, cu un total de optsprezece mii de zile și nopți (patru sute treizeci și opt de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o rețetă din Politika 1 - neașteptata lui manie de a colecționa mărci poștale, mai la bătrânețe, este interpretată ca o compensație la Îndelungata‑i imobilitate. Pentru ei era evident faptul că studierea timbrelor cu lupa era o explozie a fanteziei Înăbușite care adesea mocnește la firile liniștite și statornice, mai puțin Înclinate călătoriilor și aventurilor; era de fapt acel tăinuit romantism mic‑burghez care i‑a determinat relația lui față de mare. (Fiindcă el va Înlocui deplasările și orizonturile Îndepărtate prin călătoriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]