67 matches
-
glaciară spartă în secunde irascibile ca ochii de pisică Neagră. Hainele tale fluturând pe culmea Inocenței, cu scoici în buzunare, Ești atât de aproape de mare, te văd invers Alb jos și foarte întunecat sus, cu capul Bandajat în alge, neras, încercănat peste tot, Lăsând o dâră sclipitoare cu fruntea prin nisipul lichid Și-mi vine să țip: ai uitat Că eu sunt cea care s-a înecat, Degeaba-ntorci pozele cu susul în jos - Se scutură din ele tot ce e
Simona Dancilă by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Imaginative/10146_a_11471]
-
Gigi Pătrunjel încruntând intelectual din sprâncene. Acest hm nu era orice hm, ci marca clară, semnul oarecum articulat al faptului că Gigi Pătrunjel ajun sese la o concluzie. Nu tocmai comodă, dar concluzie. Își vârî degetul - privind furiș spre unghiile încercănate de cerneala ziarului citit cu o seară înainte - în gaura discului. În câteva momente, de la capătul celălalt i se strecură în timpan un „la“ spart, răgușit, ca de megafon. Așteptă cu privirea împiedicată în romburile covorului. Tehnica aceasta care era
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
aproape întreg și unul pe jumătate, întîlnindu-se la colț în mijlocul unui morman de pietroaie înzăpezite. Pe partea dinăuntru erau zugrăviți după cuvioasele canoane sfinți cu bărbile despărțite, cu nimbul auriu și veșminte largi, cu falduri albastre, măslinii la față și-ncercănați la priviri. Nu-ncăpea-ndoială că acolo fusese cândva o biserică frumoasă și vestită. Erau peste patruzeci de sfinți zugrăviți pe cei doi pereți, desfășurând fiecare suluri de pergament cu litere îmbîrligate. Fiecare avea o căsuță a lui, fiind despărțit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și făcu un semn negativ când feciorul încercă să-i pună talgerul cu mâncare. Del Chiaro, la lumina puternică a lumânărilor de pe masă și a făcliilor de pe căminul uriaș, băgă de seamă paloarea cadaverică a tânărului, care și fixase ochii încercănați pe chipul fostului mare spătar. Acesta, stânjenit, înălță capul și-i întâlni privirea, tresări, dar glasul rugător al lui Ștefan îl liniști: — Neică Mihai, lasă-mă să-ți spun așa cum te numește măria sa taica, se opri o clipă și trăgând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
luat. Doar c-a umplut-o de sânge, atâta mai știe, și c-au sărit ăia grămadă pe el ca să-l liniștească... O rugă cu cerul și cu pământul, Mirelo, să-l ierte, și ea, neclintită, fixându-l cu privirea încercănată de vinețeală de la pumnii lui, ca să-i spună că oricum nu-i dispusă să-și îngroape viața și viitorul lângă unul ca el. Păi, bineînțeles că ea merită mai mult, și chiar nu-și face probleme. Bărbați se găsesc destui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
povara raniței din care ieșea capătul unei cutii de vioară, legată cu sfoară groasă. La toate putea renunța, mai puțin la draga și scumpa lui vioară. Pentru el însemna viața. Nu cânta pur și simplu, oficia un ritual. Atunci, ochii încercănați de oboseală, înfundați în orbite, palpitau de emoție. Cu obrazul stâng culcat pe trupul viorii o mângâia ușor, mai mult cu umbra mâinilor sale. Apoi, timid, cu grijă, punea arcușul peste strune și sufletul lemnului dăruia improvizații suave, adevărate declarații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îndulci primele câteva zile grele de armată, i-am lămurit, am halit tot ce se mai afla, am dat gradaților ce nu mai puteam noi consuma, am curățat totul și am azvârlit pe geam resturile și, ghiftuiți și cu ochii încercănați de oboseală și îngrijorare, așteptam ce va urma să vină. Ne uitam chiorâș la pâinea ceea rotundă și neagră, acum rece, și la cele două conserve de carne și într-un ultim efort nu le-am făcut vânt pe geam
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
idealizate? — Tiberius Nero, șoptește din nou. Când o ține în brațe, e țeapănă ca un băț. Nu l-a respins nici odată, dar își dă toată osteneala să-i arate că-l displace. Celălalt vedea probabil pleoape lăsate peste ochi încercănați de pasiune. Bărbia i se crispează într-un tremur dureros. De ce nici fetele nu mai reușesc să-l satisfacă? Pielea le e netedă și fermă. Ar trebui să-i dea sentimentul puterii și al plenitudinii. Doar e stăpân pe viața
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
