187 matches
-
tu îmi alungai priviril // printre frunze de iederă, // aripi ne creșteau năucitoare, // în vechea cetate unde, // doar o harfă putredă se auzea...” ( Doar noi). Timpul este „vinovatul” principal ce transpare din scrierile poetei „ „Ferecați în copite de cai, //ascultam cuvinte încărunțite”... Resimțind severitatea ireveribilă a întoarcerii, sufletul autoarei „descompus de singurătate” suspină tacit, iar în privirile mirate „creșteau năucitoare” spaimele... Caracteristica fundamentală , în ipostaza regăsirii de sine, de integralitate în spațiul ideatic, estetic al unei vizuini artistice... este sensibilitatea, disponibilitatea de
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
oțel de Toledo. Așezat la masa, puțin soioasă, a început să explice corespondentului său că Divina Comedie se poate citi în moduri diferite, unul literal, iar altele de tip alegoric. S-a oprit din scris, și-a mângâiat barba puțin încărunțită, apoi, explicând în câteva cuvinte că el, Dante, este Omul, nu râde prietene, în Beatrice văd credința și prin Virgiliu înțeleg rațiunea. Scriind aceste rânduri a mai sorbit câteva înghițituri din lichiorul de lămâe din Capri, după care și-a
REVERBERAŢII, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365077_a_366406]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > ZAMOLXIS Autor: Mariana Bendou Publicat în: Ediția nr. 197 din 16 iulie 2011 Toate Articolele Autorului ZALMOXIS : Încărunțit sunt, Omenire, iată, De neputința ta, repudiat; Mansarda asta-n rocă dizolvată Sălbatec, pe vecie, m-a-îngropat! Ce-am fost cândva? Ce mai sunt eu? PROFET, TIRAN sau SEMIZEU... Urcând din lingușit în lingușit. Un huiduit! Săpându-mi Zeul, Cu trudă
ZAMOLXIS de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366710_a_368039]
-
spațiu artistic al întrebărilor sensibile, vitaliste și al răspunsurilor sincere, gândite cu inima, cu sufletul, cu amintirile și cu fragmentele de pasiune. Căci numai inima nu minte! Toți știm asta, dar nu o recunoaștem! Cartea sondează abisul omenescului, devenirea pașilor încărunțiți, așteptările, regretul, încrederea și neîncrederea, o radiografie a ceea ce suntem, de fapt: egali în moarte! Mărturisirile cărții își au originea în experiențe autentice! Ele constituie scheletul pe care se sprijină cuvintele, fiindcă ele pot răspunde oricărei provocări cu sinceritatea și
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
Mi-a fost greu să te prind, Să te conving... Azi, Deși timpul, Semnele trecerii și-a încrustat, Ești încă tânără și proaspătă, Ești visătoare și frumoasă, Ești căprioara îmblânzită, Sau nimfă ești, a cărei cântare, Înfioară pădurea și macii, Încărunțiții brazi îi înfioară. Pașii tăi mlădioși Sufletul amorțit mi-l răscolesc. Când noaptea o să coboare, Voi lăsa ușa deschisă Și-am să te - aștept Pe patul așternut cu flori. În așteptare, de dor... Mi te imaginez tăcut Și-mi pare
CĂPRIOARA FUGARĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 841 din 20 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345670_a_346999]
-
455 din 30 martie 2012 Toate Articolele Autorului GREUTATEA NOPȚII (2) Un alt vihilante cu care am lucrat se numea Corbacho, era un barbat cam de 39 de ani. Înalt bine clădit, plin de dinamism, cu prezența bărbăteasca, părul puțin încărunțit, ochii verzi expresivi, cercetători. Expresia fetei lui inspiră bărbăție, siguranța, plin de curaj și lipsit de teamă, lucrând noaptea cu el simțeai o siguranță. Felul lui de a fi, te făcea să înțelegi că iubea ceea ce făcea și lupta că
