5,491 matches
-
pe toți ceva mai luminați și cu o pricepere a lumii și a fenomenelor ei sporită și mai nuanțată... Dar de ce să mergem atât de departe cu exemplele și să nu ne gândim la frații noștri basarabeni despuiați încetul cu încetul de cuvintele lor firești, de felul de a numi lucrurile și de a le împărtăși altora, jefuiți lexical, se poate spune, vorbind acum o limbă pe care, dacă o auzi, te și apucă mila... Dar vorbitorii noștri de la București... Deputații
Îndemnurile pentru vite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13957_a_15282]
-
mai amăgitoare, și mai acaparatoare ca putere de absorbție și de narcotizare. Dar tocmai prin această negație succesivă a materialității, prin transmutația în lanț dintr-o substanță în alta, ca într-un adevărat scenariu alchimic, materia se volatilizeză, se stinge încetul cu încetul și, în transparența sau la capătul avatarurilor sale, apare, ca o pîlpîire de flacără, cealaltă componentă a picturii lui Colta: dimensiunea spirituală, imaginea cristică, mai mult ca un summum al idealității decît în strictă perspectivă religioasă ori, mai
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
și mai acaparatoare ca putere de absorbție și de narcotizare. Dar tocmai prin această negație succesivă a materialității, prin transmutația în lanț dintr-o substanță în alta, ca într-un adevărat scenariu alchimic, materia se volatilizeză, se stinge încetul cu încetul și, în transparența sau la capătul avatarurilor sale, apare, ca o pîlpîire de flacără, cealaltă componentă a picturii lui Colta: dimensiunea spirituală, imaginea cristică, mai mult ca un summum al idealității decît în strictă perspectivă religioasă ori, mai exact, eclezială
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
unei patologii psihice, ci a unui patos ivit la capătul unei premergătoare răsuciri sufletești. Cutremurarea nu cade din cer, ci vine dinlăuntru. Ea se petrece brusc doar cînd e privită din afară, dar în interior ea seamănă cu o mocnire înceată culminînd într-o izbucnire bruscă. Vulcanul erupe repede după o îndelungată acumulare. Sau, în termeni de patologie, orice boală e precedată de o perioadă prodromală a cărei lipsă de simptomatologie îți poate da impresia că, atunci cînd simptomele apar, ele
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
au adus un grătar și foc, punând pe grătar bucăți din ceea ce mai rămăsese din trupul lui așa cum ai prăji carnea pentru mâncare, dar s-au îngrijit să nu-l prăjească deodată, ca să nu moară prea repede, ci doar pe încetul, căci nici cei care-l Țineau pe grătar n-aveau voie să-l ia de pe foc până ce martirul n-ar fi consimțit la ceea ce se poruncise. Dar și de astădată el a rămas neclintit, dându-și astfel sufletul în toiul
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Crohmălniceanu: "poate chiar atîta farmec încît să împace cu poezia și pe cei care au renunțat să o mai citească." Vechea vînătoare cu capcane, în care cititorul, ca ursulețul învățat din nu mai știu care basm cu feciori de împărat înceți la minte, dă paginile cărții în căutare de fistic și de halva. Leacurile pe care Cărtărescu, cel de acum vreo șaisprezece ani, i le pune la cotor sînt bune pentru sastiseala filologică, pentru toți cei pe care "vechiturile" îi fac
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
nume propriu, îndemnîndu-l la un deghizament. Fără complexe, bardul ne înfățișează un "proscris" provincial, în figura căruia, evident, se răsfrînge simpatetic: "Proscrisul urbei părăsește ultimul/ bodega cocoașa fumului acru// îmbrăcat în negru întotdeauna/ în negru și întotdeauna nebărbierit// bătrînul pășește încet/ cu bastonul lovește ritmic caldarîmul/ trezind praful perdelelor ofilite// nimeni nu știe unde înnoptează// este artist ratat? un părăsit de viață?/ timpul s-a poticnit în rinichii săi?/ nimeni nu știe// din cînd în cînd se oprește/ privind spre locul
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
Noica își înfățișează singur firul ideatic al operei și drumul vieții sale) - alături de sumarul cărților lui Noica, de lista lucrărilor folosite, de glosarul de termeni, de indicii de nume și de lista schemelor din filozofia lui - toate acestea introduc cititorul, încetul cu încetul, și din amănunt în amănunt, în substanța operei nicasiene. Cu Dicționarul de termeni filosofici ai lui Constantin Noica, publicul român are la îndemînă cel mai bun intrument de lucru care a apărut pînă acum la noi în materie
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
