759 matches
-
din mers. — Da, cred... E unul pe care-l cheamă Grünlich. Îl văzuse bine doar de două ori: o dată când urcase În mașină și a doua oară când coborâse În lumina trenului care staționa. Imaginea din amintire Îi era, așadar, Încețoșată, ca a cuiva pe care-l cunoscuse bine cu multă vreme În urmă, În altă țară. Când trecură de masă, uită de existența lui. — Uite acolo una liberă. Picioarele li se Întâlniră pe sub masă. Franțuzoaica se retrase, legănându-și șoldurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de sticlă mată, dincolo de care e ceva mult prea desăvârșit și alb ca să fie viu. Patrick. Bruma de pe marginile geamului a început să se topească și pe dulăpior se scurge apa. Și Helen zice „Ai venit“, iar vocea îi este încețoșată și groasă. Din gură îi sar stropi de sânge. Doar uitându-mă la ea, și mă și doare piciorul. Eu, unul, sunt bine, zic. Și Helen zice: — Mă bucur. Trusa ei cosmetică e azvârlită pe jos. Printre cioburile colorate sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
lăsat-o, dar au început picioarele s-o supere, nu atît de răceala ce se simte pe jos, pe lîngă pantofii ei, cît mai ales de romul băut, coborît deodată în pulpe și în tendoanele de sub genunchi, în vreme ce mintea, puțin încețoșată, e lovită mereu de același gînd: "Trebuie să divorțez de el!" Oameni încărcați cu bagaje circulă dintr-o parte în alta iar Aura, cu pieptul apăsat în bara de aluminiu, cu nasul lipit de geamul în care se zbate viscolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
blocat în ambuteiajele de pe podul rutier, parcat în fundături și pe străduțe pentru amorezi. Vaughan mă urmărise de la depozitul poliției și până la zona de recepție a aeroportului, de la parcarea supraetajată și până acasă la Helen Remington. Judecând după acele instantanee încețoșate, părea că toată viața mi-o petreceam în sau aproape de-o mașină. Interesul lui Vaughan față de mine era evident minim; ceea ce-l preocupa nu era comportamentul unui producător de reclame televizate în vârstă de patruzeci de ani, ci interacțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pasagerului din berlina ei neagră, cu fusta săltată în jurul mijlocului, cu genunchii plini de cicatrice apăsând scaunul de vinilin în momentul în care penisul meu îi pătrundea în vulvă, unghiul înclinat al tabloului de bord formând o serie de elipse încețoșate ca niște globuri ce se înălțau din organele noastre fericite. Vaughan stătea în spatele meu, ca un instructor pregătit să ajute un elev promițător. În vreme ce mă uitam la fotografia cu mine la sânul Renatei, Vaughan se aplecă peste mine, cu atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
străin de activitatea de pînă acum a Serviciului. S-ar fi putut spune că era un om norocos Leonard Bîlbîie, dacă tocmai pe el căzuse asemenea povară, să readucă la lumină, în plină realitate ceea ce pentru Mihail era o amintire încețoșată, iar pentru toți ceilalți membri ai Serviciului o poveste, o legendă chiar. Înțelegea, ori se străduia să înțeleagă, că Mihail se afla într-un moment crucial nu doar al activității, al carierei sale, ci chiar un moment de răspântie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tot felul de nume, unele răsunătoare, cum ar fi și cel al generalului Cihoski, așa ceva întrecea orice așteptări, dădeau amănunte, fapte concrete, însă nu ajungeau la un lucru limpede care să-l determine să ia o atitudine. Totul era confuz, încețoșat, așa cum i se părea acum că fusese pentru el viitorul cîndva, în tinerețe. La începuturile muncii sale, atunci cînd abia organiza Serviciul, totul i se părea posibil. Oriunde ar fi întins brațul nu s-ar fi putut să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sale, deoarece chiar lumea însăși devenise mai rapidă și mai îndrăzneață. Chiar viața se trecea mult mai repede. Părea că în față se înalță o oglindă către care se îndreaptă cu pași din ce în ce mai mari, aproape plutind, o oglindă încă neclară, încețoșată. Nu știa ce va ajunge să vadă în ea, multă vreme nici nu l-a interesat, era prea interesantă calea, drumul, decît ceea ce îl aștepta la capăt, însă, încetul cu încetul, în suflet s-au trezit o neliniște și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
