13,283 matches
-
narativă...Valențe poetice: Am simțit flacăra privirii lui cufundându-mi-se adânc în inimă și chiar mult mai adânc. Sângele a început să-mi fiarbă și apoi am simțit cum (ceea ce numesc italienii "păsăruică"...) se zbate în închisoarea sa, își înalță capul, deschide buzele-i mărunte și împroașcă... De ce un cadru francez? În ceea ce privește literatura erotică, aceea care îi are ca protagoniști pe administratorii lui Priap, francezii sunt printre primii până în secolul al XX-lea (A. Gide - Corydon, Si le grain ne
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
neputincios, nenorocos, leneș, nepriceput, dar defecte monstruoase nu are. La omul care este scriitorul apreciez în primul rînd modestia. Sigur, nu e o dovadă a talentului, dar, de regulă, impostura și mediocritatea preferă vedetismul. Iar vedetelor le place să se înalțe, coborînd, demolînd rivalii". Aceste lucruri, socotește Constantin Călin, ar putea interesa exclusiv ca paradox, părîndu-i-se a fi spuse "la supărare, printre dinți, cu o grimasă de dezgust". Deoarece, în realitate, sărăcia e "urîtă, vicioasă, cauză fatală a numeroase enormități". Iar
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
sută de metri de noi se afla un măgar mort, groaznic de umflat și de ciugulit, ce servea drept ospăț unei duzini de vulturi și câtorva câini. Spectacolul mă atrăgea și îmi repugna, deopotrivă. Păsările, îmbuibate, de-abia se puteau înălța în zbor. Țăranii, convinși că hoiturile îngrășau pământul, nu îngropau animalele. Pe mine, spectacolul m-a fascinat, intuind nu știu ce semnificație metafizică dincolo de putrefacție. Tata m-a apucat de braț și m-a luat de acolo. Altă dată, unul dintre ciobanii
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
marelui bărbat”, sau atunci când scrie, speriat probabil de propria sa contribuție la declanșarea nebuniei lui Ceaușescu: „Am avut noi tot felul de tirani, mai mici și mai mari, dar nici unul nu s-a visat Isus Christos și nu s-a înălțat la cer singur, așa cum o faci tu, intoxicând țara vreme de aproape un sfert de veac, erijându-te în arbitru al vieții planetare, în vreme ce un întreg popor suferă de foame și frig mai cumplit ca în lagărele naziste”. Ei, chiar
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
o faci tu, intoxicând țara vreme de aproape un sfert de veac, erijându-te în arbitru al vieții planetare, în vreme ce un întreg popor suferă de foame și frig mai cumplit ca în lagărele naziste”. Ei, chiar singur nu s-a înălțat la cer Ceaușescu. Oare limba kilometrică a lui Vadim (”vă voi glorifica întreaga mea viață”) n-o fi pavat și ea drumul spre puterea absolută a lui Ceaușescu? Tare mi-e teamă că lingăul de ieri, ajuns, la rându-i
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
funcțiune, n-avem încotro, trebuie să fim geniali și să exprimăm printr-un singur strigăt, e adevărat, uneori asurzitor, toate oftaturile reprimate ale unor batalioane de combatanți anonimi. Și așa, din aproape în aproape, frageda și năbădăioasa noastră cultură se înalță semeață ca o piramidă și se manifestă după cel mai exact tipar oligarhic; adică o mînă de creatori exemplari, adevărați eroi civilizatori, țin în hamuri o întreagă istorie, pe a cărei plajă, în mod normal, ar intra nenumărate populații bine
Uitarea la români by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13424_a_14749]
-
de descedenții lui Homer a avut ca efect apariția și dezvoltarea culturii și mentalității grecești clasice căreia îi suntem atât de tributari și în zilele noastre. Acropolea cu tot ce simbolizează ea este unul din pilonii pe care s-a înălțat din Antichitate și până în zilele noastre ideea europeană. Dacă grecii și-au extins prin procesul colonizării cultura și mentalitatea în spațiul mediteranean, romanii, adoptându-le, le-au dus mai departe în spațiu - din punct de vedere cultural Roma poate fi
Despre constituția europeană by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13409_a_14734]
-
de poeme a lui Nichita Stănescu, editată în 1972) de o altă grandoare - cea a catedralelor! Pe de-o parte, durata construcției tulbură imaginația generațiilor omenești; pe de alta, excită imaginația starea șantierului ale cărui ziduri nu înceteză să se înalțe către un acoperiș previzibil în viitor. Este un schelet ideal al frigului, din al cărui străfund poetul își răstoarnă încet capul pe spate pentru a se prăbuși în cer: „catedralele se construiesc în câte o sută de ani - frigul/ vine
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
lui foarte înceată/ pe țărm - sau, în lumina lui albă/ printre zidurile care se ridică treptat/ și scheletul bolților, deasupra, suflând/ între scheletul zidurilor, peste nervurile/ arcadelor, un vânt nemișcat - să mergi/ printr-o catedrală de frig care acuma se înalță -/ și când se va încheia bolta, să-ți răstorni/ încet capul, să te prăbușești într-o imens/ de lentă cădere în frigul de sus -“ Aidoma poeziei pe care o scrutează, comentariul critic la creația meivănesciană are tendința de a continua
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
la reveria senzorială și a acceptat pactul nupțial cu trupul ondulatoriu al culorilor, el se numește tot Șerban Foarță și folosește mai departe, cu aceeași precauție aproape chirurgicală, celălalt modul, al culorii, grafic și sonor în aceeași măsură, spre a înălța arhitecturi minuscule în spațiul lor fizic, însă al căror spirit irumpe ca o ploaie de meteoriți pe celălalt versant al spațiului, pe cel ce se întinde incomensurabil între geometrie și incantație.
