403 matches
-
Diomede este forma tradițională, încetățenită în limba română pentru a reda atât varianta masculină (greacă: Διομήδης, "Diomedes"), cât și varianta feminină (greacă: Διομήδη, "Diomede") a numelui grec antic. Alternativ, în scopul de a evita confuziile, se poate folosi forma Diomedes pentru numele masculin și forma
Diomede (dezambiguizare) () [Corola-website/Science/323429_a_324758]
-
se comit la lumina zilei cele mai mari atrocități, Europa creștină nu găsește în forța sa, în regulile civilizației, în legile umanității, alte mijloace să vină în ajutorul acestor nefericite populații decât o tăcere insultătoare ?”" Prin aceste acțiuni, s-a încetățenit în România, Bulgaria și Dobrogea sentimentul unei „frății de arme” între cele două popoare, iar privitor la Dobrogea circula în presa vremii ideia unei „împărțiri frățești” a regiunii, ideie concretizată în 1878 prin tratatele de la Yeșilköy (San-Stefano) și Berlin care
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
comunităților evreiești. Yaakov Katz a văzut în lucrările acestei comisii și în culegerea de reguli pe care le-a stabilit aceasta, o mărturie importantă a „cristalizării curentului neolog”. Denumirea „neolog” dată acestui curent a fost mai târzie. Ea s-a încetățenit în rândurile ortodocșilor în vremea Congresului din 1868 al iudaismului din Ungaria. Regulamentul redactat sprijinea extinderea aplicării în toate comunitățile evreiești a schimbărilor estetice din cultul iudaic ce se efectuaseră în orașe precum Pesta,înființarea unui seminar rabinic, instituție în
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
a îmrpumutat primul trupe sarazine, atunci când ducele Andrei al II-lea i-a angajat ca mercenari pentru a continua războiul contra lui Sicard, principele de Benevento, în 836. După ce Sicard a angajat la rândul său mercenari musulmani, obiceiul s-a încetățenit. În 846, sarazinii au prădat chiar Roma, distrugând numeroase bazilici, inclusiv San Pietro, pentru a le jefui. În bătălia de la Ostia din 849, o flotă comună compusă din vase papale, napolitane, amalfitane și din Gaeta a reușit pentru moment să
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
Mare, pe locul vechii colonii grecești "Byzantion" („Bizanț”, ce data din secolul al VII-lea î.Hr.), care a stabilit aici noua capitală a Imperiului Roman. Numele acestei noi capitale a fost inițial "Nova Roma" („Noua Romă”), dar ulterior s-a încetățenit numele "Konstantinoúpolis" („orașul lui Constantin”). În secolul al XII-lea ul era cel mai mare și cel mai bogat oraș din Europa. În timpul celei de-a patra cruciade din 1204 el a fost ocupat și jefuit de cruciații apuseni, dar
Constantinopol () [Corola-website/Science/296776_a_298105]
-
colectivei mureau de foame ( se sustrăgeau furajele pentru a fi folosite la animalele din gospodăria proprie ). Apoi se mai sacricau animale și pentru „șefi", prin aranjarea „îmbolnăvirii" animalelor și necesitatea tăierii acestora. Toate aceste aspecte și multe altele s-au încetățenit în mentalitatea și obiceiurile sătenilor. Portul vechi a dispărut complet, totul cumpărându-se din comerț. Vocabularul s-a îmbunătățit, dispărând în cea mai mare parte arhaismele, dar politețea veche sănătoasă a țăranului român aproape a dispărut. Respectul față de bătrâni, față de
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
au folosit din plin naționalismul în Germania, într-o țară în care această atitudine nu era neobișnuită. În Italia, ideea renașterii Imperiului Roman era atrăgătoare pentru mulți peninsulari. În Japonia, naționalismul, în sensul datoriei față de împărat și onoarei, era bine încetățenit de secole. Naziștii considerau că germanii erau "de rasă aeriană", rasă superioară. Naziștii au devenit cei mai ferveți susținători și propagatori ai antisemitismului, atitudine folosită în lupta pentru putere. Rasismul nazist s-a manifestat și față de "bastarzii din Rhineland", copii
Cauzele celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/303903_a_305232]
-
(n. 1808, Viena, Austria, d. 1889 la Kritzendorf, Austria) a fost un economist, jurnalist, militar, pedagog, politician și scriitor de origine austriacă care a trăit mult timp în România unde a fost și încetățenit. Născut la Viena, în 1808, a venit în Țara Românească în 1829, înrolându-se ca ofițer în tânăra armată română în curs de formare. El își termină însă cariera militară în 1833, când se angajează ca profesor de istoria artelor
Eric Winterhalder () [Corola-website/Science/306127_a_307456]
-
frecvență (care nu este o specificație oficială), o expresie XPath este deseori numită "un XPath". Motivația apariției acestui limbaj a fost dorința de a folosi aceeași sintaxa și același model atât pentru XPointer că și pentru XSLT, XPath s-a încetățenit printre programatori ca fiind un mic limbaj de interogare, iar anumite părți ale sale sunt folosite în specificațiile W3C pentru XML Schemă și XForms. Cea mai întâlnită metodă a expresiilor XPath (cea de la care provine și numele limbajului) este path
XPath () [Corola-website/Science/309994_a_311323]
-