înfățișează singur firul ideatic al operei și drumul vieții sale) - alături de sumarul cărților lui Noica, de lista lucrărilor folosite, de glosarul de termeni, de indicii de nume și de lista schemelor din filozofia lui - toate acestea introduc cititorul, încetul cu încetul, și din amănunt în amănunt, în substanța operei nicasiene. Cu Dicționarul de termeni filosofici ai lui Constantin Noica, publicul român are la îndemînă cel mai bun intrument de lucru care a apărut pînă acum la noi în materie de cercetare
O lucrare de referință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10456_a_11781]
-
Și eu nemuritoare, și tu nemuritor. * măreasă (regionalism) = făloasă, mândră și frumoasă ca o împărăteasă (de la: Măria Sa) b) Lacul Ca moarul vânăt: ape-ape Făcea mătasea unui lac. Veneam pe seară, printre trestii. Să-not puțin, mai mult să tac. Ele-aruncau încete undiți Cu firul crud și efemer, Momind cu foșnete și șoapte Nemuritorii Pești din cer. Dar eu, de bună voie, prinsă În plasa lunii mă dădeam. Precum în brațele acelui Pe care încă îl doream. Părea că preajma-i dintr-
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
pierdută, târzie, așa cum pe o stâncă încinsă zace un șarpe încolăcit. Sunt o ființă vie, un fel de copil al luminii; un bastard al beznei magmatice sunt. În drum spre țara desăvârșirii - un fiu înalt, rătăcit. Stau pe muchia asta înceată: nici bărbat, nici femeie. Bărbatul acela mă hăituiește. Da. Eu sunt vânatul. Doamne, pescarul de suflete îmi cere arginții. Iată-l. De când mă știu, cu sânge am plătit totul. Sunt vie. Miros a hârtie și-a coacăze neagră. Ca delfinii
Poezie by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/4602_a_5927]
-
niște vrabii speriate Gândurile ei de ducă Și tot ce n-a rămas. Omul din vis El era omul din visul meu Numai el exista aievea. Eu - dormeam. Mariaj de conveniență Bătrânețea O pură tâmpenie Ca și cum poți să te adaptezi Încetul cu încetul La ideea morții tale - cel atât de viu. Bătrânețea - acest mariaj de conveniență Fără divorț posibil Cu care trebuie să conviețuiești La bine și la rău Dar De ce tocmai tu? De ce tocmai tu Să ieși la plimbare cu
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
speriate Gândurile ei de ducă Și tot ce n-a rămas. Omul din vis El era omul din visul meu Numai el exista aievea. Eu - dormeam. Mariaj de conveniență Bătrânețea O pură tâmpenie Ca și cum poți să te adaptezi Încetul cu încetul La ideea morții tale - cel atât de viu. Bătrânețea - acest mariaj de conveniență Fără divorț posibil Cu care trebuie să conviețuiești La bine și la rău Dar De ce tocmai tu? De ce tocmai tu Să ieși la plimbare cu bătrânețea, Consoartă
Poezii by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Imaginative/4948_a_6273]
-
prin plămâni arunca pe ziduri un spectru ca la Röentgen, Și tușea, tușea cavernos, mai ales începând de prin decembrie când stătea să ningă, de fapt el tușea când trăia o plictiseală de peșteră, ca să nu-i spunem o moarte înceată, moleculară, însă foarte, foarte sigură, moartea fără microbi, sinucigașă, mai ales când ești un biet conțopist, ceva, acolo, un păianjen cu cotiere, în cotloanele unui birou inospitalier, fără vreo speranță de avansare alta decât spre o bătrânețe vânătă, dar și
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
lasă seduși de murmurul mării și surâsul soarelui di n Golfo dei Poeti el pare sedus de freamătul pur al rostirii dincolo de liniștea spartă de cuvintele rostite în toate idiomurile limbile și dialectele pământului el contemplă nestingherit albul tăcerii xxx încetul cu încetul în anii din urmă pe măsură ce pierdui din voluptatea scrisului exacerbată de pofta nebună de literă plumbuită dobândii voluptatea rostirii în marginea ei când nici nu te-aștepți se cască abisul tăcerii un copil - același căruia îi plăcea să
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
de murmurul mării și surâsul soarelui di n Golfo dei Poeti el pare sedus de freamătul pur al rostirii dincolo de liniștea spartă de cuvintele rostite în toate idiomurile limbile și dialectele pământului el contemplă nestingherit albul tăcerii xxx încetul cu încetul în anii din urmă pe măsură ce pierdui din voluptatea scrisului exacerbată de pofta nebună de literă plumbuită dobândii voluptatea rostirii în marginea ei când nici nu te-aștepți se cască abisul tăcerii un copil - același căruia îi plăcea să așeze bănuți
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
