75,320 matches
-
employers de la noi"; "s-au pus cu răsarita la pc și băzăresc" etc. (în exemple am introdus, pentru a ușura lectura, diacriticele și am generalizat cratima). Se verifică astfel tendința recentă de a contracara globalizarea prin reevaluarea graiului local, care încetează să mai fie un handicap și devine atu expresiv. Oricum, merită continuată discuția asupra celorlalte particularități.
Mesaje moldovenești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15275_a_16600]
-
mele, ca est-european, este originală, este bogată și este interesantă. Am o frustrare de a fi cineast est-european, asta da. Nu un complex, o frustrare. Și de a fi cineast est-european. Subliniez, cineasta est-european. Și anume, faptul că Europa de Est a încetat, de vreo cîțiva ani buni, să mai fie la modă, în lumea filmului, în lumea distribuitorilor de film, pe piața cinematografică, în general. Acum, sigur că nu sînt genul de cineast care își dorește, cu tot dinadinsul, să fie la
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
și apoi le transformă firesc în expresie artistică. P.S. în dimineața zilei de 8 aprilie, în timp ce-și pregătea lucrările pentru o expoziție de grup care se va deschide în curînd la Centrul Cultural Mogoșoaia, pictorul Florin Mitroi a încetat, fulgerător, din viață. Artist de o valoare excepțională care a dus exigența față de sine pînă la limitele suportabilității omenești și om de o rigoare morală unică, Florin Mitroi lasă îndurerată și pustie, pe nepregătite, așa cum a făcut și Horia Bernea
Allianz..., ca imperativ moral by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15331_a_16656]
-
Iulia Popovici Rezultat al unui "șantier" la care, cum el însuși spune, nu a încetat să lucreze timp de cincisprezece ani, ultima carte a lui Daniel Barbu, Bizanț contra Bizanț (o inevitabilă trimitere la lucrarea lui Iorga, Byzance après Byzance, din 1935) este o arheologie menită să investigheze Vechiul Regim al secolelor XVI și XVII
Lege pusă, lege spusă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15366_a_16691]
-
masă-s din nou două bomboane. Natașa mănîncă o bomboană și iarăși izbucnește în plîns. Natașa plînge, dar în același timp trage cu ochiul spre masă, poate a apărut a doua bomboană. Dar a doua bomboană nu apare. Natașa a încetat să plîngă și a început să cînte. A cîntat, a cîntat și deodată a murit. A venit tatăl Natașei, a luat-o pe Natașa și a cărat-o la administrator. "Iată, - zice tatăl Natașei -, confirmați decesul". Administratorul a suflat în
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
Constantin Țoiu Note dintr-un caiet de școală, subțire, liniat. Scris cu creionul. Scriere ștearsă azi, nedatată, dar, după caligrafia cuminte, școlărească, trădând un cu totul alt om, tânăr, care a încetat de mult să mai fie, pare aparținând anilor șaizeci... Ce mă izbește și-acum este aplicarea însemnărilor, îneverșunarea lor teoretică, într-o epocă în care astfel de note, de idei... erau parcă ale unei alte planete, încă nedescoperită... Ce e
Psihismul primar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15399_a_16724]
-
de netteté cu care omul ar gândi instrumentul pe care îl va fabrica... Și precizarea următoare: "La drept vorbind, distincția dintre activitatea psihică îndreptată, întoarsă spre interior, sau spre exterior este ceva pur și simplu relativ. Amiba sau planta nu încetează de a folosi unelte chimice ca să își păstreze structura. Invers, activitatea umană, privită de pe Sirius, este și ea întoarsă spre interior, iar pentru același observator stelar, întrebuințarea pe care omul o dă cărbunelui ori fierului nu se deosebește de felul
Psihismul primar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15399_a_16724]
-
obscuri, marcați de lipsurile și adaptabilitatea penibilă a unei supraviețuiri pur materiale. Structura fragmentară a romanului era cerută de atomizarea societății spaniole postbelice. De la o scriere la alta, Cela a experimentat mereu noi tehnici narative, s-a înnoit fără a înceta să fie același observator implacabil al vieții spaniole, într-o galerie de personaje și scene descinzînd din Quevedo, Goya și Valle-Inclán. Nucleul tuturor scrierilor sale este tableta ce consemnează o impresie fulgurantă, definită de el ca o îmbinare de caricatură
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
Astfel dicteul automat își devansează statutul de practică literară, devine una spirituală, așa cum, bunăoară, pentru yoghini un anume tip de respirație e o practică a spiritului. Același pontif al suprarealismului a relevat și ambiția gnoseologică a acestuia: "suprarealismul nu a încetat să acorde credit automatismului, nu numai ca metodă de expresie pe plan literar și artistic, ci și ca instanță primordială în vederea unei revizuiri generale a modurilor de cunoaștere". Act de cunoaștere este scriitura în cauză și pentru Antonin Artaud: "Acolo
