132 matches
-
universale transmise prin arcul reflex noetic. "În neant e haos, haos aparent;/ acolo e oglinda din care-n armonie/ se naște muzica și tu, un înger/ pe care ochii minții mele îl îmbracă/ cu trupul diafan și transcendent/ de dragoste încarnată ești o lumină vie.// Ce poate fi în calea mea prin clopot mai sublim/ decât înțelepciunea podului întins în nor,/ să nu percepem ci în sine să simțim/ tăcerea definită, extazul sferelor// și tu...876. Haosul reprezintă dezordinea forțelor naturale
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
știut un cuvânt nu-și mai amintește Din parcu-n umbră la nara mea o parfumul de cimișir Abia distingi pe-acoperișuri pianul depărtat al unei ploi subțiri Și de-acum patrafirul nopții pentru umeri-mi se pregătește 1287. Ca ființă încarnată, omul el însuși nu este decât unul dintre multiplele efecte ale primei Cauze pe care noi o numim Marele Arhitect al Universului. Însă în raport cu mediul său conjurator, omul este o cauză activă ce produce propriile sale efecte. Ne convingem de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
scrisului / 66 2.3. Figuri ale corpului social: multitudinea și cenobitismul / 73 2.4. Geniu și boierie / 80 2.5. Saint-simonismul și știința geniului / 84 2.6. Cum se nasc luceferii: radiografia unei admirații / 88 2.7. Poezia încarnată / 93 2.8. Botezul scriitorilor. Reverii mimologice / 100 2.9. Literatură cu nume la plural / 104 Partea a treia. MONUMENTALIZAREA / 113 3.1. O altfel de bogăție / 113 3.2. Vremea colecționarilor / 116 3.3. Două modele ale monumentalizării / 122
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
genialitatea ca o latență difuză a corpului social; și în plus, că Eminescu n-a fost decât un produs între altele, al unei mașini de recrutare a capacităților care îl prinsese odată și pe un Iosif Hodoș. 2.7. Poezia încarnată Un lucru lipsește din aceste hagiografii: descrierea operei. Informațiile și calificările superlative vizează aproape exclusiv biografia personalităților, nu creația lor. Nu este aici locul și ocaziunea ca să arătăm frumusețele prețioase ale creațiunilor lui Andrei Mureșanu, nici să caracterizăm măreața sa
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
faptele și geniurile părinților noștri 101. În aceeași logică, Heliade Rădulescu presupune existența unor lanțuri de oglindiri. Faptele dintr-o ficțiune se răsfrâng în faptele unui erou care la rândul lor se reflectă în faptele dintr-o altă ficțiune. "Poezia încarnată" operează în buclă: fiecare nou corp îl articulează poetic pe cel precedent. Astfel Homer își creă Nestorii, Agamemnonii, Ulisii, Ajaxii săi, ce formară apoi Leonizi și Temistocli [...]. Acești tipi ideali serviră de modele regilor și eroilor reali ce se formară
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
adică de schematizare exemplară a acțiunilor și a biografiilor. "A descrie lumea astfel cum este și a tinde către un ideal prin creațiuni, am zis că constituie pe adevăratul poet"103. "Idealizarea" funcționează de fapt ca o fabrică de poezie încarnată. Mai mult, pe baza acestei tehnici, criticul concepe un vast program de "poetizare" a istoriei și a realității românești, de fapt o operațiune de dramatizare a tuturor narațiunilor de viață pe care le furnizează documentele și actualitatea patriei. Orice personaj
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
pagină, evocă "poezia" feminității. Exemplul e interesant pentru că presupune poetizarea unei ipostaze generice, trecând de la individualități la "clase", și în plus subliniază o figură a marginalității sociale: " Acele vergini ce în delirul celui mai sublim amor devin însele o poezie încarnată, și legile umane, convenințele societății nu le lasă a-și manifesta poezia, nici cu vorba, nici cu scrisul, nici cu penelul, nici prin note, nici însuși cu suspinul"107. Cum se poate bănui, opera clădită în propria existență, "poezia încarnată
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
încarnată, și legile umane, convenințele societății nu le lasă a-și manifesta poezia, nici cu vorba, nici cu scrisul, nici cu penelul, nici prin note, nici însuși cu suspinul"107. Cum se poate bănui, opera clădită în propria existență, "poezia încarnată" nu e poezie în sensul didactic al termenului. Heliade Rădulescu spune adesea că semnele exterioare care ne ajută să recunoaștem poeziile (ritm, măsură, versură șcl.) nu au în acest caz nicio contribuție. Nu înseamnă însă că "poezia îcarnată" cade în
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de Heliade Rădulescu: evacua instituția scriitorului și o întreagă literatură a momentului, admițând virtual pe oricine. Îi scotea pe autori din spațiul genialității, ca să îi lase înăuntru pe toți ceilalți. Cea de-a doua observație decurge oarecum din prima. Poezia încarnată în viață subîntinde o logică a imitației. Un ins devine "poetic" în măsura în care identitatea lui devine reproductibilă, susceptibilă de a fi proiectată asupra altora. Poezia nu se constituie decât în măsura în care biografia lui se schematizează și devine paradigmatică în raport cu alte destine, în măsura în care
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
e "scris" onomastic și prin nume își exercită funcția lui modelatoare. De aceea, toată căutarea lui Heliade Rădulescu pentru o literatură genială se va reduce în cele din urmă la edificarea unui vast nomenclator. Ca să obțină un popor al poeziilor încarnate, va trebui să imagineze un popor de nume. 2.8. Botezul scriitorilor. Reverii mimologice Sensibilitatea lui Heliade Rădulescu pentru numele proprii e veche. Critica poeziei lui Grigore Alexandrescu din 1837 începea printr-o fantezie onomastică: Numele acestui poet este G.
