172 matches
-
muchiei de lemn, Încercând să zărească, la lumina slabă a lumânării, ce anume scrisese Marcello. Bătrânul, tot fără a-și ridica pleoapele, tresări supărat. - Nu te mai tot Învârti În jurul meu și șezi odată la masă. Ai dat de capătul Încâlcelii aceleia de indicii, despre care vorbeai? - Nu, Încă nu. - Cât despre intențiile marelui Frederic, i-ai reconstituit planul? Ce avea el În minte Înainte ca Moartea să sosească? Dante Își plecă ochii În pământ, mușcându-și buza. - Nu știu, mărturisi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de același neam și nu să le deranjezi împărăția! - rosti căpitanul Preda cu un zâmbet ascuns a cărui semnificație doar el o știa. „De parcă lui dracul îi pasă de acest neam! Tocmai întunecimii sale căruia îi plac la nebunie învrăjbirile, încâlcelile, durerea și groaza!”- își zise în sinea sa. A doua zi pe la prânz, viitorul domnitor însoțit de căpitanii Preda, Miron și Vladimir părăsesc castelul și pătrund în pădurea bântuită de forțele necuratului. Un vânticel rece și reconfortant le flutură pletele
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
în mintea-mi de copil! Ce bucurii îmi aprindea în suflet să cotrobăi necuprinsul și neștiutul! Le trăiesc toate, sunt vii. Pădurea e departe acum, Pare întunecată și goală, Păsările și-au încetat ciripitul Și nu mai pot patrunde în încâlceala ramurilor bătrâne. De ce nu mă mai primești nici cu gândul? De ce te-ai înstrăinat, Pădure? Oare sufletul meu a îmbătrânit? Oare am fost departe de tine? Poate timpul a urzit capcane urâte, Poate viața m-a împovărat cu tristeți, Poate
NOSTALGIE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368019_a_369348]
-
omul, cu îngâmfare, cu suficiență, cu rost și fără rost. Creațiile omului sunt, însă, pastișe. Nici una încă nu s-a aruncat dincolo de cele șapte zile. Dar! Dar cele șapte sunt șapte. Atingi tasta „enter” și, pe ecranul calculatorului, ai, din încâlceala datelor, exact ce-ți trebuie: s-a făcut lumină în minora (nu?) ta problemă. Să fie acesta nivelul revelației zilei întâi? Citește mai mult De când s-a lăcomit acolo, în rai, la cunoaștere, omul nu-și mai găsește sațietatea. Nimic
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
omul, cu îngâmfare, cu suficiență, cu rost și fără rost. Creațiile omului sunt, însă, pastișe. Nici una încă nu s-a aruncat dincolo de cele șapte zile. Dar! Dar cele șapte sunt șapte.Atingi tasta „enter” și, pe ecranul calculatorului, ai, din încâlceala datelor, exact ce-ți trebuie: s-a făcut lumină în minora (nu?) ta problemă. Să fie acesta nivelul revelației zilei întâi?... X. OCTAVIAN GOGA - CEL MULT COAUTOR AL POEZIEI („SALE”) „SĂRBĂTOARE”, de Angela Monica Jucan, publicat în Ediția nr. 196
ANGELA MONICA JUCAN [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
doi, dă bir cu fugiții, lăsând în urmă un gol care este umplut imediat cu altcineva. Răni deschise, răni superficiale, răni adânci care lasă urme. Nehotărâri, bâjbâieli, cărări lăturalnice, capcane întinse de cei care sunt obișnuiți să-și manipuleze semenii. Încâlceli de ițe. Răni care dor, dar care nu omoară, ci se convertesc în melancolie, în neîncredere, în teamă și deseori, în anxietate. Elizeu alege, nu întotdeauna calea cea mai lesnicioasă, cum s-ar cuveni, dar drumul bolovănos al urcării muntelui
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]
-
livid, nesemnificativ, în fața miracolului dezgolit înaintea ochilor: scaunul de lângă mine nu era gol, nu era așa cum ar fi trebuit sa fie după toate evidențele și sentintele; era împăcat sub greutatea jachetei tale, care îți ținea locul, în timp ce te pierduseși prin încâlceala ierburilor văratice, devenind un punct colorat, care promitea să se întoarcă. Scaunul nu era gol, iar dacă ar fi fost, toată lumina aceea străvezie, toata înlănțuirea albă a salcâmilor, toate răsăriturile și asfințiturile ar fi avut alt gust. Pieziș. Scaunul