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
din prima lui perioadă, din cea metafizică... Normal, normal. Doar nu din cea a decrepitudinii... ...postmetafizice... Nu! Decrepitudinea nu mai este cu ,,post". Cînd te ramolești și începi să-ți faci autoportrete în pielea goală, s-a terminat. Discuția estetică încetează! Poate începe o discuție medicală, eventual. Aceștia sunt din Europa. Mai de dincolo, ar fi pictura maya. A fi scamator, ce înceamnă de fapt? A fi scamator înseamnă a avea o părere foarte exactă despre faptul că volumul omenesc nu
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
Nu se mai schimbă un salut cu altul, ci, pe terenul unei politeți excesive, afișate de funcționari bine plătiți, dar nesiguri pe ei, întervin la despărțire urări de genul: o zi bună, o după-amiază plăcută, un week-end plăcut. Funcția salutului încetează de a mai fi de ordin conativ, nu mai este un declic care deschide și închide ceea ce numeam în anii î70 . Acum omul se ocupă de ziua ta, de după-amiaza ta, de week-end-ul tău, prin urmare încearcă să ți le
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
este o analiză a dispariției realului așa cum îl știm noi, a cetății și a fațadelor sale într-o lume în care viteza distruge limitele și le transparentizează: "de la palisadă la ecran, trecînd prin incinta de piatră a întăriturii, suprafața-limită nu încetează să înregistreze transformări, perceptibile sau imperceptibile, ultima dintre ele fiind probabil cea a interfeței". "Reprezentarea orașului contemporan nu mai este deci determinată de ceremonialul deschiderii porților, de ritualul procesiunilor, defilărilor", accesul în oraș este marcat de sisteme electronice de audiență
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
în veacul nostru. Inteligența și politețea nu făceau față în confruntarea cu mitocănia, cu ticăloșia și forța brutală. Ce poți să le opui? Cu ce poți să le combați? Cu aceleași mijloace? Însă atunci începea decăderea sufletească, și ambele părți încetau să se mai deosebească prin ceva una de cealaltă. Să rămâi tu însuți? Însă atunci începe distrugerea fizică. Oare nu se resimte aceeași problemă și în încercările societății occidentale de a stăvili comunismul și terorismul intern? Bunica mea, necunoscând probabil
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
Și am refuzat. Au încercat să mă convingă, să mă prelucreze, să mă condamne, însă mi-am impus punctul de vedere. N-am explicat motivul refuzului meu, deoarece n-aș fi putut, probabil, să-l justific, însă de atunci am încetat să mai port cravata roșie. Așa procedau mulți: purtau cravata în buzunar și, dacă cei mari îi certau, atunci, pe ascuns, la toaletă, și-o puneau la gât. Puteai explica oricând că s-a murdărit, iar părinții n-au avut
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
cu capetele plecate. La radio se transmiteau încontinuu marșuri funebre și se simțea, cumva, că nu mai există autoritate. Un om striga, cu glasul sugrumat de durere, de la fereastra spitalului de oftalmologie: "Stalin a murit, iar eu sunt aici!". Au încetat scandalurile și încăierările din curte, iar oamenii vorbeau fățiș: Pentru cine își vor da viața acum? Pentru Malenkov, poate? Nu. Poporul nu-și va da viața pentru Malenkov!" Mulțimi uriașe de oameni, neorganizate, se scurgeau spre Sala Coloanelor, unde era
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
agenții operativi ai Comsomolului ne predau miliției cu procese-verbale fictive, de tulburare a liniștii. Uneori miliția ne pedepsea, mai des însă ne lăsa liberi: nu le plăceau defel milițienii voluntari, cât privește KGB-ul, cu această instituție miliția nu a încetat nici un moment animozitățile. Când a sosit primăvara, m-am străduit, prin cunoștințele mele, activiști de Comsomol, să obțin pentru băieții noștri un club oficial pe lângă un comitet raional de Comsomol. Clubul ni l-au oferit cu plăcere, dar chiar atunci
Vladimir Bukovski - ȘI SE ÎNTOARCE VÎNTUL - fragmente - () [Corola-journal/Journalistic/14312_a_15637]
-
au fost sărbătoriți Régio, Rodrigues Miguéis și Nemésio), că o nouă aniversare insolită și-a semnalat în luna decembrie prezența: semicentenarul morții poetului Teixeira de Pascoaes, scriitor-simbol al unei anumite Portugalii, al alteia decît cea cu care sîntem obișnuiți. Cînd înceta din viață, în decembrie 1952, Teixeira de Pascoaes avea 75 de ani, se născuse în 1877. De-a lungul existenței sale, apucase splendoarea belle époque a unei Portugalii regale, trăise căderea monarhiei (1910) și aventura catastrofală a Republicii, apoi dictatura
