58,220 matches
-
el și de zgomotul lui. Obiectul fundamental al spațiului din Regele moare este ecranul retezat al unui ceas care nu mai are decît limba secundarului. Bătaia ei se aude neîncetat și fiecare minut îți țăcăne în urechi. Orele însă nu înaintează. Deși Regele se apropie de moarte, deși rotițele se învîrtesc, deși secundarul muncește pe cadranul fizicii și metafizicii. Vedem asta și în burta mecanismului care își expune intimitatea. Aceasta-i pecetea anormalității normale în care trăim. Este însăși imaginea utopiei
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
animă și îl comentează. Altminteri, el rămâne un simplu fapt inert. Exercițiul nu este o unealtă, ci e un material. * Încep mai întâi cu microsecvențe și doar după aceea trec la lucrul pe întreaga povestire. Cred că nu se poate înainta așa cum trebuie decât pas cu pas. De aceea, elevii se confruntă la început cu piese mai simple, de o abordare, să-i spunem, familiară, și de-abia într-un al doilea timp trec la textele mari. Atunci încep să lucreze
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
mulți actori de la Comedia Franceză sunt. * Ca pedagog, caut adevărul elevului și mă dezinteresez de spectator. Spectacolul reclamă un efort pentru a face vizibil rezultatul muncii și acesta riscă să ascundă adevărul elevului, greu perceptibil la început. * Îmi place să înaintez cu pași mărunți. * Pedagogia constă în a însoți pe cineva pentru descoperirea propriului adevăr. În fond, poziția așa-zisului "maestru" este, în acest sens, măgulitoare. Îmi place istorioara aceea cu maestrul la care vine un elev și, de fiecare dată
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
cum treceam peste podul de vase legănându-se și scârțâind ușor... De văzut, nici păduri nu mai văzusem. Eram la doi pași de Speteni. Treceam printr-o pădurice deasă, ale cărei rămurele te izbeau în trecere peste față dacă nu înaintai cu cotul în sus, cum făcea, masiv, Garabet. Era prin luna mai, de Sfântul Constantin. Țin minte că Mița mă pupase cu foc, făcându-mi urări. În sat ajungând, trăseserăm la neamurile ei. Garabet, care le adusese rahat și cafea
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
-i facă înaintea celuilalt, cât mai repede și fără a mai privi în urmă. L.V.R.: În piesa dumneavoastră se pune clar problema atitudinii în fața existenței. Nepoata este singura care pare să-și asume, cu curaj, existența. D.F.: Cu cât omul înaintează în vârstă, cu atât este mai confruntat cu amintiri mai îndepărtate și acest curaj vine cu vârsta și cu liniștea sufletească pe care o ai mai târziu în viață, când ești într-un fel detașat de problemele de zi cu
Un japonez la București by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15251_a_16576]
-
de a vota noua Constituție era irevocabilă, iremisibilă, introspectivă, nenegociabilă, profund responsabilă - ce zic, absolută - rod al unei prelungite meditații - și doar cu o jumătate de veac în urmă promovasem cu media maximă examenul de drept constituțional - parole d’honneur! Înaintam calm, destins, luminos, ideea de a fi părtaș la istorica promulgare, într-o Românie gata-gata să treacă pragul U. E., la ceas de duminicală înserare, mă legăna până la reverie, îmi dădea, cum obștește se spune, aripi, când, deodată, din dreptul unui
În competiție cu dublul meu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13394_a_14719]
-
are și în prezent amici devotați, a ajuns probabil să-și închipuie că prin arhive nu e nimic compromițător în ceea ce îl privește. Curiozitatea, ceasul rău îl împing să ceară la CNSAS dosarele în care e vorba despre el. Nu înaintează personal cererea, ca să nu fie nici măcar bănuit că a coborît la nivelul unor Pleșu sau Dinescu, el - șef de partid și ditamai senator. Fiind vorba de cererea lui Vadim Tudor însuși, SRI-ul scotocește arhiva și încredințează celor de la CNSAS
Delațiune, patologie și clovnerie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13391_a_14716]
-
neîncrezător, și nerăbdător să pătrundă în lumea următoare, ca prin sasuri de nave intersiderale trecând dintr-un univers în altul... În La aniversară, autorul se dezlănțuie pentru a ne povesti... fantasme! Ce se întâmplă în acest text liric/ narativ ce înaintează de-a lungul unor veritabile versete? Doamna (EA) s-a dus să se culce „devreme”, la etaj; la parterul casei arătoase, de modă veche, cu scară interioară - una din treptele de lemn scârțâie - Domnul (EU-l poetic, înlocuit aici cu
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
