119 matches
-
simplă sau rostuită, în război lucra o singură persoană, iar cel care făcea țăghiile muta și furcele spre sulul din spate, pe măsură ce se înainta cu țesutul. Elena Savin din Tarnița era renumită pentru meșteșugul țesutului Pentru a se înălbi, pânza subțire de cânepă sau de in se dădea la geruit iarna, iar vara era spălată la pârâu, fiind bătută cu maiul de rufe și întinsă pe iarbă la uscat. Pregătirea lânii pentru țesut sau împletit presupunea procedee mai simple
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de viață și voință (...) Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă? ” (M. Eminescu, I, p. 132), „S-a stins viața falnicei Veneții,/N-auzi cântări, nu vezi lumini de baluri;/ Pe scări de marmură, prin vechi portaluri,/ Pătrunde luna înălbind păreții.” (M. Eminescu, I, p. 202) Genitivul și dativul sunt incompatibile cu nedeterminarea iar vocativul este în afara opozițiilor categoriei determinării. Observații: Când este determinat de adjective calificative antepuse, numai aparent substantivul se caracterizează prin nedeterminare; în sintagme precum frumoasei fete
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relație de dependență/interdependență în plan semantic; fără să-și poată asuma predicația, gerunziul participă la dezvoltarea unor structuri care maschează o relație de coordonare copulativă în baza perspectivei de ‘simultaneitate’: „Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, înălbind păreții.” (M. Eminescu) șPătrunde luna și înălbește păreții.ț Aceste structuri caracterizează în mod special stilul narativ, în introducerea dialogului personajelor. Enunțuri organizate prin relații de coordonare copulativă: „Fiul Craiului, fărmăcat de vorbele babei, scoate atunci un ban și zice
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fără să-și poată asuma predicația, gerunziul participă la dezvoltarea unor structuri care maschează o relație de coordonare copulativă în baza perspectivei de ‘simultaneitate’: „Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, Pătrunde luna, înălbind păreții.” (M. Eminescu) șPătrunde luna și înălbește păreții.ț Aceste structuri caracterizează în mod special stilul narativ, în introducerea dialogului personajelor. Enunțuri organizate prin relații de coordonare copulativă: „Fiul Craiului, fărmăcat de vorbele babei, scoate atunci un ban și zice...” (I. Creangă) alternează cu enunțuri organizate pe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a lăsa lumina să pătrundă acolo, subconștientului îi trebuie facilitată cunoașterea binelui pentru a-i îndepărta realitatea răului. Pe creste, unde codrii îți par o cetățuie, amurgu-arunc-o ultimă rază din afund; Și al reginei umbrelor car de aburi suie Și înălbește marginea zărilor rotund. Ăstimp, din turnul gotic un zvon luându-și zborul Religios în aer se răspândește lin, Și clopotul de sat, când smerit stă călătorul, Revarsă-n larma zilei ca un concert divin 1337. Întunericul nu-i decât absența
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dimineață liliacul Înflorit e plin de rouă flori de liliac cad din pensula moale - În primăvară Continuitatea este evidentă atunci cînd partea a doua a poemului nu este decît o consecință, un efect al primeia: o adiere... puful de plopi Înălbind Lunca Dunării cerul varsă foc - soare viu de aramă pe fața apei Sub pale de vânt florile cireșului - cascadă albă În curând vântul va lovi marea-n valuri... sărutul apei hoțul de copil fură cireșe din pomsar, lătrând, câinii Alteori
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
dinți și o Întreabă de ce este așa de urâtă. Răspunsul nu-l descurajează, este Însuși Dracul, iar motivul pentru care arată astfel capătă o motivație neașteptată: A căzut Despina pe mine și pe partea pe care a căzut ea, am Înălbit. Pentru binele care mi l ai făcut de m-ai scăpat de ea, Îți mulțumesc de o mie de ori și-ți zic și bogdaproste. Tot un basm nuvelistic este și Moșu și copilu [Robea], În care băiatul Își Îndeamnă
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
mai fină pânză care se țesea era renumita pânză „de borangic țesută și cu fire de mătase naturală obținută de la viermii de mătase. Pânza se realiza în războiul de țesut (stative) spre sfârșitul iernii și începutul primăverii. Pânza obținută era înălbită de către gospodine trecând prin mai multe faze: înmuierea, zolirea în stiubei cu apă clocotită și cenușă, ghilirea la soare și , în final clătirea la o treucă de la șipotul din sat sau la o fântână cu apă curată. Din această pânză
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