numitele stele canibalice, așadar un canibalism stelar, iar pe plan conceptual un dualism astronomic, un tip de afinitate astrală (de unde și versul: „Stelele care se ating cu fruntea, cu fălcile“), prin care stelele se Înghit una pe alta În Îndepărtări Încețoșate, undeva Înspre Calea Lactee. Asta i‑a provocat o primă revelație, a doua fiind Întâlnirea noastră. Aceste două episoade se vor armoniza Într‑o unică imagine. Cum poeții glăsuiesc precum profeții, poezia despre stelele canibalice va deveni profetică, Întrucât viețile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
torturăm unii pe alții... Domnul Whittier își apropie scaunul cu rotile de marginea scenei, domnul Whittier cu mâinile lui pătate, cu țeasta lui pleșuvă. Cutele feței lăsate par să-i atârne de cei doi ochi prea mari, de ochii lui încețoșați, umezi cenușii. Cu cercelul vârât printr-o nară, căștile CD player-ului încolăcite în jurul ridurilor și cutelor gâtului uscat ca o pastramă. Pe scenă, în locul luminii unui reflector, o secvență de film alb-negru: capul domnului Whittier tapetat cu imagini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
dintr-un context general - de pildă, un personaj dintr-un grup -, putem alege mai întâi o diafragmă deschisă la maximum, care va determina o profunzime de câmp mică. În acest fel, doar subiectul va fi clar, restul elementelor fiind mai încețoșate, deci mai puțin importante pentru semnificația imaginii. Există două moduri de măsurare a luminii: - măsurarea luminii directe de la sursă (în acest caz, se orientează exponometrul cu senzorul către sursa de lumină, după ce am atașat în fața lui un ecran difuzor etalonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
nu par chiar atât de mulți, cu toate acestea semnele de tipar i s-au părut Învechite, ca și, fără Îndoială, stilul articolelor, naiv și liber. Paginile erau sfărâmicioase, Îngălbenite și pătate de umezeală, iar cele câteva imagini erau la fel de Încețoșate ca picturile impresioniste. Se tot zgâia la ele În lumina chioară. Poate că avea nevoie de ochelari. De câte ori dădea de un articol despre repatrierea unor cetățeni olandezi se oprea, căuta nume și chipuri. N-avea idee ce nume sau ce
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Când plângi În zbor, păstrează o lacrimă fierbinte de va mai fi să-ți curgă o lacrimă vreodată. Când e senin pe mare și plasa Încărcată, În joc de curcubeie se zbat peștii În soare. În ochii ei mânia pare Încețoșată. Întoarce-te, i-ai spune, și ieși din Întristare“. Tu ți-ai dat seama că-i un dublu pantum? Hanawi folosește forma asta populară, tradițională, În feluri noi și jucăușe, schimbând-o pe ici-colo, dându-i o Înfățișare mai familiară
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lanului, iar zgomotul părea să se stingă treptat. O adiere de vânt ce culca spicele îmi dezvălui blănița albă a unui cățel. O capcană pusă pentru iepuri îi strângea dureros lăbuța. Un soare blând îi lumina pentru o clipă ochii încețoșați de durere. Nimic nu l-a bucurat mai mult decât libertatea. Se tot învârtea în jurul meu, lovind spicele cu codița jucăușă. Îl mângâiam și gândul îmi zbura la Zdreanță cel cu ochii de faianță. Căldura din jur părea învinsă de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
încă aprinsă în punga în care era mâncarea noastră, își trecu punga peste încheietura mâinii și se târî prin bibliotecă, în spațiul dindărătul ei. Din cauza lanternei, punga albă, de plastic răspândea o strălucire difuză. Adăuga zidurilor de ciment un orizont încețoșat și rotitor de contururi ale pachetelor cu mâncare și sticlelor cu apă. Am urmărit-o cum își trece picioarele prin gaură, se întoarce și coboară câteva trepte pe scară. Când făcu asta, lumina împrăștiată de pungă dispăru dincolo de marginea găurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să intre. Mare parte din sticlă fusese spartă, lujeri ca niște degete verzi târându-se în jos pe stâlpi și pe ziduri până departe, în celălalt capăt al clădirii. Fâșiile de cer de deasupra noastră erau colorate în același purpuriu încețoșat și jos pe care îl remarcaserăm în oraș, în dimineața aceea. Era ca și când lumina zilei nici n-ar fi existat. M-am întins pe podeaua zgrunțuroasă de lângă rucsacul meu și m-am uitat în sus, la nori. — Cred că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pustii. L-am cărat pe Ian cu rândul, ne-am înghiontit, ne-am atins mâinile pe jumătate întâmplător pe jumătate intenționat într-un fel care până la urmă ne făcu să ne ținem de mână fals-nepăsători, mergând și discutând pe sub lumina încețoșată a becurilor slabe. Ne-am oprit să ne umplem ploștile dintr-o uriașă țeavă de alimentare spartă, care se vărsa zgomotos într-un soi de rezervor industrial parțial acoperit. Ne-am sărutat pe marginea lui și Scout l-a numit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