GREUTATEA NOPTII (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 455 din 30 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354830_a_356159]
-
din astea? E o pură întâmplare! Citisem că martie va fi, și pentru mine, o lună plină de dragoste, sâc! răspund, marcat de o bucurie lăuntrică, parcă așteptată. - Nu te-ai schimbat, aproape de loc! Un pic de burtă și ușor încărunțit, mă analiză ea, trecându-și privirile peste mândrețe de bărbat(!) - Nici tu nu te-ai schimbat. Parcă nu te-am văzut de ieri. La fel de frumoasă, dacă nu chiar mai frumoasă. Mă și mir cum de am devenit atât de mincinos
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
colțuroasă a ierbii suflare uitată-n brațe neumblate îți ard minute în foșnet de arbori nenăscuți te-ai rătăcit în viață ca o floare de culoare labirint fluture roșu țipa în ceafa cerului decolorat de femeie pelin crescută-n lacrimi încărunțite în drumul neștiut de mine iubește-mă în neștirea așternuturilor de lumină devorează-mi timpul până în măduva sufletului care mai atârnă-n saltimbancul ciob de apă ai înflorit cimitirele unde dorm iarna leii ... Citește mai mult e greu infinitul pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
s-ascund. Lumina zilei scade adesea neștiut, în noapte gândurile-mi se cufundă, și-aș vrea să știi că până nu demult, nutream în taină-o dragoste profundă. Aș fi trecut peste orice hotare, să pot să-ți mângâi păru-ncărunțit, n-aș vrea să afli niciodat cât doare, nici cât de greu mă-ndrept spre asfințit. Închise-s toate drumurile spre tine, cu timpul și cu anii mei nu pot lupta, te voi păstra mereu în amintire, iar tu rămâi
MELANCIOLII DE TOAMNĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356677_a_358006]
-
sălășluiește femeia cu părul de vânt, cu ochii dezghioacă zăpezile de miez și nu se plânge când se uită pe sine la tâmplele copacului ce-mi ține umbra pe loc. Privește cum noaptea se ține de încheieturi, trece prin întunericul încărunțit devreme asemenea pietrelor grăbite pe drumuri, de pleoapele mă dor de însingurare și fruntea-i umezită de brume reci. Între mine și cel dinafara mea se creează o punte pe care trec zilele, uneori înroșite cu sângele sărbătorilor dar, de
ÎNTRE MINE ŞI MINE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369979_a_371308]
-
legănă crengile de dor, după frunze căzând de bruma toamnelor. De vânt și ploaie, într-un vals amețitor, în lacrimi se îneacă plânsul frunzelor. Sentimente dragi de frig sunt alungate că, îngheață iubirea în suflete calde. Idee-mi mângâie tâmple-ncărunțite, să o înaripez spre zări nesfârșite. De ea îmi brodez smaraldele privirii, cu fire toarse din fuiorul iubirii. Cu valsul frunzelor și jalea din gânduri, acorduri de liră îmi aștern pe rânduri. O harpă răsună prin crengi desfrunzite, tristețe să
VALSUL FRUNZELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362750_a_364079]
-
zorilor ... RABINDRANATH ADOARME-N TRENA LUNII Rabindranath adoarme-n trena lunii Cu dragostea-ncurcată printre astre Când se-ntețesc în focul viu tăciunii Și-nnobilează suflete sihastre. Din vraj(b)a nopții se-ntrupează iele Ce-i murmură prin tâmple-ncărunțite O simfonie-a dragostei rebele Pe note calpe, doruri nenuntite. Dar dintre toate-o măndră hindustană Pe umeri cu-n sari împurpurat Așează-n palma clipelor din strană Un psalm al vieții fără de păcat. Trăiește-n visul de poet Tagore
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