Creangă au fost condamnați să stea 10 ani în pușcărie, din cei 20 cît scrie în verdict. Justiția a găsit de cuviință să-și facă datoria după mai bine de 13 ani de tărăgănare. Trebuie să recunosc că după recursul înaintat de Parchetul de pe lîngă Curtea de Apel mi-am imaginat că iarăși vom fi martori la tot felul de amînări. Cu toate că dispariția celor doi m-a făcut să bănuiesc că aflaseră ei că li s-a apropiat funia de par
Și totuși unde au fost coloneii Creangă și Stănică? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13446_a_14771]
-
care-i apreciez sunt săraci. Acum câteva săptămâni, într-o noapte sufocantă de august, îngroșam, alături de vreo mie de timișoreni, rândul celor care așteptau să treacă prin fața statuii Fecioarei de la Fatima, sosită în pelerinaj și în orașul nostru. Deși „coada” înainta foarte încet, lumea aștepta în perfectă ordine, de parcă ceva din sfioșenia sfintei catolice s-ar fi transmis, prin ziduri, celor aflați pe trotuarul din fața bisericii. Am avut prilejul să contemplu, cu această ocazie, și o altă fațetă a vieții de
Schizofrenia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13521_a_14846]
-
dădeau deja să plece, jigniți, cînd, deodată, conducătorul caravanei noastre izbucni într-un uriaș hohot de rîs, căruia îi răspunse un alt hohot încă și mai sonor al celuilalt conducător de caravană. “Naiba să te ia, zise acesta din urmă înaintînd cu brațele deschise. Iar le-ai servit basmul tău cu caravana fantomă. Și s-au lăsat duși de nas! Peste tot, oamenii se ridicau, se îmbrățișau, își făceau invitații unii altora pentru a-și cere astfel iertare. Astă seară nu
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
Rapaz de Bronze ( Băiatul de bronz), 1956; A Menina do Mar ( Fetița Mării), 1958; O Cavaleiro da Dinamarca ( Cavalerul Danemarcii), 1964; Povestiri: Cantos exemplares ( Povestiri exemplare), 1962; Histórias da Terra e do Mar ( Povestiri ale pământului și mării), 1984. Șoseaua înainta printre câmpuri și uneori, în depărtare, se zăreau munții. Era început de septembrie, iar dimineața pogora pe pământ lărgită de lumină și deplinătate. Totul părea în flăcări. Și, în automobilul care-i ducea, femeia i-a spus bărbatului: E mijlocul
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
păsărilor ascunse. Se auzea tăcerea mușchiului și a țărânei. Îmbătați de frumusețea, de muzica și de miresmele pădurii, bărbatul și femeia urmau poteca ținându-se de mână. Până când au auzit în depărtare ca niște lovituri de topor. Au continuat să înainteze și s-au apropiat de zgomot. Vine dintr-acolo, a spus femeia. Și, părăsind cărarea, au luat-o spre dreapta. Au dat peste un tăietor de lemne care tăia lemne. Ne-am rătăcit, a spus bărbatul, căutăm drumul spre șosea
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
Ne-am rătăcit? a întrebat femeia. Nu știu, a spus bărbatul. Au mers înainte cu pași lenți, ținându-se de mână, în tăcere, sprijiniți unul de altul. Până când deodată au văzut că ajunseseră la capătul pădurii. Plini de speranță, au înaintat spre spațiul descoperit, dar, ieșind dintre copaci, s-au trezit în fața unei prăpăstii. Aplecându-se înainte, au încercat să vadă. Dar, la lumina stelelor nu zăreau nimic decât un hău de întuneric, iar o răceală de marmură le atingea obrajii
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
hău de întuneric, iar o răceală de marmură le atingea obrajii. E o prăpastie, a spus bărbatul. Pământul se despică în fața noastră. Nu mai putem face nici un pas. Uite aici a răspuns femeia. Și a arătat o cărare îngustă care înainta pe marginea prăpastiei. În stânga se înălța o faleză de piatră, iar în dreapta era hăul. Să mergem, a spus bărbatul. Mi-e frică, a spus femeia. Suntem împreună, a răspuns bărbatul, nu-ți fie frică. Și au pornit pe cărare. Bărbatul
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
e frică, a spus femeia. Suntem împreună, a răspuns bărbatul, nu-ți fie frică. Și au pornit pe cărare. Bărbatul mergea înainte și femeia în spate se ținea cu mâna stângă de pietre și cu mâna dreaptă de umărul bărbatului. Înaintau în tăcere sub strălucirea obscură a stelelor, cumpănind fiecare gest și fiecare pas. Dar deodată trupul bărbatului s-a clătinat, s-au rostogolit niște pietricele. El i-a strigat femeii: Ține-mă Însă umărul lui alunecase deja din mâinile ei
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
a repetat: Răspunde Stătea întinsă pe jos, cu mâinile îngropate în țărână, și a început să țipe ca cineva pierdut în mijlocul unui vis. Apoi s-a oprit din țipat și a murmurat: Trebuie să mă duc să-l caut. A înaintat de-a bușilea pe cărare, pipăind pământul în căutarea unui loc de trecere pe unde să poată coborî ca să-l caute pe bărbat. Dar nu exista loc de trecere. Atunci a încercat să coboare chiar pe versantul prăpastiei. Agățându-se