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
sensul general al acestor cuvinte constând anume în semnificația lui Ci. Comparând înde ele vocabulele care încep cu Ci, constatăm că ele toate trimit la "un corp aflat în învelișul altui corp"; prin urmare (Ci) înseamnă "înveliș". Astfel, limbajul transrațional încetează de-a mai fi de dincolo de rațiune. El devine joc pe baza unui alfabet conștientizat de noi, drept o artă nouă pe care deja o putem prevedea. Limbajul transrațional se întemeiază pe două premise: 1) Consoana inițială a unui cuvânt
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
dictatorii, fără excepție. Cred că Ceaușescu a devenit un monstru, precum Stalin sau Mao, Hitler sau Fidel Castro, ca urmare a unui proces în care au existat mulți complici și în care o societate întreagă, la un anumit moment, a încetat să mai opună rezistență. Nouă, de multe ori ne vine greu să acceptăm partea noastră de complicitate la nașterea unor dictaturi sau a unor tiranii groaznice. Cred, însă, că trebuie să recunoaștem cu onestitate și modestie că tuturor tiraniilor, la
Cu Mario Vargas Llosa în direct by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/14504_a_15829]
-
creație artistică aparte, a devenit marșul revoluționarilor transilvăneni, o aievea marseilleză românească (cum a denumit-o N. Bălcescu), care a antrenat pe români la luptă și i-a adus lui A. Mureșanu un renume și o popularitate care n-a încetat, nici chiar în perioada comunistă, când cântecul era "interzis". Cu toate calitățile sale stimulative, marșul nu are solemnitatea unui imn, iar textul (kilometric și axat mai mult pe virtuțile trecutului) care îndeamnă poporul la "dezmeticire" poate trezi și unele ironii
Imnul național - pagini de istorie by Mihai Apostol () [Corola-journal/Journalistic/14536_a_15861]
-
episcopese - pot fi excepționale în dialogul cu Dumnezeu (după ce secole de-a-rândul cele care aveau asemenea chemare au fost învinuite de erezie), iar iudaismul liberal, din care face parte și Pauline Bebe, a pornit pe aceeași cale . De altfel, sociologii nu încetează să sublinieze că, dacă credințele vor neglija și vor pierde auditoriul feminin, vor pierde totul. Cu atât mai interesantă, în acest context, lectura inedită a Bibliei și Talmudului, oferită de Pauline Bebe, care mărturisește că, depășind faza justificării (demonstrația că
Singur cu forțele istoriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14582_a_15907]
-
dimpotrivă, te invadează. Ceea ce începi pasiv, continui activ ori invers, ceea ce inițial receptezi cu interes, prin convocarea întregii ființe, devine treptat fără însemnătate, grație demobilizării atenției și funcționării exclusive a unui auz periferic. Uneori asculți muzică și după ce ea a încetat să-ți mai viziteze urechile. Alteori muzica se sfârșește în conștiința ta auditivă înainte ca sunetele să-și întrerupă zbenguiala lor în eter. Și într-un caz, și în celălalt, muzica este servită ca o masă, fie frugală, fie copioasă
Cum ascultăm by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14632_a_15957]
-
prea mult de mine, băiete? - Ba da. - Știi ce boală am? Am întîrziat un timp cu răspunsul: - Ai plămînii bolnavi. - Nu, domnul meu. Nu plămînii. Plămînul. Numai unul singur. Și știi care? - Nu. - Stîngul. Rămase tăcută o vreme, fără a înceta să mă privească. Era în privirea ei o răutate studiată și o crispare voită, impusă de febră și de sîngele chinuit care, în decursul relației noastre avea să mă tulbure mai mult decît însăși ideea că mă puteam molipsi... Deodată
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
totul, nu că cea care a precedat-o n-ar fi existat. Oricum, pentru a reveni, Ahile cel atît de iute de picior și la mînie, precum știm, nu izbutește să le întreacă în fugă nici măcar pe tacticoasele țestoase. Ceea ce încetează a fi o aporie, dacă ne amintim truismul conform căruia orice mișcare este guvernată tot de minte, inimă, literatură. Nu știu cum stau broaștele țestoase nici cu inima, nici cu literatura, însă ceva minte am impresia că au. La valeur n'attend
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
omul care nădăjduiește în Domnul, deoarece acesta va fi ca arborele sădit lîngă ape, care-și întinde rădăcinile pe lîngă rîu și nu știe cînd vine arșița; frunzele lui sînt verzi, la timp de secetă nu se teme și nu încetează a rodi»". Poezia ar fi o formă sublimată a dragostei (a empatiei, cum ar zice esteticienii), a acelui simțămînt fundamental care chezășuiește absoluțiunea. Aserțiune întărită din nou cu citate evanghelice: "De nu avem dragoste, nimic nu se poate, cu atît
Un poet despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14197_a_15522]