169 matches
-
așa cum ne obligă vremea, pe de cealaltă parte, o ființă care se hrănește din interioritate, care simte și caută sensul „adorabilei fiare” care o poartă, vectorial, înspre lumea trăită. „Port în mine adorabila fiară:/ Colții-năuntru, doar ochii-n afară,/ Încercănate idei străpung/ Învelișul de solzi al mirosului scund.” Și eterna mușcătură a colților dinlăuntru, cea care produce poema, reculegerea și confesiunea. Prin poezie, Cristina Emanuela Dacălu își rostește eul, identitatea. Această „adorabilă fiară”, mai mult închipuită decât reală, recompune întreg
POEZIA ÎN FORMĂ PURĂ SAU TRATAT DE FALSĂ SINGURĂTATE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352186_a_353515]
-
acceleratul, o aripă călătoare, alergând peste întinderi ca un buiestraș domnesc. Mi-am tot zis de-o vreme-ncoace să-l opresc la semafor, ca să mai aud iar larma veseliei de-altădată, și în gara mea străveche și la ochi încercănată să oprească pentru mine enigmatic călător. Astăzi iar mă duc pe șine și verific semaforul, să roșească de plăcere și ulei pun pe macaz, pe peron voi duce-o bancă adiind a mângâiere și voi aștepta cuminte să-mi coboare
ÎNTR-O GARĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356933_a_358262]
-
au năruit căci, după expresia ochilor lui, a înțeles că nu are noutățile așteptate. - Regret doamnă, vă rog să mă credeți, dar asta este situația, i-a vorbit comisarul, privind-o cu milă pe femeia cu față obosită și ochi încercănați. Avem câteva date pe care le exploatăm. Oamenii mei, și nu numai, sunt pe teren. Căutăm câțiva indivizi dubioși ce pot avea legătură cu dispariția fetei. - Domnule ofițer, arestați-i ca să vă spună tot ce știu. - Doamnă, nu pot să
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
din când în când pe stradă cu tot felul de lucruri,pentru care cerea în schimbsticlele goale, îi acoperea umerii de răcoarea zorilor de mai. - Da, ești frumoasă Mărie, îi zise el încântat de ceea ce vedea. Ți-s încă ochii încercănați, dar vei putea ațipi în tren și noaptea asta lungă și nedormită nu o să se mai vadă pe chipul tău. Maria nu îi răspunse, se mulțumi doar să-l privească lung, cu o undă de reproș pentru noaptea agitată, o
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987]
-
mâinile de pe ea! Asta era minunat! * Se născuse în ’44, la câteva zile după ultimul bombardament aliat asupra Capitalei. Dăduse piept cu toate epidemiile timpului, învinsese chiar și poliomielita. Rămăsese sabă, slabă adică, după cum pronunța peltica din copiălrie, cu ochii încercănați, duși în fundul capului. Crescuse încetinită de boli, dar crescuse... Devreme înțelesese că ar fi vrut să fie ca mama, frumoasă și cu bujori în obraji. Crezuse mult timp că ar putea să ia puțin din roșul acesteia, dacă s-ar
CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353301_a_354630]
-
noastre, nu o mai aprinzi. Se stinge-ncet în suflet febra așteptării, Prezentul se despică, privindu-se-n oglinzi. Pe mine nu mai vor să mă arate, Și soarele orbit, se ascunde-n ele la apus, Mă poartă gânduri greu încercănate, Surzesc și șoaptele ce aveam de spus. Când setea o sting cu lacrima dorinței, Rostogolesc în suflet doar suspine. Număr pe degete raze de lumină, Vorbesc cu umbra, văzându-te pe tine. Mi-eram deajuns, atâta cât eram, Aveam un
SPERANȚA UNEI ȘOAPTE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353385_a_354714]
-
