289 matches
-
când, singur și mic, în pragul ușii, Îmi răcoream la vântul de-amurg obrazul-jar; Când - ghindă cafenie - picau jos cărăbușii, Când era zarea frunză uscată de stejar. Cu țâțe tăvălite-n funinginea din slavă, Tot mai aproape norii - ei mă-nțărcau întîi; În somn plângeam să-mi șteargă priveliștea hîrlavă Și piroteam pe prispă cu pragul căpătâi. Dar fețe mai lățoase, mai cornorate, turmă Nășteau sub țarc de gene și se prindeau în șir La hora dezmățată a spaimei, ce se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Autorului Poem de Al.Florin ȚENE Levitație Stând pe malul fluviului de gânduri poate ca Eva visând la măr sau ca Adam ce ne prevestește câteodată clipa de mâine, rânduri de vise zbătându-se între maluri. Poate există o secundă înțărcată abandonând în suflete valuri zbătându-se între somn și-o vreme ne-mpăcată. Mă uit după o secundă dintr-o clipă, se suprapun, doar o adiere de aripă rămâne în afara a cea fost, cealaltă a luato spre nemurire, destinație pentru destinele
LEVITAŢIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361367_a_362696]
-
-ntind, și e târziu, Tot mai departe orașul îl zăresc. Paznic la flori și-o pisică Singur în castelul de la poalele frunții mele, Pisica toarce timpul castelanei plecate, Florile le ud cu lumină din stele, Iar altele prin grădină sunt înțărcate. Privesc cerul și știu că-s fratele lui, Mă înaripează, mă-nnorează, mă înseninează, Doar pisica birmaneză toarce zerseul nimănui Când în vie bate toaca cu fofează. În pragul scărilor ce duc spre cer Lumina curge la rădăcini de flori
ÎMI PARE CÂMPIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361099_a_362428]
-
au rezolvat împreună: Are o problemă partidul și liderii nu vor să se înfrunte, intru eu, „negociatorul” în joc care tratez cu coruptul meu de dincolo fiindcă pot să-i spun de la obraz:” măi frate, rezolvă asta fiindcă altfel ne înțarcă sursa la amândoi”. Și, astfel, fac din el „negociatorul” lor. Așadar, ca să ne jucăm puțin cu cuvintele, însăși conceptul de negociator care e un om priceput în acceptatul termen de compromis politic, se compromite înlocuindu-se cu o mișcare mafiotă
NEGOCIERE ŞI DEROGARE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367797_a_369126]
-
de 1 martie cu 8 ani în urmă, deci se repetă episodul cu mărțișorul, numai că acum, nu mai am cui să-l ofer. Poate voi găsi un iubitor sau iubitoare de pisicuțe când se vor mări și vor fi înțărcați. Referință Bibliografică: MĂRȚIȘORUL / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1156, Anul IV, 01 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Stan Virgil : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
MĂRŢIŞORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367454_a_368783]
-
să-i spună că-l doare. Soarele urcase cam de vreo zece stânjeni deasupra dealului din față, și începuse să încălzească pământul ca-n luna lui cuptor. Nu se mai putea munci în câmp de pe la sfârșitul lui iunie: de când au înțărcat ploiile, zicea el. Recolta era compromisă. Porumbii se îngălbeniseră ca sânzâienele, și așteptau să fie tăiați, făcuți snopi și puși în fânărie pentru vite. Bruma de grâu ce se făcuse, nu le ajungea bieților oameni nici măcar pentru câteva luni. Norii
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
ani că să o ronțăie în liniște, la 65. Eu ca un bezmetic, mi-am luat lumea în cap când toată lumea înțeleaptă proorocea că am să-mi rup gâtul. Ca să o iei din loc și să te duci unde a înțărcat dracu’ copiii, chiar și 40, e prea mult. Ăștia din Canada de la immigration când m-am văzut cam smochinit și când au aflat ce vârsta am, au luat foc. Zor nevoie să mă întorc înapoi, lor nu le trebuia o
MICHELL TURCOTT SECURISTUL CANADIAN de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349154_a_350483]
-
plânge râul Și de jale plânge grâul. La Lipcani e doliu greu, Plânge-ntregul neam al meu, Sufletul din cer al mumei, Plânge că și pumnul humei. Îngerii jelesc în cor C-a plecat Poetul lor. Plâng și pruncii ne-nțărcați, Plâng bătrânii-nfrigurați. Plânge casa-ngenuncheată După pruncul de-altădată, Plânge crucea, plânge ceară, Și-i îndoliata Țară. Plânge azima-n potire Poezia fără Mire. Trup de praf rătăcitor, Sufletul nemuritor, Moartea o a preschimbat În cunună de-mpărat, În cunună de
POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAŞI TITLU -CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361819_a_363148]
-