Eu, despre pictorul Șerban Foarță by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13460_a_14785]
-
atunci criticul are sarcina de a găsi cuvintele potrivite și de a-l conduce pe cititor pe cărările mai puțin cunoscute ale specificității limbajului și viziunii unui poet. Din păcate, în raport cu textul comentat, critica lui Vasile Spiridon, sfidând gravitația, se înalță în spații din ce în ce mai ermetizate. Adrian Majuru - Bucureștii mahalalelor sau periferia ca mod de existență, Editura Compania, București, 2003, 248 p. Vasile Spiridon, Nichita Stănescu, monografie, antologie comentată, receptare critică, Ed. Aula, Brașov 2003. 100 pag.
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
că, în om, primează comportamentul său practic înaintea legii și a Creatorului ce ne-a făcut după chipul și asemănarea sa... Astfel, numai astfel, cunoștințele tale vor atinge fericirea făgăduită. La Los Almos, după explozia nucleară, pe când ciuperca ei se înălța în văzduh, se zice că savanții evrei, care participaseră la realizarea acestei culmi a inteligenței umane, s-ar fi aruncat cu toții la pământ recitând versete biblice... Ce nu au înțeles niciodată, nici Hitler, nici Stalin, la bătrânețe, este tocmai această
Talmudul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13474_a_14799]
-
supremă/ la școala interjudețeană/ a roșului partid.// Decembrie 1998./ Creștinii cu bani înjunghie porci/ bine hrăniți cu mătreața istoriei/ municipale.// Ei sînt veri cu primarul,/ vecini cu prefectul, sînt finii/ redactorului șef.// Numele lor, tămîiat de fumul porcilor lor,/ se înalță grohăitoare din tulbure/ zăibărel, din localnice dicționare” (Bîrfind ca filosofii). Nimic din ce ar putea fi relevant posturii revoltate a poetei nu scapă ochiului d-sale. Sub aciditatea consemnării putem desluși liniamentele unei micromonografii. Murdăria postcomunistă figurează fără complezențe: „După-amiază
Feminitate versus provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13509_a_14834]
-
fiul lui Varahia,/ pe care l-ați ucis între templu și altar.// Apoi ne-am smuls/ unul din altul/ ca două săbii/ și ca două națiuni de grauri/ și astfel am intrat în Veneția.// era sînge pe străzi/ soarele se înălțase/ era timpul/ de-aceea împodobindu-l cu pene și flori/ am dat drumul violoncelului plin cu lacrimi pe apă” (Veneția). Abil regizor al „stării de poezie” care poartă normele sale inexorabile, Ion Mircea o extinde în direcția dublu profitabilă a
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
poet musulman orb? Există însă mai multă lumină în ochii lui stinși decît pe cerul Anatoliei. Aproape de Konya, 30 septembrie Zvonurile legate de ciumă nu au fost, vai, dezmințite. Caravana noastră a fost nevoită să ocolească orașul pentru a-și înălța corturile spre apus, în grădinile de la Merâm. Aici e mulțime mare, căci numeroase familii din Konya au fugit de epidemie pentru a se refugia în acest loc cu aer sănătos, printre fîntîni. Am ajuns spre amiază, și, în pofida împrejurărilor, am
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
există un scurt "detaliu", lipsit de emfază și profund revelator: un gangster care-și face semnul crucii cu arma... Este mai mult decît un gest "printre altele", mai mult decît un indiciu: este o întreagă metafizică Cidade de Deus se înalță, în asemenea momente, mult deasupra bunelor intenții, a misionarismului documentar și a cinema-ului realist, brut și brutal, pentru a cunoaște - în fulgurația mistică și poetică a unei clipe - vertijul de-a fi uman, dureros de uman.