SCAUNUL TĂU NU E GOL ȘI NU MI-AȘ DORI NIMIC MAI MULT de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359470_a_360799]
-
secția de Mecanică fină a avut la proiect sa le facă pe toate sa se miște corect. A hotărât sa-și dea proiectul de stat la Automatică tot cu realizare practică. A meditat și a născocit un obiect ciudat. O încâlceală de fire și circuite, bistabili și ferite după niște scheme ale lui combinaționale în care a mai bagat și niște automate secvențiale. Și pentru că nu se descoperise încă soft-ul de bază, Dumnezeu a trișat la această fază, înlocuind-o
FACEREA LUMII de DAN NOREA în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360525_a_361854]
-
omul, cu îngâmfare, cu suficiență, cu rost și fără rost. Creațiile omului sunt, însă, pastișe. Nici una încă nu s-a aruncat dincolo de cele șapte zile. Dar! Dar cele șapte sunt șapte. Atingi tasta „enter” și, pe ecranul calculatorului, ai, din încâlceala datelor, exact ce-ți trebuie: s-a făcut lumină în minora (nu?) ta problemă. Să fie acesta nivelul revelației zilei întâi? Din Tăria zilei a doua pusă deasupra labilității apelor terestre, omul prețuiește nu superioritatea spiritului („cerul”), ci „lucrul mecanic
MI – KA – EL (CINE E CA DUMNEZEU) de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340427_a_341756]
-
privire pe necuprinsul vieții. Ne duce gândul la trăiri erodate de platitudinea unei existențe cotidiene, la teama de nimic, de frigul uitării, ori la cauza unui fel de exasperare existențială, semnificații care se țes în versurile poetei Tatiana Dabija. Și încâlceala sorții minte - / Că totul e mai optimist,/ Atunci când nu mai sunt cuvinte/ Și timpu-ți este inamic. (Nebunia culorilor). Astfel de stări sunt acaparatoare, ne încearcă pe toți într-un fel sau altul și știm fiecare că fără tristețe, fericirea nu
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
ea în ipostaze de încurcături comice, în care ea era sâcâită și chinuită de aluzii și tachinări, iar el își lua înapoi câte o replică de bravadă feminină, a femeii complăcute în ațâțarea bărbatului, din care se împleteau conflicte comice, încâlceli de situații în stare să înveselească incredibil pe spectatori. La scenetele cu Jean Constantin și Oltița Chirilă, spectatorii erau un văzduh în furtună. Un actor măsliniu, neegal cu nimeni, de simpatic, își apuca poalele hainei și le smuncea, își dădea
OLTIŢA CHIRILĂ. SĂRIM ÎNTR-O EPOCĂ FĂRĂ ARTA SPECTACOLULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342097_a_343426]
-
9) Mercenarii politici contemporani utilizează exclusiv toate resursele de care dispun prin stratagemele puterii lor lipsite de scrupule. Sub pretextul <>, ei încalcă flagrant legea naturală, bunul simț și legea morală divină. La această trudă, desigur pune umărul și recomandările, precum și încâlceala studiilor, care transpiră și ele pas cu pas..., prin ei și prin tehnocrații înșiși. Așadar, preocuparea de căpetenie a lor este subliniată prin tupeul și mojicia de a păstra cu orice preț puterea, chiar dacă miroase de la mare distanță... Despre exercitarea
MERCENARII APOCALIPSEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380969_a_382298]
-
să ieși din labirintul ca o junglă în care te afli acum. - Victore, am avut impresia că m-ai părăsit o vreme deși îți simțeam căldura și lumina. Glasul nu ți-l mai auzeam și atunci m-am pierdut în încâlceala unei oboseli ale cărei ițe nu mai reușesc să le desfac și mai ales, simt cum măresc multitudinea de noduri deja existente. - Anna, am simțit că de câteva zile te-ai aruncat într-un plâns copilăresc sau pur și simplu
