421 matches
-
ea într-o zi să coase la rochița ei, fără să o vadă maică-sa, desigur, care stătea de vorbă cu o cumnată de a ei afară, dar acul nu ascultă defel de ea, chiar se supărase și începuse a încâlci ața în așa fel că se văzu nevoită să lase totul baltă. Când maică-sa reveni la cusut, își dădu seama imediat că Ionica încercase să „o ajute”. Descurcă ața încâlcită, nu fără a o certa, desigur, și își continuă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
aripile!) și se aruncă cu un salt În gol, lăsându mă Înmărmurit de uimire... Spre surprinderea mea totală, nu căzu. Pluti asemenea păsărilor din Înălțimi. Cobora Încet, senin, rotindu-se În cercuri din ce În ce mai mici, până se pierdu În ceața groasă, Încâlcită În crengile copacilor mărunți din adâncul râpei. M-am Îndreptat șovăind spre ușa de la baie. Un miros fierbinte, nesuferit, colcăia În aer. Glasuri ciudate, țipete, vaiete răzbăteau dintr-acolo șters, În surdină. Fereastra era animată de zvâcnetele șerpișorilor de lumină
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Nu merită riscul, adăugă pregătindu-se să iasă. — Atunci afară odată, jigodie trădătoare, scrîșni Roja din dinți, simțind un frison de gheață străbătîndu-l din creștet pînă în tălpi. Te împiedici în stative, ești orbit de reflectoarele din tavan, ți se încîlcesc picioarele printre cabluri, cordoane, fire de microfon, inspiri adînc aerul îmbîcsit, putoarea de nădușeală, dacă te-ai descurcat și-ai reușit să ajungi pînă aici, n-ar fi cea mai mare prostie să te lași păgubaș tocmai acum? Lasă-te
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
subliniez că sunt pe deplin mulțumit de natura mea estetică, așa cum este. De fapt, am adăugat, aveam de gând să mă bărbieresc, atâta tot. Oftând, domnul Kretschmer lăsă la o parte foarfecele și se duse la chiuvetă. Clătind un pămătuf Încâlcit sub apa curgătoare, bătu cu gesturi leneșe niște spumă Într-un bol și, fără chef, Începu să Întindă spuma călduță, cu parfum de mentă pe bărbia mea. Cu un colț al materialului cu care mă acoperise, Îmi scoase niște spumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu avea intenția s-o lase să cineze cu domnul Savory. După-amiaza era mult prea ocupat ca să se vadă cu ea. Urma să petreacă ore Întregi la birou, Încercând să dea de capăt tuturor afacerilor pe care domnul Eckman le Încâlcise cu atâta ingeniozitate. Mai avea de făcut și vizite. La trei și jumătate, cum trecea cu mașina pe lângă hipodrom, Îl zări pe domnul Savory făcând fotografii În mijlocul unui grup de copii. Acționă rapid. De trei ori Îl claxonă din taximetru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mi se înfig în păr. — Candelabrul, Carl! zice Helen. Ai grijă! Cu fundul îngropat în mijlocul mărgelelor și cioburilor de cristal, sunt cuprins de o caracatiță tremurătoare și zornăitoare. Tentaculele reci de sticlă și lumânările false. Brațele și picioarele mi se încâlcesc în ghirlandele și lanțurile de cristal. Pendulele prăfuite de cristal. Fuioarele de pânză și păienjenii morți. Un bec încins mă arde prin mânecă. La înălțimea asta mă cuprinde panica și mă agăț de o ghirlandă de sticlă; încâlceala aceea sclipitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
intră Într-un parc, adulmecînd pesemne ceva. Rowe auzi un glas În spatele lui: — Ia te uită, Arthur! Se opri să vadă cine-l strigase: un tip Într-o salopetă a Apărării Civile, cu o beretă de sub care ieșeau niște șuvițe Încîlcite de păr cărunt, stătea la intrarea unui bloc. — Ești Arthur, nu? Îl Întrebă omul, cu Îndoială În glas. De cînd se Întorsese la Londra, Îi reveniseră multe amintiri. Bunăoară, cutare biserică sau cutare magazin, ori aspectul străzii Piccadilly la Încrucișarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
centimetri, dar lanțul e pus, așa că se oprește. Trei fețe late apar în crăpătura de zece centimetri, una peste cealaltă, Kitty Litter, Sofonda Peters și vivacea Vivienne VaVane, cu fețele strălucind de cremă hidratantă. Părul lor negru și scurt e încâlcit și lipit de scalp cu agrafe și peruci. Surorile Rhea. Care-i una și care-i alta, asta nu știu. Totemul de regină ștoarfă din crăpătura ușii zice: — Nu ne-o lua pe regina absolută. — E singurul scop al vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