a ambiguității xxx la Răsărit tremurul la Apus cutremurul la început verbul divin la sfârșit vaier și suspin negre amare și nenumărate postiri dulci străvechi și enigmatice rostiri căderile mele-n abis au devenit - zice estetul -fastuoase călătorii în cer încetul cu încetul iar de când femeia zilelor și nopților mele m-a părăsit caut preajma drepților mutați de mult în țărână și în uitare vai nimeni știre-n lume de mine nu are rostirea numai rostirea e panaceu și alean precum
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
xxx la Răsărit tremurul la Apus cutremurul la început verbul divin la sfârșit vaier și suspin negre amare și nenumărate postiri dulci străvechi și enigmatice rostiri căderile mele-n abis au devenit - zice estetul -fastuoase călătorii în cer încetul cu încetul iar de când femeia zilelor și nopților mele m-a părăsit caut preajma drepților mutați de mult în țărână și în uitare vai nimeni știre-n lume de mine nu are rostirea numai rostirea e panaceu și alean precum apusul de
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
Emil Brumaru Aș vrea să mă întîlnesc cu îngerii lui Rilke, Poetul, Măcar o dată pe an, Să discutăm și să punem țara la cale pe-ncetul În poiana lui Iocan. Ăștia prea ne iau de tîmpiți, Băga-i-aș în mătasa broaștei de bombalăi, Prea ne freacă menta în scrob, prea vorbesc cu guiț De purcei! M-am săturat, vreau să beau apă cu gura lipită
Aș vrea să mă întîlnesc cu îngerii lui Rilke... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6822_a_8147]
-
fiecare dinte. Mușcă-mă adînc, pînă ai să dai de mine însumi. Femeile franceze sînt superficiale. Superficiale? Nu toate. Superficie înseamnă și spuma zilelor. Spuma mării. Spuma tuturor mărilor din lume, strînsă aici, pentru tine. Îmi și închipui acțiunea aia înceată. Depilarea. În toate modurile în care se practică. Îmi închipui durerea. Sfîșierea. Despărțirea părului de rigoarea fină, molatică, a cărnii. Prăbușit. Prăbușit sînt în mine, acum, cînd scriu. În adînc. Prăbușit. Ajuns la fundul sacului. La fundul ochilor. De după care
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
piramidă, înăuntrul ei, coridoare negre, apoi o sală mare și un copil care țipă și iar un veșnic întuneric între pereții de piatră, dar, iată, în mijloc, sus, parcă prin somn, copilul de aur te va topi, cu o chemare înceată, în razele sale. Izvoare Și rătăcim printre lucruri ale noastre. Până departe nu există nimic străin. În mijlocul unei lumi frățești chiar și-n dihonie, ne aducem aminte de trecut. Trăim mereu în izvoare, în plină fuziune a zilelor, contemplând legătura
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
decît Jurasicul și triasicul, decît brontozaurii, trilobiții, celenteratele, Mai îndepărtată decît ușa care nu se va deschide niciodată, Mai îndepărtată decît telefonul ce nu va suna nicicînd. Mai îndepărtată, tot mai îndepărtată acea după-amiază, În care-am să mă topesc încetul cu-ncetul Privindu-ți spatele gol, arcuit, puful auriu de pe ceafă, În care-am să mă descompun fără speranță Visînd la perii cîrlionțați ai sexului tău. În care sexul meu nu va intra niciodată Nici trist, nici vesel, nici umil
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
și triasicul, decît brontozaurii, trilobiții, celenteratele, Mai îndepărtată decît ușa care nu se va deschide niciodată, Mai îndepărtată decît telefonul ce nu va suna nicicînd. Mai îndepărtată, tot mai îndepărtată acea după-amiază, În care-am să mă topesc încetul cu-ncetul Privindu-ți spatele gol, arcuit, puful auriu de pe ceafă, În care-am să mă descompun fără speranță Visînd la perii cîrlionțați ai sexului tău. În care sexul meu nu va intra niciodată Nici trist, nici vesel, nici umil, nici furios
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6862_a_8187]
-
Marele Zeu - Teoi Cabiroi -Luându-și, dându-și mereu alt nume și trup, Stegar al flamurei cu cap de lup, Cu Irotisa Seculara Samolxiana cea cu izvoarele pieptului îndestulând firea și nefirea întru învierea înțeleptului Stăpânind astfel timpul ce ne macină încetul cu încetul - Cu temei așează meritele și gloria lui Ion Gheorghe, poetul. 15.X.2009
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
Teoi Cabiroi -Luându-și, dându-și mereu alt nume și trup, Stegar al flamurei cu cap de lup, Cu Irotisa Seculara Samolxiana cea cu izvoarele pieptului îndestulând firea și nefirea întru învierea înțeleptului Stăpânind astfel timpul ce ne macină încetul cu încetul - Cu temei așează meritele și gloria lui Ion Gheorghe, poetul. 15.X.2009
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]