Naștere de-a pururea-n cuvânt, Cu tine niciodată nu mi-e frică Târziu că se va face pe pământ! În fiecare zi mă simt Copil, Cu fiecare azi mi-aduc aminte, La sânul tău mă furișez tiptil Tot mai încărunțit, tot mai cuminte... Referință Bibliografică: E Ziua ta și ziuă să rămână... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 518, Anul II, 01 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
E ZIUA TA ŞI ZIUĂ SĂ RĂMÂNĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357568_a_358897]
-
o parte de țară, Unde, cândva, ai venit nebunește, copilărește, Cu un avion care tremura, după ce rămăseseși La București, supărată pe mine, că plec, Partea aceasta de țară, pe unde mă aflu, Pare-a fi rudă cu munții tăi îndepărtați. Încărunțita, hodorogita mașină de scris ninsori Mașina înaintează prin ninsoarea nebună, Abundentă ca transpirația celor în comă, Înainte de a-și da obștescul sfârșit. Viscol. Și, cum intrăm în fulgii dispuși aproape perfect, Pe verticală și pe orizontală, întretăindu-se, Parcă ne-
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
cum intrăm în fulgii dispuși aproape perfect, Pe verticală și pe orizontală, întretăindu-se, Parcă ne-am afla în fața unei vechi mașini de scris, Care încărunțește pe măsură ce află veștile rele Ce se comunică tastelor ei. Ninge scriind ninsori. Nici o nădejde Încărunțita mașină de scris a ninsorii Va participa la transcrierea pe curat a acestui Roman despre tine, despre mine și, mai ales, Despre dragostea noastră, în legătură cu care Nu mai am nici o nădejde și nici o perspectivă. De aceea, nici nu mă mai
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
adoarmă definitiv Și să fie zdrobit de tigru, în ferocea lui salivație. Mă simt un manuscris care te conține Dar, uite, între timp, s-a potolit și ninsoarea, Parcă s-a evaporat, parcă s-a pulverizat, Parcă s-a desființat încărunțita, hodorogita Mașină de scris fulgi. Și eu mă simt, acum, Un fel de manuscris mototolit și aruncat de colo-colo, Până când va fi scos de pe rol și trimis la foc. Sunt manuscrisul care te conține, sunt manuscrisul În al cărui cuprins
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
de pași pe dușumeaua prost bătută și, aproape imediat, scârțâitul ușii de la cameră bătrânei, urmat, la foarte puțin timp, de deschiderea ușii de la intrare, în cadrul căreia se iți chipul hâd, tuciuriu și sifonat al bătrânei, încadrat de un păr ciufulit, încărunțit și nespălat. - ‘Neața, Lină! salută Neculai, neascunzându-și în nici un fel iritarea. Vorbisem ceva cu Radu, da' văz c-a uitat ... - Vorbește mai încet, Neculae, că să scoală ăștia micii! Îl îndemnă femeia cu voce scăzută. - Da' ăia marii, nu
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
este vie și va dăinui în timp, atâta vreme cât va exista noțiunea de Poezie. Cu toate că, Grigore Vieru a scris în finalul poemului „Harpa”: „Când mă trezisem ca din vise, / Văzui c-o strună-ncărunțise.” Cu celelalte strune, ba și cu cea încărunțită, (să nu uităm că Nicolo Paganini a cântat un Capriciu pe o singură strună!) - poeții din lumea întreagă îi aduc un omagiu pios și o cinstire unanimă, așa cum, de fapt, se cuvine să aducem tuturor poeților și oamenilor de cultură
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
peste prăpădul sorții. Nu se mai văd nici flori pe-ntinsele covoare, O, umbră călătoare, cu inima-ți de gheață, Cu suflet de cristal, cu mâini fără de soare, Ce tulburi prin perdele a porții dimineață? Așterni ispite multe prin bărbi încărunțite, Tu cerni în reci fiori o gheață tern ce arde Iernatice tablouri prin flacări amorțite De suferă pămăntul de vara lui cea verde. Te-așezi cu glas de zână, Crăiasă a zăpezii, Amurgul te respiră prin dansuri de cancan , Te