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
fixa descoperirea într-un parcurs, ca parte a unei "vânători", e gestul îmbibat de pasiune al colecționarului. Expedițiile traversează teritoriul ca și cum ar desena în harta patriei o imensă arhivă latentă: sunt o alegorie a posesiei, o figură vie a deținerii, încarnată în comportamente și acțiuni, echivalentă cu scoaterea cărții din raft, cu mângâierea cotoarelor, cu parcurgerea din privire a cărților aranjate în bibliotecă. Al. Papiu-Ilarian, care a dat una dintre primele colecții de documente referitoare la trecutul țării sub numele Tesaurului
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
trupul ca și cum ar fi o dovadă de culpabilitate jenantă, recuză momentul istoric sau geografic pentru a nu lua în considerare decât ideile pure, cerul inteligibil și cauzalitatea ideală - cifre, numere, idei, forme... Realul epicurian pleacă de la pământ, de la o realitate încarnată, de la o cauzalitate fenomenală reductibilă la niște înlănțuiri raționale. De la trup așadar: teoria atomistă propune o explicație a gândirii care se sprijină exclusiv pe o fizică simplă. Mișcarea atomilor în vid. Cum toate evenimentele care constituie realitatea țin de această
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
liniștii înțeleptului. A trăi ca un filosof într-o lume care ignoră sau își bate joc de aspirația la înțelepciune a unora presupune un mod de întrebuințare a relației cu semenii. După dietetica dorințelor, această aritmetică a plăcerilor fondează posibilitatea încarnată, concretă, a unei existențe plasate sub semnul lui Epicur. Când se susține că acesta își îndemna discipolii să rememoreze învățăturile sale, procedând ca și cum ar fi trăit permanent sub privirile lui, trebuie să credem că se gândea nu atât la prezența
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Wars and Interregnum, Cambridge University Press, Cambridge, 2007, p. 194. 71 Ibidem, p. 196. 72 Ibidem, p. 197. 73 Ibidem, p. 198. 74 Erastianismul era teza care susținea competența exclusivă a prințului în materie de politică religioasă și a fost încarnată de Henric al VIII-lea, de Eduard al VI-lea și de Elisabeta I. Numele de "erastianism" vine de la teologul elvețian Thomas Erastus, un adept al lui Zwingli, care a susținut (doar) că statul are dreptul de a pedepsi atât
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
tabăra chiar la granița teritoriilor ce constituiau patrimoniul familiei imperiale de Habsburg. Două aspecte ilustrează profunda decădere a Europei după prăbușirea Bizanțului: fărîmițarea Italiei și lipsa de putere a împăraților. Fărîmițarea și războaiele din Italia Patrie a ideii de Imperiu, încarnată succesiv de împărații romani și de papii din Evul Mediu, considerată de către cei mai mari cezari germanici de la Otto al III-lea la Frederic al II-lea, drept cheia de boltă a Imperiului lor, Italia de la începutul secolului al XVI
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
societate, ce vrei, este cealaltă poziție posibilă [...], numită prezumția de vinovăție, tipică autocrației neîncrezătoare, în care prima reacție e de suspiciune [...] Păcatul originar devenit politică de stat!” Însă valoarea cărții nu se reduce la atât: ideile Galeriei sunt ele însele încarnate într-o bogată „galerie” caracterologică și expuse sub veșmintele unui discurs ceremonios în care se întâlnesc polifonia, rafinamentul stilistic, voluptatea evocării și a digresiunii în genere, enunțurile sapiențiale și poezia tandră a obiectelor - toate acestea propulsând romanul lui Ț. printre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
caracterele din textul lui Mallock, și mărcile grafice ale picturii lui Tom Phillips. Scriitura, această țesătură tulburătoare, prinsă, la rândul ei, în cealaltă țesătură, a lumii, nu privilegiază niciuna din scriiturile ei sensibile, finite, nu privilegiază niciuna din vicleniile ei încarnate accidental în texte, sonorități, volume sculpturale sau forme și culori picturale. Ea nu privilegiază niciuna din vizibilitățile limbajului: nici textul de odinioară, adică vechiul roman victorian al lui Mallock, nici eliminările, raturile sau adaosurile picturale ale lui Phillips. Și pentru că
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