-le-ncolo, n-am nevoie de cățele, am oprit doar un câine. Speriat de ce-avea să facă, eu i-am zis repezit lui Lisaveta: - Nea Ioane, fie-ț’ milă de iele, nu le omărî, oite, după ce cățeaua tale le înțarcă, îț’ promiț’ ieu că-ț’ cumpărăm noi una, iar pentru elelalte trei mă angajăz tot ieu să țî le vânz, hai zău, nu le omărî. - De, bă, Marinică, ieu știu ce să zâc... - mi-a răspuns cu îndoială Lisaveta. Între
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
ni- me¬reală, era albă cu câteva pete mici, negre și maronii, parcă fusese stropită cu vopsea. Am dus-o acasă la Lisaveta, dându-i-o nevesti-sii, căreia i-am spus tot aranjamentul - s-o țină la ei până o înțărca-o maică-sa și după aceea o cumpă¬răm noi. După trei luni, taică-meu i-a dat 15 lei lui Lisaveta și am adus-o acasă la noi pe Molda, așa i-am zis eu cățelei aceleia. Tai- că
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
-le-ncolo, n-am nevoie de cățele, am oprit doar un câine. Speriat de ce-avea să facă, eu i-am zis repezit lui Lisaveta: - Nea Ioane, fie-ț’ milă de iele, nu le omărî, oite, după ce cățeaua tale le înțarcă, îț’ promiț’ ieu că-ț’ cumpărăm noi una, iar pentru elelalte trei mă angajăz tot ieu să țî le vânz, hai zău, nu le omărî. Citește mai mult IXPrin primăvara anului 1967, ieșind din casă, l-am văzut pe vecinul
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
-le-ncolo, n-am nevoie de cățele, am oprit doar un câine.Speriat de ce-avea să facă, eu i-am zis repezit lui Lisaveta:- Nea Ioane, fie-ț’ milă de iele, nu le omărî, oite, după ce cățeaua tale le înțarcă, îț’ promiț’ ieu că-ț’ cumpărăm noi una, iar pentru elelalte trei mă angajăz tot ieu să țî le vânz, hai zău, nu le omărî.... V. OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII), de Marian Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 2116 din
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
căpăstru, doamnă, și hamuri; sunt ultimul mânz, doamnă, și n-am gustat încă ovăzul și nici nu știu dacă am nechezat până acum de atâta verdeață; am sângele curat și flămânde mi-s buzele, de lapte curat, încă nu-s înțărcat, doamnă, mai sug, din când în când, degetul mare, fiindcă sunt tânăr, doamnă, și numai tu știi să crești un prunc la sânul tău și numai tu știi ce înseamnă să fii mamă, și numai tu ai ști să mă
SUNT TÂNĂR, DOAMNĂ? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354859_a_356188]
-
s-a mândrit inima mea,/ nici nu s-au înălțat ochii mei,/ nici n-am umblat după lucruri mari,/ nici după lucruri mai presus de mine,/ 2. Dimpotrivă, mi-am smerit/ și mi-am domolit sufletul meu, ca un/ prunc înțărcat de mama lui, ca răsplată/ a sufletului meu...”. Iată o mostră, recoltată, nici mai mult, nici mai puțin, decât din agitatul trafic urban (și atinsă de un abia perceptibil balans metaforic): Doamne-ncotro s-alerg? Duhovnicește-s încă prunc, încă
EUGEN DORCESCU, POEZIA LUI TICU LEONTESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 865 din 14 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354872_a_356201]
-
Acasa > Orizont > Opinii > PĂCĂLITELNIC Autor: Janet Nică Publicat în: Ediția nr. 288 din 15 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului PĂCĂLITELNIC În fața PUTERII trebuie să ai puterea de a fugi. Să scăpăm de vârtoșenia Materiei, ne dematerializăm, ne înțărcăm de clorofila lucrului matern. Realul nu mai e lucru, ci cuvânt,cuvântul nu mai e LIMBĂ imperialistă și teroristă, ci limbaj străveziu care ne furnică asemenea unui curent electric, plăcut dozat. Conținutul curge ca lichidul din ciurul Conceptului suveran. Nu
PĂCĂLITELNIC de JANET NICĂ în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356654_a_357983]
-
de ce nu i-am spus că sânt băiatul primarului - tac eu și nu zic la nimeni nimic, că poate mă lasă mai aproape de casă - da ce să vezi, nu numai că nu m-a lăsat dar ma trimis unde a înțărcat mutul iapa, prin Moldova într-un cătun uitat de toți și de toate, departe de lume și de viață. La punctul de grăniceri unde m-au trimis comandant era unul mutat disciplinar. Era de al meu. Ajung să mă împrietenesc
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE VI de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370960_a_372289]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > MAI SPRE CER ÎNHĂMATE ARIPI AȘTEAPTĂ Autor: Mihaela Aionesei Publicat în: Ediția nr. 1582 din 01 mai 2015 Toate Articolele Autorului se poartă tot mai mult suferința întoarsă pe dos ca o țarină plânsă de scaieți înțărcată cu maci care țes cea mai desăvârșită haină a minciunii ne e teamă să ieșim din ghearele singurătății născocim cuiburi să țină cald orgoliului din găoace îmbătăm simțirea cu deșertăciuni inventate în miezul nopții de ursitoare venite cu rădăcini de