ideatică într-un dramatism metaforic propriu: Iubirea renăscând de sub nămeți / înspăimânta topitele-i pupile. / e timpul vrăjitor, sau nu mai știm / trecutul descifra printre argile? / Se-ntoarce ceasul singur în ajun, / mi-e greu să mai deschid din verde ochii, / încercănate, visele susțin / zăpezile trecute precum snopii. Mă leg de-un gând, dar funii sunt subțiri, / mi-e teamă, eu sau el c-o să se sfarme / înveșnicind tăcerea din priviri / pe alb steril de pe trăgaci de arme. / Ce simt sub mâini
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
conduce cu mână sigură mesajul, aparentele aglomerări de vocabule dând coerență puternicelor semne poetice, pietre de hotar pe un câmp al ideilor și idealizării, ca în această „Ars poetica”: Port în mine adorabila fiară: / Colții năuntru, doar ochii-n afară, / Încercănate idei străpung / Învelișul de solzi al mirosului scund. / Se bucură namila din labirint / Cioburi de vise când se cuprind. / Colții rupând carnea minciunii / Scriu cu noroi pe treptele lumii. / Înfing în ape drumul de solzi, / Sfâșiindu-se gândul cu rană
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
te iert, prin disperări că vei uita și-acest poem de lut, care-am ajuns, sub larma unor pluguri crestând cu dor, pe talpa unor juguri iubirea ta, sfârșit fără-nceput. Te iert că m-ai iubit suav și vag, încercănat și tandru ca o vină că nu sunt Ea, că Ea n-o să revină; Te iert din frunza ultimului fag. Iertări învinse cer, știind că totuși nicicând n-ai fost fost aici, nici când șopteai cu glas scăzut, -nu mie
TE IERT... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353954_a_355283]
-
stele, zână fără pecete, Prin aburul iubirii, feeric, m-ai valsat, Mi-ai dat un strop de soare din ale tale plete Și-o aripă de înger, așa cum am visat. Mi-ai hrănit noaptea goală cu raze de săruturi, Zorii încercănați, cu seninul de mai. Revii acum frenetic, cu alte începuturi Deși, mai ieri, în grabă, în urmă nu priveai. Te-am reînnodat din firimituri de lună, Cu stropii ploii noastre iar, te-am remodelat, Ai mai rostit o șoaptă, probabil
VIS ADEVĂRAT de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357029_a_358358]
-
stele, zână fără pecete, Prin aburul iubirii, feeric, m-ai valsat, Mi-ai dat un strop de soare din ale tale plete Și-o aripă de înger, așa cum am visat. Mi-ai hrănit noaptea goală cu raze de săruturi, Zorii încercănați, cu seninul de mai. Revii acum frenetic, cu alte începuturi Deși, mai ieri, în grabă, în urmă nu priveai. Te-am reînnodat din firimituri de lună, Cu stropii ploii noastre iar, te-am remodelat, Ai mai rostit o șoaptă, probabil
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
ridicat spre stele, zână fără pecete, Prin aburul iubirii, feeric, m-ai valsat,Mi-ai dat un strop de soare din ale tale pleteși-o aripă de înger, așa cum am visat.Mi-ai hrănit noaptea goală cu raze de săruturi, Zorii încercănați, cu seninul de mai.Revii acum frenetic, cu alte începuturiDeși, mai ieri, în grabă, în urmă nu priveai.Te-am reînnodat din firimituri de lună,Cu stropii ploii noastre iar, te-am remodelat,Ai mai rostit o șoaptă, probabil o
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
poezia este fiara suavă care intră lacomă în țesutul de aparențe al realului, ca să afle calea unei altfel de reușite în cunoaștere, a unei altfel de dezlegări a lumii: „Port în mine adorabila fiară:/ Colții-năuntru, doar ochii-n afară,/ Încercănate idei străpung/ Învelișul de solzi al mirosului scund./ Se bucură namila din labirint/ Cioburi de vise cînd se cuprind./ Colții rupînd carnea minciunii/ Scriu cu noroi pe treptele lumii./ Înfig în ape drumul de solzi,/ Sfîșiindu-se gîndul cu rană de