grămezi, cam câte patru dintr-un transport. Acum, la această muncă, bărbatul nu avea nevoie de ajutor și astfel femeile aveau timp pentru țesut. Pânza trebuia să fie terminată de țesut până În luna aprilie fiindcă atunci, Încălzindu se vremea, trebuia Înălbită prin poienile de lângă pâraie care acum, odată cu topirea zăpezii, mai creșteau. Munca de transportat gunoiul era destul de grea și nu prea curată. Era vorba de câteva zeci de tone de bălegar care, dacă era bine clădit, putrezea până primăvara. Până ce
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
dările. Cei care nu aveau vite de tracțiune, lucrau la marcat În pădure, la tăiat și strujit de scoarță, ori la măsurarea lemnelor tăiate. Toate aceste munci le făceau țăranii din sat pentru a mai câștiga un ban. Nevestele acasă Înălbeau pânza țesută iarna și apoi croiau din ea cămăși, izmene și ițari, iar bătrânele țeseau pănura pentru cioareci și sumane, brâie, prigitori și bârnețe, colțuni, mănuși și obiecte pentru iarnă. Tot acum se țeseau covoarele, pânza pentru traiste și ștergare
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
serios ce se ridică deasupra timpului său, dornic de a sparge ceva din carapacea vechii constituții. Calc constituția? Dar când cetățenii cer statului să-i salveze, nu o calcă? Pionerii, bătrânii noștri Înaintași au luptat cu greutăți imense. Ei au Înălbit cu oasele lor imensele plaiuri ale farwest-ului, luptând. Azi avem nevoie de noi frontiere, pe care trebuie să le cucerim. Acestea sunt frontierele spirituale. Sunt credințele noi ale unei nații mari, care are dreptul la o viață nouă. Milioane de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ale României, evreii au fost crescători de ani male, mai ales de oi, de vaci și de păsări : „Dacă În timpul verii, de pildă - scria Tache Papahagi În 1924 despre satele maramureșene -, vezi cârduri de rațe, dar mai ales de gâște Înălbind livezile la păscut, poți fi de la Început sigur de existența elementului evreiesc În satul respectiv” <endnote id="(13, p. 86)"/>. Gâște creșteau evreii și În curțile marilor orașe, chiar și În cartierul bucureștean Dudești-Văcărești. „Nu auzi În tot cartierul [evreiesc
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
peste ea ori pe sub ea vreun cîne ori pisică, că ci e rău de moarte. Cînd se nividește* pînza, de vine musafir un bărbat, ajunge bătătura*, iar de vine femeie, nu ajunge. Pînza pe care o ia vîrtejul cînd o înălbești, să nu o întrebuințezi la nimic, fiindcă e rău de moarte. La finitul pînzei, dacă vrea femeia să știe ce are să nască sau ce are să nască vreo vită, merge un băiat călare pe fuștei pînă la poartă, și dacă vede
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ϑ™였< ©Β8Τ<θ 6∀ℜ ΒΗ ™Η < ΦΛ<∀<ϑΖΦγ4 ∀⇔ϑ⎝ ƒ< Β≅8Ξ:∑, ƒ< :∀ Π∀∴Δ ΒγΦγ℘ϑ∀4. Va aduna toată puterea lui de la răsăritul până la apusul soarelui. Cei chemați și cei nechemați vor merge împreună cu dânsul. Va înălbi marea de pânzele corăbiilor sale și va înnegri câmpia de scuturi și de lănci. Și oricine i se va împotrivi în război, va cădea ucis de sabie. Hipolit atribuie acest text unui „alt profet” (♣ϑγΔ≅Η ΒΔ≅νΖϑ0Η). Ideea fundamentală
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
putea folosi un limbaj mai decent) nu derivează "belea" de la nepronunțabilul a "beli", asociat de golănezi cu dispozitivul de inseminare din dotarea masculelor mamifere. De fapt, este vorba de o rușinoasă deturnare a verbului slav pronunțat /belit'/, care înseamnă "a înălbi"(vezi Ojegov, Slovar' russkogo yazyka, ediția din 1981; pot fi consultate și surse online, pe care nu le indic pentru a nu vă trimte spre navigație în zone geo-poetice nepotrivite pentru un matriot naționale. 87 Grunberger, Le narcissisme, 43. 88
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
reușit, deși într-un scurt cuvânt înainte N. Iorga scria despre B. și despre colecția lui: „Nimeni nu cunoaște mai bine aceste părți de străveche tradiție și viață populară rămasă așa de curată și în vremile de azi. Vrednicul cleric, înălbit de vremuri, ni oferă o comoară; s-o știm prețui”. Au știut s-o prețuiască, prin referate favorabile, Ov. Densusianu și Gr. Tocilescu, însă colecția n-a putut să apară din motive financiare. Cea mai reprezentativă colecție a sa, apărută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285578_a_286907]
-