Sophia de Mello Breyner Andresen by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13722_a_15047]
-
început puși în fața unei idei clare, deloc revoluționare cu vorbele dlui Eugen Uricaru , pe firul continuității care "nu a putut fi rupt nici de «revoluțiile culturale» ale anilor ’50 sau ’70. Aceasta cu toate că, istoric vorbind, România modernă și contemporană a înaintat în regimul unor schimbări bruște, cu însemnate pierderi de timp și valori. Avem, prin urmare, în față un dicționar cronologic alcătuit și unde fiecărui autor i se rezervă cam același spațiu, de trei pagini, dominate de un motto cuprinzător pentru
O sută de magnifici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13740_a_15065]
-
Cum noaptea se apropia și cumva de parcă acel controlor al hotărîrii mele radicale tocmai mi-ar fi marcat cu aparatul lui de dentist ultima gaură în bilet, am decis să rămîn; m-am ridicat în picioare și am început să înaintez cu sfiala celui care înfăptuiește un lucru necurat. Pieptănam cu picioarele pletele buruienișului și-mi căutam drumul printre șinele căii ferate. Am zîmbit la gîndul că acolo, și nu altundeva, se găseau adevăratele ramificații ale destinului, sistemul său venos final
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
ce-i brăzdau obrajii. Uitasem parcă orice mâhnire jucându-mă cu micul, gingașul cântar de scrisori. Apăsam ușor, cât puteam de ușor, abia atingeam un talger, și priveam pârghiile, bielele mărunte, urnindu-se, angrenate unele într-altele, vibrând, urmăream acul înaintând tremurat pe cadran. Dacă-mi ridicam degetul, totul revenea instantaneu la repaosul inert de la început. Plăcerea de a fi cel ce dă mișcare, viață, mașinăriei acesteia iscusite, era indicibilă. Desfătare contrară celei din obișnuitele mele jocuri: nu era într-însa
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
n-a cedat: "Uite, victoria vine mai încet decât se spunea. Crezi că irakienii au vreo șansă să facă vreo surpriză?" Fără să ezit, am spus: "Absolut nici una". Singura mea teamă era că, obligați să cruțe populația civilă, adică să înainteze cu extremă lentoare, aliații vor intra în impas. Superioritatea covârșitoare a tehnologiei americano-engleze anula orice speculație privind deznodământul operațiilor militare, dar pulsațiile sinucigașe pe care Occidentul și le încurajează de ani buni mă gândesc la "pacifismul" cu nuanțe de comunism
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
Cotidianul a crezut că Parchetul CSJ va respecta legea, reacțiile au fost pe măsură în mai multe ziare. l NAȚIONAL și-a anunțat cititorii la începutul săptămînii trecute citînd-o pe Rodica Stănoiu, ministrul Justiției: "Procurorul general nu va mai putea înainta recursuri în anulare". Pînă aici totul ar fi în regulă. Numai că tot Rodica Stănoiu a anunțat că ceea ce i se va lua procurorului general se va da Curții Supreme de Justiție. Astfel că în România va fi în continuare
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13998_a_15323]
-
creației, sensurile ființei și ale artei. Am văzut ultima reprezentație din cele șase cu Asobu. Omagiu lui Henri Michaux, de la Curtea de Onoare a Papilor. Om lîngă om, plin, absolut full. Ploua. Pe covorul de dans, cu picioarele goale, a înaintat, timid, Nadj. A anunțat că vor juca pînă la capăt, în ciuda ploii. A fost un moment de tăcere absolută, de stupoare, urmat de urale și ropote de aplauze. A plouat torențial. Dansatori și spectatori față-n față, într-o relație
Festivalul de la Avignon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10377_a_11702]
-
Marina Constantinescu La începutul anilor '90, într-o toamnă luminoasă, tandră, dar care nu anunța nimic special în viața mea, am intrat în Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu. Era răcoare și pustiu. Am urcat la etaj, am înaintat precaut pe niște culoare întunecoase căutîndu-l. Nimeni. Doar răcoarea, liniștea și întunericul. Să fi înțeles greșit? Mai mult simțind decît văzînd, am urmărit cum umbra prinde contur. Iulian Vișa mă privea. O făcea de mult. Cu ochii lui albaștri, pătrunzători
Insuportabila lejeritate a ființei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10395_a_11720]
-
dintre toate lucrurile bune, nimic nu este mai mare și mai fericit decât să alegi a muri pentru Dumnezeu. Spunând acestea, și parcă învățându-i pe fiii săi cum se cuvenea ca fiecare să fie instruit în întrecerile sfinte, Simion înainta voios spre moarte. Și după ce călăul îi omorâse pe cei o sută, la urmă a venit la Simion, la Abedeealla și la Anania: amândoi bătrâni, cu părul alb, numiți în timp ce păstorea Simion în Biserică, prinși și puși în lanțuri odată cu
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]