din întâmplare în zona cea mai agitată din Washington Park, dar aproape mereu comandantul secției îl bătea la cap să înceapă să-l învețe meserie pe-un înlocuitor mai tânăr. Aproape întotdeauna, Manus descurca vreun tanga tigrat gri-metalizat din harababura încâlcită din sertarul lui cu lenjerie intimă. Își îndesa curul într-un ghem de nimic și se uita în oglindă din profil, din față, din spate, apoi îl smulgea de pe el și lăsa pe pat bucățica lăbărțată și moartă de pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
care nu puteau fi bănuiți că au ceva cu guvernul. Se adunaseră deja o duzină de victime, jumătate oameni ai stăpînirii, restul săteni ori funcționari, aceștia din urmă dovediți de presă a fi de fapt indivizi care-și meritau soarta, încâlcind regulile și chiar legea pe care erau puși să o slujească. Dar nu morții erau aceia care impresionau. Lumea deja se obișnuise cu titlurile negre "un jandarm și doi săteni găsiți morți în Tatlageac. Cocoș și-a iscălit fapta." Altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mult ca să le spele de urma icrelor de Manciuria, a înclinat ușor fruntea, ca pentru a-l saluta ori pentru a se face auzit mai bine, în camera tapetată cu mătase se auzea un zumzet înfundat, erau vocile care se încîlceau, cam toți invitații băuseră cîte ceva și-și dădeau drumul la glas fără voie, "mă distrez excelență, mă distrez minunat. Dar dumneavoastră?" Puteai crede că se despărțiseră ieri, după ce băuseră un marghiloman la aceeași masă. Dar, în fapt, trecuseră cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu l-ar mai fi văzut niciodată. Îi plăcea că nu se pierdeau cu firea, nu greșise atunci cînd avusese prima "întrevedere" cu fiecare dintre ei. Leonard Bîlbîie îi plăcuse în mod deosebit, de aceea îi și încredințase misiunea destul de încîlcită de la palatul Cantacuzino. Acum, citindu-i raportul, se întreba dacă va avea timp să-i învețe pe toți acești executanți destul de buni, oricum, el era mîndru de ei, dacă va avea timp să-i învețe măcar o parte din ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Dar pînă atunci începuse să devină sincer interesat, curios de ce aveau de gînd să facă domniile lor în Vladia. Chiar în Vladia lui, nici măcar aceea a domnișoarei K..F., fantasmagorică, imaginară, ci în Vladia lui, cea așezată pe pămînt și încîlcită în cîrceii viței de vie. "Întîi, domnule adjutant, o să vedem cu cine avem de-a face în Vladia. Altfel spus, o să facem un fel de recensămînt. Dar nu așa cum s-au făcut pînă acum, să ne luăm după spusele unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
jignească, nu doar de frica ramurii năzdrăvane de copac. În inima Luanei se cuibărise un sentiment aparte și ea purtă această profundă simțire dincolo de trecerea grăbită a Bicii pe pământ. * * * Era un ghemotoc de fată, cu părul galben, vâlvoi și încâlcit în inele, cu o pereche de ochi negri, exagerat de mari, două bețe veșnic julite, ce-i țineau loc de picioare, o săgeată gata să țâșnească în orice direcție i-ar fi comandat sufletul, când unchiul Vali și unchiul Dali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
roage, în ciuda felului ei de a fi. Suferea să-și vadă dorința înfrânată între cele două îndărătnice. Acest obicei de a-i ține la ușă, ca pe niște vagabonzi veniți la cerșit, o făcea să se întrebe ce ițe se încâlceau în mintea mătușii Vanda. În sfârșit, începea jocul. Unul nenorocit, de altfel, care, din pricina orei târzii, se termina aproape imediat. Simțea fizic, de fiecare dată, eșecul unei astfel de seri. În ziua aceea însă, Luana avea să se ridice la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vedetă de cinema. Își amintea de o asemenea zi când mama intrase pe poartă îmbrăcată într-o haină de piele neagră, la o palmă deasupra genunchiului, garnisită la guler și manșete cu blăniță albă. Părul ei lung și negru se încâlcise în puful moale al blănii și fetița se emoționase la gândul că această frumusețe îi dăduse viață. În ce-o privea pe Luana, nici un sacrificiu nu era suficient pentru a o îmbrăca mai elegant ca nimeni alta. Ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
doi veșnic vor face patru! , fizica și chimia continuau să reprezinte marea enigmă a vieții ei. La sfârșitul lui octombrie plecă în excursie la Durău. În timpul drumului, colega de bancă îi fu o companie deosebit de comodă. Tăcută, marcată de viața încâlcită de familie pe care o trăia, Mara prefera să asculte sporovăiala continuă a Luanei decât să vorbească. Părinții ei divorțaseră pe vremea când era foarte mică. De atunci, maică-sa trăia în concubinaj alături de un bărbat cu care, între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