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
Numele ei este Ema și este cel mai mic pacient de la Secția de Terapie Intensivă Nou-născuți a Spitalului Județean Constanța. S-a născut prematur, acum două săptămâni. Sora ei geamănă nu a supraviețuit, dar Ema este o luptătoare. Cu fața încercănată, mama, Anișoara, o privește prin geamul incubatorului. Îi atinge piciorușul de mărimea degetului ei mic. Și-ar dori să o strângă la piept, dar știe că mai are mult de așteptat. „Va mai respira cu ajutorul aparatelor încă vreo trei săptămâni
Ema s-a născut la 22 de săptămâni. Cum poți ajuta și tu cu un sms ca în Spitalul Constanța să nu mai moară anual de trei ori mai mulți nou-născuți decât în UE () [Corola-blog/BlogPost/338903_a_340232]
-
Și să nu ne mai întoarcem niciodată. Aici o să fie o casă pustie”. Am închis reportofonul. Îl privesc pe omul din fața mea. E cu puțin mai în vîrstă decît mine, dar arată mult mai bătrîn, are privirea încețoșată și ochii încercănați adînc. Un soi de resemnare ușor amuzată îi plutește pe fața pămîntie. Simt nevoia să închei altfel discuția. - Și ce-ai simțit atunci, îți mai amintești? - Eu știu?... Nu mi-a părut rău că a picat Ceaușescu, dar... mi-am
De cealaltă parte a baricadei () [Corola-blog/BlogPost/339003_a_340332]
-
calde și moi de gâtul amurgului dându-i sărutarea din urmă licoarea toarnă vinul singurătății în două pahare cu precizie de ospătar șervetul ca pe-o scrisoare pierdută uitat pe spătar ce-dacă-n-ai-venit? pe celălalt scaun ca-n temniță șade absența încercănată respirație a neantului luna își înmoaie buzele rubiniu pe piciorul înalt mâna de opal prelinsă-i cu jind în celălalt pahar își odihnește fața de turtă galbenă pască din potir pe limba păcătosului la sfârșitul liturghiei trupul și sângele gust
CONCERT PENTRU DOUĂ PAHARE ŞI LUNĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341460_a_342789]
-
inefabilă a poeziei Universului, LEOPOLDINA BĂLĂNUȚĂ închide în lăuntricitatea sa întreaga comunitate a precuvintelor zămislite din starea de nestare a Ființei omenești ziditoare de civilizație și cultură, din izvorul nestins de lacrimi zăvorâte pentru totdeauna între cutele adânci ale inimii încercănate ori din șoapta nemărturisită a suferinței nevoitorului umil al existenței, Poetul... Și, pentru că îngerii Luminii dumnezeești vin să te mângâie pe frunte și pe mult încercatul tău suflet fără ca tu să îi vezi vreodată ori de câte ori te doboară chinurile durerii amare
FIINŢĂ DIN FIINŢA POEZIEI NEMAIROSTITE AZI ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341432_a_342761]
-
că tot pe scăunelul ăsta m-am așezat și priveam bolta cerului care se umpluse de stele. Vedeam frunzele nucului care se-ngălbeniseră și contraxtau cu Luna care era mâncată mai mult de trei sferturi de vârcolacii nopții, că... așa încercănată cum arăta, îmi părea supărată de felul cum își arunca privirea spre pământ. La un moment dat, nu știu cum îmi vine în minte să aleg o stea de pe cer, pe care o consideram că-i a lui Doru. De ce făceam acest
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
finalizat, era înglodat în datorii, iar SpaceX și Tesla aveau nevoie disperată de o infuzie cu cash. Aproape în fiecare noapte avea coșmaruri, se trezea din somn urlând, pierduse vreo 20 de de kilograme, iar ochii îi erau tot mai încercănați, avea pungi imense sub ochi, arăta ca însăși Moartea. Țin minte că mă tot gândeam că omul ăsta care tocmai mă ceruse de soție va muri în scurt timp și partea înfiorătoare era că nu știam cum să îl ajut