existând și o bună doză de cochetărie. In fiecare noapte doamna, într-o cămeșuță subțire de bumbac pe al cărei guler erau brodate cu fir de aur cuvintele: AMOR OMNIA VINCIT înălța rugi fierbinți cerului înstelat, foșnitor. Zorile o prindeau încercănată în fața ferestrei, repetând mecanic rugăciuni și urmărind cu interes, fără să-și dea seama, silueta vânjoasă a rândașului Stașek, care se spăla la fântână până la brâu, fornăind. Atunci doamna Potoțki închidea cutremurată ochii și-și imagina cum bunul Dumnezeu îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ducă un curier la judecător, la Milleroni, ca să semneze ordinele de expulzare. Vagabondaj, pericol pentru siguranța publică... știi, ca de obicei. Să-i trimită pe toți înapoi acasă. În drum spre ușă, comisarul Scarpetti aruncă totuși o privire spre bărbatul încercănat de pe scaun. Privirile celor doi se întâlniră o clipă. Italianul și-o coborî pe-a lui, apoi ieși. LA LOC teleCOMANDA Alex SAVITESCU Disection Channel Ultimul trend în materie de televiziune este recursul la morbid. România televizuală s-a transformat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
nu se afla decât domnitorul, care se plimba, Îngândurat. - Să trăiești, măria ta! spuse Erina, Înclinându-se. Îmi cer iertare că dau buzna așa. Credeam că soțul... Cosmin... se află aici. Ștefan Își ridică privirile spre ea. Ochii voievodului erau Încercănați. Privirea Întunecată și grea. Erina simți cutremurarea unei vești rele, dar nu Întrebă nimic. Se afla lângă fereastră și abia atunci, din Sala sfatului,văzu ceea ce nu văzuse când intrase În cetate. Apărătorii În curte, nerași, obosiți. Mantiile albe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întotdeauna, mașinile din traficul neîntrerupt claxonau, frânau, demarau, un râu de oțel ruginit, ciocnit, al cărui curent ducea pretutindeni și nicăieri. Soarele Începea să se Îmblânzească, Îndulcit de veșnicul strat de nori, cerul era de un galben murdar, un galben Încercănat cu cenușiu, care, În curând, la asfințit, avea să devină tot mai Întunecat, apoi, dintr-odată, negru. Niciodată, nici un fel de albastru, nici o culoare vie, nimic limpede. Au continuat o vreme drumul pe jos În căutarea unui taxi, dar nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
chiar apatic, lipsit de poftă de mâncare, dar stăpânit de o sete pe care însă nu o poate înlătura, căci, îndată ce i se dă de băut, survin vărsături de nepotolit. Pe măsură ce deshidratarea crește, pielea bolnavului se usucă, ochii i se încercănează, nasul îi devine proeminent, iar buzele i se învinețesc. Temperatura corpului coboară tot mai mult. Urina începe să se împuțineze. Adeseori apare un sughiț chinuitor. Trecerea la stadiul de colaps, de rapidă reducere a forțelor (dar fără sincopă), este marcată
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
a văzut și inima copilului era atât de veștedă și de uscată că așa o frică de moarte îl cuprinse încât își duse mâna dreaptă la piept și o smulse și o ascunse rușinat la spate. și ochii copilului erau încercănați și obosiți, parcă văzuse atât de multe încât acum nu mai putea să privească nimic și așa tare se necăji copilul că-și duse ambele mâini la ochi și îi scoase din orbite ascuzându-i și mai rușinat la spate. și
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Aștept autobuzul. Am mult de așteptat ("Ar mai lipsi, se-aude vocea de-a doua, să te plîngi c-ai fost nedreptățită. Că n-o meritai. Ba o meritai".), dacă nu-i nimeni prin preajmă. O balcîză tragică, prost îmbrăcată, încercănată de la coșmaruri, pierdută într-o stație de autobuz, așa arăți, Iordana Marievici: mohorîtăuzatădestrămată și, pe deasupra, cu bereta SUA uitată pe cap. Mă atinge cu palma pe spate și spatele mi se îndreaptă: Refuz domnește să ne despărțim ca doi boschetari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
am întâlnit o fetiță/ pe care ți-am arătat-o și ție,/ numind-o un pic depravată,/ căci se purta cu o rochie albastră / cu un umăr gol... / am privit-o mai cu atenție/ și m-au surprins/ ochii ei încercănați enorm/ și buzele palide de femeie/ și glasu-i moale ca o deschidere de petale / am întrebat-o: cine ești? tu ești?/ și mi-a răspuns: eu sunt!" (La Nymphette). În altă parte, moartea (tot feminizată!) apare ca o siluetă indistinctă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
act” Cântul 35 („România literară”, 1968) era un exercițiu de teatru absurd, în turnură beckettiană, în Comme des cafards sur un plafond laqué (1998) precumpănesc înrâuririle din teatrul ionescian. Sugerat de mecanica schimbului de replici purgate de sensuri, „vidul” se încercănează de angoasă. Un episod aparte în scrisul de autor dramatic al lui O. a fost montajul Împărăția Ozanei, după Ion Creangă, „spectacol de cuvânt, sunet și imagine”. Demarând într-un tempo poematic, o scriere precum romanul L’Homme à la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]