și făceau dreptate în cazul unor conflicte între armeni. În 1821, față de 187 breslași români în Capitală, se înregistrau 37 armeni. Era vestit, de pildă, în epocă, starostele brutarilor din București, armeanul Babic, care cocea jimbla în coltuce, de unde se încetățenise zicala “coltuc de la Babic”. În ședința din 25 octombrie 1857 a Adunării ad-hoc, Mihail Kogălniceanu afirma: "În Țara Românească nu numai că libertatea culturilor este mai mare, dar chiar și driturile politice sînt mai întinse; spre pildă, armenii au drit
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
amicus curiae (literal: "prieten al curții", plural, "amici curiae") este cineva care nu este parte la un dosar judecat în instanță dar oferă informații legate de acest caz, nefiind însă solicitat de vreuna dintre părți pentru asistență în instanță. Termenul încetățenit în limbajul juridic românesc pentru noțiunea de amicus curiae este acela de intervievent, procedura fiind reglementată de articolul 65 și următoarele din codul de procedură civilă al României. Acest lucru poate lua forma unei opinii juridice sau a unui raport
Amicus curiae () [Corola-website/Science/335193_a_336522]
-
și Băișoara în formă Banya, consemnata printre alte așezări din zona: Al JAra, Feljara, Banya, Bikal, Kis Aklos, Oklos, Szind și altele. Trecerea în revistă a mențiunilor documentare de dupa anul 1470, adică din răstimpul secolelor XVI-XX, arată că s-a încetățenit formă maghiară de Kys Banya la care s-a alăturat și forma românească de Beisorta pentru Băișoara. Pentru a înțelege mai corect situația trebuie să facem câteva precizări referitoare la cetatea Iară (castrum Iară) pe care documentele din secolul al
Băișoara, Cluj () [Corola-website/Science/325174_a_326503]
-
alta, pentru că în caz de nevoie să poată fi recompensați; c) nu se știe când se vor întâlni jucătorii pentru ultima oară. Pentru dilema prizonierului jucată în mai multe runde există mai multe strategii diferite. Pentru anumite strategii s-au încetățenit anumite nume (traducerea din paranteză): Singura strategie tit-for-tat simplă, însă foarte eficientă și de succes pe termen lung prezintă totuși desfigurări, deoarece amândoi jucătorii se pot bloca într-o confruntare de durată, dacă după o anumită perioadă amândoi jucătorii aleg
Dilema prizonierului () [Corola-website/Science/301476_a_302805]
-
într-o relatare a lui Sigismund (1397) se spunea doar că bătălia se purtase "„pe când urcam culmile munților, zise în vorbirea obișnuită [locală] posada, prin niște strâmtori și poteci înguste, strânse între tufișuri mari”". Denumirea de „” a fost introdusă și încetățenită în istoriografia românească de către Nicolae Iorga, la începutul secolului XX. Istoricul considera că bătălia din 1395 și cea din 1330 s-ar fi desfășurat în aceleași locuri, anume "„în cazanul de la Posada, pe drumul Câmpulungului”". În 1324 Basarab I se
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
Ἄβδηρα), dar sunt atestate și forme alternative (τὸ Ἄβδηρον, ἡ Ἄβδηρα). În limba latină, el a fost utilizat atât în forma de neutru plural (Abdēra, -ōrum), cât și în forma de feminin singular (Abdēra, -ae). Această ultimă formă s-a încetățenit, fiind resimțită ca mai firească, prin analogie cu majoritatea numelor de orașe din latină - și s-a transmis în limbile moderne. În limba română, forma tradițională este aceea moștenită pe filieră latină (Abdera, genitiv: Abderei) și urmează pronunția „erasmică” a
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
limbii grecești. În pronunție neogreacă, numele actual al localității este Avdira (accentuat pe silaba inițială). Aceasta este și transliterarea oficială folosită în Grecia și în sistemul ISO. Totuși, majoritatea limbilor moderne, inclusiv româna, continuă să utilizeze formele istorice ale numelui, încetățenite prin tradiție (a se vedea, de pildă, în franceză, „ Abdère”). Aceasta uzanță reprezintă totodată și o recunoaștere implicită a continuității dintre orașul antic și localitatea modernă (care a fost dealtfel și intenția de bază urmărită prin rebotezarea comunei actuale cu
Abdera (Avdira) () [Corola-website/Science/327346_a_328675]
-
unei proprietăți. În alte regiuni, ca Poiana Sibiului, înseamnă < a marca, a trage o dungă, o linie, pe pământ, cu o bucată de lemn, ascuțită>, căpătând sensul de <hotar>. De la sensul de <hotar>, s-a ajuns în Muntenia, la sensul încetățenit de <ceartă, sfadă, pismă> datorită faptului că oamenii au început să se certe pe aceste <râci>(-hotare), sens pe care îl înregistrează și limba literară 1, deși verbul corespunzător- a râcâi- își păstrează sensul inițial de < a scurma pământul, a
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
de lobbying din partea companiilor de asigurări, materializată într-un „munte de scrisori și cărți poștale” primite, acesta a afirmat: „un texan poate face diferența dintre "grassroots" (rădăcinile ierbii) și "Astroturf" (gazon artificial)... aceasta este corespondență organizată”. Ulterior, cuvântul s-a încetățenit în terminologia politică americană, de unde a fost preluat ca atare în multe alte limbi, între care și româna.