Bye-bye, Mark Zuckerberg, welcome Elon Musk! () [Corola-blog/BlogPost/337743_a_339072]
-
Costea Publicat în: Ediția nr. 142 din 22 mai 2011 Toate Articolele Autorului E o duminică liniștită, în care am dormit “boierește”...până când Roby mi-a sunat la ușă. Avea chipul transfigurat. Ochii lui mari și limpezi altădată erau acum încercănați. “Tu cum crezi că ar trebui să fac? Hm? Știi despre ce vorbesc, nu?” Habar n-aveam. Mă jenasem în prima clipă a apariției lui pentru că aveam o pijama cam transparentă, dar am apucat să-mi pun în viteză și
GLASURI VECHI, ÎN ZILELE DE-ACUM de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 142 din 22 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344321_a_345650]
-
REFRENUL PAȘILOR DESCULȚI Autor: Bianca Aură Buta Publicat în: Ediția nr. 1895 din 09 martie 2016 Toate Articolele Autorului Refrenul pașilor desculți Tristețea culege tremurul câtorva raze rămase din cioburile unor vise ușor nepermise, se pare! Netezește cu ele umbră încercănata de stingerea doritelor fericiri adunate în târziul acesta de timp. Uitările... dau ocoluri, dar întârzie să apară, iar recompunerea noastră dizolva toate nedurerile ce adâncesc hotarul abisului, în ostenirea unei inimi care nu își mai aude rostirile. Rătăcesc printre acele
REFRENUL PAŞILOR DESCULŢI de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343353_a_344682]
-
zidurile reci!... V. REFRENUL PAȘILOR DESCULȚI, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1895 din 09 martie 2016. Refrenul pașilor desculți Tristețea culege tremurul câtorva raze rămase din cioburile unor vise ușor nepermise, se pare! Netezește cu ele umbra încercănată de stingerea doritelor fericiri adunate în târziul acesta de timp. Uitările... dau ocoluri, dar întârzie să apară, iar recompunerea noastră dizolvă toate nedurerile ce adâncesc hotarul abisului, în ostenirea unei inimi care nu își mai aude rostirile. Rătăcesc printre acele
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
spus că dori! în așternuturi reci de primăvară, când soarele îmi răsfira ninsori, pe holograme decupate-n ceară. Nu, nu mi-ai spus că dori! în țipătul de frunze ce ne-ngroapă, când ger flămând acoperă uitări, pe dorul meu încercănat sub pleoapă. Nu, nu, nu mi-ai spus că dori! pe buzele-mi-ncleștate de absint, când te gustam din fum de lumânări, tu nu mi-ai spus că dori, doar m-ai lăsat să simt! Referință Bibliografică: Nu mi-ai spus
NU MI-AI SPUS CĂ DORI! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378631_a_379960]
-
a spitalului, la etajul întâi. Nu le fu greu să-l găsească pe Gheorghe, în salon era doar el și încă un bărbat mai tânăr, lângă care, soția, o femeie frumoasă și delicată, îl priveghea cu privirea pierdută și ochii încercănați. Verișoara Maria tocmai îi dădea socrului Laurei puțin ceai, iar acesta abia înghițea, era o priveliște tristă, cel ce fusese un munte de om, acum era doar o umbră . Avea ochii înfundați în orbite și respira cu greutate. Era conectat
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378857_a_380186]
-
Getuța Zecheru)... IX. DE-I EGAL, EGAL SĂ FIE - PAMFLET, de Georgeta Zecheru , publicat în Ediția nr. 2227 din 04 februarie 2017. Ne-am cerut drepturi egale între femei și bărbați, Și-apoi ne văităm de șale și de ochi încercănați * De nesomn și oboseală că muncim cât un robot. Nici nu ținem socoteală, pentru munca cot la cot! Nu e bai, munca, se știe e brățară de valoare Nici n-o poartă orișicine, pierde vremea în parcare. - Ba mai mult
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]