6,950 matches
-
îți vestește sfârșitul: „la anul și..." (numai mâine nu-i azi!) în chiar noaptea de revelion. vai de capul meu! (dop de plută în care tăria ți se răsucește ca un tirbușon, să ți-l smulgă din umeri, sau împins înăuntru cu coada de lingură, totuna doare.) dimineața de-ntâi se trezește-n cămașa de noapte a lui 31 decembrie și când dă să și-o scoată, primește-n schimb o pijama de spital (ce se vede acolo unde îmbrăcămintea se
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
Si apoi lumina dimineții peste mine a aruncat bănuți de aur. Când eram copil, în joacă, îmi întorceam pe dos buzunarele. Așa, acum, m-am întors pe dos cu întreaga mea făptură și ce era înafară a ajuns să fie înăuntru. Vântul adie prin crengile teilor în mine, un iepure speriat aleargă pe un câmp pustiu în mine, o casă de la marginea orașului lent se ruinează în mine. Iar cu acestea, cu acestea, cu acestea, așa sună povestea, sufletul meu se
Buzunare întoarse pe dos by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/6447_a_7772]
-
pe prag, încerca să oprească împricinata de dimineață să pătrundă la stăpînul său. Cu un șut de care urmașii săi de la A.S.Roma ar fi fost mîndri, voinicul prefect îl azvîrli mai încolo pe șeful de cabinet, lăsînd-o pe tînără înăuntru. Pentru că rămăsese fără agoniseala băgată de fostul ei soț în jocul blestemat, Tiberius Agillus o găzdui la curtea lui pe harnica femeie care se făcea mereu mai utilă și despre care aflase că purta numele imposibil de Dochia. Neputînd pronunța
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
silueta subțire, aproape cilindrică a bărbatului necunoscut. Moașa intrase în pământ. Nu era nici în prăvălie, nici afară. Dispăruse fără urmă. Prin geamul de argint, peruchierul le zâmbi întrebător și le făcu semn din ochi, ca și cum i-ar fi invitat înăuntru, ceea ce-i făcu s-o rupă la fugă. Gândul că fuseseră descoperiți umbri pentru o clipă întâmplarea cu adevărat uluitoare care era dispariția Moașei. Câteva zile nu făcură altceva decât să urmărească ușa meglenitului. Clienții începuseră să se înmulțească și
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
privirea sursa acelei emoții generale. Un balon cât casa, în fâșii galbene și roșii, se lăsase în fața ospătăriei lui Barbărasă. Iar de marele balon era atârnat un coș de nuiele, pe care Țenefațem îl apucase cu amândouă mâinile. Își aruncă înăuntru caucul, apoi, ridicându-și poalele hainei, își făcu vânt peste balustrada de răchită. N-apucase nimeni să se dezmetecească, nici măcar cei doi băieți nu-și dădură seama când și cum balonul uriaș trecu pe lângă nasurile lor înghețate, plutind pe deasupra acoperișurilor
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
fața fericită a tatălui său, captiv el însuși în lumea pe care o crease peruchierul din Meglen. Nane simți cum un val de miere fierbinte i se oprește în capul pieptului și sub impulsul acelei clipe opărite, deschise ușa perucheriei. Înăuntru era un antreu obișnuit, întunecat, dar nu într-atâta încât să nu se vadă oglinzile așezate de o parte și de alta. Din doi pași se trezi în fața meglenitului, care zâmbea cu aceeași figură binevoitoare, pe care i-o remarcase
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
o secundă la alta timpul se umplea de o pleavă neplătite scadențe estompau esențele vieții ochii însingurați stăruiau pe virginele creste ce înțeles pot avea literele oarbe înscrise în orizontul descrescător fără lumina unui trup omenesc Lecția de metafizică Rămân înăuntru îngropate gesturi și sunete cumințenia zăpezii e o fragilă peliculă peste carnea verde a brazilor vreau să cred neauzit strigă inima mea un alt eu sfâșiat de îndoială dictează contururi e ca și cum ar amesteca esențele altor lumi la capătul unei
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
Mă duc spre locurile din mijloc, în avionul gol. Aleg un loc la fereastră. Deschid compartimentul de bagaje, arunc valiza în el. Mă așez. Intră și ea în avion - zăresc, printre costumele gri, balansarea mâinii cu care ține discul. Pornește înăuntru, însoțită de hindusul și alți doi. Sunt singurul pasager în avionul gol, așa că se uită drept la mine. Și pe urmă mă vede hindusul; îi șoptește ceva fetei, și se detașează din grup. Vine drept la mine: Nu poți sta
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