DRUM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375518_a_376847]
-
privire pe necuprinsul vieții. Ne duce gândul la trăiri erodate de platitudinea unei existențe cotidiene, la teama de nimic, de frigul uitării, ori la cauza unui fel de exasperare existențială, semnificații care se țes în versurile poetei Tatiana Dabija. „Și încâlceala sorții minte - / Că totul e mai optimist,/ Atunci când nu mai sunt cuvinte/ i timpu-ți este inamic.” (Nebunia culorilor). Astfel de stări sunt acaparatoare, ne încearcă pe toți într-un fel sau altul și știm fiecare că fără tristețe, fericirea nu
PLASA UNEI ILUZII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374696_a_376025]
-
sud-est, încleștare între obiceiurile, ideile și preconcepțiile vestului și ale estului”. Mariott, după cum se vede, dă o definiție foarte largă chestiunii orientale și acceptă definițiile lui Morley și Edouard Driault, cu rezerva că sunt incomplete. Morley definea chestiunea ca o “încâlceală întrețesută, schimbătoare, de interese conflictuale, popoare rivale și credințe antagoniste care este învăluită sub numele simplu de problemă a Orientului”, în timp ce Edouard Driault o numea “problema ruinei puterii politice a Islamului”. Lui Marriot, definiția lui Morley i se părea prea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
public, întrucât Nae Cațavencu, candidatul din opoziție, pare gata să publice o foarte revelatoare scrisoare de amor ieșită de sub pana lui Tipătescu și pierdută, impardonabil, de Zoe. În jurul acestei scrisori - pierdută și găsită de Cetățeanul turmentat, zăpăcit de toate aceste încâlceli - se înnoadă și se desfac ițele comediei. Cu tot zelul pe care Pristanda, polițaiul slugarnic și versatil, îl pune în executarea ordinelor abuzive ale lui Tipătescu, scandalul amenință să ia proporții dezastruoase. Numai că Zaharia Trahanache, tip bonom, afabil cu
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
un oxigen comunicativ cu straturi multiple, leagăn al vieții simbolice al unei epoci. Este vorba de o structură în același timp tehnică și instituțională, cu metodele sale dominante și cu rețele dominate, cu ax principal și căi secundare, cu o încîlceală complicată, dar descriptibilă a filierelor de difuzare, a centrelor de stocaj, a tipurilor de circulație. Acest ansamblu organic determină spre surse un anumit gen de credibilitate, pentru care tot ce va fi chemat să domine într-o epocă și într-
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cât de des posibil; așa se întâmplă în Dezbateri dialectice î1439), o veritabilă mașină de război contra aristotelismului. Filosofia înseamnă iubire de înțelepciune, desigur, dar înțelepciunea coincide cu mesajul evanghelic. Ea n-are nici o nevoie să se piardă într-o încâlceală de silogisme, într-o ornamentație excesivă de subtilități dialectice sau într-un labirint formal. Credința lui Lorenzo Valla nu poate fi nici un moment pusă la îndoială. O dovedește fiecare dintre lucrările sale. Ea se aseamănă un pic cu cea a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o paradoxală tandrețe. Dacă tandrețe este, și nu simplu reflex al nostalgiei pe care defunctul i-o inspiră postum supraviețuitorului. Numele de familie „Ravelstein” trimite deopotrivă la iudaitatea eroului (-stein) și la firea lui sucită, ciudată, dubioasă: substantivul ravel înseamnă „încâlceală”, „încurcătură de ițe”, „nod”, „complicație”, „confuzie” etc.; verbul to unravel are denotații și conotații corespunzătoare, plus sensul figurat de decădere treptată. În consecință, exercițiul memorialistic-romanesc în care se angajează neiertătorul „Chick” este unul de aducere la lumină, descâlcire a ițelor