Yang. Ca atare Îmi plac locurile Yin; altminteri, către cine sau ce să revărs ce mi prisosește? Ah! Am uitat: tot „locuri“ vă consider și pe voi. Și așa, dacă iubiți pisicile - și așa ar trebui să fie, ca zeițe Încarnate ce suntem; ori aveți cumva ceva Împotriva păgânilor? - pregătiți-le un spațiu Yin. Cel mai bun sunteți chiar voi când vă copleșesc metehnele. Precum dureri de șale ori vreun picior rupt. Atunci pisica va căuta singură acel loc dureros și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o caracteriza astfel: „Tustrei - adecă Eudoxiu, George și Alexandru erau de o inteligență rară, inspirați de idei înalte și liberale și conduși de simțăminte nobile și generoase. Pe lângă aceste calități comune mai avea fiecare câte una particulară; În Eudoxiu era încarnată temeinicia, în George iscusința diplomatică, iar în Alexandru inițiativa și spiritul motor și ațâțător.” (dr.I.G. Sbiera, „O pagină din istoria Bucovinei din 18481850 dimpreună cu niște Notițe despre familia Hurmuzachi, Cernăuți, 1899”). „Năzuința spre existență națională”, aceasta a fost „principala
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ale destinului comunității (acest nume însuși pare să trezească deja o asemenea dorință). Însă tocmai din această identificare simbolică (sau "imaginară", în funcție de lexicul ales: în orice caz, identificarea prin imagini, simboluri, povestiri, figuri, dar și prin prezențe în care sunt încarnate sau expuse) s-a hrănit excesiv fascismul în general."261 Dacă procesul secularizării 262, început după unii autori prin secolul al XIII-lea, în orice caz mai vizibil începând cu Renașterea (dar mai ales cu Reforma 263) și culminând cu
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Roger Rollin, după care eroul concentrează sentimentele pozitive ale unei comunități, captând în general vectorii de solidaritate specifici unui grup uman anume, din necesitatea desprinderii de haosul natural (lupta eroului este cu predilecție împotriva întunericului, a "formelor exagerate ale naturii", încarnate prin monștri).442 Conform lui Lloyd de Mause, grupul nu investește eroul doar cu fantasme luminoase, ci mai ales cu cele negative, iar el purifică grupul absorbind impuritățile: funcția eroului nu este doar inițiator-exploratorie, ci mai ales cathartică ("un grup
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
lui Cristos. În fine, Dan Stanca, unul dintre cei mai promițători scriitori români, publică (1997) romanul intitulat Apocalips amânat, a cărui acțiune se petrece în România postcomunistă sau mai curând neo‑comunistă, care suferă un ultim atac din partea forțelor întunericului încarnate de un cuplu diabolic: Eugen Țurcanu, care trimite la figura de tristă celebritate a torționarului anilor 1950, și discipolul său, Radu Tudose (fals profet autohton), un inginer arogant, avid de putere, fără scrupule. Țurcanu‑Anticrist produce miracole în serie, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și spiritualismul. Și, ca și în alte perioade de efervescență culturală, acest lucru creează un fel de realism magic care îi lasă stupefiați pe toți observatorii sociali. "Oameni teoretici" (Nietzsche), aceștia înțeleg cu dificultate setea de viață în aspectele ei încarnate. Încarnare pe care o regăsim în fanatismele religioase, dar și în dezlănțuirea simțurilor în toate ocaziile festive dragi diverselor triburi postmoderne. În fiecare dintre aceste situații asistăm la adevărate "parade amoroase", cu o accentuată componentă amicală, în care seducția joacă
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
afinitățile elective. Prin care ele transfigurează cotidianul dominat de o logică pe de-a-ntregul comercială într-o realitate spirituală care, ascunzân-du-se uneori sub masca transcendenței, nu este mai puțin profund umană: ceea ce eu trăiesc împreună cu ceilalți, aici și acum. Practici încarnate, încarnare care trebuie înțeleasă în sensul ei exact: plăcere a cărnii, mortificare a cărnii, diferența nu este importantă, ca mijloc de a afirma din nou importanța corpului individual în ca-drul corpului colectiv. Corp mistic sau "corp imaginal", în orice caz
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
și original. Tocmai acest "domestic" și această "imediatitate", adică un mod de a interacționa prin contaminări succesive, prin iradieri, pot să ne ajute să înțelegem alunecarea de la morală la etică. În timp ce morala este puțin cam abstractă, etica este înainte de toate încarnată, proxemică. Dacă privim etimologia termenului, ea este înainte de toate concretă (cum crescere): crește odată cu ceea ce o înconjoară. Mediul social căpătând sens, prin urmare, în funcție de mediul natural. Accentuează spațiul, teritoriul, domeniul... care îi permit să existe. Etica este mod de viață
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]