atâția alții, de deschiderile înșelătoare ale momentului, Ștefan se lăsă de serviciu și încercă să facă bani în alt mod. O cunoscu întâmplător pe Marina Bumbescu, fostă profesoară de engleză la o școală generală, intrată, peste noapte, într-o afacere încâlcită cu o englezoaică. O înnebunea zilnic pe Luana cu ideile lui fanteziste, cu speranțele născute din imaginile minții, montate în a vedea afaceri prospere la adăpostul relațiilor Marinei cu străinătatea. Se agita frenetic prin casă, pronunțând la fiecare cinci minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la tot ce ți-am spus. Femeia suspină și mai sorbi o gură de apă. Fata nu reuși să nu-și ridice sprâncenele a nesfârșită mirare, întrebându-se dacă ea nu auzise bine ori mătușa, bolnavă cum se afla, își încâlcise ideile atunci când vorbise. N-am priceput o iotă, spuse. Se uitară la ea prostiți apoi începură să împroaște acuzații, toți o dată. Realizase, într-un moment anume, că n-o înghit. Dintr-un motiv sau altul, aveau cu toții un dinte împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Numai la barza chioară Dumnezeu îi face cuib. Nu e cazul ei. În zilele următoare, după indicațiile primite, Iuliana coborî bolnava din pat și-o obligă la diferite activități. Sanda îi ținea isonul, micuța Aniela, zburdalnică și jucăușă, li se încâlcea printre picioare. Protestele vehemente ale Luanei, dornică de-a se complace în situația de suferindă căzută la pat, rămaseră fără ecou. Invoca numele lui Ștefan și amenința că-l va chema să-i ia nebunele de pe cap. Apoi îl învinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
asta. Nu știam sincer cum să-i răspund. — Doar fiindcă îmi amintește de cineva, am spus într-un târziu. Încuviință vag din cap, ca și când n-ar fi ascultat cu adevărat sau n-ar fi interesat-o o poveste lungă și încâlcită din trecutul meu. Am zâmbit în sinea mea; nu era cazul să-și facă probleme din pricina asta. — De ce ți l-ai făcut, deci? — Mă credeam foarte tenebroasă și comică. — Tu? am spus. Niciodată. Se întoarse și-mi aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
forța să-l descâlcesc. În schimb, m-am resemnat doar să înaintez împleticit. Somnoros și destul de detașat ca să contemplu întâmplările cu nepăsarea unui spectator, m-am gândit să ies pe partea cealaltă, să las spațiile subpământene, hârtiile și lăturalnicele idei încâlcite în urmă. Alunecând spre granița somnului, m-am trezit că mă gândesc la Scout și la felul în care fuseserăm împreună în acea scurtă perioadă de timp, la felul în care-i mirosea corpul și cum îl simțeam lipit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Fidorous, strigând ceva indescifrabil în zgomotul acela și vinciul încordându-se și eu strigând ceva și butoaiele și coada și apa agitată. Orpheus aplecându-se spre apa nestatornică și metalul și eu ținând sulița și strigând. Fidorous spunând s-a încâlcit și s-a încâlcit în cablu și butoaiele și sulița și spuma și stropii. Cușca ieșind parțial din apă, zdrobită și ruptă și goală și cu un butoi deasupra - brr brr - și eu strigând și ținând sulița. Coada, burta rechinului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în zgomotul acela și vinciul încordându-se și eu strigând ceva și butoaiele și coada și apa agitată. Orpheus aplecându-se spre apa nestatornică și metalul și eu ținând sulița și strigând. Fidorous spunând s-a încâlcit și s-a încâlcit în cablu și butoaiele și sulița și spuma și stropii. Cușca ieșind parțial din apă, zdrobită și ruptă și goală și cu un butoi deasupra - brr brr - și eu strigând și ținând sulița. Coada, burta rechinului, o înotătoare ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
macetă. Barca pârâind, lăsându-se în apă, doctorul cățărându-se peste balustradă cu un picior pe cușca goală, roasă, tăind cablul. Spumă și stropi, coada, butoaiele tresăltând și coada lovind apa. Eu strigând și ridicând sulița și Fidorous tăind frânghiile încâlcite în cușcă. Capul ludovicianului ca un glonț alb și cenușiu o nicovală un jet uriaș ridicându-se dintre stropi și eu strigând și aruncând sulița. Sulița în aer. Sulița în aer trăgând cablul după ea. Sulița în aer. Prea sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]