Dumitru Velea Pe pragul ușii Cine sunteți voi care veniți să-mi spuneți că Odette s-a așezat pe pragul ușii și privește mai mult în afară decât înăuntru? Pereții casei s-au strâns tot mai mult, încât au dispărut și ferestrele. Fiii cui sunteți, slujitorilor de vești ce se spun o singură dată? În sulul cărții cine a aprins cuvintele? Cu foc, numele Odette mi se-ncrustează în carne
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
Vai vouă, purtătorilor de vești rele, nu-mi umpleți casa! Cu o pâlnie și-o cobză vă țineți după mine oriunde merg. Încurcă-le, doamne, pașii și lasă-mă pe pragul ușii, ca eu să privesc în afară și ea înăuntru! Vai, pereții îmi opresc răsuflarea, mi-astupă gura! O operație radicalî, ca un sacrificiu Statisticile îmi sunt defavorabile: 2% supraviețuiesc postoperatoriu până la 5 ani; cele mai multe complicații iau cu asalt organele filtru; prezentul este o durere continuu sporită, pe care nici
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
e drept, la plecare, pe aeroport, nu ne-a mai cerut nimeni formularele. De unde, probabil, și calitatea socialismului cubanez.) N. iscălește cecurile chinuit, de parcă ar fi terminat abia de două zile cursurile de alfabetizare. Mergem la magazinul diplomatic. Sunt admiși înăuntru numai proprietarii de formulare, Enrique și Juan rămân în stradă. (De altfel, peste cinci minute apar și ei. La întrebarea mea - cum? Enrique zâmbește enigmatic, spre deosebire de Juan, care ne arată discret semnul internațional al numărării banilor: și revoluțiile se cumpără
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
pe piept pe scrisori - lumânările - flacăra-nghite vânătăi asortimente în cerneală și-un rânjet rânced până i se-apleacă sub cearșafuri fumul ne desface umbra de noapte ca pe indigou cum scrijelești cum mâzgălești mi se ia pe piele sau înăuntru în aerul expirat - scene de final și angoasa și difuzele amețeli mai salvează câte ceva obrajii mi-ar sta mai bine pe-o nebunariță decât în oglinda care ți-a băut din palmă - de aici se pleacă numai în pijama fără
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
lase să intre cu el în casă. Toader putea să-i dea de mâncare mai târziu, după ce lucrurile se vor liniști puțin. N-o să moară... Cuvântul îl făcu să zâmbească. Deschise ușa de la singura încăpere a casei, păși fără ezitare înăuntru și se întoarse ca să închidă ușa. O pală de vânt deschisese ușa puțin mai mult, așa că fu nevoit să se aplece ușor înainte ca să poată apuca clanța. I se păru neobișnuit de rece fața de căldura de afară și reacția
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
de cărți să înalț o structură impertinentă ca să se prăbușească la suflarea unui prunc. mai bine aici în dosul șopronului să dau apă la câini și ceai la șoareci. să ascult cum pleznesc prunele sub presiunea sâmburilor. 3. să mergem înăuntru. bem cafeaua uităm ce a fost. închide. ți-au căzut ciorapii. laptele a dat în foc. rămânem aici cu muștele. ne mutăm de pe aragaz pe prăjitorul de pâine într-un bâzâit familiar atât zborului cât și naufragiului. vrei să zici
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
încremenit. e tot ce a putut face. starea s-a stabilizat. prea multă sare. omul, la vârsta dumneavoastră, nu mai e o mare. când e prea multă sare, e ca la techirghiol, corpul te împinge în afară, nu te lasă înăuntru, te obligă să plutești în afara lui, sub piele. și e periculos să fii atât de aproape de piele. la orice rană, cât de mică, iese sufletul din dumneavoastră, de la sare, corpul împinge sufletul din el. kirilă a auzit limpede: cardiac. și
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
cruci din același lemn. Iar cheia... Nu semăna cu nici o altă cheie din sutele văzute într-o viață de om. Era ca o minusculă furcă cu două brațe. Dincolo de ușă: grilajul ce se deschidea strângându-se ca un acordeon. Iar înăuntru: mirosul de lemn de nuc amestecat cu cel de vaselină ce impregna cablul de sârmă împletită de care atârna această cușcă elegantă. Pe o plăcuță de aramă țintuită deasupra butoanelor din ebonită verde, un semn nemaivăzut: &, urmat de un cuvânt
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
de mama în șifonier, învelită în hârtie de mătase. În acest loc, sub copacii încă tineri, cu optzeci și cinci de ani în urmă, Leo Schachter a oprit landoul în fața porții de la grădină, i-a ordonat birjarului să aducă bagajele înăuntru, a împins ușa care peste zi rămânea deschisă și l-a rugat pe tata-mare să intre primul; dalele, stropite de curând, duceau de-a lungul unui răzor de trandafiri, ce mărgineau zidul terenului, la intrarea laterală a casei impozante purtând