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lăsate de furtună, ca aibe cu ce să se joace mai apoi. Ținîndu-se de un sart, Starbuek stătea pe puntea de comandă și se uita în sus, ori de cîte ori scăpăra fulgerul, pentru a vedea ce pagube mai suferise încîlceala de parîme din greement; în vremea asta, Stubb și Flask împărțeau ordine oamenilor ce se căzneau din răsputeri să ridice mai sus ambarcațiunile și să le lege zdravăn. Dar toate strădaniile lor păreau zadarnice. Deși ridicată pînă-n vîrful gruelor, ambarcațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în vreun loc izolat din arboradă, unde n-are pe ce să se sprijine, marinarul urcat acolo e ținut cu ajutorul unei parîme, al cărei capăt, legat pe punte, este întotdeauna încredințat unui om menit să-l supravegheze îndeaproape. Dată fiind încîlceala parîmelor mișcătoare, ale căror poziții și manevre nu pot fi totdeauna deslușite cu precizie de pe punte, unde capetele lor sînt aruncate mereu, matelotul cocoțat în arboradă ar putea lesne să se prăbușească de-acolo în mare, în urma neatenției echipajului, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu alte culturi. Întortocheata construcție a unor opere ca Fuga lui Șefki (1927) și Maica Domnului de la mare nu le păgubește interesul: rămurișul frust și lâncezeala osmotică exprimă tehnica de explorare a zonelor sufletești mărginașe, în cadrul etnografic enigmatic datorită tocmai încâlcelilor sale surprinzătoare. Piatra și apa spiritualizate la Balcic, apa și vegetația ei spirituală de la Vidin, amestecul de moale și aspru, de întuneric și iluminare, de naturist și artificial se subsumează, în această proză cu silnicie întreținută, viziunilor spectral efulgurante; pentru
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
își înclina capul, îmi reținea degetele pe obrazul ei și încremenea deja într-un fel de ațipeală. Prezența ta era de o absolută stranietate. Și totodată de o necesitate cu totul firească. Erai acolo, iar complexitatea ucigașă a acestei lumi, încâlceala aceea de războaie, lăcomii, răzbunări, minciuni, se afla în fața unui adevăr care nu mai avea nevoie de argumente. Acel adevăr era atârnat de gestul tău: o mână care trage marginile unei țesături peste bezna ghiftuită de moarte. Am simțit că
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
vrut banii să-mi cumpăr bomboane, dar Mihaela-Cosânzeana să rămână la mine! Eu așa am vrut! Dar ar fi fost cinstit așa? - Eu voiam să rămână cu mine... (Plânge de-adevăratelea.) Trebuie să găsim o soluție, pentru a ieși din încâlceala în care am intrat. Mă uit în jur, prin mormanul de jucării, și descopăr Ariciul. Intervine Ariciul, impresionat. El știe ce înseamnă o familie, pentru că ariciul face ariciuci. Aricii sunt familiști. Și sufletiști. Spune Ariciucul de cauciuc: - Hai că îi
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
ale metamorfozei, pentru a trăi cu dezintegrarea, cu străzi nebunești, cu coșmaruri murdare, monstruozități aduse la viață, dependenți de droguri, bețivi și perverși ce-și sărbătoreau disperarea la vedere, În mijloc de oraș. Trebuia să fii În stare să suporți Încâlcelile sufletului, imaginea dizolvării crude. Trebuia să fii răbdător cu stupiditățile puterii, cu frauda din afaceri. Zilnic la cinci sau șase dimineața, domnul Sammler se trezea În Manhattan și Încerca să pună șaua pe situație. Nu considera că poate. Nici, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]