MAI SPRE CER ÎNHĂMATE ARIPI AȘTEAPTĂ de MIHAELA AIONESEI în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352580_a_353909]
-
Autorului POEZII DE AL.FLORIN ȚENE Levitație Stând pe malul fluviului de gânduri poate ca Eva visând la măr sau ca Adam ce ne prevestește câteodată clipa de mâine,rânduri de vise zbătându-se între maluri. Poate există o secundă înțărcată abandonând în suflete valuri sbătându-se între somn și-o vreme ne-mpăcată. Mă uit după o secundă dintr-o clipă, se suprapun,doar o adiere de aripă rămâne în afara a cea fost, cealaltă a luato spre nemurire, destinație pentru destinele din
LEVITAŢIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354211_a_355540]
-
cu regret că, în primăvara viitoare aveam să fiu la școală, iar tataie o să muncească singur. Cu o undă de tristețe în voce l-am întrebat, la ce s-ar fi așteptat cel mai puțin: -Tataie, aud mereu ceva despre înțărcat. Mamaie spune că „Leana vrea să înțarce vițelul la vacă”. Cum m-a înțărcat pe mine? Ce înseamnă asta? S-a uitat la mine pe sub borurile pălăriei lui, îngălbenite de soare, și-a îndreptat spatele și cu un zâmbet care
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
să fiu la școală, iar tataie o să muncească singur. Cu o undă de tristețe în voce l-am întrebat, la ce s-ar fi așteptat cel mai puțin: -Tataie, aud mereu ceva despre înțărcat. Mamaie spune că „Leana vrea să înțarce vițelul la vacă”. Cum m-a înțărcat pe mine? Ce înseamnă asta? S-a uitat la mine pe sub borurile pălăriei lui, îngălbenite de soare, și-a îndreptat spatele și cu un zâmbet care nu-mi promitea nimic bun, a început
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
muncească singur. Cu o undă de tristețe în voce l-am întrebat, la ce s-ar fi așteptat cel mai puțin: -Tataie, aud mereu ceva despre înțărcat. Mamaie spune că „Leana vrea să înțarce vițelul la vacă”. Cum m-a înțărcat pe mine? Ce înseamnă asta? S-a uitat la mine pe sub borurile pălăriei lui, îngălbenite de soare, și-a îndreptat spatele și cu un zâmbet care nu-mi promitea nimic bun, a început să-mi povestească: -Măi nepoata lui tataie
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
contemporan, privighetori plantează-n zări de carte. Poetul, plin de muguri, mulge oda sătulă de păienjeni și de dor, Dă dracului și turnul și pagoda și gâlgâie luceferi din urcior.. Poetul, prin cuvinte, paște flori iar rimele, cochetele! ades le înțarcă de moloz și, dintre nori, aduce miei și zei de pluș în iesle. Poetul, stol de păsări, pune schele să tencuiască vechi figuri de stil. Așijderi, dă cu praștia în stele să spargă al poveștilor pistil. Poetul, ram de gând
CITEŞTE ŞI VEI VEDEA CĂ POEŢII SUNT,DAR NU EXISTĂ de JANET NICĂ în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357203_a_358532]
-
contemporan, privighetori plantează-n zări de carte. Poetul, plin de muguri, mulge oda sătulă de păienjeni și de dor, Dă dracului și turnul și pagoda și gâlgâie luceferi din urcior.. Poetul, prin cuvinte, paște flori iar rimele, cochetele! ades le înțarcă de moloz și, dintre nori, aduce miei și zei de pluș în iesle. Poetul, stol de păsări, pune schele să tencuiască vechi figuri de stil. Așijderi, dă cu praștia în stele să spargă al poveștilor pistil. Poetul, ram de gând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
egoismului naște turme.Turmele au nevoie de stăpâni.... XXIX. PĂCĂLITELNIC, de Janet Nică , publicat în Ediția nr. 288 din 15 octombrie 2011. PĂCĂLITELNIC În fața PUTERII trebuie să ai puterea de a fugi. Să scăpăm de vârtoșenia Materiei, ne dematerializăm, ne înțărcăm de clorofila lucrului matern. Realul nu mai e lucru, ci cuvânt,cuvântul nu mai e LIMBĂ imperialistă și teroristă, ci limbaj străveziu care ne furnică asemenea unui curent electric, plăcut dozat. Conținutul curge ca lichidul din ciurul Conceptului suveran. Nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
de REAL. Realul care latră, nu mușcă!”, spune gazda, dar, oare, Realul, sărăcuțul de el, o ști trebușoara asta? Citește mai mult PĂCĂLITELNICÎn fața PUTERII trebuie să ai puterea de a fugi.Să scăpăm de vârtoșenia Materiei, ne dematerializăm,ne înțărcăm de clorofila lucrului matern.Realul nu mai e lucru, ci cuvânt,cuvântul nu mai e LIMBĂ imperialistă și teroristă, ci limbaj străveziucare ne furnică asemenea unui curent electric, plăcut dozat.Conținutul curge ca lichidul din ciurul Conceptului suveran.Nu mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]