ÎMBRĂȚIȘAREA IERNII de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340339_a_341668]
-
un bărbat cu privirea semeața, care a ațintit asupra noastra pupilele negre ale ochilor . Se uită la noi și am avut sentimentul că nu ne vede. Ne-a salutat cu o voce foarte caldă . Fruntea era ușor încrețita, părul puțin încărunțit , iar întreaga figură emană înțelegere, căldura, resemnare, dar și hotărâre. A început să ne descrie, să “vorbească “ despre noi,despre ceea ce eram și simțeam , desi stăteam acolo,în picioare, lângă el.! Era ceva ciudat , fără să definesc ce anume. Mă
LUMINA SUFLETULUI MEU de MIRELA PENU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340122_a_341451]
-
Vara - Iubitor, Toamna - Melanholia, Iarna - Ultima Thule, ca anotimpuri ale sufletului. Fiecărui anotimp liric îi sunt consacrate 33 de poeme, cifră corespuzătoare unui cod ocult,cunoscut de inițiații lumii. Cartea sondează abisul omenescului, așteptările, regretul, încrederea și neîncrederea, devenirea pașilor încărunțiți, într-un cuvânt, o radiografie a ceea ce suntem, de fapt: egali în moarte! „Etern călător pe o boabă de rouă minunea se-ntâmplă: mor amintirile, umbra cuvintelor niciodată. Aum!” În Evanghelia Cerului harul și cultura literară i-au permis poetului
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
să te prind, Să te conving ca să rămâi cu mine. Azi, Deși timpul, Semnele trecerii și-a încrustat, Ești încă tânără și proaspătă, Ești visătoare și frumoasă, Ești căprioara îmblânzită, Sau nimfă ești, a cărei cântare, Înfioară pădurea și macii, Încărunțiții brazi îi înfioară. Pașii tăi mlădioși Sufletul amorțit mi-l răscolesc... Când noaptea o să coboare, Voi lăsa ușa deschisă Și-am să te-aștept Pe patul așternut cu flori. În așteptare, de dor, Mi te imaginez tăcut Și-mi pare
FEMEIE-CĂPRIOARĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341152_a_342481]
-
cârmuiască Moldova cu destinul greu încercat de vitregii în vatra strămoșească. Purtând renume de domn neînfricat. Când neputința, grav îl copleșește, venind din bătrâneți apăsătoare, Bogdan-Vodă, fiul, se-nvrednicește să țină țara în străvechi hotare. De timp răpus, cu tâmple-ncărunțite, din trup și-a înălțat suflet la Domnul. Eu scriu ce știu din cărțile citite, de Domnitorul Ștefan-Voievodul. În istorie intrând biruitor, e-ntâmpinat cu trâmbițe și torțe. Dangăt de clopot bătând răsunător, anunță noi mobilizări de forțe. Dar nu să
COMEMORAREA SFÂNTULUI VOIEVOD ȘTEFAN CEL MARE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343361_a_344690]
-
Acasa > Poezie > Amprente > BLACK FRIDAY Autor: Liuba Botezatu Publicat în: Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Încărunțite răni se deschid în a lunii gălbuie paloare, Soare opac, anotimp vestejit plutește-n adâncul din mare, Cicatrici din vremuri străvechi se ascund în doruri deșarte, Iar tu, din departe ce-ai fost, ești din ce în ce mai departe... Ceață-i și haos
BLACK FRIDAY de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343160_a_344489]
-
Autorului Cuvânt * Te-am căutat în zbuciumul de mare, În țipătul furtunii,-n tremur de pământ, În susurul ce plânge în izvoare, În taina ce-i purtată de-un cuvânt. * Te-am căutat în razele de soare, Sub umbra munților încărunțiți, Pe după nori, în zarzării în floare, În codrii de cuvânt-n versuri despletiți. * Te-am căutat în stele, după Lună, În ochii ce pe drum i-am întâlnit, În liniștea ce tace în furtună, În versul ce durerea și-a
CUVÂNT de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377615_a_378944]