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
Scriam la început că Sartre... în cafeneaua celebră, din piața Saint Germain des Prés, care, prin uzul filosofiei, căpătă în plus și numele său, împreună cu al celebrei sale consoarte, Simone de Beauvoir, iarna, când era frig și i se punea înăuntru un godin, să se încălzească... scriam că marele autor purta pe el o blană portocalie, să se vadă. Nu se știe dacă naturală sau artificială. În orice caz, culoarea bătătoare la ochi specifică agenților de circulație. Uitasem amănuntul, aducând vorba
Filosoful cu blana portocalie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13240_a_14565]
-
a descoperi un fel de capelă, te lași surprins: lămpi vechi, lumini difuze, covoare pe podea și pe pereți, icoane de colecție și picturi contemporane pe sticlă. Ești cuprins de o emoție puternică care se naște din acest contrast între înăuntru și afară; absența de repere tulbură și încântă. Pentru că acest loc de estetism intim este suspendat și plutește într-un spațiu precar. Unde este adevărul acestui oraș? În fidelitatea față de aceste decoruri vechi inspirate din interioarele pline de liniște ale
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
într-un fel de structură dublă, pe care încearcă s-o evite cu orice preț. În acest caz, trebuie să alegi, să mergi pe un drum propriu. Și atunci tinzi să te situezi mai curînd „în afară” sau mai degrabă „înăuntru”. - Revenind la educație... - Evident că educația e necesară, dar este și o chestiune de putere. Pentru că educația înseamnă să-i disciplinezi pe oameni, să-i faci apți pentru ceea ce așteaptă societatea de la ei. Nici o școală, în sine, nu este ceva
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
să citez prima frază dintr-o predică pe care Sfântul le-a ținut-o păsărelelor strânse s-o asculte pe când ciuguleau... A fost, așadar, o chestie nostimă cu vrăbiile pariziene. Dody, fiindcă afară picura, fusese de părere să ne așezăm înăuntru, dar la o măsuță cât mai lipită de geam, să simțim pulsul bulevardului, de fapt al pieții supranumită de primăria locului Piața Jean-Paul Sartre și Simone de Beauvoir. Nu zic nimic. Alături însă, la câțiva pași, în dreapta cum stai și
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
un pumn de firimituri, iese afară pe ușa batantă și le aruncă pe mese, în ploaie, vrăbiuțelor, dania ei... Mă ridic și eu imediat, repetând gestul grecoaicei, deși știu bine că imitația nu are valoare. Totuși, depinde ce imiți... Revenind înăuntru, le salut amical cu ce mai știu din grecește. Ele râd și bat din palme bucuroase. Nu știu de ce, dar mă simt ca acasă. În loc de compliment adus lumii din care provenim și unii și alții, le declar fetelor într-o
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
îi întreba verile și pe prietenii ei bucureșteni, de ce nu mai veneau la ea berzele, care altădată își făceau pe coșul căsuții ei cuibul acela rotat, cât roata căruții. Totul, la ea, era atât de curat, încât, în ciuda protestelor, intrau înăuntru totdeauna desculți, ca la geamie, după ce se ștergeau bine pe tălpile picioarelor. Cărăuțeanu pretindea că acest obicei musulman, igienic la urma urmelor, explica rigoarea, forța morală a imperiului lor de odinioară, - de unde și zicerile românului privitoare la cinstea și la
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]
-
cu propriile monologuri. De cînd ajungi în pod, puțin năuc de spațiul care se învîrte pe scări și se strîmtorează, dai nas în nas cu actorii, îmbrăcați de scenă, dar, bizar, cu chef de vorbă, cu aparte-uri, te invită înăuntru, te conduc pînă la loc, fac conversație privată, zîmbesc, îți fac cu ochiul. Nici nu-ți dai seama bine cînd începe propriu-zis spectacolul, pentru că personajele poartă numele actorilor. "Doamna Seciu", "domnul Rebengiuc" devin, treptat, cazuri, povești, ratări, drame. Totul este
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
nu a identicului, ci a asemănătorului. Altfel spus, cînd se schimbă, cînd nu se schimbă, împăcîndu-i parcă pe Heraclit și Parmenide: "Acolo e ca aici, în prelungire e ca în prescurtare. Ceea ce e necesar în afară, cu ceea ce e necesar înăuntru: aceste două realități sînt la fel de existente, dar nu la fel de strălucitoare. Steaua intimă."(Calea șearpelui). O poezie de noapte, cu ochi de pisică, cu simțuri la pîndă, agilă, vigilă, elastică, lucidă. Ca o coardă de care tragi pînă cînd, întinsă, își
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]