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
de marmură le atingea obrajii. E o prăpastie, a spus bărbatul. Pământul se despică în fața noastră. Nu mai putem face nici un pas. Uite aici a răspuns femeia. Și a arătat o cărare îngustă care înainta pe marginea prăpastiei. În stânga se înălța o faleză de piatră, iar în dreapta era hăul. Să mergem, a spus bărbatul. Mi-e frică, a spus femeia. Suntem împreună, a răspuns bărbatul, nu-ți fie frică. Și au pornit pe cărare. Bărbatul mergea înainte și femeia în spate
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
galop, lansat spre cer, copitele sale nu atingeau pământul, capul îi era splendid aruncat spre spate, în timp ce un al doilea gât, ivit din același corp se aplecă, pe alte picioare, acestea nesigure, în așa fel încât calul părea că se înalță și se dezechilibrează în același timp. Ambele mișcări au același dinamism, saltul și căderea se întâlnesc la jumătatea drumului în aer, înscrisă parcă în eternitate. Această imagine este mereu fixată pe peretele memoriei mele. Bogată în ambiguitate, ea ilustrează unul
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
Română", "Într-o zi de secerat, / în Olteț m-au botezat, / Să cresc nalt și luminat - / Mi-au dat prune cu păsat" și "Respir printr-un izvor, / și am Dor / și am crez; - / Eu cred că munții gândesc" sau "Acum / Înalță-te / prin Fașa Destinului / Îmbrâncușază-te sus" O astfel de lectură pervertește și dacă, prin absurd, un singur vers bun s-ar strecura într-un poem, acesta are toate șansele să rămână insesizabil. Dintr-un inexplicabil instinct masochist, reușesc rareori să
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
d-sale, Alex. {tefănescu nu se cantonează în perimetrul producătorilor de maculatură literară, oarecum la vedere, așadar lesne de sancționat, chiar dacă, în realitate, nu e sancționată de critica noastră în proporția cuvenită și cu fermitatea adecvată. Privirea-i critică se înalță și către elogiile consacrării dubioase, dacă nu de-a dreptul false, sub pavăza unor făloase situații politic-administrative. Aci vinovăția e mult mai mare, căci putem detecta atît exploatarea cinică a unor avantaje extraliterare de către autorii "ajunși" în vîrful piramidei sociale
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
Clapele vor. Ciocănele blânde bat. Rezonanța verde, vivace și calmă. Rezonanța spune că există libertate, că există cineva care nu plătește tribut împăratului. Îmi vâr mâinile în buzunarele-mi haydniene și îl imit pe cel ce privește lumea cu seninătate. Înalț steagul haydnian - semn că: "Nu ne predăm. Dar vrem pace." Muzica este o casă de sticlă pe panta unde pietre galopează, pietre se rostogolesc. Și pietrele străbat sticla, dar fiecare geam rămâne intact. Traducere și prezentare Dan Shafran
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
evocarea multor scene istorice la care fusese martor. Am în fața mea cele două volume, în colecția Pleiade. Din totalul de circa 2730 pagini, vreo 620 sunt de însoțire erudită. Textul auctorial propriu-zis este foarte adesea un poem fastuos, ce se înalță din sânul însuși ale narațiunii, iar nu din "metaforizarea" ei. Unele portrete de personaje istorice rămân pe totdeauna marcate de formula folosită de Chateaubriand, definindu-le; e cazul a doi demnitari veniți în audiență la Ludovic XVIII, abia sosit din
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
de jucăriile minunate, inaccesibile, ale celor mari, mă uitasem la ele cu jind, aș fi vrut să pun mâna pe toate, dar nu mi se îngăduise, iar acum ședeam pe un scaun, pe care se pusese o pernă ca să mă înalțe, la o masă din sala mare a restaurantului de la Römischer Kaiser, lângă bunica mea. Aceasta îi detaila pe nemțește unui chelner, plecat foarte cuviincios spre ea, exigențele ei în legătură cu felurile comandate. Deasupra noastră, spre uimirea mea, tavanul se deschidea, alunecând
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
lemn, apa se scurgea apoi și pierea într-o latură a tabloului, printre sălcii. În spatele morii, un drum mai lat făcea ocolișuri în sus spre un sat cu gospodării rânduite frumos, în șir, jur împrejurul unei coline pe care se înălța biserica cu turla ascuțită purtând în vârf un glob strălucitor. Cărarea din fața morii ducea spre pădurea ce se întindea până departe, pe dealuri tot mai înalte până când deveneau adevărați munți. Aș fi vrut să ajung până acolo unde pădurile de
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
fost explicația bunicii, i se părea doar o joacă, un fel de "a se prosti" al muzicanților. Apoi, brusc, sub bagheta dirijorului - asemenea copiilor în fața bățului celor mari - aiureala veselă a instrumentelor se potolea și peste câteva clipe se auzea, înălțându-se în noapte, melodia. Le cunoștea pe toate, erau doar melodii cântate de mama și de bunica lui la vechiul pian Schweikhofer de acasă. Una singură fusese marea revelație a acelor seri de vară. Era o suită melodică, un potpuriu
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]