într-un pumn din pixeli și apoi am desfăcut-o, întinzând-o și fluturând din degetele în alb-negru. Auzeam zgomotul traficului. Și alte sunete - un copil plângând, bâzâitul unui televizor printr-un geam deschis -, zgomote ce pluteau peste suprafața apei încețoșate. Uitându-mă în jur, umbre vagi începură să se ivească în albeață. Siluete familiare prinseră contur în jurul meu, acoperișuri terasate la orizont și copaci, antene TV și hornuri, stâlpul de telegraf din grădina casei de peste drum de-a mea. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că i-a făcut curte cândva... Oare el își mai amintește? Probabil că nu, nu era ceva foarte definit și, de altfel, bărbații nu prea țin minte istoriile scurte sau tentativele nereușite, nu sunt ca femeile, care rămân cu mintea încețoșată, încărcată numai cu astfel de crâmpeie absurde și ratate. De mult a îngropat toate lucrurile și întâmplările; probabil odată cu disertația despre boală și iubire a lui Krokowski, îi evocă amintiri aparent fără nicio valoare și semnificație. Totuși memoria le reține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dimineață mă voi trezi cel puțin om de zăpadă într-un bloc de desen, dar nu a fost așa. Ai îngăduit, Dumnezeule, și alte ninsori mai puțin imaculate peste primul meu contur de lumină. Acum scuturi păpădie deasupra acestor urme încețoșate ce se desprind de pe tocul ușii. Un șotron de iarbă și de flori curge până în fața bisericii. Blondă, ochii verzi, palidă, precum o statuetă din ceară. Mânuțele aleargă prin aer după fluturi. Sunt vinovat, părinte, prin mine s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spus, fără urme, iar tu îmi aduci belea pe cap! În ritmul ăsta ajungi grefier sau, mai rău, arhivar la tribunalul orășenesc. Valea, am spus! Scările prefecturii, un resort din beton armat. Ieremia cobora câte trei trepte deodată, avea privirea încețoșată, maxilarul parcă fixat în șuruburi, sângele îi fierbea în obraji, un șiroi de lacrimi reci își căuta vad în colțurile mustății, ridurile tăiau gândurile felii, tâmplele încorsetau bătăile inimii, îi tremurau mâinile, picioarele îi erau parcă pline de plumb. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
învierii. Îi cheamă pe cei doi discipoli, care, văzând giulgiurile împrăștiate, „au crezut”, adică și-au dat imediat seama că Scriptura s-a împlinit. Îndată ei pleacă, lăsând-o pe Maria Magdalena la ușa „tainei învierii” tot atât de perplexă și de încețoșată ca la început. Ea nu-și dă seama, plecând de la indiciile din mormânt, că Isus a înviat din morți. Stăruința ei înlăcrimată va fi însă recompensată: Isus Însuși i Se arată pentru a o consola și pentru a-i spulbera
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ochii săi îngropați adânc în găvanele orbitelor. Ei, ia să-i zici acum împreună cu mine!... Să te văd la ce-mi ești bun!... Și cântară astfel, umăr lângă umăr, pe rând și amândoi odată multă vreme încă, până când în sticla încețoșată a ferestrelor începu să albească lumina zorilor și să răsune primul cântat al cocoșilor. Atunci moșneagul păru deodată biruit de osteneală și puse capăt cântărilor, cu un prelung chiot de izbândă, iscat cu meșteșug printr-o ultimă alunecare a arcușului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
anunță toamna, modelată în culoarea și forma castanei, întreaga natură ți se dă, spre voluptuoasă unire, iar tu ești ea și ea este tu. O aromă unică a unei rare specii de ciuperci deschide spre tine muntele verii, miresmele lui încețoșate și proaspete? Iat-o pe Reiko făcând comandă specială la Osaka, pentru un preț exorbitant, pentru a poseda vara, cu fiecare îmbucătură. Nu, a poseda este un verb european, pledez vinovată, nici un japonez nu s-ar gândi să-l folosească
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și care sunt, bineînțeles cum altfel? în forma și culoarea astrului noptatec. În realitate, ca și în cazul hanami-ului, nenumărați japonezi care nu urmăresc decât să se ghiftuiască și să bea, aruncă lunii, doar preț de câteva secunde, o privire încețoșată, pentru a repeta formulele cerute de ocazie, în speță cât de luminoasă și de mare pare aceasta. Felul în care fast-food-urile își promovează produsele, într-un mixaj fabulos și hilar de estetică milenară a contemplației și de chiftele ale globalizării
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]