Astroturfing () [Corola-website/Science/330852_a_332181]
-
documentar doar în 1206, cînd regele Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) a conferit privilegii sașilor (în ) din Cricău ("Krakau"), Ighiu ("Krapundorf") și Romos ("Rumes") și le-a asigurat un statut juridic propriu. Deoarece în cancelaria regală s-a încetățenit denumirea de "sas", germanii din Ardeal au fost denumiți în mod unitar sași. La începuturile colonizării, denumirea de "sași" era dată minerilor săraci și persoanelor condamnate din Saxonia. Limba vorbită de sași a fost numită de sași, în dialectul săsesc
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
Saxonia Inferioară și îi desemnează pe saxoni, induce ideea că primii coloniști germani au fost saxoni și de aceea și-au dat ei înșiși numele de „sași” (Sassen). Cuvântul „"Sassen"”, în dialectul săsesc „"Sessen"”, înseamnă pe lângă numele lor și „locuitor” sau „încetățenit”. Cercetătoarea Annelise Thudt precizează în schimb că numele de „"Untergesäss"” și „"Obergesäss"” nu indică implicit că locuitorii acestor localități se considerau saxoni. Cu mult timp după încheierea procesului de colonizare, s-a constatat că locuitorii au preluat numele de „sași
Sași () [Corola-website/Science/297169_a_298498]
-
avocatul David Moyal, fiul lui Yossef Bek Moyal, dar deoarece construcția lui s-a prelungit vreme de mulți ani, s-a propus la un moment dat denumirea „Mahane Israel” (Tabăra lui Israel). Numele de Kerem Hateimanim (Via yemeniților) s-a încetățenit abia în anul 1929. Versiunea timpurie a lui ar fi fost „Via Yemenitului”, după evreul yemenit care păzea podgoria lui Yossef Bek Moyal. Cartierul era caracterizat de construcții joase, cu curți interioare, case atașate una de celalaltă, si ulițe strâmte
Kerem Hateimanim () [Corola-website/Science/336603_a_337932]
-
a atingerii desăvârșirii prin amestecul dintre sufism și raționalism. În perioada preislamică, "adab"-ul se referea la normele de conduită și la buna educație transmise prin prisma poeziei, anecdotelor, povestirilor și nu numai. După apariția islamului, "adab"-ul s-a încetățenit ca fiind tot un set de norme etice și morale, însă respectate în vederea achiziției supremului model cultural arab. Conceptul de "adab", originar din Orient și inventat de Ibn al- Muqaffa‘, a pătruns în peninsula Iberică sub diverse forme. Ibn Ḥazm
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
limbii franceze este încă foarte neunitară în perioada francezei medii și se simte nevoia reglementării ei. Se confruntă partizanii redării cât mai fidele a pronunțării, ca de exemplu Louis Meigret, cu tradiționaliștii precum Robert Estienne, care țin la păstrarea grafiilor încetățenite în Evul Mediu, ce nu mai corespund pronunțării, de exemplu redarea vocalelor provenite din diftongi și triftongi. Totodată, ei preconizează oglindirea originii latinești sau grecești a cuvintelor, prin litere care nu se pronunță sau care corespund unor sunete redate și
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
savanți. În societatea doamnelor din aristocrație se ajunge la o extremă a acestei purificări, cunoscută sub numele de „prețiozitate”. De exemplu, „prețioasele” înlocuiesc un cuvânt ca "miroir" „oglindă” cu sintagma "conseiller des grâces" „sfetnic al grațiilor”, dar s-au și încetățenit unele cuvinte din limbajul lor, precum "féliciter" „a felicita”ref name="leclerc 6 2"/>. Gramaticile acestei epoci sunt exclusiv normative. Regulile sunt dictate în principal de Claude Fabre de Vaugelas, în ale sale "Remarques sur la langue françoise" (Observații despre limba franceză
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
și consultări directe între elaboratorii celor două standarde, de exemplu așa-numitul „Acord de la Viena”, semnat de sapte intelectuali croați și sârbi, printre care și Karadžić, în 1850, la inițiativa lingvistului sloven Frânc Miklošič. Mai tarziu, în normele limbii se încetățenește și pronunțarea ekaviană a orășenilor din Voivodina și Șerbia, care chiar devine dominantă, dar nu elimina pronunțarea (i)jekaviană. În 1868, normele propuse de Karadžić sunt adoptate oficial în Șerbia. Începând cu această epoca, domeniul lingvistic și cel politic interferează
Limba sârbă () [Corola-website/Science/303910_a_305239]