ajutor de nici o parte, au picat la Valea Albă, nu fiește cum, ci până la moarte se apăra, nici biruinți dintru arme, ci stropșiți de mulțimea turcească, au rămas dobândă la turci. Și atâta de ai noștri au perit, cât au înălbit poiana de trupurile celor periți. Și mulți din boierii cei mari au picat și vitejii cei buni au perit și fu scârbă mare în toată țara... După poticala dentâi a lui Ștefan Vodă, ce au perdut războiul, de sârg au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
blând, o rază ca de lună-aproape: De ce-au bătrânii ochii uneori mai grei / Și parcă-ar ține-așa de-o lebădă pe ape? // De ce-au părinții, parcă, tot un dor de spus, / Tot o pădure au și-o-nălbesc cu trunchii, / Copiii-n lume gata să izbească-n sus / Și să despice drum cocorilor prin unghii? // [...] Această lume-acum ce bântuie și-n stei, / Stăm țintuiți de ea, legați ca de-un ecou, / La împerecherea clipei și la desperecherea ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
fi cel mai bine ca fiul lui Kuroda Kanbei să fie executat imediat. Și, ridicând privirea spre cer, Nobumori se Îndepărtă, grăbit. Peste silueta lui ce se retrăgea și peste acoperișul imens al Templului Nanzen, fulgi de zăpadă cădeau oblic, Înălbind totul. — Doamnă! Dincolo de ușile glisante, tusea se Întrerupsese brusc, iar, În locul ei, se auzea, acum, glasul agitat al vasalului. Cu inima bătându-i puternic În piept, Oyu deschise ușile și privi Înăuntru. Hanbei zăcea pe podea, cu fața În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
făcutul este totuna cu nefăcutul"; o văduvă este atât de săracă "de nici muștele nu stăteau la casa ei" și "bătrână ca vremea". Aedul îi descrie pe tătarii "cu ochi mici, cu ochi de ciur", iar în altă parte oile înălbesc dealul "ca un covor de floricele". Sunt mici găselnițe de stil și expresii fericite care ar încânta un poet profesionist. Personajele nu variază prea mult, ca în vechile spectacole de marionete cu tipuri legendare și imuabile. Îi găsim întotdeauna pe
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
îngropat Toate amintirile de anul trecut Gîște tăcute și albe Se trag deoparte din drum către apă Prin uriașa grotă a trecutului Anamnesis Voi studia nămolul negru Care uscîndu-se devine cenușiu Voi studia meticulos argila galbenă Pe care soarele o înălbește Și ploai o închide într-o crustă îmi voi reaminti păsările și peștii Voi căuta un leac Pentru ardeii bolnavi Cu vîrfurile înnegrite Vasile îmi spune: Toamna, la înălțarea Crucii, Șerpii urcă pe malul înalt Și se adăpostesc în gardurile
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
ci ca pe un cochet prilej al proiectării unui prezent debordînd de vitalitate metaforica: "Tu, departele meu/ mă ții captivă/ că pe o floare între file/ sub statuia de bronz; mi te plîngi/ că e grea libertatea/ de-a fi înălbit culorile toate/ că pînă și sîngele/ la ora această posaca/ e roz;/ visele toate adorm/ învoite/ dinspre ceasul cînd/ gerul devine carnal.// Departele meu/ înghițit de calești/ topite pe străzile calde/ pe care nu merg/ toarnă tu înapoi/ în ciutura
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
Eminescu. Iată, de pildă, aceste două versuri din basmul eminescian Călin Nebunul: Pe păreți icoane mândre zugrăvite-n umbră par / Cum că chipur'le din ele dintre codri mari răsar. Este vorba tot de lumina lunii care de data aceasta Înălbește pereții exteriori ai unui castel. Am redat textul așa cum Îl au edițiile noastre curente. În manuscrisul eminescian este, Însă, așa: Pe păreți icoane mândre zugrăvite n'umbră par... Poetul are, adică, acest apostrof oarecum ciudat: deși cade vocala Î din
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
și strungarul constată cu teamă prefăcută - însuși partidul! După ce-și petrecu musafirul acela atît de neobișnuit, Praxiteea se întoarse în salon în care se mai aflau doi-trei oaspeți, în frunte cu Brummer. Zîmbea întinerită, luminoasă, cu părul alb proaspăt înălbit cu o substanță albăstruie cu care se spăla pe cap și care atunci cînd vopseaua era proaspătă, cum era atunci, îi dădea un aer ireal, vaporos, de femeie în vîrstă păstrîndu-și și la bătrînețe farmecul deobicei durabil numai la femeile
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
de multe ori vorbea ca un adevărat scriitor... * * * A doua împlinise nouăzeci de ani, însă dădea semne de ramolisment, încurca totul... Ținea o poză veche de pe la zece ani când era o copiliță dulce și visătoare, bălăioară cu părul ce părea înălbit de soare și mai spunea că pe vremea aceea ședea la Ghimpații de Jos, unde făcuse școala primară și unde luase un premiu cu cunună în a doua primară... A rămas, casnică, văduvă, bărbatul ei murise în Primul Război Mondial
Eredități... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5436_a_6761]